Decizie de solicitare de informatii – Caracterul necesar al informatiilor solicitate – Principiul bunei administrari – Obligatia de motivare – Proportionalitate

Concurenta – Procedura administrativa – Decizie de solicitare de informatii – Caracterul necesar al informatiilor solicitate – Principiul bunei administrari – Obligatia de motivare – Proportionalitate

HOTARAREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
22 martie 2012

In cauzele conexate T 458/09 si T 171/10,

Slovak Telekom a.s., cu sediul in Bratislava (Slovacia), reprezentata initial de M. Maier, de L. Kjølbye si de D. Geradin si ulterior de L. Kjølbye, de D. Geradin si de G. Berrisch, avocati, reclamanta,

impotriva

Comisiei Europene, reprezentata, in cauza T 458/09, de F. Castillo de la Torre si de K. Mojzesowicz si, in cauza T 171/10, de F. Castillo de la Torre, de K. Mojzesowicz si de J. Bourke, in calitate de agenti, parata,

avand ca obiect cereri de anulare, pe de o parte, a Deciziei C(2009) 6840 a Comisiei din 3 septembrie 2009 privind o procedura de aplicare a articolului 18 alineatul (3) si a articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul COMP/39.523 – Slovak Telekom) si, pe de alta parte, a Deciziei C(2010) 902 a Comisiei din 8 februarie 2010 privind o procedura de aplicare a articolului 18 alineatul (3) si a articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 (cazul COMP/39.523 – Slovak Telekom),

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnul L. Truchot, presedinte, doamna M. E. Martins Ribeiro (raportor) si domnul H. Kanninen, judecatori,
grefier: doamna J. Weychert, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 15 septembrie 2011,

pronunta prezenta Hotarare

Situatia de fapt

1 Reclamanta, Slovak Telekom a.s., este o societate infiintata la 1 aprilie 1999 in Republica Slovaca si este detinuta in proportie de 51 % de Deutsche Telekom AG si in proportie de 49 % de guvernul slovac. Aceasta furnizeaza printre altele servicii de telefonie nationala si internationala, servicii de internet in banda larga si un evantai larg de alte servicii de telecomunicatie care includ retele de date, servicii cu valoare adaugata si linii inchiriate.
2 Intre 13 si 16 ianuarie 2009, Comisia Comunitatilor Europene a efectuat o inspectie in localurile reclamantei, conform articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea in aplicare a normelor de concurenta prevazute la articolele 81 [CE] si 82 [CE] (JO 2003, L 1, p. 1).
3 Prin scrisoarea din 14 aprilie 2009, Comisia a informat reclamanta ca, la 8 aprilie 2009, a decis sa declanseze in privinta sa o procedura de incalcare a articolului 82 CE in cazul COMP/39.523. Comisia a indicat in legatura cu acest lucru ca initierea procedurii respective privea posibila existenta, din partea reclamantei si a societatilor pe care le controla, in Republica Slovaca, a unui refuz de a incheia tranzactii in ceea ce priveste accesul angro neconditionat la bucla locala si alte tipuri de acces angro la mare viteza, a unei micsorari eventuale a marjelor in ceea ce priveste accesul angro neconditionat la bucla locala si alte tipuri de acces angro la mare viteza, precum si a altor practici de excludere si discriminatorii, precum vanzarile conditionate mixte si vanzarile legate in ceea ce priveste servicii angro si cu amanuntul de acces la mare viteza [considerentul (1) al deciziei atacate in cauza T 458/09, denumita in continuare „Decizia atacata I”; considerentul (1) al deciziei atacate in cauza T 171/10, denumita in continuare „Decizia atacata II”].
4 La 17 aprilie 2009, Comisia a solicitat reclamantei informatii in temeiul articolului 18 alineatele (1) si (2) din Regulamentul nr. 1/2003 [considerentul (2) al Deciziei atacate I; considerentul (7) al Deciziei atacate II].
5 Prin e mailul din 4 iunie 2009, reclamanta a indicat Comisiei ca solicitarea de informatii din 17 aprilie 2009 privea si o perioada anterioara datei la care Republica Slovaca a aderat la Uniunea Europeana, iar Comisia nu era competenta sa aplice articolele 81 CE si 82 CE unui comportament pretins ilicit al reclamantei anterior datei de 1 aprilie 2004. Aceasta a subliniat astfel ca, in ceea ce priveste perioada respectiva, Comisia nu putea sa constate o incalcare si nici sa solicite in mod sistematic informatii. Reclamanta a propus sa continue sa furnizeze informatii generale referitoare la perioada anterioara datei de 1 mai 2004. In ceea ce priveste date si calcule mai detaliate, reclamanta a sugerat sa isi limiteze raspunsurile la perioada ulterioara acestei date [considerentul (3) al Deciziei atacate I; considerentul (8) al Deciziei atacate II].
6 Prin e mailul din 5 iunie 2009, Comisia a raspuns reclamantei ca, in speta, nu era vorba despre constatarea unei incalcari a normelor de concurenta ale Uniunii pe perioada anterioara datei de 1 mai 2004, ci mai degraba despre obtinerea unor informatii de fapt concrete, unele dintre acestea acoperind si perioada mentionata. Intr adevar, Comisia a apreciat ca aceste informatii erau relevante pentru a evalua compatibilitatea cu articolul 82 CE a comportamentului reclamantei dupa 1 mai 2004, in deplina cunoastere a faptelor si a contextului lor economic corect. Prin urmare, Comisia a insistat ca informatiile solicitate sa ii fie transmise in totalitate [considerentul (4) al Deciziei atacate I; considerentul (9) al Deciziei atacate II].
7 Printr o scrisoare atasata unui e mail din 11 iunie 2009, reclamanta a reiterat obiectiile formulate in e mailul din 4 iunie 2009 si a precizat ca, in opinia sa, nu era suficient ca informatiile sa poata fi utile in vederea evaluarii comportamentului sau in contextul economic aferent. Cu toate acestea, reclamanta a comunicat Comisiei informatiile pe care i le solicitase, indicand in acelasi timp ca isi rezerva dreptul de a se opune oricarei utilizari acestor informatii de catre Comisie impotriva sa, precum si a oricarei asemenea utilizari a unor documente anterioare aderarii Republicii Slovace la Uniune, obtinute de Comisie cu ocazia inspectiei din luna ianuarie 2009 [considerentul (5) al Deciziei atacate I; considerentul (10) al Deciziei atacate].
8 La 13 si la 14 iulie 2009, Comisia a efectuat o noua inspectie.
9 Prin scrisoarea din 17 iulie 2009, Comisia a solicitat reclamantei informatii suplimentare in temeiul articolului 18 alineatele (1) si (2) din Regulamentul nr. 1/2003, inclusiv informatii si documente anterioare datei de 1 mai 2004 [considerentul (7) al Deciziei atacate I; considerentul (11) al Deciziei atacate II].
10 Prin scrisoarea din 14 august 2009, reclamanta a reiterat obiectiile privind furnizarea de informatii si de documente referitoare la perioada anterioara datei de 1 mai 2004. Aceasta a indicat de asemenea ca a furnizat in mod voluntar Comisiei, in urma solicitarii de informatii din 17 aprilie 2009, informatii generale privind perioada anterioara datei de 1 aprilie 2004, pentru a clarifica contextul aferent informatiilor pe care i le comunicase, dar ca nu va furniza date si calcule mai detaliate privind aceasta perioada. Reclamanta a indicat astfel ca a decis sa nu comunice Comisiei informatiile referitoare la perioada de preaderare in ceea ce privea, pe de o parte, intrebarile 4 a) si 4 b) din solicitarea de informatii din 17 iulie 2009, referitoare la agregarea „ATM” (Asynchronous Transfer Mode) si la reteaua sa de baza, si, pe de alta parte, intrebarile 16 si 17 din solicitarea de informatii mentionata. Reclamanta a aratat insa ca ceea ce decisese nu privea anumite date referitoare la anul 2004 referitoare la rentabilitatea unora dintre produsele sale, date cerute prin intrebarea 12 din solicitarea de informatii din 17 iulie 2009, intrucat nu era posibil ca acestea sa fie separate intr un mod comprehensibil [considerentul (9) al Deciziei atacate I; considerentul (11) al Deciziei atacate II].

Decizia atacata I

11 La 3 septembrie 2009, Comisia a adoptat Decizia C(2009) 6840 privind o procedura de aplicare a articolului 18 alineatul (3) si a articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 (cazul COMP/39.523 – Slovak Telekom) (denumita in continuare „Decizia atacata I”).
12 In Decizia atacata I, Comisia a indicat ca, in conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, pentru a si indeplini indatoririle atribuite prin regulament, poate, printr o simpla cerere sau printr o decizie, sa solicite intreprinderilor sau asociatiilor de intreprinderi sa ii furnizeze toate informatiile necesare. Potrivit Comisiei, competenta sa de a solicita astfel de informatii nu poate fi limitata la perioada cu privire la care este abilitata sa constate o incalcare a articolelor 81 CE si 82 CE [considerentul (11) al Deciziei atacate I].
13 Comisia a considerat astfel ca, in calitate de administrator diligent, era obligatia sa sa reuneasca toate elementele de fapt in legatura cu cauza. Comisia a indicat ca, in speta, aceasta misiune consta in a aprecia, in afara de contextul vanzarilor si al dezvoltarii serviciilor in banda larga si „triple play” furnizate cu amanuntul si angro dupa 1 mai 2004, contextul planificarii, al pregatirii acestor servicii, al investitiilor aferente si al lansarii acestora, precum si evolutia acestora pana la adoptarea Deciziei atacate I (in special in ceea ce priveste anul 2003 si primele patru luni ale anului 2004), indiferent daca unele dintre aceste evenimente s au produs inainte de aderarea Republicii Slovace la Uniune. Comisia a adaugat ca, intrucat putea include astfel de constatari de fapt intr o decizie prin care se aplica amenzi, era competenta, in temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, sa solicite informatii si documente care sa ii permita sa efectueze constatarile respective [considerentul (12) al Deciziei atacate I].
14 In aceasta privinta, Comisia a apreciat mai intai ca datele anterioare anului 2004 privind dezvoltarea pietelor de telecomunicatii si activitatile reclamantei pe aceste piete erau relevante pentru analizarea comportamentului reclamantei ulterior datei de 1 mai 2004, in special pentru definirea pietelor relevante si pentru determinarea detinerii eventuale de catre reclamanta a unei pozitii dominante pe aceste piete incepand cu 1 mai 2004, astfel de evaluari neputandu se intemeia pe valori statice si trebuind sa tina seama de evolutia economica, in special pe perioada anterioara datei de 1 mai 2004 [considerentul (13) al Deciziei atacate I].
15 In continuare, Comisia a indicat ca agregarea „ATM” si reteaua de baza a reclamantei (punctele I si II din anexa I la Decizia atacata I) fusesera lansate inainte de 1 mai 2004 si ca, la data deciziei mentionate, aceasta continua sa le utilizeze pentru a furniza servicii in banda larga angro si cu amanuntul [considerentul (14) al Deciziei atacate I].
16 In sfarsit, Comisia a aratat ca documentele avute in vedere la intrebarile 16 si 17 din anexa III la solicitarea sa de informatii si mentionate la punctele III si IV din anexa I la Decizia atacata I priveau servicii in banda larga angro si cu amanuntul care fusesera lansate in 2003 si pe care reclamanta continuase sa le furnizeze si dupa 1 mai 2004. Aceasta a precizat ca informatiile in cauza priveau planificarea serviciilor mentionate, lansarea acestora, investitiile aferente si dezvoltarea lor, pozitionarea acestora pe piata, reglementarea lor, produsele concurente, precum si alte imprejurari relevante. Comisia a adaugat ca alte documente priveau strategia societatii pe piata benzii largi, strategia de reglementare, previziunile si discutiile cu privire la situatia pietei si reactiile reclamantei in aceasta privinta, precum si pregatirea ofertei de referinta pentru accesul neconditionat la bucla locala si problemele de reglementare referitoare la aceasta. Din acest motiv, documentele respective ar fi utile investigarii realizate de Comisie in speta si necesare in sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 pentru a aprecia contextul economic si financiar global al lansarii si al furnizarii cu amanuntul si angro de servicii de acces in banda larga pe teritoriul Republicii Slovace, precum si compatibilitatea comportamentului reclamantei cu normele de concurenta ale Uniunii [considerentul (15) al Deciziei atacate I].
17 Dispozitivul Deciziei atacate I este formulat dupa cum urmeaza:
„Articolul 1
Slovak Telekom a.s. trebuie sa furnizeze, cel tarziu pana la 22 septembrie 2009, informatiile mentionate in anexa I la prezenta [d]ecizie. Anexa I constituie parte integranta a prezentei [d]ecizii.
Articolul 2
Daca Slovak Telekom nu furnizeaza informatiile solicitate in mod corect si complet in perioada precizata la articolul 1, ii vor fi impuse penalitati cu titlu cominatoriu de 1 % din cifra sa de afaceri zilnica din exercitiul precedent, ceea ce corespunde sumei de 28 114 euro […] pe zi de intarziere, calculate de la data fixata in prezenta [d]ecizie.
Articolul 3
Prezenta [d]ecizie este adresata societatii Slovak Telekom, a.s., cu sediul social la Karadžičova 10, 825 13 Bratislava, Republica Slovaca, precum si tuturor intreprinderilor pe care le controleaza direct sau indirect, singura sau impreuna cu alte intreprinderi.”
18 La 22 septembrie 2009, reclamanta a comunicat Comisiei toate informatiile solicitate de aceasta.

Decizia atacata II

19 La 8 februarie 2010, Comisia a adoptat Decizia C(2010) 902 privind o procedura de aplicare a articolului 18 alineatul (3) si a articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 (cazul COMP/39.523 – Slovak Telekom) (denumita in continuare „Decizia atacata II”).
20 In Decizia atacata II, Comisia a amintit, in esenta, mai multe consideratii care figurau deja in Decizia atacata I [considerentele (2), (5) si (6) ale Deciziei atacate II] (a se vedea punctele 12 si 13 de mai sus).
21 Pe de alta parte, Comisia a indicat mai intai ca „raportul tip UCN” referitor la anul 2003, solicitat la punctul 1 din anexa I la Decizia atacata II, continea date contabile privind serviciile in banda larga furnizate angro si cu amanuntul de reclamanta, precum veniturile, costurile si rentabilitatea. Aceasta a considerat, asadar, ca respectivul document era necesar pentru a i permite sa aprecieze rentabilitatea serviciilor in banda larga ale reclamantei pe intreaga perioada cuprinsa intre lansarea acestora, in 2003, si data Deciziei atacate II [considerentul (3) al Deciziei atacate II].
22 In continuare, Comisia a indicat ca informatiile si documentele privind anul 2003, solicitate la punctele 2-4 din anexa I la Decizia atacata II, referitoare la costurile pentru achizitionarea unor noi clienti si la anumite cheltuieli de capital efectuate de Slovak Telekom pentru furnizarea anumitor servicii in banda larga, erau necesare pentru aprecierea comportamentului pretins abuziv ulterior datei de 1 mai 2004. Astfel, Comisia a apreciat ca anumite costuri precum cheltuielile de capital si costurile de functionare suportate in cursul unui exercitiu puteau fi amortizate pe o durata mai lunga si ca acest lucru ar fi avut consecinte asupra calcularii costului si a rentabilitatii in cursul exercitiilor urmatoare [considerentul (3) al Deciziei atacate II].
23 In sfarsit, Comisia a considerat ca era adecvat sa solicite informatiile in cauza prin intermediul unei decizii, avand in vedere in special riscul de intarzieri in comunicarea acestora, faptul ca in trecut reclamanta refuzase sa furnizeze informatii referitoare la perioada anterioara datei de 1 mai 2004 si actiunea avand ca obiect anularea Deciziei atacate I, aflata pe rolul Tribunalului in cauza T 458/09 (a se vedea punctul 25 de mai jos) [considerentele (7) si (13) ale Deciziei atacate II].
24 Dispozitivul Deciziei atacate II este formulat dupa cum urmeaza:
„Articolul 1
Slovak Telekom a.s. trebuie sa furnizeze, cel tarziu pana la 23 februarie 2010, informatiile mentionate in anexa I la prezenta [d]ecizie. Anexa I constituie parte integranta a prezentei [d]ecizii.
Articolul 2
Daca Slovak Telekom nu furnizeaza informatiile solicitate in mod corect si complet in perioada precizata la articolul 1, ii vor fi impuse penalitati cu titlu cominatoriu de 1 % din cifra sa de afaceri jurnaliera in cursul exercitiului precedent, ceea ce corespunde sumei de 28 114 euro […] pe zi de intarziere, calculate de la data fixata in prezenta [d]ecizie.
Articolul 3
Prezenta [d]ecizie este adresata societatii Slovak Telekom, a.s., cu sediul social la Karadžičova 10, 825 13 Bratislava, Republica Slovaca, precum si tuturor intreprinderilor pe care le controleaza direct sau indirect, singura sau impreuna cu alte intreprinderi.”

Procedura si concluziile partilor

25 Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 13 noiembrie 2009 si, respectiv, la 15 aprilie 2010, reclamanta a formulat prezentele actiuni, referitoare, in ceea ce priveste cauza T 458/09, la Decizia atacata I si, in ceea ce priveste cauza T 171/10, la Decizia atacata II.
26 Prin aceste actiuni, reclamanta solicita Tribunalului:
– anularea Deciziei atacate I si a Deciziei atacate II;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
27 In fiecare cauza, Comisia solicita Tribunalului:
– respingerea actiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
28 Pe baza raportului intocmit de judecatorul raportor, Tribunalul (Camera a opta) a decis deschiderea procedurii orale si, in cadrul masurilor de organizare a procedurii prevazute la articolul 64 din Regulamentul sau de procedura, a solicitat Comisiei sa prezinte documente. Aceasta a raspuns la solicitare in termenul stabilit.
29 In urma unei cereri formulate in acest sens de reclamanta, la care Comisia nu s a opus, prin Ordonanta din 30 iunie 2011 a presedintelui Camerei a opta, cauzele T 458/09 si T 171/10 au fost reunite pentru buna desfasurare a procedurii orale si in vederea pronuntarii hotararii.
30 Pledoariile partilor si raspunsurile acestora la intrebarile orale adresate de Tribunal au fost ascultate in sedinta din 15 septembrie 2011.

In drept

31 In sustinerea fiecareia dintre actiunile sale, reclamanta invoca trei motive. Primul motiv este intemeiat pe o eroare de drept in aplicarea Regulamentului nr. 1/2003. Al doilea motiv este intemeiat pe o incalcare a „principiului echitatii procedurii”. In sfarsit, al treilea motiv este intemeiat pe o incalcare a principiului proportionalitatii.
Cu privire la primul motiv, intemeiat pe o eroare de drept in aplicarea Regulamentului nr. 1/2003
32 Prin intermediul primului motiv, reclamanta sustine ca Comisia a savarsit o eroare de drept in aplicarea Regulamentului nr. 1/2003. Potrivit reclamantei, intrucat Comisia nu era competenta sa aplice articolul 82 CE si articolul 102 TFUE activitatilor desfasurate pe teritoriul Republicii Slovace inainte de aderarea acesteia la Uniune, Comisia nu ar fi fost abilitata sa solicite, in temeiul articolului 18 alineatul (3) din acest regulament, informatii privind perioada anterioara aderarii Republicii Slovace.
33 Reclamanta aminteste in aceasta privinta ca articolul 82 CE si articolul 102 TFUE nu se aplica perioadei acoperite de deciziile atacate, competenta Comisiei fiind limitata la abuzurile comise de intreprinderi in pozitie dominanta pe piata comuna sau intr o parte substantiala a acesteia, in masura in care pot fi afectate schimburile comerciale dintre statele membre. Or, in speta, aceste conditii nu ar fi fost reunite inainte de 1 mai 2004. Astfel, inainte de aceasta data, piata slovaca a telecomunicatiilor nu ar fi facut parte din piata comuna, iar comportamentul reclamantei nu ar fi putut afecta schimburile comerciale dintre statele membre. De altfel, Comisia nu ar contesta acest lucru in Deciziile atacate I si II. Pe de alta parte, prin Acordul European de instituire a unei asocieri intre Comunitatile Europene si statele lor membre, pe de o parte, si Republica Slovaca, pe de alta parte, (JO 1994, L 359, p. 2), nici articolele 81 CE si 82 CE si nici articolele 101 TFUE si 102 TFUE nu ar fi devenit direct aplicabile Republicii Slovace inainte de aderarea acesteia la Uniune.
34 Potrivit reclamantei, obligatiile si competentele Comisiei rezultate din Regulamentul nr. 1/2003, in special din articolul 18 alineatul (3) si din articolul 24 alineatul (1) litera (d) din acesta, ar fi determinate si limitate de scopul investigatiei, si anume punerea in aplicare a normelor de concurenta ale Uniunii, asadar, de domeniul de aplicare al articolelor 81 CE si 82 CE, pe de o parte, si al articolelor 101 TFUE si 102 TFUE, pe de alta parte. In aceasta privinta, notiunea „informatii necesare” care figureaza la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 ar impune existenta unei legaturi suficiente intre solicitarea de informatii si incalcarea prezumata. Cu toate acestea, in prezentele cauze nu ar exista nicio legatura intre informatiile solicitate si incalcarea invocata, intrucat nu ar putea fi constatata nicio incalcare inainte de 1 mai 2004. Prin urmare, Comisia nu ar avea posibilitatea sa investigheze in temeiul articolului 82 CE si al articolului 102 TFUE si nu s ar putea intemeia pe informatii care au legatura cu comportamentul reclamantei in perioada anterioara aderarii Republicii Slovace la Uniune pentru a aprecia compatibilitatea practicilor reclamantei cu normele de concurenta ale Uniunii in urma aderarii respective.
35 Cu titlu introductiv, trebuie aratat ca, dupa cum a indicat Comisia in mod expres prin e mailul din 5 iunie 2009 adresat reclamantei (a se vedea punctul 6 de mai sus), in considerentul (4) al Deciziei atacate I si in considerentul (9) al Deciziei atacate II si a reiterat in inscrisurile sale si in cadrul sedintei, Deciziile atacate I si II au ca obiect obtinerea unor informatii de fapt concrete, unele dintre acestea fiind anterioare datei de 1 mai 2004, in vederea investigarii cu privire la existenta posibila, dupa aceasta data, a unui refuz al reclamatei si al societatilor pe care le controleaza de a incheia tranzactii, a unei micsorari eventuale a marjelor si a oricarui comportament eventual de excludere in ceea ce priveste serviciile angro de acces neconditionat la bucla locala, alte servicii angro de acces in banda larga si servicii cu amanuntul de acces in banda larga. In schimb, Comisia a indicat ca nu era vorba, in acest stadiu, despre constatarea unei incalcari a normelor de concurenta pentru perioada anterioara datei de 1 mai 2004.
36 Trebuie aratat ca, in temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (g) CE, actiunea Comunitatii Europene presupune, in conditiile si in conformitate cu termenele prevazute in tratat, un sistem care impiedica denaturarea concurentei pe piata interna. In plus, de la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, articolul 3 alineatul (3) TUE prevede ca Uniunea Europeana instituie o piata interna. Aceasta, conform Protocolului nr. 27 privind piata interna si concurenta, anexat la Tratatele UE si FUE (JO 2010, C 83, p. 309), include un sistem care sa garanteze faptul ca nu exista denaturari ale concurentei.
37 Or, articolele 81 CE si 82 CE, precum si articolele 101 TFUE si 102 TFUE se numara printre normele de concurenta care, precum cele prevazute la articolul 3 alineatul (1) litera (b) TFUE, sunt necesare pentru functionarea pietei interne mentionate.
38 Astfel, asemenea norme urmaresc tocmai obiectivul de a evita denaturarea concurentei in detrimentul interesului general, al intreprinderilor individuale si al consumatorilor, contribuind astfel la bunastarea in cadrul Uniunii (a se vedea Hotararea Curtii din 17 februarie 2011, TeliaSonera, C 52/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 22 si jurisprudenta citata).
39 Trebuie de asemenea amintit ca Regulamentul nr. 1/2003, adoptat in aplicarea articolului 83 alineatul (1) CE, are ca obiect, potrivit alineatului (2) litera (a) al aceluiasi articol, sa asigure respectarea interdictiilor prevazute la articolele 81 CE si 82 CE.
40 In acest scop, Regulamentul nr. 1/2003 confera Comisiei o competenta larga de investigare si de verificare prin faptul ca prevede, la articolul 18 alineatul (1), ca, „[p]entru a si indeplini indatoririle atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate, printr o simpla cerere sau printr o decizie, sa solicite intreprinderilor sau asociatiilor de intreprinderi sa i furnizeze toate informatiile necesare”. In considerentul (23) al regulamentului mentionat se precizeaza in aceasta privinta ca Comisia „ar trebui imputernicita, in cadrul [Uniunii], sa solicite furnizarea informatiilor necesare pentru a identifica […] orice abuz de pozitie dominanta interzis de articolul 82 [CE]”.
41 Astfel, pentru a pastra efectul util al articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia are dreptul sa oblige o intreprindere sa furnizeze toate informatiile necesare privind faptele de care aceasta poate avea cunostinta si sa ii comunice, daca este cazul, documentele aferente care sunt in posesia sa, chiar daca acestea pot fi utilizate la stabilirea, in privinta sa ori impotriva altei intreprinderi, a existentei unui comportament anticoncurential [a se vedea considerentul (23) al Regulamentului nr. 1/2003; a se vedea de asemenea, prin analogie, in ceea ce priveste aplicarea Regulamentului nr. 17 al Consiliului din 6 februarie 1962, Primul regulament de aplicare a articolelor [81 CE] si [82 CE] (JO 1962, 13, p. 204), Hotararea Curtii din 18 octombrie 1989, Orkem/Comisia, 374/87, Rec., p. 3283, punctele 34 si 35, Hotararea Curtii din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland si altii/Comisia, C 204/00 P, C 205/00 P, C 211/00 P, C 213/00 P, C 217/00 P si C 219/00 P, Rec., p. I 123, punctul 61, si Hotararea Curtii din 29 iunie 2006, Comisia/SGL Carbon, C 301/04 P, Rec., p. I 5915, punctul 4, precum si Hotararea Tribunalului din 28 aprilie 2010, Amann & Söhne si Cousin Filterie/Comisia, T 446/05, Rec., p. II 1255, punctul 327].
42 Potrivit jurisprudentei, notiunea „informatii necesare” trebuie interpretata in functie de finalitatile in vederea carora au fost conferite Comisiei competentele de investigare in cauza. Este indeplinita cerinta unei corelari intre solicitarea de informatii si incalcarea prezumata in conditiile in care, in acest stadiu al procedurii, se poate considera in mod legitim ca exista un raport intre solicitarea respectiva si incalcarea prezumata, in sensul ca se poate presupune in mod rezonabil de catre Comisie ca documentul o va ajuta sa determine existenta incalcarii pretinse (Hotararea Tribunalului din 12 decembrie 1991, SEP/Comisia, T 39/90, Rec., p. II 1497, punctul 29, confirmata in recurs prin Hotararea Curtii din 19 mai 1994, SEP/Comisia, C 36/92 P, Rec., p. I 1911, punctul 21, si punctul 21 din Concluziile avocatului general M. Jacobs prezentate in cauza in care s a pronuntat Hotararea din 19 mai 1994, SEP/Comisia, citata anterior, Rec., p. I 1914).
43 In plus, poate fi solicitata de Comisie numai comunicarea unor informatii susceptibile sa ii permita sa verifice prezumtiile privind savarsirea incalcarii ce justifica desfasurarea investigatiei si care sunt indicate in solicitarea de informatii (Hotararea Tribunalului din 12 decembrie 1991, SEP/Comisia, citata anterior, punctul 25, si Hotararea Tribunalului din 8 martie 1995, Société Générale/Comisia, T 34/93, Rec., p. II 545, punctul 40). Pe de alta parte, avand in vedere competenta larga de investigare si de verificare a Comisiei, ea este cea care trebuie sa aprecieze necesitatea informatiilor pe care le solicita intreprinderilor vizate (a se vedea in acest sens Hotararea Curtii din 18 mai 1982, AM & S Europe/Comisia, 155/79, Rec., p. 1575, punctul 17, Hotararea Orkem/Comisia, punctul 41 de mai sus, punctul 15, Hotararea Curtii din 22 octombrie 2002, Roquette Frères, C 94/00, Rec., p. I 9011, punctul 78, si Hotararea Tribunalului din 8 martie 2007, France Télécom/Comisia, T 340/04, Rec., p. II 573, punctul 148).
44 Este importat in final sa se aminteasca faptul ca, in mai multe randuri, Curtea a subliniat, in cadrul aplicarii Regulamentului nr. 17, ca intreprinderea care face obiectul unei masuri de investigare este supusa unei obligatii de colaborare active, care implica faptul ca tine la dispozitia Comisiei toate informatiile referitoare la obiectul investigatiei (Hotararea Orkem/Comisia, punctul 41 de mai sus, punctul 27, Hotararea Aalborg Portland si altii/Comisia, punctul 41 de mai sus, punctul 62, si Hotararea Comisia/SGL Carbon, punctul 41 de mai sus, punctul 40).
45 Avand in vedere textul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, finalitatea acestuia si conform jurisprudentei amintite la punctele 41-44 de mai sus, trebuie sa se considere ca competentele de investigare care sunt prevazute de aceasta dispozitie nu sunt subordonate decat cerintei necesitatii informatiilor solicitate, apreciata de Comisie, pentru a verifica prezumtiile existentei unei incalcari care justifica desfasurarea investigatiei si in special, in speta, identificarea abuzului de pozitie dominanta interzis de articolul 82 CE si de articolul 102 TFUE. Astfel, orice interpretare a articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 care s ar finaliza cu a interzice Comisiei, din principiu, sa solicite unei intreprinderi informatii referitoare la o perioada in care normele de concurenta ale Uniunii nu ii erau aplicabile, in conditiile in care astfel de informatii ar fi necesare pentru a se identifica o eventuala incalcare a normelor respective din momentul in care i ar fi aplicabile, ar fi susceptibila sa lipseasca aceasta dispozitie de efect util si ar fi contrara obligatiei Comisiei de a examina cu atentie si cu impartialitate toate elementele relevante ale cauzei (Hotararea Curtii din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C 269/90, Rec., p. I 5469, punctul 14, Hotararea Tribunalului din 24 ianuarie 1992, La Cinq/Comisia, T 44/90, Rec., p. II 1, punctul 86, si Hotararea Tribunalului din 30 septembrie 2003, Atlantic Container Line si altii/Comisia, T 191/98, T 212/98-T 214/98, Rec., p. II 3275, punctul 404).
46 O astfel de interpretare s ar intemeia de altfel pe postulatul gresit potrivit caruia informatiile referitoare la o perioada in care normele de concurenta ale Uniunii nu erau aplicabile unei intreprinderi nu ar permite decat explicarea unor evenimente care s au produs in respectiva perioada.
47 Or, mai intai, Curtea a afirmat deja in aceasta privinta, referitor la verificarile decise in temeiul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 17, efectuate la intreprinderi spaniole la putin timp dupa aderarea Regatului Spaniei la Comunitate, ca nicio norma nu limita competenta de investigare a Comisiei la comportamentele ulterioare aderarii (Hotararea Curtii din 17 octombrie 1989, Dow Chemical Ibérica si altii/Comisia, 97/87-99/87, Rec., p. 3165, punctul 63).
48 In continuare, dupa cum a afirmat Tribunalul in Hotararea din 30 mai 2006, Bank Austria Creditanstalt/Comisia, (T 198/03, Rec., p. II 1429, punctul 89), referitoare la un caz de aplicare a articolului 81 CE, includerea, intr o decizie prin care se aplica amenzi, a unor constatari de fapt privind o intelegere nu poate fi supusa conditiei competentei Comisiei in ceea ce priveste constatarea unei incalcari referitoare la respectiva intelegere sau conditiei ca aceasta sa fi constatat efectiv o astfel de incalcare. Astfel, este legitima descrierea de catre Comisie, in cuprinsul unei decizii de constatare a unei incalcari si de aplicare a unei sanctiuni, a contextului factual si istoric in care se inscrie comportamentul ilicit [a se vedea de asemenea considerentul (11) al Deciziei atacate I si considerentul (5) al Deciziei atacate II].
49 Reclamanta nu ar putea pretinde in aceasta privinta ca Hotararea Bank Austria Creditanstalt/Comisia, punctul 48 de mai sus, ar fi lipsita de relevanta in speta intrucat, in aceasta cauza, instanta Uniunii nu ar fi statuat cu privire la competentele Comisiei in materie de stabilire a faptelor in imprejurari in care normele de concurenta ale Uniunii nu se aplicau si s ar fi pronuntat numai asupra dreptului Comisiei de a publica anumite informatii referitoare la perioada anterioara aderarii Republicii Austria la Uniune.
50 Astfel, pe de o parte, reclamanta din aceasta cauza sustinuse in mod expres ca publicarea partilor din decizie prin care se aplicau amenzi aferente perioadei anterioare aderarii Republicii Austria la Uniune era ilegala in special deoarece Comisia nu era competenta pentru a constata incalcarea pe care o savarsise in Austria in perioada respectiva. Pe de alta parte, din aceasta hotarare reiese ca Tribunalul a apreciat efectiv ca nu numai ca includerea, intr o decizie prin care se aplica amenzi, a constatarilor de fapt privind o intelegere nu putea fi supusa conditiei competentei Comisiei in ceea ce priveste constatarea unei incalcari referitoare la respectiva intelegere sau conditiei ca aceasta sa fi constatat efectiv o astfel de incalcare, ci si ca situatia era similara in ceea ce priveste publicarea unor asemenea constatari, dat fiind faptul ca aceasta putea fi utila pentru a permite publicului interesat sa inteleaga pe deplin considerentele unei astfel de decizii (Hotararea Bank Austria Creditanstalt/Comisia, punctul 48 de mai sus, punctele 81 si 89).
51 In sfarsit, trebuie subliniat ca instanta Uniunii a recunoscut ca este necesar pentru Comisie, in cadrul unor cauze privind aplicarea articolului 81 CE, sa solicite informatii referitoare la o perioada anterioara perioadei incalcarii pentru a preciza contextul in care un comportament se inscria in aceasta din urma perioada. Astfel, in Hotararea din 14 decembrie 2006, Raiffeisen Zentralbank Österreich si altii/Comisia (T 259/02-T 264/02 si T 271/02, Rec., p. II 5169, punctul 150), Tribunalul a subliniat legitimitatea descrierii de catre Comisie, intr o decizie prin care se aplica amenzi, a contextului mai larg in care se inscria comportamentul ilicit. Imprejurarea, subliniata de reclamanta, ca intreprinderile vizate nu ar fi contestat, in acea speta, exactitatea constatarilor concrete care figureaza in decizia respectiva pentru motivul ca nu ar fi fost intemeiate pe probe care datau din perioada in cauza (Hotararea Raiffeisen Zentralbank Österreich si altii/Comisia, citata anterior, punctul 151) este lipsita de relevanta in aceasta privinta. Pe de alta parte, in Hotararea din 8 iulie 2008, Lafarge/Comisia(T 54/03, nepublicata in Repertoriu, punctul 428), Tribunalul a apreciat de asemenea ca o nota anterioara perioadei incalcarii putea fi luata in considerare de Comisie „pentru a construi o imagine globala a contactelor dintre concurenti si [putea] astfel sa coroboreze interpretarea celorlalte probe potrivit carora intreprinderile concurente in discutie in speta [avusesera] contacte intre ele cu privire la cresterile de preturi”.
52 Avand in vedere cele de mai sus, trebuie respinse argumentele potrivit carora, din principiu, Comisia nu ar putea sa se intemeieze pe informatii care au legatura cu comportamentul reclamantei anterior aderarii Republicii Slovace la Uniune pentru a aprecia compatibilitatea cu normele de concurenta ale Uniunii a practicilor acesteia ulterioare aderarii mentionate.
53 Reclamanta afirma pe de alta parte ca niciun comportament anterior datei de 1 mai 2004 nu poate fi relevant pentru a se aprecia daca a incalcat articolul 82 CE sau articolul 102 TFUE dupa 1 mai 2004. Astfel, reclamanta sustine ca nu exista nicio legatura intre criteriul juridic reprezentat de incalcarea in litigiu si informatiile solicitate, articolul 82 CE si articolul 102 TFUE nefiind aplicabile faptelor avute in vedere de investigatia Comisiei anterioare datei de 1 mai 2004.
54 Un asemenea argument trebuie respins. Astfel, in primul rand, trebuie sa se considere ca informatiile sau documentele referitoare la evolutiile pietelor in cauza si la intreprinderile active pe aceste piete pot permite Comisiei, independent de anterioritatea acestora in raport cu perioada prezumata a incalcarii, sa defineasca pietele in cauza sau sa determine daca intreprinderea vizata detine o pozitie dominanta pe aceste piete [considerentul (13) al Deciziei atacate I].
55 In al doilea rand, in ceea ce priveste abuzurile invocate de Comisie pentru a justifica initierea procedurii de constatare a incalcarii (a se vedea punctul 3 de mai sus), trebuie de asemenea subliniat ca anumite date referitoare la costurile anterioare datei de 1 mai 2004 se puteau dovedi necesare pentru a se determina existenta eventuala a unui efect de foarfeca, ceea ce a fost admis de reclamanta in cadrul sedintei. Astfel, este posibil ca anumite cheltuieli pentru investitii sa faca obiectul unei amortizari pe o perioada care nu coincide in mod necesar cu perioada incalcarii [a se vedea considerentul (3) al Deciziei atacate II]. Acest lucru reiese de altfel din practica decizionala a Comisiei referitoare la abuzurile de pozitie dominanta, invocata de reclamanta [a se vedea considerentele (76) si (77) ale Deciziei Comisiei din 16 iulie 2003 privind o procedura de aplicare a articolului 82 CE (COMP/38.233 – Wanadoo Interactive); a se vedea de asemenea printre altele considerentele (328) si (474)-(489) ale Deciziei Comisiei din 4 iulie 2007 privind o procedura de aplicare a articolului 82 CE (COMP/38.784 – Wanadoo España/Telefónica)]. In aceasta privinta, trebuie respins argumentul reclamantei, formulat in cauza T 171/10, potrivit caruia informatiile specifice solicitate de Comisie ar trebui sa fie „strict” necesare in speta pentru aplicarea criteriului micsorarii marjelor. Astfel, dupa cum subliniaza Comisia, interpretarea articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 sugerata de reclamanta s ar finaliza prin a cere Comisiei ca, inainte de orice solicitare de informatii, sa cunoasca cuprinsul documentelor solicitate, precum si importanta acestora pentru scopurile investigatiei.
56 Pe de alta parte, in anumite cazuri, informatiile disponibile referitoare la costuri nu sunt specifice unei perioade care nu ar fi vizate de incalcare [a se vedea nota de subsol nr. 64 din Decizia Comisiei din 16 iulie 2003 privind o procedura de aplicare a articolului 82 CE (COMP/38.233 – Wanadoo Interactive)]. In plus, o asemenea ipoteza este recunoscuta in mod expres de reclamanta, avand in vedere ca aceasta a indicat Comisiei, prin e mailul din 14 august 2009, ca decisese sa ii comunice anumite date pentru anul 2004, anterioare aderarii Republicii Slovace la Uniune, „intrucat nu era posibil ca acestea sa fie separate intr un mod comprehensibil” (a se vedea punctul 10 de mai sus).
57 In sfarsit, astfel cum arata in mod intemeiat Comisia, documentele in care se face referire la decizii ale reclamantei sau la acorduri incheiate de aceasta inainte de 1 mai 2004, insa puse in aplicare dupa aderarea Republicii Slovace la Uniune, pot fi de asemenea considerate necesare de catre Comisie pentru a i permite sa stabileasca faptele ulterioare aderarii respective si sa le interpreteze in mod corect.
58 Astfel, elementele al caror rol este de a indica o eventuala intentie de eliminare a concurentilor se pot dovedi relevante in cadrul aplicarii articolului 82 CE, in vederea unei investigari adecvate in cauza (a se vedea in acest sens, in ceea ce priveste o decizie prin care se dispune o inspectie, Hotararea France Télécom/Comisia, punctul 43 de mai sus, punctul 150; a se vedea de asemenea in acest sens Hotararea Curtii din 3 iulie 1991, AKZO/Comisia, C 62/86, Rec., p. I 3359, punctele 71 si 72, si Hotararea TeliaSonera, punctul 38 de mai sus, punctul 40 si jurisprudenta citata).
59 In al treilea rand, trebuie sa se arate ca, in conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia poate aplica, prin decizie, amenzi intreprinderilor si asociatiilor de intreprinderi atunci cand, in mod intentionat sau din neglijenta, acestea incalca articolul 82 CE. Or, s a statuat ca, pentru aprecierea gravitatii incalcarilor normelor de concurenta imputabile unei intreprinderi, in vederea stabilirii unui cuantum proportional al amenzii, Comisia putea tine seama de gravitatea deosebita a incalcarilor din cadrul unei strategii deliberate si coerente care urmareste, prin practici de eliminare diverse in privinta concurentilor, sa mentina in mod artificial sau sa consolideze pozitia dominanta a intreprinderii pe piete pe care concurenta era deja limitata (a se vedea in acest sens Hotararea Tribunalului din 6 octombrie 1994, Tetra Pak/Comisia, T 83/91, Rec., p. II 755, punctul 241, si Hotararea Tribunalului din 25 iunie 2010, Imperial Chemical Industries/Comisia, T 66/01, Rep., p. II 2631, punctul 372 si jurisprudenta citata).
60 Rezulta de aici ca informatiile si documentele, chiar daca sunt anterioare perioadei incalcarii, precum anumite prezentari interne ale reclamantei, mentionate la punctul IV din anexa I la Decizia atacata I, a caror relevanta este contestata de reclamanta, care ar fi susceptibile sa stabileasca existenta unei strategii de excludere a reclamantei pot ajuta Comisia sa determine gravitatea incalcarii eventuale si, prin urmare, pot fi considerate necesare pentru a permite Comisiei sa indeplineasca misiunile care ii sunt incredintate prin Regulamentul nr. 1/2003, in sensul articolului 18 alineatul (1) din acest regulament.
61 Asadar, contrar celor sustinute de reclamanta, imprejurarea ca notiunea de abuz de pozitie dominanta are un continut obiectiv si nu implica intentia de a prejudicia nu conduce la concluzia ca intentia de a recurge la practici straine de concurenta bazata pe merite este lipsita de relevanta in toate ipotezele, aceasta putand fi intotdeauna luata in considerare in sustinerea unei concluzii potrivit careia intreprinderea in cauza a comis un abuz de pozitie dominanta, chiar daca o astfel de concluzie ar trebui sa se intemeieze in primul rand pe constatarea obiectiva a unei manifestari efective a comportamentului abuziv. Comisia este deci indreptatita sa examineze documentatia interna a intreprinderilor vizate, intrucat aceasta documentatie este susceptibila sa demonstreze ca excluderea concurentei era urmarita sau, dimpotriva, sugereaza o explicatie diferita a practicilor examinate.
62 Avand in vedere consideratiile de mai sus si fara sa fie necesara pronuntarea cu privire la argumentele Comisiei, invocate in cauza T 458/09, intemeiate pe utilizarea de catre reclamanta a unor informatii dezincriminatoare anterioare datei de 1 mai 2004, reclamanta nu ar putea pretinde ca informatiile si documentele anterioare acestei date ar fi lipsite de relevanta in vederea aprecierii de catre Comisie a unui eventual refuz de a furniza, a unei eventuale micsorari a marjelor sau a oricarui alt comportament eventual de excludere [a se vedea considerentele (1) ale Deciziilor atacate I si II], pentru motivul ca la baza constatarii unor asemenea incalcari nu se pot afla decat date obiective si ulterioare incalcarii.
63 In sedinta, reclamanta a sustinut in final ca nu exista o legatura obiectiva intre totalitatea informatiilor solicitate si incalcarile invocate, ceea ce ar justifica, in subsidiar, o anulare partiala a deciziilor atacate, in masura in care ar privi, cel putin in parte, anumite informatii care nu au o legatura obiectiva cu incalcarile invocate. Cu toate acestea, fara sa fie necesara pronuntarea asupra admisibilitatii unei asemenea cereri, contestate de Comisie, este suficient sa se constate ca reclamanta nu a prezentat niciun element in sustinerea acesteia, astfel incat trebuie respinsa.
64 Avand in vedere toate cele de mai sus, primul motiv trebuie respins.

Cu privire la al doilea motiv, intemeiat pe incalcarea „principiului echitatii procedurii”

65 Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta sustine ca, prin adoptarea Deciziilor atacate I si II, Comisia a incalcat „principiul echitatii procedurii”, care ar fi consacrat la articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2007, C 303, p. 1, denumita in continuare „carta”). In esenta, potrivit reclamantei, Comisia nu conduce ancheta cu atentia, seriozitatea si diligenta necesare daca analiza pe care o face in privinta comportamentului ulterior aderarii Republicii Slovace la Uniune este deviata de la realitate de informatii anterioare aderarii mentionate, desi comportamentul anterior aderarii in cauza ar fi perfect legal din punctul de vedere al dreptului concurentei al Uniunii. Ținand seama de cele de mai sus, Tribunalul apreciaza ca reclamanta se prevaleaza, in cadrul celui de al doilea motiv al sau, de o incalcare a principiului bunei administrari.
66 Trebuie amintit ca in considerentul (37) al Regulamentul nr. 1/2003 se precizeaza ca acesta „respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute mai ales de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene” si ca regulamentul „ar trebui interpretat si aplicat cu respectarea drepturilor si principiilor in cauza”. In plus, de la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, in temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf TUE, carta are aceeasi valoare juridica precum tratatele.
67 Articolul 41 din carta, intitulat „Dreptul la buna administrare”, prevede, la alineatul (1), ca „[o]rice persoana are dreptul de a beneficia, in ce priveste problemele sale, de un tratament impartial, echitabil si intr un termen rezonabil din partea institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii”.
68 Potrivit jurisprudentei instantei Uniunii referitoare la principiul bunei administrari, in cazurile in care institutiile Uniunii ar dispune de o putere de apreciere, respectarea garantiilor conferite de ordinea juridica a Uniunii in cadrul procedurilor administrative are, cu atat mai mult, o importanta fundamentala. Printre aceste garantii se inscrie in special obligatia institutiei competente de a examina, cu atentie si cu impartialitate, toate elementele pertinente ale cauzei (Hotararea Technische Universität München, punctul 45 de mai sus, punctul 14, Hotararea La Cinq/Comisia, punctul 45 de mai sus, punctul 86, si Hotararea Atlantic Container Line si altii/Comisia, punctul 45 de mai sus, punctul 404).
69 Acestea sunt principiile in lumina carora trebuie sa se determine daca, prin adoptarea deciziilor atacate, Comisia a incalcat principiul bunei administrari.
70 In primul rand, reclamanta sustine ca nu este admisibil ca, pentru a dovedi o incalcare a articolului 82 CE dupa 1 mai 2004, Comisia sa incerce sa obtina informatii cu privire la comportamentul sau pe piata la un moment in care nu era obligata sa respecte aceasta dispozitie.
71 Un asemenea argument trebuie respins. Astfel, tocmai avand in vedere obligatia sa de a examina, cu atentie si cu impartialitate, toate elementele pertinente ale cauzei, Comisia trebuie sa pregateasca o decizie cu toata diligenta necesara si sa ia decizia respectiva pe baza tuturor datelor care pot avea un efect asupra acesteia. Comisia dispune in acest scop de prerogativa de a solicita intreprinderilor „toate informatiile necesare”, conform articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003.
72 Or, astfel cum rezulta din consideratiile aferente primului motiv, informatiile si documentele, chiar daca sunt anterioare aderarii Republicii Slovace la Uniune si perioadei incalcarii, se pot dovedi necesare pentru a permite Comisiei sa indeplineasca in mod impartial si echitabil misiunile care ii sunt incredintate prin Regulamentul nr. 1/2003.
73 In al doilea rand, reclamanta sustine ca investigatia si aprecierea Comisiei vor fi denaturate in ceea ce o priveste. Astfel, aceasta este de parere ca documentele pe care este obligata sa le prezinte in temeiul Deciziei atacate I sunt susceptibile sa influenteze modul in care Comisia va percepe comportamentul sau ulterior aderarii Republicii Slovace la Uniune. Cu toate acestea, avand in vedere consideratiile expuse la punctele 41-62 de mai sus, acest argument nu poate fi retinut. In orice caz, un astfel de argument trebuie respins, intrucat este intemeiat pe o premisa pur ipotetica. Astfel, Deciziile atacate I si II nu au ca obiect analizarea comportamentului reclamantei ulterior datei de 1 mai 2004.
74 Avand in vedere cele de mai sus, al doilea motiv trebuie respins.

Cu privire la al treilea motiv, intemeiat pe incalcarea principiului proportionalitatii

75 In cadrul prezentului motiv, reclamanta sustine ca a fost incalcat de catre Comisie principiul proportionalitatii, intrucat, in Deciziile atacate I si II, aceasta i ar fi solicitat informatii si documente referitoare la perioada anterioara aderarii Republicii Slovace la Uniune, care nu ar fi necesare pentru aprecierea incalcarii dreptului concurentei invocate. Ar trebui sa se tina seama in aceasta privinta de principiul fundamental al inviolabilitatii sferei private, potrivit caruia Comisia ar trebui sa nu isi exercite competentele de investigatie dincolo de ceea ce este necesar. In plus, fara a formula in mod expres un motiv intemeiat pe incalcarea articolului 253 CE, in ceea ce priveste Decizia atacata I, si a articolului 296 TFUE, in ceea ce priveste Decizia atacata II, reclamanta sustine ca nu a fost oferita de Comisie o explicatie plauzibila a motivului pentru care informatiile solicitate sunt necesare in vederea aprecierii comportamentului abuziv invocat, ulterior datei de 1 mai 2004. In aceasta privinta, reclamanta arata de altfel ca au fost deja obtinute de Comisie informatii care acopera o perioada mai mare de cinci ani incepand de la data aderarii Republicii Slovace la Uniune.
76 In primul rand, daca reclamanta ar fi intentionat efectiv sa formuleze un motiv intemeiat pe incalcarea articolul 253 CE si a articolului 296 TFUE, acesta ar trebui respins. Astfel, dupa cum au statuat si Curtea, in Hotararea din 26 iunie 1980, National Panasonic/Comisia (136/79, Rec., p. 2033, punctul 25), in legatura cu articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 17, si Tribunalul, in Hotararea Société Générale/Comisia, punctul 43 de mai sus (punctul 62), in legatura cu articolul 11 alineatul (3) din acelasi regulament, articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 defineste elementele esentiale pentru motivarea unei decizii de solicitare de informatii.
77 Astfel, aceasta dispozitie prevede ca Comisia „indica temeiul juridic si scopul cererii, precizeaza informatiile solicitate si stabileste termenul in care acestea trebuie furnizate”. Dispozitia mentionata precizeaza, pe de alta parte, ca Comisia „indica de asemenea sanctiunile prevazute la articolul 23”, ca „indica sau aplica sanctiunile prevazute la articolul 24” si ca „indica de asemenea si dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justitie”. In aceasta privinta, Comisia nu este obligata sa comunice destinatarului unei asemenea decizii toate informatiile de care dispune in legatura cu incalcarile prezumate si nici sa efectueze o calificare juridica riguroasa a acestor incalcari, dar trebuie sa indice in mod clar prezumtiile pe care intentioneaza sa le verifice (Hotararea Société Générale/Comisia, punctul 43 de mai sus, punctul 62).
78 In speta, pe langa faptul ca, pe de o parte, considerentele (20) si (21) si dispozitivul Deciziei atacate I si, pe de alta parte, considerentele (17) si (18) si dispozitivul Deciziei atacate II se refera in mod expres la sanctiunile si la dreptul de a ataca avute in vedere la punctul 77 de mai sus, este necesar sa se aprecieze ca, in considerentele (12)-(15) ale Deciziei atacate I (a se vedea punctele 13-16 de mai sus) si in considerentul (3) al Deciziei atacate II (a se vedea punctele 21 si 22 de mai sus), Comisia a motivat corespunzator cerintelor legale ratiunile pentru care informatiile si documentele solicitate prin anexa Deciziilor atacate I si II erau necesare pentru investigatia sa avand ca obiect incalcarea invocata.
79 In special, Comisia a indicat in mod expres, pe de o parte, in considerentul (14) al Deciziei atacate I, motivele pentru care aprecia ca erau necesare solicitarile de informatii aflate la punctele I si II din anexa I la Decizia atacata I si, pe de alta parte, in considerentul (15) al Deciziei atacate I, motivele cererii sale de a prezenta documentele mentionate la punctele III si IV din anexa respectiva (a se vedea punctele 15 si 16 de mai sus). Comisia a justificat de asemenea, in considerentul (3) al Deciziei atacate II, necesitatea „raportului tip UCN” si a informatiilor si documentelor referitoare la costurile pentru achizitionarea unor noi clienti si la anumite cheltuieli de capital efectuate de Slovak Telekom pentru furnizarea anumitor servicii in banda larga (a se vedea punctele 21 si 22 de mai sus).
80 In al doilea rand, desi reclamanta sustine ca Deciziile atacate I si II incalca principiul proportionalitatii, un astfel de motiv trebuie indepartat.
81 Trebuie amintit, cu titlu introductiv, ca solicitarile de informatii adresate de Comisie unei intreprinderi trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si ca obligatia impusa unei intreprinderi de a furniza o informatie nu trebuie sa reprezinte pentru aceasta din urma o sarcina disproportionata in raport cu necesitatile investigatiei (a se vedea Hotararea Tribunalului din 12 decembrie 1991, SEP/Comisia, punctul 42 de mai sus, punctele 51 si 52, si Hotararea Atlantic Container Line si altii/Comisia, punctul 45 de mai sus, punctul 418 si jurisprudenta citata). In plus, potrivit jurisprudentei, cerinta privind protectia impotriva interventiilor arbitrare sau disproportionate ale puterii publice in sfera activitatii private a oricarei persoane, fizica sau juridica, este recunoscuta ca principiu general de drept al Uniunii (a se vedea in acest sens Hotararea Curtii din 21 septembrie 1989, Hoechst/Comisia, 46/87 si 227/88, Rec., p. 2859, punctul 19 si jurisprudenta citata).
82 In primul rand, reclamanta arata ca Comisia i a solicitat informatii si documente cu privire la perioada anterioara aderarii Republicii Slovace la Uniune, desi asemenea informatii si documente nu ar fi necesare si nu ar putea fi considerate necesare pentru aprecierea incalcarii invocate. In aceasta privinta, reclamanta sustine ca Comisia ar fi obtinut deja informatii care acopera o perioada mai mare de cinci ani incepand de la aderarea Republicii Slovace la Uniune. Astfel, Comisia ar fi fortat o, sub amenintarea aplicarii unor penalitati cu titlu cominatoriu, sa investeasca resurse umane semnificative si sa furnizeze numeroase informatii care nu sunt publice si nu au legatura cu perioada de aplicare a articolului 82 CE si a articolului 102 TFUE. O astfel de constatare ar fi accentuata de examinarea naturii sustinerilor formulate in mod specific impotriva reclamantei.
83 Trebuie sa se constate ca, in cauza T 458/09, reclamanta nu a oferit nicio precizare cu privire la motivele pentru care obligatia care i a fost impusa de a furniza numeroase informatii care nu sunt publice sau de a investi resurse umane semnificative in aceasta privinta ar fi reprezentat o sarcina disproportionata pentru ea in raport cu necesitatile investigatiei. In cauza T 171/10, reclamanta a subliniat ca faptul ca informatiile solicitate nu ar privi perioada investigatiei, nu ar putea fi utilizate pentru a se constata un abuz in perioada la care acestea se refera si nu ar reprezenta o conditie sine qua non pentru constatarea unei incalcari despre care se pretinde ca a fost savarsita dupa aderarea Republicii Slovace la Uniune ar lasa sa se inteleaga ca Decizia atacata II incalca principiul proportionalitatii.
84 Cu toate acestea, intrucat criticile vizate la punctele 82 si 83 de mai sus se suprapun cu cele care au fost respinse in cadrul primului motiv, iar reclamanta nu formuleaza nicio alta explicatie referitor la caracterul disproportionat al sarcinii care i ar fi fost impuse, nu se poate constata incalcarea de catre Comisie a principiului proportionalitatii.
85 In orice caz, Comisia, dupa cum a aratat chiar ea in memoriile sale in duplica, a actionat efectiv pentru a limita sarcina impusa reclamantei. Astfel, in Decizia atacata I, Comisia a solicitat reclamantei numai sa ii furnizeze prezentarile si alte documente pe care le considera necesare, in urma unei analize prealabile a proceselor verbale ale comitetului director al reclamantei. In Decizia atacata II, Comisia si a limitat solicitarile la anumite documente, mai ales in urma unei intalniri cu reclamanta in legatura cu tipurile de rapoarte financiare si contabile si cu informatiile de care aceasta dispunea. In ceea ce priveste argumentul reclamantei, formulat in cursul sedintei, potrivit caruia Comisia i ar fi adresat atat ei, cat si societatii mama 17 solicitari de informatii, unele dintre acestea referitoare la actualizarea informatiilor existente, Comisia a indicat, fara a fi contrazisa de reclamanta, ca aceste solicitari erau ulterioare adoptarii deciziilor atacate. Intrucat legalitatea unui act al Uniunii trebuie apreciata in functie de elementele de fapt si de drept care existau la data adoptarii actului, argumentul reclamantei trebuie respins ca inoperant (Hotararea Curtii din 7 februarie 1979, Franta/Comisia, 15/76 si 16/76, Rec., p. 321, punctul 7, Hotararea Curtii din 17 mai 2001, IECC/Comisia, C 449/98 P, Rec., p. I 3875, punctul 87, si Hotararea Curtii din 15 aprilie 2010, Gualtieri/Comisia, C 485/08 P, Rec., p. I 3009, punctul 26).
86 In al doilea rand, Comisia ar fi incalcat principiul proportionalitatii solicitand reclamantei sa ii comunice date care acopereau, aproximativ, perioada anterioara cu un an si jumatate aderarii Republicii Slovace la Uniune, ceea ce ar arata ca nu exista o legatura suficienta intre informatiile solicitate si incalcarea invocata.
87 Cu toate acestea, o astfel de critica urmareste de asemenea, in esenta, sa demonstreze ca informatiile solicitate nu erau necesare in sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003.
88 Or, o asemenea critica a fost respinsa in cadrul primului motiv. In orice caz, in ceea ce priveste Decizia atacata I, se impune constatarea ca reclamanta nu contesta afirmatiile care figureaza in considerentul (14) al acesteia potrivit carora, pe de o parte, agregarea „ATM” si reteaua de baza a reclamantei (punctele I si II din anexa I la Decizia atacata I) au fost lansate inainte de 1 mai 2004 si, pe de alta parte, la data Deciziei atacate I, aceasta continua sa le utilizeze pentru a furniza servicii in banda larga angro si cu amanuntul. In mod similar, reclamanta nu contesta afirmatiile din considerentul (15) al Deciziei atacate I potrivit carora documentele mentionate la punctele III si IV din anexa I la aceasta decizie privesc, pe de o parte, servicii in banda larga angro si cu amanuntul care au fost lansate in 2003 si pe care reclamanta a continuat sa le furnizeze dupa 1 mai 2004 si, pe de alta parte, planificarea serviciilor mentionate, lansarea acestora, investitiile aferente si dezvoltarea lor. Or, Comisia putea in mod intemeiat sa considere ca asemenea informatii, chiar referitoare aproximativ la perioada anterioara cu un an si jumatate aderarii Republicii Slovace la Uniune, erau necesare. Acest lucru este valabil, in ceea ce priveste Decizia atacata II si pentru motivele deja expuse la punctul 55 de mai sus, si pentru solicitarile de informatii referitoare la veniturile, la costurile (care, daca este cazul, trebuie sa faca obiectul unei amortizari) si la rentabilitatea reclamantei (a se vedea punctele 21 si 22 de mai sus).
89 Avand in vedere cele de mai sus, reclamanta nu a demonstrat ca principiul proportionalitatii a fost incalcat prin faptul ca documentele si informatiile solicitate acopera aproximativ perioada anterioara cu un an si jumatate aderarii Republicii Slovace la Uniune.
90 In al treilea rand, in cauza T 171/10, reclamanta reproseaza Comisiei ca nu i a adresat o „simpla cerere de informatii”. Cu toate acestea, Comisia poate, in temeiul articolului 18 din Regulamentul nr. 1/2003, sa solicite informatii unei intreprinderi „printr o simpla cerere sau printr o decizie”, fara ca aceasta dispozitie sa subordoneze unei „simple cereri” prealabile adoptarea unei decizii. Prin urmare, nu se poate considera ca, doar prin faptul ca a adoptat Decizia atacata II fara sa fi adresat o astfel de cerere prealabila reclamantei, Comisia a incalcat principiul proportionalitatii. In final, trebuie sa se considere ca nu a fost incalcat principiul proportionalitatii de catre Comisie atunci cand aceasta a solicitat reclamantei informatii in Decizia atacata II fara a i adresa o astfel de cerere prealabila, avand in vedere imprejurarile mentionate in considerentele (7) si (13) ale Deciziei atacate II, in special riscul de intarzieri in comunicarea informatiilor, faptul ca in trecut reclamanta refuzase sa furnizeze informatii referitoare la perioada anterioara datei de 1 mai 2004 si actiunea avand ca obiect anularea Deciziei atacate I (a se vedea punctul 23 de mai sus).
91 Rezulta ca este necesar sa se respinga al treilea motiv, precum si actiunea in totalitate.

Cu privire la cheltuielile de judecata

92 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat reclamanta a cazut in pretentii in cauzele T 458/09 si T 171/10, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata in fiecare dintre aceste cauze, conform concluziilor Comisiei in acest sens.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declara si hotaraste:
1. Respinge actiunile.
2. Obliga Slovak Telekom a.s. la plata cheltuielilor de judecata.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close