Prezumtie de legalitate a actelor Uniunii – Securitate juridica – Buna administrare

Ajutoare de stat – Directiva 92/81/CEE – Accize aplicate uleiurilor minerale – Uleiuri minerale folosite drept combustibil in productia de alumina – Scutire de acciza – Conformitate a scutirii cu o decizie de autorizare a Consiliului in temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 – Prezumtie de legalitate a actelor Uniunii – Securitate juridica – Buna administrare

HOTARAREA TRIBUNALULUI (Camera a patra extinsa)
21 martie 2012

In cauzele conexate T 50/06 RENV, T 56/06 RENV, T 60/06 RENV, T 62/06 RENV si T 69/06 RENV,
Irlanda, reprezentata initial de D. O’Hagan, ulterior de E. Creedon, in calitate de agenti, asistati de P. McGarry, barrister,
reclamanta in cauza T 50/06 RENV,
Republica Franceza, reprezentata de G. de Bergues si de J. Gstalter, in calitate de agenti,
reclamanta in cauza T 56/06 RENV,
Republica Italiana, reprezentata de G. Aiello, de G. De Bellis si de S. Fiorentino, avvocati dello Stato,
reclamanta in cauza T 60/06 RENV,
Eurallumina SpA, cu sediul in Portoscuso (Italia), reprezentata de R. Denton si de L. Martin Alegi, solicitors,
reclamanta in cauza T 62/06 RENV,
Aughinish Alumina Ltd, cu sediul in Askeaton (Irlanda), reprezentata de J. Handoll si de C. Waterson, solicitors,
reclamanta in cauza T 69/06 RENV,
impotriva
Comisiei Europene, reprezentata de V. Di Bucci, de N. Khan, de D. Grespan si de K. Walkerová, in calitate de agenti, parata,

avand ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2006/323/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind scutirea de acciza pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil in productia de alumina in regiunea Gardanne, in regiunea Shannon si in Sardinia, pusa in aplicare de Franta, de Irlanda si, respectiv, de Italia (JO 2006, L 119, p. 12),

TRIBUNALUL (Camera a patra extinsa),

compus din doamna I. Pelikánová (raportor), presedinte, domnul V. Vadapalas, doamna K. Jürimäe, domnii K. O’Higgins si M. van der Woude, judecatori,
grefier: domnul N. Rosner, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 14 septembrie 2011,

pronunta prezenta Hotarare

Istoricul cauzei

Alumina

1 Alumina (sau oxidul de aluminiu) este un praf alb utilizat in principal in topitorii pentru producerea de aluminiu. Este extrasa din bauxita printr un procedeu de rafinare a carui ultima etapa este calcinarea. Alumina calcinata este utilizata in proportie de peste 90 % pentru topirea aluminiului. Restul este supus unor noi transformari si este utilizat in aplicatii chimice. Exista doua piete distincte ale produselor, si anume cea a aluminei metalurgice si cea a aluminei chimice. Uleiul mineral poate fi utilizat drept combustibil pentru producerea aluminei.
2 Exista cate un singur producator de alumina in Irlanda, in Italia si in Franta. Este vorba despre Aughinish Alumina Ltd (in continuare „AAL”), cu sediul in regiunea Shannon, Eurallumina SpA, cu sediul in Sardinia, si, respectiv, Alcan Inc., cu sediul in regiunea Gardanne. Sunt de asemenea prezenti producatori de alumina in Germania, in Spania, in Grecia, in Ungaria si in Regatul Unit.

Directive referitoare la accizele aplicate uleiurilor minerale

3 Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale (JO L 316, p. 12) stabileste normele referitoare la accizele aplicate uleiurilor minerale.
4 Potrivit articolului 1 alineatele (1) si (2) din Directiva 92/81, statele membre aplica uleiurilor minerale o acciza armonizata conform acestei directive si stabilesc rata accizelor in conformitate cu Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea legislativa a ratelor accizelor la uleiurile minerale (JO L 316, p. 19).
5 Articolul 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 permite Consiliului sa autorizeze orice stat membru sa introduca alte scutiri de la acciza armonizata decat cele prevazute in mod explicit de aceasta directiva. Acesta are urmatorul cuprins:
„Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru sa introduca alte scutiri sau reduceri din motive de politici specifice.
Un stat membru care doreste sa introduca o astfel de masura informeaza Comisia in consecinta si furnizeaza de asemenea Comisiei toate informatiile relevante sau necesare. Comisia informeaza celelalte state membre cu privire la masura propusa in termen de o luna.
Se considera ca scutirea sau reducerea propusa a fost autorizata de Consiliu daca, in decurs de doua luni de la data informarii statelor membre in conformitate cu al doilea paragraf, nici Comisia, nici vreun stat membru nu solicita examinarea problemei de catre Consiliu.” [traducere neoficiala]
6 Potrivit articolului 8 alineatul (5) din Directiva 92/81:
„In cazul in care Comisia considera ca scutirile si reducerile prevazute in alineatul (4) nu mai pot fi mentinute, in special din motive de concurenta neloiala sau de denaturare a functionarii pietei interne sau din motive legate de politica comunitara in domeniul protectiei mediului, ea prezinta Consiliului propuneri adecvate. Consiliul ia o decizie in unanimitate in privinta acestor propuneri.” [traducere neoficiala]
7 Articolul 6 din Directiva 92/82 a stabilit rata minima a accizei aplicate pentru pacura grea, pe care statele trebuiau sa o aplice incepand de la 1 ianuarie 1993, la 13 euro pentru 1 000 kg.
8 Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice si a electricitatii (JO L 283, p. 51, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 98) a abrogat Directivele 92/81 si 92/82 incepand de la 31 decembrie 2003.
9 Conform articolului 2 alineatul (4) litera (b) a doua liniuta, Directiva 2003/96 nu se aplica la intrebuintarea de produse energetice cu dubla utilizare. Potrivit acestei dispozitii, un produs energetic are dubla utilizare atunci cand este folosit atat drept combustibil pentru incalzire, cat si in alte scopuri decat acela de carburant sau de combustibil pentru incalzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimica si in procesele electrolitice si metalurgice este considerata utilizare dubla. Astfel, de la 1 ianuarie 2004, nu mai exista o rata minima a accizei aplicate pentru pacura grea utilizata pentru producerea de alumina.
10 In plus, articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2003/96 prevede ca, sub rezerva revizuirii prealabile efectuate de Consiliu, pe baza unei propuneri a Comisiei Comunitatilor Europene, statele membre sunt autorizate sa aplice in continuare reducerea ratelor de impozitare sau scutirile prevazute in anexa II pana la 31 decembrie 2006. Punctele 6, 7 si 8 din aceasta anexa II vizeaza, printre altele, scutirile de accize pentru pacura grea utilizata drept combustibil in producerea aluminei in regiunea Gardanne (Franta), in regiunea Shannon (Irlanda) si, respectiv, in Sardinia (Italia).

Decizii ale Consiliului adoptate in temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81

11 Irlanda, Republica Italiana si Republica Franceza aplica scutiri de accizele pentru uleiurile minerale utilizate pentru producerea de alumina incepand din 1983, din 1993 si, respectiv, din 1997 (in continuare „scutirea irlandeza”, „scutirea italiana” si „scutirea franceza” sau, considerate impreuna, „scutirile in litigiu”).
12 Scutirea irlandeza a fost introdusa in dreptul irlandez prin Statutory instrument n° 126/1983, Imposition of Duties (n° 265) (Excise Duty on Hydrocarbon Oils) Order, 1983 [Ordonanta privind impozitele (nr. 265) (acciza la uleiurile din hidrocarburi)] din 12 mai 1983. Ulterior, aceasta a fost inscrisa in sectiunea 100 alineatul (1) litera (e) din Legea financiara din 1999 (Finance Act, 1999). Aplicarea sa in regiunea Shannon a fost autorizata prin Decizia 92/510/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992, care permitea statelor membre sa continue sa aplice anumitor uleiuri minerale utilizate in scopuri specifice reduceri ale ratei accizei sau scutiri de accize existente, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 (JO L 316, p. 16). Aceasta autorizatie a fost reexaminata si prelungita de Consiliu pana la 31 decembrie 1998 prin Decizia 97/425/CE din 30 iunie 1997, care permitea statelor membre sa aplice sau sa continue sa aplice anumitor uleiuri minerale utilizate in scopuri specifice reduceri ale ratei accizei sau scutiri de accize existente in conformitate cu procedura prevazuta in Directiva 92/81 (JO L 182, p. 22). Autorizatia a fost prelungita din nou de Consiliu pana la 31 decembrie 2000 prin Decizia 1999/880/CE din 17 decembrie 1999, care permitea statelor membre sa aplice sau sa continue sa aplice anumitor uleiuri minerale utilizate in scopuri specifice reduceri ale ratei accizei sau scutiri de accize existente, in conformitate cu procedura prevazuta in Directiva 92/81 (JO L 331, p. 73).
13 Scutirea italiana a fost introdusa in dreptul italian prin Decretul legislativ nr. 504 din 26 octombrie 1995, Text unic al dispozitiilor legislative privind taxele pentru productie si consum, precum si sanctiunile penale si administrative in materie (decreto legislativo 26 ottobre 1995 n° 504, Testo unico delle disposizioni legislative concernenti le imposte sulla produzione e sui consumi e relative sanzioni penali e amministrative) (supliment ordinar la GURI nr. 279 din 29 noiembrie 1995). Aplicarea sa in Sardinia a fost autorizata pana la 31 decembrie 1994 prin Decizia 93/697/CE a Consiliului din 13 decembrie 1993, care permitea statelor membre sa aplice sau sa continue sa aplice anumitor uleiuri minerale utilizate in scopuri specifice reduceri sau scutiri de accize, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 (JO L 321, p. 29). Aceasta autorizatie a fost prelungita prima data de Consiliu pana la 31 decembrie 1996 prin Decizia 96/273/CE din 22 aprilie 1996, care permitea anumitor state membre sa aplice sau sa continue sa aplice anumitor uleiuri minerale utilizate in scopuri specifice reduceri ale ratei accizei sau scutiri de accize, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 (JO L 102, p. 40). Autorizatia a fost prelungita a doua oara de Consiliu pana la 31 decembrie 1998 prin Decizia 97/425. Autorizatia a fost prelungita a treia oara de Consiliu pana la 31 decembrie 1999 prin Decizia 1999/255/CE din 30 martie 1999, care permitea anumitor state membre, in conformitate cu Directiva 92/81, sa aplice sau sa continue sa aplice anumitor uleiuri minerale reduceri ale ratei accizei sau scutiri de accize si care modifica Decizia 97/425 (JO L 99, p. 26). Autorizatia a fost prelungita a patra oara de Consiliu pana la 31 decembrie 2000 prin Decizia 1999/880.
14 Scutirea franceza a fost introdusa in dreptul francez prin articolul 6 din Legea de rectificare a bugetului 1997 nr. 97 1239 din 29 decembrie 1997 (loi de finances rectificative pour 1997 n° 97-1239) (JORF din 30 decembrie 1997, p. 19101). Aplicarea sa in regiunea Gardanne a fost autorizata pana la 31 decembrie 1998 prin Decizia 97/425 a Consiliului. Aceasta autorizatie a fost prelungita prima oara de Consiliu pana la 31 decembrie 1999 prin Decizia 1999/255. Autorizatia a fost prelungita a doua oara de Consiliu pana la 31 decembrie 2000 prin Decizia 1999/880.
15 Decizia 2001/224/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind ratele reduse si scutirile de accize pentru anumite uleiuri minerale utilizate in scopuri specifice (JO L 84, p. 23), si anume ultima decizie a Consiliului privind scutirile in litigiu, prelungeste autorizarea de aplicare a scutirilor mentionate pana la 31 decembrie 2006. Potrivit considerentului (5), aceasta decizie „nu aduce atingere rezultatelor niciuneia dintre eventualele proceduri legate de denaturarea functionarii pietei unice care ar putea fi intreprinse in special in temeiul articolelor 87 [CE] si 88 [CE]” si ca „[n]u incalca cerinta ca statele membre sa notifice Comisiei potentialele ajutoare de stat in temeiul articolului 88 [CE]”.

Procedura administrativa

16 Prin scrisoarea din 28 ianuarie 1983, Irlanda a informat Comisia ca se pregatea sa puna in aplicare un angajament asumat in aprilie 1970 fata de promotorii unui proiect de extractie a aluminei din bauxita in estuarul Shannon, in beneficiul AAL, privind o scutire de acciza pentru pacura grea utilizata pentru producerea aluminei. Prin scrisoarea din 22 martie 1983, Comisia a aratat ca aceasta scutire reprezenta un ajutor de stat care trebuia notificat. Ea preciza de asemenea ca, daca ajutorul nu trebuia pus in aplicare decat in acel moment, ar putea considera scrisoarea din 28 ianuarie 1983 drept o notificare in sensul articolului 93 alineatul (3) din Tratatul CEE. Prin scrisoarea din 6 mai 1983, Irlanda a solicitat Comisiei sa procedeze in acest mod. Comisia nu a adoptat nicio decizie ca urmare a acestei corespondente.
17 Prin scrisorile din 29 mai si din 2 iunie 1998, Comisia a solicitat informatii Republicii Italiene si, respectiv, Republicii Franceze pentru a verifica daca scutirea italiana si scutirea franceza intrau in domeniul de aplicare al articolelor 87 CE si 88 CE. Ca urmare a unei noi scrisori a Comisiei din 16 iunie 1998, Republica Italiana a raspuns la 20 iulie 1998. Dupa ce a solicitat o prelungire a termenului de raspuns la 10 iulie 1998, acordata la 24 iulie 1998, Republica Franceza a raspuns prin scrisoarea din 7 august 1998.
18 Prin scrisorile din 17 iulie 2000, Comisia a solicitat Republicii Franceze, Irlandei si Republicii Italiene sa ii notifice scutirile in litigiu. Autoritatile franceze au raspuns prin scrisoarea din 4 septembrie 2000. Prin scrisorile din 27 septembrie 2000, Comisia a reamintit Irlandei si Republicii Italiene solicitarea sa si le a invitat pe acestea, precum si pe Republica Franceza sa ii furnizeze informatii suplimentare. Autoritatile irlandeze au raspuns la aceasta cerere prin scrisoarea din 18 octombrie 2000. Ca urmare a unui rapel al Comisiei din 20 noiembrie 2000, autoritatile italiene si franceze au raspuns in egala masura, la 7 si, respectiv, la 8 decembrie 2000.
19 Prin deciziile C(2001) 3296, C(2001) 3300 si C(2001) 3295 din 30 octombrie 2001, Comisia a initiat procedura oficiala de investigare prevazuta la articolul 88 alineatul (2) CE in privinta scutirii irlandeze, a scutirii italiene si, respectiv, a scutirii franceze. Aceste decizii au fost notificate Irlandei, Republicii Italiene si Republicii Franceze prin scrisorile din 5 noiembrie 2001 si au fost publicate la 2 februarie 2002 in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JO C 30, p. 17, p. 21 si p. 25).
20 Comisia a primit observatii din partea AAL, Eurallumina, Alcan si a Association européenne de l’aluminium. Acestea au fost comunicate Irlandei, Republicii Italiene si Republicii Franceze la 26 martie 2002.
21 Dupa ce a solicitat o prelungire de termen prin faxul din 1 decembrie 2001, acordata la 7 decembrie 2001, Irlanda si a prezentat observatiile prin scrisoarea din 8 ianuarie 2002. Prin scrisoarea din 18 februarie 2002, Comisia a solicitat Irlandei sa ii comunice dovada faptului ca incheiase un angajament obligatoriu in privinta AAL inainte de aderare. Irlanda a dat curs acestei cereri prin scrisoarea din 26 aprilie 2002. Republica Italiana si a prezentat observatiile prin scrisoarea din 6 februarie 2002. Dupa ce a solicitat o prelungire a termenului de raspuns prin scrisoarea din 21 noiembrie 2001, care a fost acordata la 29 noiembrie 2001, Republica Franceza si a prezentat observatiile prin scrisoarea din 12 februarie 2002.

Decizia atacata

22 La 7 decembrie 2005, Comisia a adoptat Decizia 2006/323/CE privind scutirea de acciza pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil in productia de alumina in regiunea Gardanne, in regiunea Shannon si in Sardinia, pusa in aplicare de Franta, de Irlanda si, respectiv, de Italia (JO 2006, L 119, p. 12, denumita in continuare „decizia atacata”).
23 Decizia atacata se refera la perioada anterioara datei de 1 ianuarie 2004, data la care a devenit aplicabila Directiva 2003/96. Ea extinde totusi procedura oficiala de investigare la perioada ulterioara datei de 1 ianuarie 2004.
24 Dispozitivul deciziei atacate prevede, printre altele, dupa cum urmeaza:
„Articolul 1
Scutirile de accize pentru uleiurile minerale grele utilizate in producerea aluminei acordate de Franta, Irlanda si Italia pana la 31 decembrie 2003 constituie ajutoare de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) [CE].
Articolul 2
Ajutorul acordat intre 17 iulie 1990 si 2 februarie 2002, in masura in care este incompatibil cu piata comuna, nu se recupereaza deoarece aceasta recuperare ar fi contrara principiilor generale ale dreptului comunitar.
Articolul 3
Ajutorul mentionat la articolul 1, acordat intre 3 februarie 2002 si 31 decembrie 2003, este compatibil cu piata comuna in sensul articolului 87 alineatul (3) [CE] in masura in care beneficiarii achita o taxa de cel putin 13,01 euro pentru 1 000 kg de ulei mineral greu.
Articolul 4
Ajutorul […] acordat intre 3 februarie 2002 si la 31 decembrie 2003 este incompatibil cu piata comuna in sensul articolului 87 alineatul (3) [CE] in masura in care beneficiarii nu au achitat o taxa de cel putin 13,01 euro pentru 1 000 kg de ulei mineral greu.
Articolul 5
(1) Franta, Irlanda si Italia iau toate masurile necesare pentru recuperarea de la beneficiari a ajutorului incompatibil mentionat la articolul 4.
[…]
(5) Franta, Irlanda si Italia dispun ca beneficiarii ajutorului incompatibil mentionat la articolul 4 sa ramburseze ajutorul ilegal majorat cu dobanzi in termen de doua luni de la data notificarii prezentei decizii.”

Procedurile in fata Tribunalului si a Curtii de Justitie

25 Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 16 februarie 2006 (cauza T 60/06), la 17 februarie 2006 (cauzele T 50/06 si T 56/06) si, respectiv, la 23 februarie 2006 (cauzele T 62/06 si T 69/06), reclamantele, Republica Italiana, Irlanda, Republica Franceza, Eurallumina si AAL, au introdus prezentele actiuni avand ca obiect anularea in intregime sau in parte a deciziei atacate.
26 Prin act separat, primit la grefa Tribunalului la 22 martie 2006, AAL a depus o cerere de masuri provizorii, in temeiul articolului 242 CE, avand ca obiect suspendarea executarii deciziei atacate in masura in care aceasta o priveste. Prin Ordonanta din 2 august 2006, Aughinish Alumina/Comisia (T 69/06 R, nepublicata in Repertoriu), presedintele Tribunalului a respins aceasta cerere si a decis ca cererea privind cheltuielile de judecata se solutioneaza odata cu fondul.
27 In aplicarea articolului 14 din Regulamentul de procedura al Tribunalului, la propunerea Camerei a doua, Tribunalul a decis, dupa ascultarea partilor, conform articolului 51 din acelasi regulament, trimiterea prezentelor cauze in fata unui complet de judecata extins.
28 Prin Ordonanta din 24 mai 2007, presedintele Camerei a doua extinse, dupa ascultarea partilor, a reunit prezentele cauze pentru buna desfasurare a procedurii orale, conform articolului 50 din Regulamentul de procedura.
29 Prin Hotararea din 12 decembrie 2007, Irlanda si altii/Comisia (T 50/06, T 56/06, T 60/06, T 62/06 si T 69/06, nepublicata in Repertoriu), Tribunalul a reunit prezentele cauze in vederea pronuntarii hotararii. Acesta a anulat decizia atacata pentru motivul ca, in cadrul acesteia, Comisia a incalcat obligatia de motivare pe care i o impune articolul 253 CE cu privire la neaplicarea in speta a articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88] CE (JO L 83, p. 1, Editie speciala, 08/vol. 1, p. 41). Pe de alta parte, in cauza T 62/06, Tribunalul a respins in rest actiunea, dupa ce a constatat inadmisibilitatea capetelor de cerere prin care Eurallumina ii solicita fie sa declare ca scutirea italiana, autorizata prin Decizia 2001/224, era legala pana la 31 decembrie 2006 si ca niciuna dintre sumele platite sau care trebuiau platite de Republica Italiana pana la aceasta data sau, cel putin, pana la 31 decembrie 2003 nu trebuia considerata un ajutor de stat ilegal sau ca nu trebuia recuperata, fie de a modifica articolele 5 si 6 din decizia atacata.
30 Prin cererea introductiva din 26 februarie 2008, Comisia a introdus un recurs impotriva Hotararii Tribunalului.
31 Prin Hotararea din 2 decembrie 2009, pronuntata in recurs, Comisia/Irlanda si altii (C 89/08 P, Rep., p. I 11245), Curtea a anulat Hotararea Irlanda si altii/Comisia, punctul 29 de mai sus, in masura in care aceasta anulase decizia atacata pentru motivul ca, in cadrul ei, Comisia ar fi incalcat obligatia de motivare cu privire la neaplicarea in speta a articolului 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/1999 si in care obligase Comisia la suportarea propriilor cheltuieli de judecata, precum si a celor efectuate de reclamanti, inclusiv a celor aferente procedurii privind masurile provizorii in cauza T 69/06 R. In plus, a trimis Tribunalului spre rejudecare cauzele conexate T 50/06, T 56/06, T 60/06, T 62/06 si T 69/06 si a stabilit ca cererea privind cheltuielile de judecata se solutioneaza odata cu fondul.
32 Ca urmare a hotararii de trimitere spre rejudecare si conform articolului 118 alineatul (1) din Regulamentul de procedura, prezentele cauze au fost atribuite Camerei a doua extinse prin decizia presedintelui Tribunalului din 18 decembrie 2009.
33 Conform articolului 119 alineatul (1) din Regulamentul de procedura, partile au depus memoriile cuprinzand observatii scrise la 1 februarie 2010, pentru Irlanda, in cauza T 50/06 RENV, la 4 februarie 2010, pentru Republica Italiana, in cauza T 60/06 RENV, la 12 februarie 2010, pentru Eurallumina, in cauza T 62/06 RENV, la 16 februarie 2010, pentru Republica Franceza, in cauza T 56/06 RENV, si pentru AAL, in cauza T 69/06 RENV, si, respectiv, la 28 aprilie 2010, pentru Comisie, in totalitatea prezentelor cauze. In memoriul sau cuprinzand observatii scrise, Republica Franceza a aratat ca, avand in vedere pozitia adoptata de Curte in hotararea de trimitere spre rejudecare, renunta la unul dintre motivele invocate in cererea introductiva, intemeiat pe o incalcare a obligatiei de motivare.
34 Prin Ordonanta presedintelui Camerei a doua extinse din 1 martie 2010, prezentele cauze au fost reunite pentru buna desfasurare a procedurii scrise, a procedurii orale si in vederea pronuntarii hotararii.
35 Intrucat compunerea camerelor Tribunalului a fost modificata, judecatorul raportor a fost repartizat Camerei a patra, iar prezentele cauze au fost repartizate Camerei a patra extinse prin decizia din 20 septembrie 2010.
36 In temeiul raportului judecatorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea procedurii orale si, in cadrul masurilor de organizare a procedurii prevazute la articolul 64 din Regulamentul de procedura, a invitat partile, precum si Consiliul Uniunii Europene sa raspunda la anumite intrebari. Partile si Consiliul au dat curs acestei cereri in termenul stabilit.
37 Pledoariile partilor si raspunsurile lor la intrebarile adresate de Tribunal au fost ascultate in sedinta din 14 septembrie 2011.

Concluzii prezentate de parti in instanta dupa trimiterea spre rejudecare

38 In cauza T 50/06 RENV, Irlanda solicita Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, in masura in care priveste scutirea irlandeza;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
39 In cauza T 69/06 RENV, AAL solicita Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, in masura in care aceasta decizie o priveste;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
40 In cauza T 60/06 RENV, Republica Italiana solicita, in esenta, Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, in masura in care priveste scutirea italiana;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
41 In cauza T 62/06 RENV, Eurallumina solicita, in esenta, Tribunalului:
– anularea in intregime a deciziei atacate sau a articolelor 1 si 4-6 sau, in subsidiar, a articolelor 5 si 6, in masura in care aceasta decizie sau aceste articole o privesc
si/sau
– declararea faptului ca scutirea italiana, autorizata prin Decizia 2001/224, este legala pana la 31 decembrie 2006 si ca toate sumele platite sau care trebuie platite de Republica Italiana nu trebuie considerate un ajutor de stat ilegal sau cel putin nu trebuie recuperate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
42 In cauza T 56/06 RENV, Republica Franceza solicita, in esenta, Tribunalului:
– anularea in intregime a deciziei atacate sau, in subsidiar, a articolului 5, in masura in care aceasta decizie sau acest articol priveste scutirea franceza;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
43 In prezentele cauze, Comisia solicita Tribunalului:
– respingerea actiunilor;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata.

In drept

Cu privire la capetele de cerere ale Eurallumina prin care se urmareste obtinerea anumitor declaratii ale Tribunalului

44 Nu se mai impune examinarea capetelor de cerere ale Eurallumina prin care se urmareste ca Tribunalul sa declare ca scutirea italiana, autorizata prin Decizia 2001/224, este legala pana la 31 decembrie 2006 si ca toate sumele platite sau care trebuie platite de Republica Italiana nu trebuie considerate un ajutor de stat ilegal sau cel putin ca nu trebuie recuperate. Astfel, aceste capete de cerere au fost deja respinse ca inadmisibile prin Hotararea Irlanda si altii/Comisia, punctul 29 de mai sus. Intrucat dispozitiile hotararii mentionate nu au fost anulate cu privire la acest aspect prin Hotararea Comisia/Irlanda si altii, punctul 31 de mai sus, ele se bucura de autoritate de lucru judecat.

Expunere sintetica a motivelor si a criticilor invocate de reclamante

45 In sustinerea concluziilor in anulare, reclamantele invoca, in esenta, un ansamblu de motive si de critici care se suprapun partial, chiar daca obiectul lor este diferit din punct de vedere formal, intrucat fiecare dintre ele nu contesta decizia atacata decat in masura in care, in ceea ce priveste Republica Italiana (cauza T 60/06 RENV) si Eurallumina (cauza T 62/06 RENV), ea se refera la scutirea italiana, in care, in ceea ce priveste Irlanda (cauza T 50/06 RENV) si AAL (cauza T 69/06 RENV), ea se refera la scutirea irlandeza si in care, in ceea ce priveste Republica Franceza (cauza T 56/06 RENV), ea se refera la scutirea franceza. Aceste motive si aceste critici se intemeiaza pe incalcari ale principiului securitatii juridice, ale principiului prezumtiei de validitate si al efectului util al actelor Uniunii, ale principiului lex specialis derogat legi generali, ale principiului bunei administrari, ale principiului referitor la estoppel, ale principiului respectarii unui termen rezonabil, ale principiului respectarii increderii legitime, precum si pe incalcari ale articolului 3 alineatul (1) litera (m) CE, ale articolului 87 alineatele (1) si (3) CE, ale articolului 88 CE si ale articolului 157 CE, ale normelor codificate la articolul 1 litera (b) punctele (i), (iii) si (iv) din Regulamentul nr. 659/1999, ale articolului 14 alineatul (1) si ale articolelor 17-19 din acelasi regulament, ale articolului 18 din Directiva 2003/96 coroborat cu dispozitiile anexei II, ale normelor care reglementeaza ajutoarele pentru protectia mediului, in special punctul 82 litera (a) din Orientarile comunitare privind ajutorul de stat pentru protectia mediului (JO 2001, C 37, p. 3), si ale Orientarilor privind ajutoarele de stat regionale (JO 1998, C 74, p. 9), precum si pe incalcarea obligatiei de motivare.
46 In primul rand, este important sa se sublinieze ca motivele si criticile invocate de reclamante se indreapta in special impotriva rezultatului la care a ajuns Comisia in decizia atacata, aplicand normele din materia ajutoarelor de stat scutirilor in litigiu. Reclamantele sustin, in esenta, ca acest rezultat nu putea contrazice in mod legal efectele juridice produse de deciziile de autorizare ale Consiliului, ultima fiind Decizia 2001/224. Or, aceasta ar fi situatia din decizia atacata, care constata sau se intemeiaza pe constatarea ca scutirile in litigiu acordate de Republica Italiana, de Irlanda si de Republica Franceza pana la 31 decembrie 2003 constituie ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, si care dispune, in masura incompatibilitatii lor cu piata comuna, recuperarea acestor ajutoare de la beneficiarii lor, desi Consiliul autorizase statele membre vizate sa aplice pana la 31 decembrie 2006 scutirile mentionate. In plus, AAL arata ca aplicarea normelor din materia ajutoarelor de stat nu poate conduce in mod legal, in speta, la un rezultat care contrazice scopul urmarit de articolul 3 alineatul (1) litera (m) CE si de articolul 157 CE, si anume apararea si consolidarea competitivitatii industriei Uniunii. Or, decizia atacata ar diminua competitivitatea industriei Uniunii in contextul international.
47 In al doilea rand, motivele si criticile invocate de Republica Italiana, de Republica Franceza si de AAL sunt indreptate in special impotriva deciziei atacate in masura in care califica sau se intemeiaza pe calificarea de catre Comisie drept ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, a scutirilor in litigiu acordate pana la 31 decembrie 2003.
48 In al treilea rand, motivele si criticile invocate de Republica Italiana, de Irlanda si de AAL sunt indreptate in special impotriva deciziei atacate in masura in care califica sau se intemeiaza pe calificarea de catre Comisie drept ajutoare noi, iar nu ajutoare existente, in sensul articolului 88 CE, a scutirii italiene si a scutirii irlandeze acordate pana la 31 decembrie 2003, exceptand pentru aceasta din urma perioada anterioara datei de 17 iulie 1990.
49 In al patrulea rand, motivele si criticile invocate de Republica Italiana sunt indreptate in special impotriva deciziei atacate in masura in care constata ca ajutorul de stat despre care se pretinde ca a fost acordat pana la 31 decembrie 2003 in temeiul scutirii italiene nu poate fi declarat compatibil cu piata comuna, in sensul articolului 87 alineatul (3) CE, pentru motivul ca ar fi strans legat de realizarea de catre Eurallumina a unor obiective in materia protectiei mediului sau ca ar fi facilitat dezvoltarea economica a Sardiniei.
50 In al cincilea rand, motivele si criticile invocate de reclamante sunt indreptate in special impotriva deciziei atacate in masura in care dispune ca Republica Franceza, Irlanda si Republica Italiana sa recupereze de la beneficiari ajutoarele de stat despre care se pretinde ca au fost acordate pana la 31 decembrie 2003 in temeiul scutirilor in litigiu.
51 In speta, este oportun sa se examineze, mai intai, motivele sau criticile invocate de reclamante care se intemeiaza, in esenta, pe o aplicare nelegala a normelor din materia ajutoarelor de stat scutirilor in litigiu acordate de Republica Italiana, de Irlanda si de Republica Franceza pana la 31 decembrie 2003 in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, si in conformitate cu acestea.

Cu privire la motivele si la criticile care se intemeiaza pe o aplicare nelegala a normelor din materia ajutoarelor de stat scutirilor acordate in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului si in conformitate cu acestea

52 In cauza T 50/06 RENV, prin intermediul celui de al doilea si al celui de al patrulea motiv, Irlanda sustine in special ca in decizia atacata au fost incalcate de Comisie principiul securitatii juridice si principiul referitor la estoppel, in masura in care a concluzionat in sensul incompatibilitatii partiale cu piata comuna, in raport cu normele din materia ajutoarelor de stat, a scutirii irlandeze acordate pana la 31 decembrie 2003, desi scutirea mentionata fusese acordata in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, si in conformitate cu acestea. Irlanda arata ca niciodata Comisia nu a contestat legalitatea deciziilor de autorizare ale Consiliului. Pe de alta parte, prin intermediul celui de al patrulea motiv, Irlanda sustine in special ca, in decizia atacata, Comisia a incalcat principiul referitor la estoppel, in masura in care a aplicat normele din materia ajutoarelor de stat scutirii irlandeze dupa prea mult timp de la momentul la care a luat cunostinta de ajutorul despre care se pretinde ca a fost acordat in temeiul acesteia.
53 In cauza T 56/06 RENV, prin intermediul celui de al doilea motiv, Republica Franceza reproseaza Comisiei ca in decizia atacata a incalcat principiul securitatii juridice, in masura in care a dispus recuperarea ajutorului despre care se pretinde ca a fost acordat intre 3 februarie 2002 si 31 decembrie 2003 in temeiul scutirii franceze, desi fusese autorizata sa aplice scutirea mentionata prin deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224.
54 In cauza T 60/06 RENV, prin intermediul celui de al saselea motiv, Republica Italiana sustine in special ca in decizia atacata a fost incalcat de Comisie principiul prezumtiei de legalitate a actelor Uniunii, in masura in care a dispus recuperarea ajutorului despre care se pretinde ca a fost acordat intre 3 februarie 2002 si 31 decembrie 2003 in temeiul scutirii italiene, desi fusese autorizata sa aplice scutirea mentionata prin deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224.
55 In cauza T 62/06 RENV, prin intermediul celui de al doilea motiv, Eurallumina reproseaza Comisiei ca in decizia atacata a incalcat principiul securitatii juridice, principiul prezumtiei de legalitate si al efectului util al actelor Uniunii si principiul lex specialis derogat legi generali, in masura in care a concluzionat in sensul incompatibilitatii partiale cu piata comuna, in raport cu normele din materia ajutoarelor de stat, a scutirii italiene acordate pana la 31 decembrie 2003, desi scutirea mentionata fusese acordata in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, si in conformitate cu acestea. Pe de alta parte, prin intermediul celui de al treilea motiv, Eurallumina arata ca in decizia atacata a fost incalcat de Comisie principiul bunei administrari, in masura in care a dispus recuperarea ajutorului despre care se pretinde ca a fost acordat intre 3 februarie 2002 si 31 decembrie 2003 in temeiul scutirii italiene, fara a tine cont de faptul ca Republica Italiana fusese autorizata sa aplice scutirea mentionata prin deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224.
56 In cauza T 69/06 RENV, prin intermediul celui de al doilea motiv, AAL reproseaza in special Comisiei ca in decizia atacata a incalcat principiul securitatii juridice, principiul efectului util al actelor Uniunii si principiul lex specialis derogat legi generali, precum si ca a savarsit un abuz de putere, in masura in care a concluzionat in sensul incompatibilitatii partiale cu piata comuna, in raport cu normele din materia ajutoarelor de stat, a scutirii irlandeze acordate pana la 31 decembrie 2003, desi scutirea mentionata fusese acordata in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, si in conformitate cu acestea. In plus, prin intermediul celui de al cincilea motiv, AAL arata ca, in decizia atacata, Comisia a incalcat principiul securitatii juridice, principiul respectarii unui termen rezonabil si principiul bunei administrari, in masura in care a aplicat normele din materia ajutoarelor de stat scutirii irlandeze dupa prea mult timp de la momentul la care a luat cunostinta de scutirea mentionata. In final, prin intermediul celui de al patrulea motiv, AAL sustine ca a fost incalcat de Comisie in special principiul securitatii juridice adoptand decizia atacata, in care a dispus recuperarea ajutorului despre care se pretinde ca a fost acordat intre 3 februarie 2002 si 31 decembrie 2003 in temeiul scutirii irlandeze, desi Irlanda fusese autorizata sa aplice scutirea mentionata prin deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224.
57 In cauzele T 50/06 RENV, T 56/06 RENV, T 60/06 RENV, T 62/06 RENV si T 69/06 RENV, Comisia contesta ansamblul argumentelor reclamantelor si solicita respingerea motivelor si a criticilor intemeiate pe aplicarea nelegala in decizia atacata a normelor din materia ajutoarelor de stat scutirilor acordate in temeiul deciziile de autorizare ale Consiliului si in conformitate cu acestea.
58 In conformitate cu principiul economiei procedurale, se dovedeste oportun sa se examineze, in primul rand, motivele si criticile intemeiate pe incalcarea principiului securitatii juridice si/sau a principiului prezumtiei de legalitate a actelor Uniunii. Prin acestea, reclamantele reproseaza, in esenta, Comisiei ca, in decizia atacata, prin faptul ca a decis ca scutirile in litigiu acordate de Republica Italiana, de Irlanda si de Republica Franceza pana la 31 decembrie 2003 constituie ajutoare de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE si ca a dispus, in masura incompatibilitatii lor cu piata comuna, recuperarea acestor ajutoare de la beneficiarii lor, a anihilat partial efectele juridice produse de deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, care permiteau statelor membre sa aplice scutirile mentionate pana la 31 decembrie 2006.
59 In aceasta privinta, trebuie amintit ca actele institutiilor Uniunii se bucura, in principiu, de o prezumtie de legalitate si produc, in consecinta, efecte juridice atata vreme cat nu au fost retrase, anulate in cadrul unei actiuni in anulare sau declarate ca fiind lipsite de validitate in urma unei trimiteri preliminare sau a unei exceptii de nelegalitate (a se vedea Hotararea Curtii din 5 octombrie 2004, Comisia/Grecia, C 475/01, Rec., p. I 8923, punctul 18 si jurisprudenta citata).
60 Prin exceptie de la acest principiu, actele afectate de o neregularitate a carei gravitate este atat de evidenta incat nu poate fi tolerata de ordinea juridica a Uniunii trebuie sa fie prezumate ca nu au produs niciun efect juridic, chiar provizoriu, cu alte cuvinte sa fie privite ca inexistente din punct de vedere juridic. Aceasta exceptie urmareste sa mentina un echilibru intre doua cerinte fundamentale, dar uneori antagoniste, pe care trebuie sa le indeplineasca o ordine juridica, si anume stabilitatea raporturilor juridice si respectarea legalitatii (a se vedea Hotararea Comisia/Grecia, punctul 59 de mai sus, punctul 19 si jurisprudenta citata).
61 Gravitatea consecintelor legate de constatarea inexistentei unui act al institutiilor Comunitatii presupune ca, pentru motive de securitate juridica, aceasta constatare sa se limiteze la ipoteze extreme (a se vedea Hotararea Comisia/Grecia, punctul 59 de mai sus, punctul 20 si jurisprudenta citata).
62 Rezulta, in plus, dintr o jurisprudenta constanta ca principiul securitatii juridice urmareste sa garanteze previzibilitatea situatiilor si a raporturilor juridice de drept al Uniunii (Hotararea Curtii din 10 aprilie 2003, Schulin, C 305/00, Rec., p. I 3525, punctul 58, si Hotararea Curtii din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C 199/03, Rec., p. I 8027, punctul 69). In acest scop, este esential ca institutiile Uniunii sa respecte intangibilitatea actelor pe care le au adoptat si care afecteaza situatia juridica si materiala a subiectelor de drept, astfel incat ele nu vor putea modifica aceste acte decat cu respectarea normelor de competenta si de procedura (a se vedea Hotararea Tribunalului din 21 octombrie 1997, Deutsche Bahn/Comisia, T 229/94, Rec., p. II 1689, punctul 113 si jurisprudenta citata). Cu toate acestea, o incalcare a principiului securitatii juridice nu poate fi invocata in mod util daca subiectul de drept a carui situatie materiala si juridica era afectata de actul in cauza nu a respectat conditiile formulate in acesta (a se vedea Hotararea Tribunalului din 25 martie 1999, Forges de Clabecq/Comisia, T 37/97, Rec., p. II 859, punctul 98 si jurisprudenta citata). Respectarea principiului securitatii juridice impune de asemenea ca institutiile Uniunii sa evite, in principiu, incoerentele care pot aparea in punerea in aplicare a diferitelor dispozitii de drept al Uniunii, in special in ipoteza in care aceste dispozitii vizeaza acelasi obiectiv, cum ar fi o concurenta nedenaturata pe piata comuna (a se vedea in acest sens si prin analogie Hotararea Curtii din 15 iunie 1993, Matra/Comisia, C 225/91, Rec., p. I 3203, punctele 41 si 42, si Hotararea Tribunalului din 31 ianuarie 2001, RJB Mining/Comisia, T 156/98, Rec., p. II 337, punctul 112 si jurisprudenta citata).
63 Pe de alta parte, in masura in care prezentele motive si critici pun problema articularii intre normele in materia armonizarii legislatiilor fiscale, in special cele referitoare la accize, si normele din materia ajutoarelor de stat, trebuie amintit ceea ce urmeaza.
64 La momentul producerii situatiei de fapt, articolul 2 CE dispunea, printre altele, ca misiunea incredintata Comunitatii presupunea si „instituirea unei piete comune”. In scopurile enuntate la articolul 2 CE, articolul 3 alineatul (1) literele (c) si (g) CE prevedea ca actiunea Comunitatii cuprindea, in conditiile si potrivit ritmurilor prevazute de Tratatul CE, „o piata interna caracterizata prin eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor care stau in calea liberei circulatii a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor”, precum si „un sistem care impiedica denaturarea concurentei pe piata interna”.
65 Tratatul CE a dotat Comunitatea cu mijloace de actiune destinate sa elimine diferite tipuri de denaturari care daunau bunei functionari a pietei interne.
66 Articolul 93 CE are ca obiect atenuarea obstacolelor in calea schimburilor comerciale care rezulta din disparitatile intre sistemele fiscale nationale, chiar si atunci cand acestea sunt aplicate in mod nediscriminatoriu (Hotararea Curtii din 27 februarie 1980, Comisia/Danemarca, 171/78, Rec., p. 447, punctul 20). Acest articol dispunea, in redactarea aflata in vigoare la momentul producerii situatiei de fapt, ca „Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social, adopta dispozitiile referitoare la armonizarea legislatiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele si alte impozite indirecte, in masura in care aceasta armonizare este necesara pentru a asigura instituirea si functionarea pietei interne in termenul stabilit la articolul 14”. In temeiul articolului 93 CE, Consiliul era astfel abilitat in sensul apropierii legislatiilor nationale referitoare la accize in masura celor necesare pentru a asigura instituirea si functionarea pietei interne (a se vedea in acest sens Hotararea Curtii din 17 iunie 1999, Socridis, C 166/98, Rec., p. I 3791, punctul 25, si Concluziile avocatului general Mischo in aceasta cauza, Rec., p. I 3793, punctul 53).
67 Atat din considerente, cat si din articolul 1 alineatul (1) din Directiva 92/81, adoptata in temeiul articolului 93 CE, rezulta ca aceasta vizeaza, prin intermediul unei armonizari a accizelor aplicabile uleiurilor minerale, punerea in aplicare a liberei circulatii a produselor in cauza si, astfel, promovarea bunei functionari a pietei interne (Hotararea Tribunalului din 27 septembrie 2000, BP Chemicals/Comisia, T 184/97, Rec., p. II 3145, punctul 61).
68 In plus, din al saselea considerent si din articolul 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 rezulta ca, in domeniile vizate de armonizarea accizelor aplicabile uleiurilor minerale, nu pot fi adoptate in mod unilateral scutiri suplimentare de catre statele membre, ci este necesara interventia Consiliului care, statuand in unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza statele membre, din motive de politici specifice, sa aplice astfel de derogari, atunci cand si atat timp cat acest fapt este compatibil cu buna functionare a pietei interne.
69 Al saselea considerent al Directivei 92/81 prevede astfel ca „trebuie sa se permita statelor membre sa aplice, daca doresc, alte scutiri specifice sau tarife reduse, pe teritoriul lor, atat timp cat acest lucru nu denatureaza concurenta”. Rezulta din acest considerent ca ansamblul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 trebuie interpretat in lumina denaturarilor concurentei pe care le pot crea masurile de punere in aplicare a acestei dispozitii (a se vedea in acest sens si prin analogie Hotararea BP Chemicals/Comisia, punctul 67 de mai sus, punctul 62).
70 Acest aspect este confirmat de al optulea considerent al Directivei 92/81, care arata necesitatea „de a se institui o procedura de examinare a tuturor scutirilor sau ratelor reduse prevazute de prezenta directiva pentru a se verifica daca raman compatibile cu buna functionare a pietei interne”, precum si de articolul 8 alineatul (5) din aceeasi directiva, din care rezulta ca Consiliul, statuand in unanimitate la propunerea Comisiei, reexamineaza deciziile sale de autorizare atunci cand Comisia considera ca scutirile sau reducerile autorizate nu mai pot fi mentinute, in special din motive de concurenta neloiala sau de denaturare in functionarea pietei interne.
71 Denaturarile concurentei care provin din ajutoarele de stat sunt examinate de Comisie in cadrul unui sistem de autorizare prealabila a Comisiei, sub controlul instantei Uniunii. In temeiul articolului 88 alineatul (3) CE, ajutoarele de stat sunt astfel supuse unei proceduri de notificare obligatorie Comisiei. Aceasta procedura vizeaza toate ajutoarele de stat, inclusiv ajutoarele fiscale. Statele membre nu isi pot pune in aplicare proiectele fara a astepta aprobarea Comisiei. Comisia nu examineaza compatibilitatea ajutoarelor cu piata interna in functie de formele pe care acestea le pot lua, ci in functie de efectele lor. Principiul incompatibilitatii cu piata interna enuntat la articolul 87 CE se aplica, astfel, ajutoarelor „indiferent de forma pe care o au” si in special anumitor masuri fiscale. Comisia poate decide ca statul membru in cauza sa modifice sau sa desfiinteze ajutoarele a caror incompatibilitate cu piata comuna a constatat o. Atunci cand ajutoarele in cauza au fost deja puse in aplicare, cu incalcarea normelor de procedura, desfiintarea lor implica, in principiu, ca statul membru in cauza sa recupereze aceste ajutoare de la beneficiari.
72 Rezulta din cuprinsul punctelor 64-71 de mai sus ca normele din materia armonizarii legislatiilor fiscale nationale, in special cele privind accizele, enuntate la articolul 93 CE si in Directiva 92/81, si normele din materia ajutoarelor de stat, prevazute la articolele 87 CE-89 CE, urmaresc acelasi obiectiv, si anume promovarea bunei functionari a pietei interne, luptand in special impotriva denaturarilor concurentei. Avand in vedere obiectivul lor comun, punerea in aplicare coerenta a acestor diferite norme impune sa se considere ca, contrar celor sustinute de Comisie, notiunea de denaturare a concurentei are aceeasi sfera si acelasi sens in materia armonizarii legislatiilor fiscale nationale si in materia ajutoarelor de stat. In plus, rezulta din cuprinsul punctelor 66-70 de mai sus ca normele din materia armonizarii legislatiilor fiscale nationale, in special cele privind accizele, enuntate la articolul 93 CE si in Directiva 92/81, confera in mod expres institutiilor Uniunii, si anume Comisiei, care propune, si Consiliului, care dispune, raspunderea aprecierii privind existenta unei eventuale denaturari a concurentei, pentru a autoriza sau a nu autoriza un stat membru sa aplice sau sa continue sa aplice o scutire de acciza armonizata, in temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81, sau privind existenta unei eventuale concurente neloiale sau a unei denaturari in functionarea pietei interne care justifica reexaminarea unei autorizatii eliberate deja in temeiul acestui ultim articol, conform articolului 8 alineatul (5) din Directiva 92/81. In caz de apreciere negativa in aceasta privinta, este de competenta Comisiei sa propuna Consiliului sa nu autorizeze scutirea solicitata sau, daca este cazul, sa desfiinteze sau sa modifice autorizatia de scutire deja eliberata. In cazul unei aprecieri diferite a Consiliului in aceasta privinta, Comisia poate recurge la competentele sale intemeiate pe articolul 230 CE pentru a introduce la instanta Uniunii o actiune in anulare impotriva deciziei Consiliului de autorizare a unei scutiri sau de mentinere a unei autorizatii de scutire deja eliberate pentru a fi controlata lipsa obiectiva a oricarei denaturari a concurentei, a oricarei concurente neloiale sau a oricarei denaturari in functionarea pietei interne determinate de aceasta scutire.
73 In final, trebuie amintit ca, potrivit jurisprudentei, notiunea de ajutor de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, corespunde unei situatii obiective si nu depinde de comportamentul sau de declaratiile institutiilor (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Irlanda si altii, punctul 31 de mai sus, punctul 72). Articolul 87 alineatul (1) CE declara incompatibile cu piata comuna ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre. Astfel, aceasta dispozitie vizeaza deciziile statelor membre prin care acestea, pentru a si urmari propriile obiective economice si sociale, prin decizii unilaterale si autonome pun resurse la dispozitia intreprinderilor sau a altor subiecte de drept sau le procura avantaje destinate sa favorizeze realizarea obiectivelor economice sau sociale urmarite (Hotararea Curtii din 27 martie 1980, Denkavit italiana, 61/79, Rec., p. 1205, punctul 31, si Hotararea Tribunalului din 5 aprilie 2006, Deutsche Bahn/Comisia, T 351/02, Rec., p. II 1047, punctul 100).
74 In consecinta, pentru ca anumite avantaje sa poata fi calificate drept ajutoare de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, trebuie, printre altele, sa fie imputabile statului (a se vedea Hotararea Curtii din 16 mai 2002, Franta/Comisia, C 482/99, Rec., p. I 4397, punctul 24 si jurisprudenta citata, Hotararea din 5 aprilie 2006, Deutsche Bahn/Comisia, punctul 73 de mai sus, punctul 101), amintindu se ca problema imputabilitatii unui ajutor unui stat este distincta de cea daca ajutorul a fost acordat prin intermediul resurselor de stat (a se vedea Hotararea din 5 aprilie 2006, Deutsche Bahn/Comisia, citata anterior, punctul 103 si jurisprudenta citata).
75 In lumina normelor amintite la punctele 59-74 de mai sus trebuie sa se examineze daca, astfel cum sustin reclamantele, Comisia a incalcat principiul securitatii juridice si principiul prezumtiei de legalitate a actelor Uniunii, intrucat ar fi anihilat in mod ilegal anumite efecte juridice produse de deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, aplicand in decizia atacata normele din materia ajutoarelor de stat scutirilor in litigiu acordate pana la 31 decembrie 2003.
76 In speta, Comisia nu contesta ca Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza s au intemeiat pe deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, pentru a aplica sau pentru a continua sa aplice scutirile in litigiu pana la 31 decembrie 2003 in Sardinia, in regiunea Shannon si, respectiv, in regiunea Gardanne, in beneficiul Eurallumina, al AAL si al Alcan. Astfel, dupa cum s a aratat la punctul 68 de mai sus, aceste decizii de autorizare erau o conditie necesara pentru ca statele membre vizate sa poata acorda in mod legal scutirile mentionate. In plus, dupa cum reiese din considerentul (99) al deciziei atacate, Comisia admite ca „statele membre […] au avut incredere in mod intemeiat in continutul Deciziilor 92/510/CEE, 93/697/CE, 96/273/CE, 97/425/CE, 1999/255/CE, 1999/880/CE si 2001/224/CE”.
77 Deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, autorizau, in termeni clari si lipsiti de ambiguitate, Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza sa aplice sau sa continue sa aplice scutiri de accize pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil in productia de alumina in Sardinia, in regiunea Shannon si, respectiv, in regiunea Gardanne, pana cel tarziu la 31 decembrie 2006, cu singura rezerva a unei eventuale examinari anticipate de catre Consiliu pe baza unei propuneri a Comisiei, potrivit procedurii prevazute la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 92/81 (a se vedea punctul 6 de mai sus). In masura in care erau insotite de anumite conditii restrictive de ordin geografic si temporal, aceste decizii aveau un efect obligatoriu in privinta statelor membre vizate, care a fost de altfel luat in considerare de Comisie, in considerentele (17) si (63) ale deciziei atacate.
78 Nu se contesta ca Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza s au conformat pe deplin conditiilor restrictive de ordin geografic si temporal stabilite in deciziile de autorizare ale Consiliului. Ele nu au aplicat sau nu au continuat sa aplice scutirile in litigiu decat in regiunile indicate in deciziile de autorizare ale Consiliului, si anume in Sardinia, in regiunea Shannon si, respectiv, in regiunea Gardanne. In plus, au acordat scutirile in litigiu in perioada in care deciziile de autorizare ale Consiliului isi produceau efectele, mai exact perioada de pana la 31 decembrie 2006.
79 Cu siguranta, Comisia sustine ca deciziile de autorizare ale Consiliului erau o conditie necesara, dar nu suficienta pentru ca statele membre vizate sa poata acorda scutirile in litigiu. In opinia sa, aceste decizii nu aduceau atingere faptului ca, in cazul in care constituiau ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, scutirile in litigiu trebuiau sa fie notificate Comisiei si autorizate de aceasta, in conformitate cu articolul 88 CE. Caracterul conditional al deciziilor de autorizare ale Consiliului, in raport cu o aplicare subsecventa a procedurilor si a normelor din materia ajutoarelor de stat, ar fi atestat de al cincilea considerent al Deciziei 2001/224, care se refera in mod expres la eventuale proceduri si decizii ale Comisiei in temeiul articolelor 87 CE si 88 CE.
80 In aceasta privinta, pe de o parte, trebuie aratat ca, astfel cum insasi Comisia a admis in considerentul (97) al deciziei atacate, deciziile de autorizare ale Consiliului anterioare Deciziei 2001/224 „nu mention[au] nicio contradictie posibila cu normele privind ajutoarele de stat si nicio obligatie de notificare”. Prin urmare, nu se poate considera ca in mod expres Consiliul ar fi subordonat efectele produse de deciziile mentionate notificarii de catre statele membre vizate a scutirilor in litigiu catre Comisie, in conformitate cu articolul 88 CE, si adoptarii de catre aceasta a unei decizii de a nu formula obiectii sau a unei decizii pozitive in materie de ajutoare de stat.
81 Pe de alta parte, contrar celor sustinute de Comisie, considerentul (5) al Deciziei 2001/224, astfel cum este reprodus in parte la punctul 15 de mai sus, nu poate fi analizat ca o manifestare expresa de vointa a Consiliului de a subordona efectele autorizarii sale respectarii de catre statele membre vizate a obligatiei de a notifica scutirile in litigiu Comisiei, in conformitate cu articolul 88 CE, si adoptarii de catre aceasta a unei decizii de a nu formula obiectii sau a unei decizii pozitive in privinta lor, din urmatoarele motive.
82 Cu titlu principal, interpretarea considerentului (5) al Deciziei 2001/224 sustinuta de Comisie a fost in mod implicit, dar necesar infirmata de Consiliu in raspunsul sau la intrebarile Tribunalului (a se vedea punctul 36 de mai sus). Invitat sa se pronunte asupra aspectului daca o examinare a scutirilor in litigiu in raport cu normele din materia ajutoarelor de stat care se incheie, ca in speta, printr o decizie finala negativa a Comisiei putea determina incetarea anticipata a scutirilor mentionate, in pofida cuprinsului articolului 1 din Decizia 2001/224, care autoriza Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza sa continue sa aplice scutirile in litigiu pana la 31 decembrie 2006, acesta a raspuns ca, in absenta oricarei actiuni a Comisiei fie exercitandu si competentele pe care le are in temeiul articolului 230 CE, fie formuland o noua propunere in temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81, in conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din aceeasi directiva, „Decizia 2001/224 ramane valida si statele membre [vizate] erau autorizate sa se intemeieze pe autorizatia cuprinsa in aceasta pentru a mentine scutirile in litigiu”. Rezulta din acest raspuns ca nu a existat vointa Consiliului de a subordona efectele Deciziei 2001/224 unor eventuale proceduri si decizii subsecvente ale Comisiei in materia ajutoarelor de stat.
83 In orice caz, interpretarea considerentului (5) al Deciziei 2001/224 si a trimiterii din cuprinsul acestuia la eventuale proceduri si decizii in temeiul articolului 87 CE si 88 CE sustinuta de Comisie nu poate fi retinuta in masura in care ar conduce in imprejurarile din speta la o punere in aplicare incoerenta a normelor din materia armonizarii legislatiilor fiscale, in special a celor referitoare la accize, si a normelor din materia ajutoarelor de stat, care ar fi contrara cerintelor care decurg din respectarea principiului securitatii juridice (a se vedea punctul 62 de mai sus).
84 In primul rand, aceasta interpretare nu permite sa se realizeze o punere in aplicare coerenta a diferitor norme de drept al Uniunii a caror aplicare este invocata in speta, in masura in care, in conformitate cu normele expuse la punctele 66-68 de mai sus, deciziile de autorizare succesive ale Consiliului, adoptate in unanimitate la propunerea Comisiei, se intemeiaza pe o apreciere comuna a Consiliului si a Comisiei potrivit careia scutirile in litigiu nu determinau o denaturare a concurentei si nu constituiau un obstacol in calea bunei functionari a pietei interne, de unde rezulta ca unul dintre elementele definitiei ajutoarelor de stat, in sensul articolului 87 CE, si anume ca denatureaza concurenta, era absent a priori.
85 Aceasta apreciere comuna a Consiliului si a Comisiei este confirmata de al patrulea considerent al Deciziei 92/510, potrivit caruia „Comisia si toate statele membre admit ca toate aceste scutiri […] nu determina denaturari ale concurentei si nu constituie un obstacol in calea bunei functionari a pietei interne”, precum si de o apreciere similara care figureaza in al patrulea considerent al Deciziei 93/697 si al Deciziei 96/273.
86 Ea este, in plus, confirmata de Hotararea Comisia/Irlanda si altii, punctul 31 de mai sus (punctul 83), in care Curtea constata ca, „la momentul adoptarii de catre Consiliu a deciziilor de autorizare a scutirilor in litigiu, Comisia considerase ca acestea nu determinau denaturarea concurentei si nu constituiau un obstacol in calea functionarii pietei interne”.
87 Ea este din nou confirmata de Consiliu in raspunsul la intrebarile Tribunalului (a se vedea punctul 36 de mai sus), atunci cand arata ca, „actionand in temeiul competentelor conferite in cadrul articolului 93 CE si, prin urmare, tinand cont de cerinta bunei functionari a pietei interne, a autorizat cele trei state membre vizate, intr o situatie despre care stia ca priveste trei beneficiari specifici si trei alti operatori din alte state care erau de asemenea producatori de alumina, sa continue sa aplice [scutirile in litigiu], ale caror continut, sfera si efecte erau bine cunoscute atat [de acesta], cat si de Comisie, pana la o data stabilita”.
88 Pe de alta parte, potrivit aprecierii comune a Consiliului si a Comisiei, in al cincilea considerent al Deciziei 97/425, in al patrulea considerent al Deciziei 1999/255, in considerentul (4) al Deciziei 1999/880, precum si, intr o formulare echivalenta, in al patrulea considerent al Deciziei 1999/255, se prevedea ca „Comisia [va] examina periodic […] scutirile pentru a garanta compatibilitatea lor cu functionarea pietei interne si cu alte obiective ale Tratatului [CE]”.
89 In sfarsit, insasi Comisia a admis, in considerentul (97) al deciziei atacate, ca, in momentul in care deciziile de autorizare, dintre care ultima este Decizia 2001/224, au fost adoptate de Consiliu statuand in unanimitate la propunerea acesteia, „[parea] deci ca [era] absent unul dintre elementele definitiei ajutoarelor de stat din articolul 87 din tratat, si anume ca denatur[au] concurenta”.
90 Avand in vedere aprecierea comuna a Consiliului si a Comisiei care a constituit temeiul tuturor deciziilor de autorizare ale Consiliului, potrivit careia scutirile in litigiu nu determinau denaturari ale concurentei si nu constituiau un obstacol in calea bunei functionari a pietei interne, nu ar fi coerent sa se interpreteze al cincilea considerent al Deciziei 2001/224 si trimiterea in cadrul acestuia la eventuale proceduri si decizii in temeiul articolelor 87 CE si 88 CE in sensul ca Consiliul ar fi intentionat sa subordoneze efectele Deciziei 2001/224 unor eventuale proceduri si decizii ale Comisiei in materia ajutoarelor de stat. In schimb, aceasta apreciere comuna este coerenta cu interpretarea inversa, potrivit careia Consiliul nu a intentionat sa subordoneze efectele Deciziei 2001/224 rezultatului unor eventuale proceduri si decizii subsecvente in materia ajutoarelor de stat.
91 In al doilea rand, interpretarea sustinuta de Comisie nu permite sa se realizeze o punere in aplicare coerenta a diferitor norme de drept al Uniunii a caror aplicare este invocata in speta, in masura in care selectivitatea pe planul regional a scutirilor in litigiu era un efect care decurgea in mod direct din deciziile de autorizare ale Consiliului, care definise conditiile restrictive de aplicare a scutirilor in litigiu pe plan geografic. Astfel cum insasi Comisia a aratat in considerentele (17) si (63) ale deciziei atacate, scutirile in litigiu nu puteau, dupa cum era prevazut in legislatiile nationale in cauza, sa fie aplicate pe intregul teritoriu al statelor membre vizate, ci numai in regiunile indicate in anexa I la Decizia 2001/224, la care facea trimitere articolul 1 alineatul (1) din aceeasi decizie, si, astfel cum se arata in considerentul (63) al deciziei atacate, ele „erau selective pe plan regional intrucat deciziile [de autorizare ale Consiliului] nu autorizau scutirile decat in anumite regiuni, iar investitorii potentiali care doreau sa faca investitii in producerea de alumina in alte regiuni nu erau asigurati in legatura cu obtinerea unui tratament similar”. In consecinta, selectivitatea pe plan regional a acestor masuri nu putea a priori sa fie imputata statelor membre vizate, ci era un efect care decurge din deciziile de autorizare ale Consiliului.
92 Tinand seama ca selectivitatea pe plan regional a scutirilor in litigiu nu decurgea din decizii unilaterale si autonome ale statelor membre vizate, ci din deciziile de autorizare ale Consiliului, nu ar fi coerent sa se interpreteze al cincilea considerent al Deciziei 2001/224 si trimiterea in cadrul acestuia la eventuale proceduri si decizii in temeiul articolelor 87 CE si 88 CE in sensul ca Consiliul ar fi intentionat sa subordoneze efectele Deciziei 2001/224 unor eventuale proceduri si decizii ale Comisiei in materia ajutoarelor de stat. In schimb, acest fapt este coerent cu interpretarea inversa, potrivit careia Consiliul nu a intentionat sa subordoneze efectele Deciziei 2001/224 rezultatului unor eventuale proceduri si decizii subsecvente in materia ajutoarelor de stat.
93 In al treilea rand, interpretarea sustinuta de Comisie nu permite sa se realizeze o punere in aplicare coerenta a diferitor norme de drept al Uniunii a caror aplicare este invocata in speta, in masura in care nerespectarea de catre Republica Italiana, de catre Irlanda si de catre Republica Franceza a ratei minime a accizei stabilite in Directiva 92/82, care, pentru perioada avuta in vedere, se ridica la 13 euro pentru 1 000 kg, era conforma cu deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima era Decizia 2001/224, care autoriza statele membre vizate sa aplice sau sa continue sa aplice scutirile in litigiu pana la 31 decembrie 2006. Astfel cum a aratat insasi Comisia in considerentul (76) al deciziei atacate, „cele trei scutiri [autorizate de Consiliu] erau totale”. Astfel, ele se distingeau de reducerile de accize sau de aplicarea de rate ale accizelor diferentiate care fusesera autorizate prin deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, cu conditia expresa ca ratele aplicabile sa respecte obligatiile prevazute de Directiva 92/82, in special ratele minime ale accizelor stabilite in aceasta. In consecinta, neachitarea de catre Eurallumina, de catre AAL si de catre Alcan, anterior datei de 31 decembrie 2006, a unei accize corespunzatoare cel putin ratei minime a accizei stabilite prin Directiva 92/82, care se ridica, pentru perioada avuta in vedere, la 13 euro pentru 1 000 kg, este imputabila deciziilor Consiliului care autorizeaza Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza sa continue sa aplice, pana la aceasta data, scutirile totale de accize pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil in productia de alumina in Sardinia, in regiunea Shannon si, respectiv, in regiunea Gardanne.
94 Avand in vedere natura masurilor pe care le autorizase, si anume a scutirilor totale de accize, iar nu a reducerilor de accize cu respectarea ratei minime a accizei stabilite prin Directiva 92/82, ar fi fost paradoxal ca, prin considerentul (5) al Deciziei 2001/224, Consiliul sa fi intentionat sa isi exprime vointa de a subordona efectele deciziei mentionate unei decizii ulterioare a Comisiei in materia ajutoarelor de stat, precum decizia atacata, potrivit careia numai reducerile accizelor, cu conditia ca ratele aplicabile sa respecte rata minima a accizei de 13 euro pentru 1 000 kg stabilita prin Directiva 92/82 [a se vedea considerentul (76) si articolul (4) din decizia atacata], puteau fi considerate puse in aplicare in mod legal de statele membre vizate. In schimb, natura masurilor autorizate de Consiliu este coerenta cu interpretarea inversa, potrivit careia acesta nu a intentionat sa subordoneze efectele Deciziei 2001/224 rezultatului unor eventuale proceduri si decizii subsecvente in materia ajutoarelor de stat.
95 Rezulta din cuprinsul punctelor 83-94 de mai sus ca considerentul (5) al Deciziei 2001/224 si trimiterea din acesta la eventuale proceduri si decizii ale Comisiei in temeiul articolelor 87 CE si 88 CE nu pot, astfel cum sustine Comisia, sa vizeze cazuri in care statele membre aplica reduceri ale ratei accizelor sau scutiri de accize conformandu se pur si simplu unei autorizatii din partea unei institutii a Uniunii (a se vedea in acest sens si prin analogie Hotararea Curtii Comisia/Grecia, punctul 59 de mai sus, punctele 15, 16, 24 si 25, si Hotararea din 15 iulie 2010, Comisia/Regatul Unit, C 582/08, Rep., p. I 7191, punctele 47-52). Astfel, o asemenea interpretare ar aduce atingere cerintei imperative de a se asigura o punere in aplicare coerenta a diferitor dispozitii ale dreptului Uniunii a caror aplicare este invocata in speta, cerinta imperativa care decurge ea insasi din principiul securitatii juridice (punctul 62 de mai sus). Considerentul si trimiterea mentionate vizeaza, prin urmare, a priori cazuri diferite de cele din speta, in care statele membre aplica reduceri ale ratei accizelor sau scutiri de accize exercitand o marja de apreciere care le a fost rezervata de dreptul Uniunii (a se vedea in acest sens Hotararea din 5 aprilie 2006, Deutsche Bahn/Comisia, punctul 73 de mai sus, punctul 113; a se vedea in acest sens si prin analogie Hotararea Socridis, punctul 66 de mai sus, punctele 19 si 20) sau nerespectand conditiile prevazute in mod expres de acesta pentru garantarea bunei functionari a pietei interne, cum ar fi ratele minime ale accizelor stabilite in Directiva 92/82.
96 In consecinta, Comisia nu poate sustine in mod intemeiat ca, intrucat au continuat sa aplice scutirile in litigiu in perioada de pana la 31 decembrie 2003, Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza au incalcat o conditie stabilita in deciziile de autorizare ale Consiliului, inclusiv in Decizia 2001/224, care subordona efectele produse de aceste decizii rezultatului unor eventuale proceduri si decizii subsecvente ale Comisiei in materia ajutoarelor de stat.
97 In consecinta, toate conditiile stabilite prin deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, au fost respectate de statele membre vizate, astfel incat acestea au acordat scutirile in litigiu pana la 31 decembrie 2003 nu numai in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului, ci si conformandu se pur si simplu conditiilor stabilite in acestea.
98 In plus, trebuie respinse argumentele Comisiei potrivit carora deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, nu puteau avea, in orice caz, ca efect scutirea Republicii Italiene, a Irlandei si a Republicii Franceze de obligatia de respectare a procedurilor si a normelor din materia ajutoarelor de stat potrivit carora Consiliul nu putea, in exercitarea competentelor proprii in materie de armonizare fiscala, sa aduca atingere competentei cvasiexclusive a Comisiei in materia ajutoarelor de stat. Astfel, dupa cum reiese din jurisprudenta citata la punctele 73 si 74 de mai sus, avantajele pe care scutirile in litigiu le conferisera eventual beneficiarilor lor trebuiau, pentru a putea fi calificate drept ajutoare de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, sa fie imputabile unei decizii autonome si unilaterale a statelor membre vizate. Or, in speta, acestea acordasera avantajele in litigiu in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, cu respectarea ansamblului conditiilor stabilite de acestea. Dupa cum au aratat in mod intemeiat reclamantele in raspunsurile la intrebarile Tribunalului si in sedinta, avantajele mentionate trebuiau, asadar, imputate Uniunii, care, prin intermediul uneia dintre institutiile sale, a autorizat Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza sa continue sa aplice scutirile in litigiu pana la 31 decembrie 2006 in considerarea faptului ca, printre altele, aceste scutiri nu determinau denaturari ale concurentei.
99 In consecinta, atat timp cat deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, erau in vigoare si nu fusesera nici modificate de Consiliu, nici anulate de instanta Uniunii, Comisia nu putea, nici chiar in exercitarea competentelor cvasiexclusive intemeiate pe articolele 87 CE si 88 CE, sa califice scutirile in litigiu drept ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE. In plus, in masura in care obligatiile procedurale prevazute la articolul 88 CE decurgeau din calificarea masurilor vizate drept ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, Comisia nu putea critica in mod intemeiat statele membre vizate pentru motivul ca nu i au notificat scutirile in litigiu pe care le acordasera pana la 31 decembrie 2003, in temeiul deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, cu respectarea conditiilor stabilite de acestea.
100Desi ii revenea o astfel de responsabilitate (a se vedea punctul 72 de mai sus), Comisia nu a facut uz niciodata de competentele sale pentru a obtine anularea sau modificarea deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, o anulare a acestor decizii sau o declarare a nevaliditatii Directivei 92/81, in intregime sau numai a articolului 8 alineatul (4). Comisia insasi a recunoscut, in considerentul (96) al deciziei atacate, ca „nimeni nu s ar astepta in mod normal ca [ea] sa supuna Consiliului propuneri incompatibile cu alte dispozitii din tratat fara a mentiona aceasta posibilitate, in special atunci cand propunerile se refera la o chestiune foarte precisa si vizeaza un numar mic de beneficiari, cum este cazul in speta, si atunci cand aceste dispozitii urmaresc evitarea denaturarilor concurentei in Comunitate”, nici „ca [ea] sa propuna Consiliului sa autorizeze prelungirea unei scutiri existente daca ar trebui sa o considere un ajutor incompatibil cu piata comuna”. De asemenea, nu ar trebui ca cineva sa se astepte ca, in raport cu obligatia care ii revine Comisiei de a asigura o punere in aplicare a normelor din materia ajutoarelor de stat coerenta cu celelalte dispozitii ale dreptului Uniunii aplicabile scutirilor in litigiu (punctul 61 de mai sus), Comisia, daca trebuia sa considere ca unele dintre efectele produse de deciziile de autorizare ale Consiliului sau de Directiva 92/81 erau incompatibile cu normele din materia ajutoarelor de stat, sa se abtina sa isi exercite competentele in vederea obtinerii modificarii sau a anularii partiale a deciziilor mentionate sau declararea nevaliditatii articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81, in temeiul caruia au fost adoptate aceste decizii.
101Faptul ca scutirile in litigiu nu puteau, in speta, sa fie calificate drept ajutoare de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE nu se opunea ca acestea sa ramana reglementate de articolul 8 alineatul (5) din Directiva 92/81, astfel incat puteau fi supuse unor „eventuale proceduri privind denaturarile de functionare a pietei unice”, astfel cum prevedea considerentul (5) al Deciziei 2001/224. Al doilea paragraf al articolului 1 din Decizia 2001/224 confirma astfel ca autorizarea de catre Consiliu expira la 31 decembrie 2006, „[s]ub rezerva unei examinari anticipate de catre Consiliu, pe baza unei propuneri a Comisiei”, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 92/81. Or, nu se contesta ca, in acest temei, Comisia nu a prezentat niciodata Consiliului o propunere adecvata, intemeiata pe aprecierea ca scutirile in litigiu nu mai puteau fi mentinute, in special din motive de concurenta neloiala sau de denaturare in functionarea pietei interne.
102In plus, Comisia nu a facut uz de competentele pe care le are in temeiul articolului 230 CE pentru a cere anularea uneia sau a alteia dintre deciziile de autorizare ale Consiliului, pentru motivul ca una sau alta ar fi afectata de o eroare de apreciere privind lipsa obiectiva a oricarei denaturari a concurentei, a oricarei concurente neloiale sau a oricarei denaturari in functionarea pietei interne determinata de scutirile in litigiu. Cu atat mai mult, nu a invocat, in temeiul articolului 241 CE (devenit articolul 277 TFUE), o exceptie de nelegalitate a Directivei 92/81, in intregime sau numai a articolului 8 alineatul (4). Astfel, nici deciziile de autorizare ale Consiliului, nici Directiva 92/81 nu au fost declarate nevalide de instanta Uniunii, in intregime sau in parte.
103In sfarsit, Comisia nu a sustinut niciodata, nici chiar in inscrisurile sale din prezentele cauze, ca deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2011/224, sau ca Directiva 92/81, in intregime sau numai articolul 8 alineatul (4), trebuiau considerate acte inexistente sau cel putin ca actele mentionate erau afectate de nelegalitate.
104In consecinta, dupa cum a sustinut in mod intemeiat Consiliul in raspunsul la intrebarile Tribunalului (a se vedea punctul 36 de mai sus), in momentul in care Comisia a adoptat decizia atacata, Decizia 2001/224 exista si ramanea valida. Aceasta ultima decizie, deciziile de autorizare ale Consiliului care au precedat o, precum si Directiva 92/81, in special articolul 8 alineatul (4), beneficiau de prezumtia de legalitate care insoteste orice act al Uniunii. Ele isi produceau toate efectele juridice. In consecinta, Republica Italiana, Irlanda si Republica Franceza aveau dreptul sa se intemeieze pe deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, pentru a continua sa aplice scutirile in litigiu in Sardinia, in regiunea Shannon si, respectiv, in regiunea Gardanne, in special pana la 31 decembrie 2003. Aceste decizii se opuneau, in principiu, ca, in decizia atacata, Comisia sa poata imputa statelor membre vizate scutirile in litigiu sus mentionate si, prin urmare, sa le poata califica drept ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, dispunand recuperarea lor partiala, in masura in care le considera incompatibile cu piata interna, in sensul articolului 87 alineatul (3) CE.
105In imprejurarile speciale din speta, trebuie sa se constate ca decizia atacata, intrucat repune in cauza in mod direct validitatea scutirilor in litigiu acordate de Republica Italiana, de Irlanda si de Republica Franceza pana la 31 decembrie 2003, repune de asemenea in cauza, in mod indirect, dar necesar validitatea deciziilor de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, si efectele aferente acestora. Astfel, ea incalca principiul securitatii juridice, precum si principiul prezumtiei de legalitate a actelor Uniunii.
106In consecinta, trebuie primite, in cauzele conexate T 50/06 RENV, T 56/06 RENV, T 60/06 RENV, T 62/06 RENV si T 69/06 RENV, motivele sau criticile intemeiate pe incalcarea principiului securitatii juridice si/sau a principiului prezumtiei de legalitate a actelor Uniunii.
107In ceea ce priveste, in al doilea rand, critica intemeiata pe incalcarea principiului bunei administrari, invocat de Eurallumina in cauza T 62/06 RENV, rezulta din jurisprudenta ca acest principiu nu confera, prin el insusi, drepturi particularilor (Hotararea Tribunalului din 6 decembrie 2001, Area Cova si altii/Consiliul si Comisia, T 196/99, Rec., p. II 3597, punctul 43), decat atunci cand constituie expresia unor drepturi specifice (Hotararea Tribunalului din 4 octombrie 2006, Tillack/Comisia, T 193/04, Rec., p. II 3995, punctul 127, si Hotararea Tribunalului din 13 noiembrie 2008, SPM/Consiliul si Comisia, T 128/05, nepublicata in Repertoriu, punctul 127).
108Din expunerea anterioara rezulta ca, prin adoptarea deciziei atacate, Comisia a adus atingere in special scutirilor de accize care, dupa cum rezulta din considerentele (18), (20) si (63) ale deciziei atacate, fusesera acordate de Republica Italiana in favoarea Eurallumina, pentru uzina sa din Sardinia, in temeiul autorizatiei Consiliului din Decizia 2001/224. Or, atat timp cat deciziile de autorizare ale Consiliului, dintre care ultima este Decizia 2001/224, erau in vigoare si nu fusesera nici modificate de Consiliu, nici anulate de instanta Uniunii, principiul securitatii juridice, precum si principiul prezumtiei de legalitate a actelor Uniunii se opun adoptarii de catre Comisie, in exercitarea competentelor sale cvasiexclusive in materia ajutoarelor de stat, a unei decizii care contrazice efectele produse de Decizia 2001/224, repunand in cauza in special drepturi specifice pe care Republica Italiana le conferise Eurallumina in temeiul acestei ultime decizii.
109In consecinta, adoptand decizia atacata, fara a tine cont de drepturile specifice pe care Republica Italiana le conferise Eurallumina in temeiul Deciziei 2001/224 si care, in calitate de efecte care decurg din aceasta decizie, erau protejate din punct de vedere juridic de principiul securitatii juridice si de principiul prezumtiei de legalitate a actelor Uniunii, Comisia a incalcat de asemenea principiul bunei administrari.
110Fara a fi necesar sa se examineze celelalte motive sau critici invocate de Irlanda, in cauza T 50/06 RENV, de AAL, in cauza T 69/06 RENV, de Republica Italiana, in cauza T 60/06 RENV, de Eurallumina, in cauza T 62/06 RENV, si de Republica Franceza, in cauza T 56/06 RENV, se impune, asadar, anularea deciziei atacate in masura in care constata sau se intemeiaza pe constatarea ca scutirile de accize pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil in productia de alumina acordate de Republica Franceza, de Irlanda si de Republica Italiana pana la 31 decembrie 2003 constituie ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, si in masura in care dispune ca Republica Franceza, Irlanda si Republica Italiana sa adopte toate masurile necesare pentru recuperarea scutirilor mentionate de la beneficiari, in cazul in care acestia nu au achitat o acciza de cel putin 13,01 euro pentru 1 000 kg de ulei mineral greu.

Cu privire la cheltuielile de judecata

111Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata.
112Intrucat in speta Comisia a cazut in pretentii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, inclusiv a celor aferente procedurii masurilor provizorii in cauza T 69/06 R, in conformitate cu concluziile reclamantelor.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra extinsa)

declara si hotaraste:

1. Anuleaza Decizia 2006/323/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind scutirea de acciza pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil in productia de alumina in regiunea Gardanne, in regiunea Shannon si in Sardinia, pusa in aplicare de Franta, de Irlanda si, respectiv, de Italia, in masura in care constata sau se intemeiaza pe constatarea ca scutirile de accize pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil in productia de alumina acordate de Republica Franceza, de Irlanda si de Republica Italiana pana la 31 decembrie 2003 constituie ajutoare de stat, in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, si in masura in care dispune ca Republica Franceza, Irlanda si Republica Italiana sa adopte toate masurile necesare pentru recuperarea scutirilor mentionate de la beneficiari, in cazul in care acestia nu au achitat o acciza de cel putin 13,01 euro pentru 1.000 kg de ulei mineral greu.
2. Comisia Europeana suporta propriile cheltuieli de judecata, precum si cheltuielile de judecata efectuate de Irlanda, in cauza T 50/06 RENV, de Republica Franceza, in cauza T 56/06 RENV, de Republica Italiana, in cauza T 60/06 RENV, de Eurallumina SpA, in cauza T 62/06 RENV, si de Aughinish Alumina Ltd, in cauza T 69/06 RENV, inclusiv cheltuielile de judecata aferente procedurii masurilor provizorii in cauza T 69/06 R.