Asigurarea proprietarilor navelor in ceea ce priveste creantele maritime

In M. Of. nr. 231 din 6 aprilie 2012 a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2012 privind asigurarea proprietarilor navelor in ceea ce priveste creantele maritime.

Din cuprins:
Avand in vedere faptul ca unul dintre elementele politicii Uniunii Europene de transport maritim consta in imbunatatirea calitatii transportului maritim comercial printr-o mai mare responsabilizare a tuturor proprietarilor de nave,
luand in considerare faptul ca, in ciuda celor mai sustinute eforturi ale Organizatiei Maritime Internationale, proprietarii de nave continua sa nu detina asigurari care sa acopere creantele maritime care fac obiectul limitarii prevazute in Conventia privind limitarea raspunderii pentru creante maritime (LLMC 1976),
tinand seama de faptul ca instituirea obligativitatii de a avea o asigurare permite asigurarea unei mai bune protectii a victimelor, contribuie, de asemenea, la eliminarea navelor care nu corespund standardelor si permite restabilirea concurentei dintre operatori, elemente ce vizeaza interesul public si a caror reglementare nu poate fi amanata,
intrucat absenta transpunerii Directivei 2009/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind asigurarea proprietarilor navelor in ceea ce priveste creantele maritime, cu celeritate, (termenul de 1 ianuarie 2012 pentru transpunerea directivei, prevazut in textul acesteia, fiind depasit), prin ordonanta de urgenta, ar conduce la sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o actiune in constatarea incalcarii obligatiilor care ii revin in temeiul tratatelor, prevazuta de art. 258 si 260 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, si la aplicarea de sanctiuni financiare substantiale, cu consecinte grave asupra bugetului de stat,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

ART. 1
Obiectul prezentei ordonante de urgenta il constituie stabilirea in sarcina proprietarilor anumitor categorii de nave a obligatiei de a incheia contracte de asigurare in ceea ce priveste creantele maritime.
ART. 2
(1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 300.
(2) Prezenta ordonanta de urgenta nu se aplica navelor militare, navelor militare auxiliare sau altor nave detinute de un stat sau exploatate de catre acesta si utilizate pentru un serviciu public necomercial.
(3) Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta nu aduc atingere regimurilor juridice instituite prin urmatoarele instrumente:
a) Conventia internationala privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992), prevazuta in anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 15/2000 pentru aderarea Romaniei la Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind raspunderea civila pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, incheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, aprobata prin Legea nr. 158/2000;
b) Conventia internationala din 1996 privind raspunderea si despagubirea pentru pagubele produse in legatura cu transportul pe mare al substantelor nocive si potential periculoase (Conventia HNS 1996);
c) Conventia internationala din 2001 privind raspunderea civila pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptata la Londra la 23 martie 2001, la care Romania a aderat prin Legea nr. 108/2009;
d) Conventia internationala de la Nairobi din 2007 privind scoaterea epavelor (Conventia WRC 2007);
e) Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind raspunderea in caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 131 din 28 mai 2009, pag. 24 – 46.
ART. 3
In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) proprietar al navei inseamna proprietarul inregistrat al unei nave maritime sau orice alta persoana, cum ar fi navlositorul navei nude, care raspunde de operarea navei;
b) asigurare inseamna asigurarea cu sau fara fransiza si cuprinde asigurarea de despagubire si alte forme efective de asigurare, inclusiv dovada detinerii unei asigurari individuale, precum si de garantie financiara care ofera conditii similare de acoperire;
c) Conventia din 1996 inseamna textul consolidat al Conventiei privind limitarea raspunderii pentru creante maritime, adoptata, in cadrul Organizatiei Maritime Internationale, la Londra la 19 noiembrie 1976, astfel cum a fost amendata prin Protocolul din 1996, la care Romania a aderat prin Legea nr. 284/2006.

CAPITOLUL II
Asigurarea pentru creante maritime

ART. 4
Proprietarii navelor care arboreaza pavilionul roman sunt obligati sa detina o asigurare care sa acopere raspunderea navelor respective.
ART. 5
(1) Proprietarii navelor care arboreaza pavilionul unui alt stat sunt obligati sa detina o asigurare care sa acopere raspunderea navelor respective, in momentul in care acestea intra intr-un port romanesc.
(2) Obligatia prevazuta la alin. (1) se aplica, in conformitate cu normele dreptului international, si proprietarilor navelor care opereaza in marea teritoriala a Romaniei, fara a intra in vreun port romanesc.
ART. 6
Asigurarea mentionata la art. 4 si 5 acopera creantele maritime care fac obiectul limitarii prevazute in Conventia din 1996. Suma asigurata pentru fiecare nava pentru fiecare incident este egala cu valoarea maxima relevanta aplicabila pentru limitarea raspunderii, astfel cum prevede Conventia din 1996.

CAPITOLUL III
Certificatele de asigurare

ART. 7
Existenta asigurarii prevazute la art. 4 si 5 se dovedeste prin unul sau mai multe certificate eliberate de furnizorul acesteia, ale caror originale se pastreaza la bordul navei respective.
ART. 8
(1) Certificatele eliberate de furnizorul asigurarii cuprind cel putin urmatoarele informatii:
a) numele navei, numarul IMO de identificare a navei si portul de inmatriculare;
b) numele si sediul principal al proprietarului navei;
c) tipul si durata asigurarii;
d) numele si sediul principal al furnizorului asigurarii si, daca este cazul, sediul la care a fost incheiata asigurarea.
(2) In cazul in care limba folosita in certificate nu este engleza, franceza sau spaniola, textul include o traducere in una dintre aceste limbi.

CAPITOLUL IV
Inspectiile la nave, expulzarea din porturi si refuzarea accesului in porturi

ART. 9
Orice inspectie a unei nave care face escala intr-un port romanesc sau care opereaza in marea teritoriala a Romaniei fara a intra in vreun port romanesc, efectuata in conformitate cu dispozitiile Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului, transpusa prin Hotararea Guvernului nr. 811/2010 privind controlul statului portului, cuprinde si verificarea existentei la bordul navei a certificatelor prevazute la art. 7, precum si a valabilitatii acestora.
ART. 10
(1) In cazul in care certificatele prevazute la art. 7 nu se afla la bordul navei sau nu mai sunt valabile si fara a aduce atingere dispozitiilor art. 19 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 811/2010, ce prevad retinerea navelor in cazul constatarii deficientelor care prezinta un pericol clar pentru siguranta navigatiei, sanatate sau mediu, Autoritatea Navala Romana este autorizata sa procedeze la expulzarea navei respective.
(2) Inainte de a proceda la expulzarea navei pentru motivele mentionate la alin. (1), Autoritatea Navala Romana acorda proprietarului navei respective un termen de 72 de ore lucratoare pentru remedierea situatiei, incepand din momentul primirii de catre comandantul navei a raportului de inspectie. In cazul in care, pana in momentul expirarii acestui termen sau pana la plecarea navei, daca aceasta are loc inainte de expirarea termenului, proprietarul navei nu prezinta certificatele de asigurare cerute, in original, Autoritatea Navala Romana ia decizia de expulzare a navei.
(3) Expulzarea navei se face in baza deciziei de expulzare emise de directorul general al Autoritatii Navale Romane. Modelul deciziei de expulzare a navei este prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta.
(4) Decizia de expulzare a navei se comunica imediat de catre Autoritatea Navala Romana, impreuna cu raportul de inspectie, dupa cum urmeaza:
a) statului de pavilion al navei respective;
b) Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, pentru notificarea Comisiei Europene;
c) tuturor celorlalte state membre ale Spatiului Economic European.
(5) Decizia de expulzare a navei este aplicabila din momentul emiterii ei si se executa, de regula, imediat dupa luarea la cunostinta de catre comandantul navei respective. In cazul in care deficientele constatate la nava in timpul controlului acesteia de catre statul portului – inspectie PSC – prezinta un pericol clar pentru siguranta navigatiei, sanatate sau mediu, Autoritatea Navala Romana poate amana executarea deciziei de expulzare pana cand stabileste ca nava poate naviga fara riscuri majore pentru siguranta si sanatatea pasagerilor si a echipajului, pentru siguranta altor nave si pentru mediul marin.
ART. 11
(1) Navelor, indiferent de pavilionul pe care il arboreaza, pentru care Autoritatea Navala Romana a emis decizii de expulzare sau referitor la care a primit notificari din partea autoritatilor competente ale altor state membre ale Spatiului Economic European privind emiterea unor decizii de expulzare, li se refuza accesul in orice port si operarea in orice loc din marea teritoriala a Romaniei.
(2) Refuzul accesului este aplicabil din momentul in care nava a parasit portul romanesc ori un loc de operare din marea teritoriala a Romaniei sau, dupa caz, din momentul in care Autoritatea Navala Romana a primit notificarea din partea autoritatii competente a unui stat membru al Spatiului Economic European privind emiterea deciziei de expulzare.
(3) Refuzul accesului se mentine pana la data primirii de catre Autoritatea Navala Romana a notificarii din partea proprietarului navei privind obtinerea certificatelor de asigurare cerute in conformitate cu dispozitiile art. 7.

CAPITOLUL V
Sanctiuni

ART. 12
(1) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei lipsa de la bordul navelor care arboreaza pavilionul roman a certificatelor de asigurare valabile, prevazute la art. 7.
(2) Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii se efectueaza de catre Autoritatea Navala Romana prin:
a) personalul cu drept de control din cadrul capitaniilor portuare;
b) inspectorii din cadrul serviciului insarcinat cu controlul statului pavilionului.
(3) Sanctiunea contraventionala se aplica comandantului navei, care este reprezentantul legal al proprietarului ori al operatorului navei.
(4) Contraventiei prevazute la alin. (1) ii sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

CAPITOLUL VI
Dispozitii finale

ART. 13
Autoritatea Navala Romana tine evidenta sanctiunilor contraventionale aplicate navelor care arboreaza pavilionul roman, precum si a deciziilor de expulzare emise sau despre care a fost notificata de autoritatile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene.
ART. 14
Ministerul Transporturilor si Infrastructurii va comunica Comisiei Europene textul prezentei ordonante de urgenta.

*

Prezenta ordonanta de urgenta transpune Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind asigurarea proprietarilor navelor in ceea ce priveste creantele maritime, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 131 din 28 mai 2009, pag. 128 – 131.