Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii. Exceptii de neconstitutionalitate

Dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.

Prima decizie

In M. Of. nr. 256 din 18 aprilie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 223/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Din cuprins:
Cu participarea, in sedinta publica din 6 martie 2012, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata de Kiss Andrei in Dosarul nr. 204/33/2011 al Curtii de Apel Cluj – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 641D/2011.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 6 martie 2012 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 57 si ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 13 martie 2012.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 2011, pronuntata in Dosarul nr. 204/33/2011, Curtea de Apel Cluj – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata de Kiss Andrei intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei actiuni formulate, in temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, impotriva Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 107/2010.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prin stabilirea unei cote de contributii de asigurari de sanatate in valoare de 5,5% asupra intregului cuantum al pensiei se incalca dreptul constitutional la pensie, drept preconstituit de catre cetatean in perioada activa a vietii sale.
Totodata, solicita revenirea la forma Legii nr. 95/2006 de dinainte de modificarile aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010, potrivit careia contributia de asigurari sociale nu se datora asupra unei sume aprioric determinata, respectiv 1.000 lei.
Curtea de Apel Cluj – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se sustine ca textul legal criticat reprezinta o masura de justitie sociala, instituindu-se pentru o anumita categorie de pensionari obligatia de a contribui la plata asigurarii sociale de sanatate, fara insa ca prin deducerea acestei contributii sa poata rezulta o pensie neta mai mica de 740 lei. Acest prag minim este o masura de protectie sociala a pensionarilor care au venituri reduse si denota, totodata, grija legiuitorului de a nu afecta nivelul de trai decent.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la faptul ca la baza sistemului public de asigurari sociale sta principiul solidaritatii, ca cetatenii au obligatia de contribui la acest sistem si ca principiul constitutional al asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca aceasta contributie sa fie diferentiata in functie de nivelul veniturilor.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. I pct. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. In realitate, avand in vedere dispozitiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010. Acestea au urmatorul cuprins: “(2) Contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei este de 5,5% aplicata asupra acestor venituri si se vireaza odata cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza de catre cei care efectueaza plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei”.
Dispozitiile constitutionale invocate expres in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 47 privind nivelul de trai. Pe langa acest text constitutional, Curtea retine ca din motivarea autorului exceptiei transpare ideea unei asezari injuste a sarcinilor fiscale, si anume sub aspectul materiei asupra careia poarta contributia de asigurari de sanatate, ceea ce inseamna ca acesta invoca indirect si incalcarea art. 56 alin. (2) din Constitutie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sistemul public de asigurari sociale de sanatate isi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenta medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate, numai prin plata contributiei de catre asigurati (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007). De aceea, principiul solidaritatii ce se aplica sistemului asigurarilor sociale de sanatate impune si justifica obligatia platii contributiei pentru asigurari sociale de sanatate si pentru veniturile obtinute din pensii.
Art. 56 din Constitutie prevede obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice. In cazul sistemului public de sanatate, aceste cheltuieli publice vizeaza insasi indeplinirea obligatiei constitutionale a statului de a asigura ocrotirea sanatatii si protectia sociala a cetatenilor (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011).
Prin Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010, Curtea a constatat ca principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contributiilor sa se faca in acelasi mod de catre toti contribuabilii, prin excluderea oricarui privilegiu sau oricarei discriminari, astfel incat la venituri egale contributia sa fie aceeasi. Principiul mentionat presupune insa ca asezarea sarcinilor fiscale sa tina cont de capacitatea contributiva a contribuabililor, respectiv in asezarea obligatiilor fiscale sa se tina seama de necesitatea protejarii paturilor sociale celor mai dezavantajate, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale contribuabililor in cauza.
Curtea, prin Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012*), nepublicata inca la data pronuntarii prezentei decizii, a stabilit ca toate acestea demonstreaza faptul ca pentru a dobandi calitatea de asigurat persoana in cauza trebuie sa contribuie la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, iar aceasta contributie se materializeaza prin aplicarea unor cote asupra veniturilor pe care aceasta le realizeaza. Numai legiuitorul este in drept sa stabileasca categoriile de venituri pentru care urmeaza a se plati contributii la bugetul asigurarilor de sanatate, iar pensia reprezinta un astfel de venit. Faptul ca legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contributii sau de a stabili deducerea din cuantumul pensiei a unei sume lunare asupra careia nu se calculeaza contributia de asigurari de sanatate reprezinta chestiuni care tin in mod exclusiv de optiunea sa, optiune care nu poate fi cenzurata din perspectiva garantiilor dreptului constitutional la pensie. Ceea ce Constitutia impune este ca prin astfel de masuri sa nu se aduca atingere nivelului de trai decent al pensionarilor. In acest sens, legiuitorul a prevazut atat calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fara plata contributiei corespunzatoare, cat si scutirea partiala de la plata contributiei, in sensul ca prin aplicarea cotei corespunzatoare pensia neta nu poate fi mai mica de 740 lei.
————
*) Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 17 februarie 2012.

Distinct de cele aratate in deciziile de mai sus, ale caror considerente de principiu isi mentin valabilitatea, Curtea retine ca in cauza de fata, raportat la veniturile din pensie, autorul exceptiei aduce un element de noutate fata de criticile de neconstitutionalitate pe care Curtea le-a solutionat in precedent.
Critica vizeaza, de principiu, faptul ca, dupa intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 107/2010, autoritatile publice competente au interpretat textul criticat in sensul ca aceasta contributie de asigurari de sanatate se datoreaza asupra intregului venit realizat din pensie, si nu doar asupra diferentei rezultate din scaderea sumei de 740 lei din cuantumul pensiei, ceea ce apare ca fiind inechitabil prin prisma sarcinii fiscale pe care beneficiarii pensiilor de peste 740 lei trebuie sa o suporte.
Curtea retine ca dispozitiile art. 259 alin. (2) din lege stabilesc ca pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei datoreaza o contributie de 5,5% aplicata asupra acestor venituri, dand de inteles ca aplicarea cotei de 5,5% se face numai pentru veniturile din pensii care depasesc 740 lei; teza a doua a textului criticat, prevazand ca “prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei”, creeaza o anumita ambiguitate la nivelul intregului alineat, aspect care a si determinat institutiile statului care aplica prevederile legii sa calculeze cota de 5,5% asupra intregului cuantum al pensiei.
In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit ca fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni (Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Asadar, legiuitorul trebuie sa manifeste o grija deosebita atunci cand determina categoria de venit asupra careia poarta sarcina fiscala, suma concreta asupra careia se datoreaza si modul concret de calcul al sarcinii fiscale. Or, in cauza de fata, Curtea constata ca, desi legiuitorul a determinat categoria de venituri asupra careia poarta sarcina fiscala – contributia de asigurari de sanatate -, si anume veniturile din pensie, autoritatile publice competente interpreteaza textul in sensul ca sarcina fiscala este stabilita asupra cuantumului intregii pensii si ca prin modalitatea concreta de calcul al acestei sarcini fiscale sunt scutite total de la plata contributiei mentionate numai pensiile de un anumit nivel, respectiv cele de pana la 740 lei, ceea ce, prin urmare, influenteaza atat cuantumul in concreto al sarcinii fiscale care poarta asupra veniturilor din pensie superioare acestei valori, cat si, pe cale de consecinta, nivelul de protectie de care beneficiaza dreptul constitutional la pensie.
In acest fel se ajunge la situatia ca sarcina fiscala sa nu fie nici rezonabila si nici echitabila in privinta pensiilor al caror cuantum atrage plata totala sau partiala a contributiei de asigurari sociale de 5,5% din cuantumul pensiei in raport cu pensiile mai mici de 740 lei, care sunt scutite total de la plata contributiei mentionate. Or, avand in vedere ca aceste contributii se datoreaza asupra veniturilor din pensie, drept garantat la nivel constitutional si care beneficiaza de o protectie in consecinta (a se vedea deciziile nr. 872 si 874 din 25 iunie 2010, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), regimul de protectie stabilit de legiuitor pentru pensiile de un anumit cuantum trebuie sa se aplice asupra tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret. Desigur, tine de optiunea legiuitorului sa instituie in privinta pensiilor o scutire de la plata acestei cote, dar, daca a decis un atare lucru, scutirea trebuie sa se aplice, sub forma deducerii, in mod complet in privinta tuturor pensiilor indiferent de cuantumul lor, tocmai pentru ca sarcina fiscala sa fie asezata in mod echitabil in privinta acestei categorii de venituri.
De altfel, Curtea retine ca veniturile realizate din pensii sunt supuse impozitului pe venit [a se vedea in acest sens, art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003], insa acest impozit nu vizeaza intregul cuantum al pensiei, intrucat art. 69 din Codul fiscal stabileste venitul impozabil lunar din pensii ca suma rezultata prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei si a contributiilor obligatorii calculate, retinute si suportate de persoana fizica.
De aceea este de dorit ca asupra veniturilor din pensie sistemul de calcul al impozitului pe venit si al contributiei de asigurari sociale sa fie similare si sa tina cont de protectia constitutionala de care acestea beneficiaza, pentru ca, in caz contrar, s-ar ajunge la consecinte inechitabile, intrucat persoana, desi beneficiaza de o deducere din venitul realizat din pensie, indiferent de cuantumul acestuia, deci beneficiaza, din evidente ratiuni sociale, de o scutire totala de la plata impozitului pe venit asupra sumelor care fac obiectul deducerii, nu se bucura de un tratament juridic similar si in privinta contributiei de asigurari sociale.
Intrucat exista o modalitate de interpretare a textului conforma Constitutiei, ce rezulta, de principiu, din dispozitiile art. 213 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 95/2006, text-cadru care, scutind de la plata contributiei de asigurari de sanatate pensionarii cu pensii mai mici de 740 lei, opereaza practic o deducere in privinta acestei sume, Curtea urmeaza sa constate ca textul legal criticat este constitutional numai in masura in care, in privinta veniturilor realizate din pensii, exista o unitate intre modul de calcul al contributiei de asigurari de sanatate si al impozitului pe venit. Avand in vedere faptul ca neconstitutionalitatea este atat o sanctiune ultima aplicata de instanta constitutionala cu repercusiuni asupra existentei normative a legii, cat si parte integranta a ordinii juridice normative (Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 605 din 14 august 2008), Curtea va constata constitutionalitatea art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii in interpretarea sa conforma prevederilor Constitutiei, respectiv in masura in care se interpreteaza in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.
Prin urmare, categoria de venituri asupra careia poarta sarcina fiscala – contributia de asigurari de sanatate – sunt veniturile din pensie; sarcina fiscala este stabilita asupra diferentei dintre cuantumul pensiei si suma deductibila de 740 lei, iar prin modalitatea concreta de calcul al acestei sarcini fiscale se ajunge, in privinta tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret, la plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat a cotei de 5,5% aplicata asupra diferentei mentionate si la scutirea totala de la plata contributiei a sumei deductibile de 740 lei.
Curtea constata ca, intrucat deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeaza a se aplica de catre Casa Nationala de Pensii Publice, prin casele judetene de pensii si casele sectoriale de pensii, de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I; totodata, instantele judecatoresti vor aplica prezenta decizie numai in cauzele pendinte la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus-mentionata, in aceasta ultima ipoteza decizia pronuntata de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila.
In fine, Curtea retine ca puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Constata ca dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, care au format obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Kiss Andrei in Dosarul nr. 204/33/2011 al Curtii de Apel Cluj – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.
Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 martie 2012.

A doua decizie

In M. Of. nr. 256 din 18 aprilie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 224/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata de Iordache Carp, Petrica Carp si Ioan Frohlich in dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 si nr. 10.046/62/2011 ale Tribunalului Brasov – Sectia civila si care constituie obiectul dosarelor Curtii Constitutionale nr. 1.363D/2011 – nr. 1.365D/2011.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 16 februarie 2012 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 13 martie 2012.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 10 noiembrie 2010, pronuntate in dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 si nr. 10.046/62/2011, Tribunalul Brasov – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Exceptia a fost ridicata de Iordache Carp, Petrica Carp si Ioan Frohlich cu prilejul solutionarii unor actiuni avand ca obiect contributia la asigurarile sociale de sanatate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca prevederile de lege criticate, care instituie obligatia platii unei contributii la sistemul asigurarilor sociale de sanatate in procent de 5,5% aplicat asupra veniturilor din pensii, exceptand persoanele ale caror pensii nete sunt mai mici de 740 lei, creeaza discriminari intre diferite categorii de pensionari, in functie de cuantumul pensiei obtinute. De asemenea, considera ca, prin impunerea obligatiei de contributie la sistemul de asigurari sociale de sanatate, este afectata pensia, asupra careia titularii au un drept de proprietate.
Tribunalul Brasov – Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale. In acest sens, arata ca obligatia de contributie la fondul asigurarilor sociale de sanatate izvoraste din principiul solidaritatii pe care se intemeiaza sistemul public de asigurari sociale, ca o manifestare a statului social. De asemenea, considera ca nu este incalcat dreptul la pensie, intrucat art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu prevede diminuarea cuantumului pensiei contributive care este un drept castigat, ci a unei obligativitati de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate. In sfarsit, arata ca nu este infrant nici dreptul de proprietate privata, deoarece, asa cum a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu garanteaza un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept castigat.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.
Textul de lege criticat are urmatorul continut:
– Art. 259 alin. (2): “Contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei este de 5,5% aplicata asupra acestor venituri si se vireaza odata cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza de catre cei care efectueaza plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei.”
Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate contravin urmatoarelor texte din Constitutie: art. 16 privind egalitatea in drepturi a cetatenilor si art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privata. De asemenea, invoca art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la interzicerea discriminarii, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Europene de Justitie in materia interzicerii discriminarii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 428 din 26 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, si Decizia nr. 343 din 10 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a respins criticile de neconstitutionalitate formulate in raport cu dispozitii constitutionale si motivari diferite de cele invocate in prezenta cauza.
Prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012, Curtea a analizat insa criticile de neconstitutionalitate aduse art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 in raport cu prevederile art. 16 si art. 44 din Constitutie si a respins ca inadmisibile aceste critici, retinand ca “Faptul ca unele case judetene de pensii aplica aceasta cota de 5,5%, asupra intregii pensii, iar altele asupra diferentei ce depaseste suma de 740 de lei nu tine de constitutionalitatea textului de lege criticat, ci de modul de interpretare si aplicare a acestuia”.
Prin urmare, fara a se pronunta cu privire la constitutionalitatea textului de lege in sine ori a interpretarii sale in sens constitutional, Curtea a constatat doar ca aspectele criticate de autorul acelei exceptii de neconstitutionalitate proveneau din faptul ca autoritatile aplicasera legea neunitar, iar aceasta problema putea face obiectul unui recurs in interesul legii, potrivit art. 329 si urmatoarele din Codul de procedura civila si ale art. 126 alin. (1) din Constitutie, iar nu al unei exceptii de neconstitutionalitate.
Daca prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, Curtea doar semnala necesitatea unei interpretari unitare a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, in cauza de fata constata ca este pusa in discutie insasi constitutionalitatea uneia dintre interpretarile pe care acest text de lege a primit-o in practica.
Prin urmare, analizand constitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate in raport cu prevederile art. 44 din Constitutie, Curtea retine ca una dintre resursele principale care permit sistemului public de asigurari sociale de sanatate sa isi poata realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenta medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate, este contributia celor asigurati la acest sistem. De aceea, principiul solidaritatii ce se aplica sistemului asigurarilor sociale de sanatate impune si justifica obligatia platii contributiei pentru asigurari sociale de sanatate si pentru veniturile obtinute din pensii. In sensul celor aratate sunt si cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007.
De asemenea, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a retinut ca art. 56 din Constitutie prevede obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice. In cazul sistemului public de sanatate, aceste cheltuieli publice vizeaza insasi indeplinirea obligatiei constitutionale a statului de a asigura ocrotirea sanatatii si protectia sociala a cetatenilor.
Constatand ca pensia contributiva intra nu doar in sfera de protectie a dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci si a dispozitiilor art. 44 din Constitutie, precum si a celor ale art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum de altfel arata si autorii exceptiei, Curtea retine insa, in acord cu cele statuate si prin Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, ca “exercitiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat facand abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora „Continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”, precum si de cele ale art. 136 alin. (5), care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, in conditiile stabilite de legea organica. In virtutea acestor prevederi constitutionale, legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in asa fel incat sa nu vina in contradictie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat”.
De asemenea, Curtea constata ca protectia dreptului de proprietate nu poate fi invocata pentru a refuza indeplinirea obligatiei de ordin constitutional prevazuta de art. 56.
De altfel, in acelasi sens este si jurisprudenta Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care, in Cauza Wasa Liv Omsesidigt, Forsakringsbolaget Valands Pensionsstiftelse si un grup de aproximativ 15000 de persoane contra Suediei, a retinut, in esenta, ca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la protectia proprietatii, recunosc autoritatilor nationale competenta de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contributii, potrivit aprecierii necesitatilor politice, economice si sociale. Asa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contributii nu ar putea fi contrara dreptului la respectarea bunurilor sale, decat daca cel interesat ar fi obligat la a suporta o sarcina insuportabila.
Vazand toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca obligatia de a contribui la fondul asigurarilor sociale de sanatate cu o cota-parte din veniturile provenind din pensii nu poate fi considerata ca reprezentand, in sine, o incalcare a prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la pensie ori la dreptul de proprietate.
Analizand, in continuare, criticile de neconstitutionalitate raportate la dispozitiile constitutionale si internationale referitoare la egalitatea in drepturi si interzicerea discriminarii, Curtea constata ca prevederile de lege criticate instituie obligatia persoanelor ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei de a contribui la fondul asigurarilor sociale de sanatate cu o cota de 5,5% din aceste venituri. Aceasta obligatie nu incumba persoanelor care au o pensie mai mica de 740 de lei.
In practica, aceste prevederi de lege au fost interpretate de catre unele autoritati in sensul ca persoanele care, potrivit dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, sunt tinute sa contribuie, datoreaza o contributie egala cu o cota de 5,5% calculata asupra cuantumului intregii pensii.
Or, Curtea constata ca prevederile de lege criticate se refera, in mod expres, la “contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei”, reglementare ce are semnificatia deducerii acestei sume de la obligatia de contributie.
In plus, interpretarea de catre autoritati a acestor prevederi in sensul aratat are ca efect crearea unei situatii discriminatorii intre persoanele care au o pensie mai mica decat suma amintita si care nu sunt tinute de obligatia de a contribui si cele care au o pensie al carei cuantum depaseste aceasta suma, obligatia de contributie a acestora nepurtand doar asupra sumei care depaseste suma legal dedusa, ci asupra cuantumului intregii pensii. Astfel, in aceasta interpretare, persoanele aflate in aceasta din urma situatie nu ar beneficia de deducerea sumei de 740 de lei din cuantumul sumei asupra careia se datoreaza contributia.
Curtea apreciaza ca aceasta interpretare este contrara principiului constitutional al egalitatii in drepturi. Astfel, daca necesitatea instituirii unor scutiri de la plata obligatiei contributiei reprezinta o reala manifestare a caracterului de stat social prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie, aceasta nu poate constitui premisa obligarii celor care realizeaza venituri mai mari si au calitatea de contribuabili de a suporta, in mod disproportionat, contributia nu doar asupra veniturilor care depasesc suma dedusa de lege, ci si asupra acestei sume, creandu-se astfel o discriminare intre persoane pe criteriul averii.
Este adevarat ca teza finala a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 stabileste ca prin aplicarea cotei de contributie asupra pensiei nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei, insa o asemenea dispozitie nu poate fi interpretata decat ca fiind o garantie a respectarii obligatiei de a deduce aceasta suma de la obligatia de plata a contributiei.
O interpretare contrara ar crea discriminari intre pensionari si din perspectiva principiului contributivitatii, ca fundament al dreptului la pensie ocrotit de art. 47 alin. (2) din Constitutie, prin aceea ca ar obliga persoanele care au contribuit mai mult la fondul asigurarilor de pensii la plata, totodata, a unei contributii la fondul asigurarilor sociale de sanatate, care, in practica, ar anula reflectarea acestui principiu in cuantumul pensiei obtinute, prin diminuarea acestuia pana la pragul de 740 de lei. Astfel, persoanele care au avut contributii diferite la fondul asigurarilor de pensii ar putea ajunge la situatia in care, prin aplicarea dispozitiilor de lege criticate, sa obtina un cuantum al pensiei egal. Or, daca principiul egalitatii in drepturi presupune, asa cum s-a aratat in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale, aplicarea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate in situatii comparabile, din perspectiva textului de lege analizat, acest principiu impune ca obligatia de contributie la asigurarile sociale de sanatate sa fie astfel asezata incat sa reflecte, in mod egal, principiul contributivitatii.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Constata ca dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, care au format obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Iordache Carp, Petrica Carp si Ioan Frohlich in dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 si nr. 10.046/2011 ale Tribunalului Brasov – Sectia civila, sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.
Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 martie 2012.