Impozit pe profit – Conventie pentru evitarea dublei impuneri – Interdictie de a deduce impozitul exigibil, dar nerecuperat in alte state membre

„Libera circulatie a capitalurilor – Impozit pe profit – Conventie pentru evitarea dublei impuneri – Interdictie de a deduce impozitul exigibil, dar nerecuperat in alte state membre”

HOTARAREA CURTII (Camera intai)
8 decembrie 2011

In cauza C 157/10,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Tribunal Supremo (Spania), prin decizia din 25 ianuarie 2010, primita de Curte la 2 aprilie 2010, in procedura

Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA impotriva Administración General del Estado,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii M. Safjan, M. Ilešič, E. Levits (raportor) si J. J. Kasel, judecatori,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul A. Calot Escobar,

avand in vedere procedura scrisa,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru guvernul spaniol, de domnul M. Muñoz Pérez, in calitate de agents
– pentru guvernul ceh, de domnii M. Smolek si V. Štencel, in calitate de agentis
– pentru guvernul danez, de domnul C. Vang, in calitate de agents
– pentru guvernul german, de domnii T. Henze si C. Blaschke, in calitate de agentis
– pentru guvernul estonian, de doamna M. Linntam, in calitate de agents
– pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues si J. Gstalter, in calitate de agentis
– pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, in calitate de agent, asistata de domnul P. Gentili, avvocato dello Statos
– pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels si de domnul J. Langer, in calitate de agentis
– pentru guvernul polonez, de domnul M. Szpunar, in calitate de agents
– pentru guvernul portughez, de domnul L. Inez Fernandes, in calitate de agents
– pentru guvernul suedez, de doamnele A. Falk si S. Johannesson, in calitate de agentis
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamna H. Walker, in calitate de agents
– pentru Comisia Europeana, de domnii R. Lyal si C. Urraca Caviedes, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolelor 63 TFUE si 65 TFUE.
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA (denumita in continuare „BBVA”), pe de o parte, si Administración General del Estado, pe de alta parte, cu privire la refuzul acesteia din urma de a autoriza BBVA sa deduca din cuantumul impozitului pe profit datorat pentru anul fiscal 1991 aferent veniturilor sale globale cuantumul impozitului datorat in Belgia pentru dobanzile obtinute in acest stat membru, dar neplatit ca urmare a unei scutiri.

Cadrul juridic

Dreptul comunitar

3 Articolul 67 din Tratatul CEE (devenit articolul 67 din Tratatul CE, abrogat, la randul sau, prin Tratatul de la Amsterdam), in vigoare la data faptelor din actiunea principala, era redactat dupa cum urmeaza:
„(1) In perioada de tranzitie si in masura necesara bunei functionari a pietei comune, statele membre elimina treptat in relatiile dintre ele restrictiile impuse circulatiei capitalurilor apartinand rezidentilor statelor membre, precum si tratamentul discriminatoriu in baza cetateniei ori nationalitatii sau a resedintei ori sediului social al partilor sau a locului plasamentului de capital.
[…]”
4 Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 88/361/CEE a Consiliului din 24 iunie 1988 pentru punerea in aplicare a articolului 67 din tratat [articol abrogat prin Tratatul de la Amsterdam] (JO L 178, p. 5, Editie speciala, 10/vol. 1, p. 10) prevede:
„Fara a aduce atingere dispozitiilor de mai jos, statele membre elimina restrictiile privind miscarile de capital care se realizeaza intre rezidentii statelor membre. Pentru a facilita aplicarea prezentei directive, miscarile de capital se clasifica in conformitate cu nomenclatorul prezentat in anexa I.”
5 Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 88/361 autorizeaza, printre altele, Regatul Spaniei sa continue sa aplice temporar restrictii miscarilor de capital enumerate in anexa IV la aceasta directiva, cu respectarea conditiilor si a termenelor prevazute in anexa mentionata.

Dreptul national spaniol

6 Articolul 57 alineatul 1 din Legea fiscala generala 230/1963 (Ley General Tributaria 230/1963) din 28 decembrie 1963 (BOE nr. 313 din 31 decembrie 1963, p. 18248) prevedea:
„In cazul in care trebuie sa se deduca din cuantumul impozitului sumele datorate sau platite pentru una sau pentru mai multe alte taxe aplicate in prealabil, aceste sume se deduc in totalitate, chiar daca au facut obiectul unei scutiri sau al unei reduceri.”
7 Legea 61/1978 privind impozitul pe profit (Ley 61/1978 del Impuesto sobre Sociedades) din 27 decembrie 1978 (BOE nr. 312 din 30 decembrie 1978, p. 29429) prevedea la articolul 24 alineatul 4:
„In cazul unei obligatii personale la plata impozitului, atunci cand veniturile persoanei impozabile includ venituri obtinute si impozitate in strainatate, se va deduce cel mai mic dintre urmatoarele doua cuantumuri:
a) cuantumul efectiv platit in strainatate ca urmare a unei taxe de natura identica sau similara cu acest impozit.
b) cuantumul impozitului care ar fi trebuit sa fie platit in Spania pentru acest profit daca ar fi fost obtinut pe teritoriul spaniol.”

Conventia pentru evitarea dublei impuneri

8 Conventia dintre Regatul Spaniei si Regatul Belgiei privind evitarea dublei impuneri si reglementarea anumitor aspecte in materia impozitelor pe venit si pe avere, semnata la Bruxelles la 24 septembrie 1970, ratificata de Regatul Spaniei la 28 mai 1971 (BOE nr. 258 din 27 octombrie 1972, p. 19176, denumita in continuare „conventia pentru evitarea dublei impuneri”), aplicabila la data faptelor din actiunea principala, prevedea la articolul 11:
„1. Dobanzile care provin dintr un stat contractant si care sunt atribuite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile in acest alt stat.
2. Cu toate acestea, dobanzile mentionate pot fi impozitate in statul contractant din care provin si potrivit legislatiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depasi 15 % din cuantumul lor.
[…]”
9 Potrivit articolului 23 din aceasta conventie:
„1. In cazul in care un rezident al unui stat contractant realizeaza venituri care nu sunt prevazute la alineatele 3 si 4 de mai jos, care sunt impozabile in celalalt stat contractant in conformitate cu dispozitiile conventiei, primul stat scuteste de impozit aceste venituri […].
[…]
3. […] [I]n cazul in care un rezident al unui stat contractant realizeaza venituri impozabile in celalalt stat contractant in temeiul articolului 10 alineatul 2, al articolului 11 alineatele 2 si 7 sau al articolului 12 alineatele 2 si 6, primul stat acorda o deducere din impozitul datorat pentru aceste venituri de rezidentul respectiv, calculata pe baza cuantumului veniturilor mentionate anterior care este inclus in baza de impozitare a acestui rezident si a carei cota nu poate fi mai mica decat cota impozitului perceput in celalalt stat contractant pentru veniturile in cauza […]”
Situatia de fapt din actiunea principala si intrebarea preliminara
10 BBVA este societatea dominanta a Grupo Consolidado (grup consolidat) 2/82. In sistemul juridic spaniol, un grup consolidat este o unitate constituita in scopuri fiscale de catre un ansamblu de societati, dintre care una le domina pe celelalte.
11 Prin decizia din 24 octombrie 1997, adoptata in urma unor actiuni de verificare si a unor inspectii privind impozitul pe profit aferent anului fiscal 1991, si avand in vedere ca, potrivit dispozitiilor articolului 24 alineatul 4 din Legea 61/1978, numai cuantumul impozitelor „efectiv” platit este deductibil, Oficina Nacional de Inspección a majorat baza de impozitare declarata de BBVA cu 6 750 405 ESP (40 570,75 euro). Acest cuantum corespundea celui pe care BBVA il dedusese din impozitul pe profit cu titlu de impozit datorat in Belgia pentru dobanzile incasate in acest stat membru, desi impozitul in cauza nu fusese platit, intrucat facuse obiectul unei scutiri.
12 Decizia Oficina Nacional de Inspección a fost confirmata la 11 mai 2001 printr o decizie a Tribunal Económico Administrativo Central (organ administrativ de control). Intrucat actiunea introdusa de BBVA impotriva acestei decizii la sectia de contencios administrativ a Audiencia Nacional a fost respinsa prin hotararea din 26 iunie 2003, BBVA a formulat recurs la Tribunal Supremo.
13 In recursul formulat, BBVA revendica dreptul de a deduce din cuantumul impozitului pe profit care este aplicabil, in Spania, veniturilor sale globale cuantumul impozitului datorat in Belgia pentru dobanzile obtinute in acest stat membru si pe care nu l a platit ca urmare a unei scutiri.
14 Tribunal Supremo arata ca dreptul national spaniol, astfel cum a fost interpretat in ultimele hotarari pronuntate de acesta, se opune ca BBVA sa deduca din cuantumul impozitului pe profit datorat in Spania cuantumul impozitului datorat in Belgia, daca acesta din urma nu a fost platit ca urmare a unei scutiri. Aceeasi concluzie ar decurge din articolul 23 alineatul 3 din conventia pentru evitarea dublei impuneri.
15 Instanta mentionata ridica problema compatibilitatii unui astfel de regim cu principiul liberei circulatii a capitalurilor, in masura in care societatile stabilite in Spania care realizeaza investitii in Belgia si care obtin profituri din acestea pierd astfel avantajul fiscal acordat de autoritatile fiscale belgiene, intrucat acestea platesc in cele din urma in statul membru in care isi au sediul social cuantumul impozitelor pe profit pe care le datorau, dar pentru care au beneficiat de o scutire in tara in care s a realizat investitia.
16 In aceste conditii, Tribunal Supremo a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoare intrebare preliminara:
„Articolele 63 [TFUE] si 65 [TFUE] trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale (stabilita in mod unilateral sau in temeiul unei conventii bilaterale pentru evitarea dublei impuneri) care, in cadrul impozitului pe profit si printre normele care urmaresc evitarea acestei duble impuneri, interzice deducerea cuantumului impozitului datorat in alte state membre ale Uniunii Europene pentru venituri obtinute pe teritoriul acestora si supuse respectivului impozit, atunci cand, in pofida caracterului sau exigibil, acest cuantum nu este platit ca urmare a unei scutiri, a unei reduceri sau a oricarui alt avantaj fiscal?”

Cu privire la intrebarea preliminara

Cu privire la admisibilitate

17 Guvernul portughez considera ca cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare trebuie respinsa ca inadmisibila, din moment ce interpretarea articolelor 63 TFUE si 65 TFUE solicitata de instanta de trimitere este lipsita de relevanta, in ceea ce priveste aplicarea normei juridice in timp, pentru solutionarea actiunii principale, care priveste exercitiul financiar aferent anului 1991. Astfel, articolele 73b si 73d din Tratatul CE (devenite articolele 56 CE si, respectiv, 58 CE), carora le corespund articolele 63 TFUE si 65 TFUE, nu au fost introduse in Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene decat prin Tratatul privind Uniunea Europeana, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992.
18 In aceasta privinta, trebuie amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, este de competenta Curtii, in cadrul procedurii de cooperare cu instantele nationale instituite prin articolul 267 TFUE, sa ofere instantei de trimitere un raspuns util, care sa ii permita sa solutioneze litigiul cu care este sesizata si ca, din aceasta perspectiva, Curtea trebuie, daca este cazul, sa reformuleze intrebarea care ii este adresata (a se vedea in special Hotararea din 4 mai 2006, Haug, C 286/05, Rec., p. I 4121, punctul 17, si Hotararea din 11 martie 2008, Jager, C 420/06, Rep., p. I 1315, punctul 46).
19 In acelasi fel, potrivit unei jurisprudente de asemenea constante, pentru a oferi un raspuns util instantei aflate la originea unei trimiteri preliminare, Curtea poate fi obligata sa ia in considerare norme de drept al Uniunii la care instanta nationala nu a facut trimitere in intrebarile sale preliminare (a se vedea in special Hotararea din 12 octombrie 2004, Wolff & Müller, C 60/03, Rec., p. I 9553, punctul 24, Hotararea din 7 iulie 2005, Weide, C 153/03, Rec., p. I 6017, punctul 25, si Hotararea din 23 februarie 2006, van Hilten van der Heijden, C 513/03, Rec., p. I 1957, punctul 26).
20 Astfel, misiunea Curtii este de a interpreta toate dispozitiile dreptului Uniunii care sunt necesare instantelor nationale pentru a statua in cauzele cu care sunt sesizate, chiar daca respectivele dispozitii nu sunt expres indicate in intrebarile adresate de aceste instante (a se vedea Hotararea din 19 noiembrie 2002, Strawson si Gagg & Sons, C 304/00, Rec., p. I 10737, punctul 58, precum si Hotararea Jager, citata anterior, punctul 47).
21 Intrucat Curtea este abilitata sa raspunda la intrebarea preliminara tinand seama de dispozitiile de drept aplicabile situatiei de fapt din actiunea principala, trebuie respinsa exceptia de inadmisibilitate invocata de guvernul portughez.

Cu privire la fond

Observatii introductive

22 Actiunea principala priveste anul fiscal 1991, respectiv o situatie de fapt si de drept anterioara intrarii in vigoare a Tratatului FUE. Normele in domeniul liberei circulatii a capitalurilor, aplicabile la data faptelor din actiunea principala, erau articolul 67 din Tratatul CEE si Directiva 88/361, adoptata pentru punerea in aplicare a articolului mentionat.
23 Rezulta ca la intrebarea preliminara adresata de instanta de trimitere trebuie sa se raspunda in lumina acestor dispozitii.
24 In aceasta privinta, trebuie amintit ca Directiva 88/361 a realizat liberalizarea completa a miscarilor de capital si ca articolul 1 alineatul (1) din aceasta, al carui efect direct a fost recunoscut de Curte, a impus in acest scop statelor membre obligatia de a elimina toate restrictiile privind miscarile de capital (a se vedea Hotararea din 11 decembrie 2003, Barbier, C 364/01, Rec., p. I 15013, punctul 57, precum si jurisprudenta citata).
25 Cu toate acestea, articolul 6 alineatul (2) din Directiva 88/361 permitea Regatului Spaniei sa mentina pana la 31 decembrie 1992 restrictiile privind anumite miscari de capital cuprinse in listele III si IV din anexa IV la aceasta directiva.
26 Rezulta ca trebuie sa se verifice, in primul rand, daca o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor in sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 88/361.
27 Numai daca reglementarea in cauza in actiunea principala are ca efect restrangerea liberei circulatii a capitalurilor, va fi, in al doilea rand, de competenta instantei de trimitere sa verifice daca miscarile de capital care au condus la plata dobanzilor in cauza in actiunea principala fac obiectul exceptiei prevazute la articolul 6 alineatul (2) din Directiva 88/361, instanta de trimitere fiind singura competenta sa constate faptele si sa stabileasca natura si sursa dobanzilor obtinute de BBVA in Belgia.

Cu privire la existenta unei restrictii privind libera circulatie a capitalurilor

28 Trebuie amintit ca, desi fiscalitatea directa este de competenta statelor membre, acestea din urma trebuie sa o exercite totusi cu respectarea dreptului Uniunii (a se vedea Hotararea din 14 februarie 1995, Schumacker, C 279/93, Rec., p. I 225, punctul 21, Hotararea din 11 august 1995, Wielockx, C 80/94, Rec., p. I 2493, punctul 16, Hotararea din 6 iunie 2000, Verkooijen, C 35/98, Rec., p. I 4071, punctul 32, si Hotararea Barbier, citata anterior, punctul 56).
29 Revine fiecarui stat membru sarcina de a organiza, cu respectarea dreptului Uniunii, propriul sistem de impozitare a veniturilor din capitaluri mobile si de a defini, in acest cadru, baza de impozitare, precum si cota de impozitare care se aplica beneficiarului acestor venituri (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 16 iulie 2009, Damseaux, C 128/08, Rep., p. I 6823, punctul 25, precum si Hotararea din 10 februarie 2011, Haribo Lakritzen Hans Riegel si Österreichische Salinen, C 436/08 si C 437/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 167 si jurisprudenta citata).
30 Rezulta ca dobanzile platite de un debitor stabilit intr un stat membru unui beneficiar stabilit intr un alt stat membru pot face obiectul unei duble impuneri juridice atunci cand cele doua state membre aleg sa isi exercite competenta fiscala si sa supuna impozitarii dobanzile mentionate, primul prin aplicarea asupra acestora a unei retineri la sursa, iar al doilea prin includerea lor in venitul impozabil al beneficiarului.
31 In lipsa unor masuri de unificare sau de armonizare la nivelul Uniunii, statele membre raman competente in ceea ce priveste definirea, pe cale conventionala sau unilaterala, a criteriilor de repartizare a competentelor lor fiscale, in special in scopul eliminarii dublei impuneri (Hotararea din 12 mai 1998, Gilly, C 336/96, Rec., p. I 2793, punctele 24 si 30, Hotararea din 21 septembrie 1999, Saint Gobain ZN, C 307/97, Rec., p. I 6161, punctul 57, Hotararea din 8 noiembrie 2007, Amurta, C 379/05, Rep., p. I 9569, punctul 17, precum si Hotararea din 20 mai 2008, Orange European Smallcap Fund, C 194/06, Rep., p. I 3747, punctul 32). Acestora le revine obligatia de a lua masurile necesare pentru a preveni situatiile de dubla impunere, utilizand, printre altele, criteriile urmate in practica fiscala internationala (a se vedea Hotararea din 14 noiembrie 2006, Kerckhaert si Morres, C 513/04, Rec., p. I 10967, punctul 23).
32 In speta, din cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare rezulta ca astfel de masuri pentru evitarea dublei impuneri a dobanzilor au fost introduse, in ordinea juridica spaniola, pe de o parte, prin conventia pentru evitarea dublei impuneri si, pe de alta parte, prin legislatia spaniola.
33 Astfel, articolul 23 alineatul 3 din conventia mentionata prevedea ca Regatul Spaniei acorda o deducere din impozitul datorat de un rezident al acestui stat membru pentru dobanzile provenite din Belgia, calculata pe baza cuantumului dobanzilor mentionate care este inclus in baza de impozitare a acestui rezident si a carei cota nu poate fi mai mica decat cota impozitului perceput in Belgia pentru veniturile in cauza.
34 La randul sau, articolul 24 alineatul 4 din Legea 61/1978 prevedea, referitor la veniturile obtinute si impozitate in strainatate, deducerea celui mai mic dintre urmatoarele doua cuantumuri, si anume fie a cuantumului efectiv platit in strainatate ca urmare a unei taxe de natura identica sau similara cu acest impozit, fie a cuantumului impozitului care ar fi trebuit sa fie platit in Spania pentru aceste venituri daca ar fi fost obtinute pe teritoriul spaniol.
35 In cadrul actiunii principale, BBVA solicita totusi sa fie dedus din cuantumul impozitului pe profit datorat in Spania cuantumul impozitului datorat in Belgia pentru dobanzile obtinute in acest stat membru, dar neplatit ca urmare a unei scutiri.
36 Instanta de trimitere considera ca o interpretare a dispozitiilor conventiei pentru evitarea dublei impuneri si a legislatiei nationale spaniole in sensul ca numai un impozit efectiv platit intr un alt stat membru poate fi dedus din impozitul datorat in Spania ar putea descuraja societatile stabilite in Spania sa investeasca intr un alt stat membru capitalurile proprii.
37 In consecinta, trebuie sa se constate ca dezavantajul pretins suferit, in speta, de BBVA nu consta in dubla impozitare a dobanzilor incasate de BBVA, acestea fiind impozitate exclusiv in Spania, ci in imposibilitatea de a beneficia, pentru calculul impozitului datorat in Spania, de avantajul fiscal sub forma unei scutiri acordate prin reglementarea belgiana.
38 Or, Curtea a statuat deja ca dezavantajele care pot decurge din exercitarea in paralel a competentelor fiscale ale unor diferite state membre, in masura in care aceasta exercitare nu este discriminatorie, nu constituie restrictii privind libertatile de circulatie (a se vedea in acest sens Hotararea Kerckhaert si Morres, citata anterior, punctele 19, 20 si 24, Hotararea Orange European Smallcap Fund, citata anterior, punctele 41, 42 si 47, precum si Hotararea Damseaux, citata anterior, punctul 27).
39 Astfel, in masura in care statele membre nu sunt obligate sa isi adapteze propriul sistem fiscal la diferitele sisteme de impozitare din alte state membre in scopul, printre altele, de a elimina dubla impunere (a se vedea Hotararea din 12 februarie 2009, Block, C 67/08, Rep., p. I 883, punctul 31), a fortiori aceste state nu sunt obligate sa isi adapteze propria reglementare fiscala pentru a permite unui contribuabil sa beneficieze de un avantaj fiscal acordat de un alt stat membru in cadrul exercitarii competentelor sale fiscale, in masura in care reglementarea in cauza nu este discriminatorie.
40 Prin urmare, trebuie sa se verifice daca, in temeiul unei reglementari precum cea in cauza in actiunea principala, dobanzile obtinute intr un alt stat membru nu sunt tratate in mod discriminatoriu in raport cu cele obtinute in Spania.
41 In aceasta privinta, dintr o jurisprudenta constanta rezulta ca o discriminare poate consta nu doar in aplicarea unor reguli diferite unor situatii comparabile, ci si in aplicarea aceleiasi reguli unor situatii diferite (a se vedea Hotararea Schumacker, citata anterior, punctul 30, Hotararea din 29 aprilie 1999, Royal Bank of Scotland, C 311/97, Rec., p. I 2651, punctul 26, precum si Hotararea Kerckhaert si Morres, citata anterior, punctul 19).
42 Or, in ceea ce priveste legislatia fiscala a statului de resedinta, situatia unui contribuabil care primeste dobanzi nu devine in mod necesar diferita prin simplul fapt ca le primeste de la un debitor stabilit intr un alt stat membru care, in exercitarea competentei sale fiscale, poate supune aceste dobanzi unei retineri la sursa cu titlu de impozit pe venit (a se vedea in acest sens Hotararea Kerckhaert si Morres, citata anterior, punctul 19, si Hotararea din 6 decembrie 2007, Columbus Container Services, C 298/05, Rep., p. I 10451, punctul 42).
43 Desigur, in speta, nu a fost invocat in fata Curtii un tratament discriminatoriu al dobanzilor incasate intr un alt stat membru in raport cu dobanzile incasate dintr o sursa spaniola.
44 Cu toate acestea, din cadrul juridic, astfel cum este prezentat de instanta de trimitere, rezulta ca Legea 230/1963 prevede la articolul 57 alineatul 1 ca, in cazul in care trebuie sa se deduca din cuantumul impozitului sumele datorate sau platite pentru una sau pentru mai multe alte taxe aplicate in prealabil, aceste sume se deduc in totalitate, chiar daca au facut obiectul unei scutiri sau al unei reduceri.
45 In consecinta, este de competenta instantei de trimitere, singura competenta sa interpreteze dreptul national, sa verifice daca, avand in vedere modalitatile de impunere a dobanzilor obtinute in Spania, dispozitia mentionata din Legea 230/1963 poate fi aplicata acestor dobanzi si daca, intr un asemenea caz, tratamentul rezervat dobanzilor obtinute intr un alt stat membru nu este discriminatoriu in raport cu cel la care sunt supuse dobanzile obtinute in Spania, in ceea ce priveste posibilitatea de a deduce un impozit datorat, dar neplatit.
46 Tinand seama de ansamblul consideratiilor de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 67 din Tratatul CEE si articolul 1 din Directiva 88/361 nu se opun unei reglementari a unui stat membru, precum cea in cauza in actiunea principala, care, in cadrul impozitului pe profit si printre normele care urmaresc evitarea unei duble impuneri, interzice deducerea cuantumului impozitului datorat in alte state membre ale Uniunii pentru venituri obtinute pe teritoriul acestora si supuse respectivului impozit atunci cand, in pofida caracterului sau exigibil, acest cuantum nu este platit ca urmare a unei scutiri, a unei reduceri sau a oricarui alt avantaj fiscal, in masura in care aceasta reglementare nu este discriminatorie in raport cu tratamentul la care sunt supuse dobanzile obtinute in statul membru in cauza, ceea ce este de competenta instantei de trimitere sa verifice.

Cu privire la cheltuielile de judecata

47 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:

Art. 67 din Tratatul CEE si articolul 1 din Directiva 88/361/CEE a Consiliului din 24 iunie 1988 pentru punerea in aplicare a art.67 din tratat [articol abrogat prin Tratatul de la Amsterdam] nu se opun unei reglementari a unui stat membru, precum cea in cauza in actiunea principala, care, in cadrul impozitului pe profit si printre normele care urmaresc evitarea unei duble impuneri, interzice deducerea cuantumului impozitului datorat in alte state membre ale Uniunii Europene pentru venituri obtinute pe teritoriul acestora si supuse respectivului impozit atunci cand, in pofida caracterului sau exigibil, acest cuantum nu este platit ca urmare a unei scutiri, a unei reduceri sau a oricarui alt avantaj fiscal, in masura in care aceasta reglementare nu este discriminatorie in raport cu tratamentul la care sunt supuse dobanzile obtinute in statul membru in cauza, ceea ce este de competenta instantei de trimitere sa verifice.