DCC 68/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 269 din 24 aprilie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 68/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Visairi” – S.R.L., prin administrator Andrei Victor, in Dosarul nr. 25.908/245/2010 al Judecatoriei Iasi.
Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 95D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra notelor scrise depuse la dosar de catre autorul exceptiei, prin care acesta solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum aceasta a fost formulata.
Presedintele dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 168D/2011, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1, 2, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Euro Team Solutions” – S.R.L in Dosarul nr. 344/103/2010 al Curtii de Apel Bacau – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 168D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 95D/2011 si nr. 168D/2011, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 168D/2011 la Dosarul nr. 95D/2011, care este primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 257/2010.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 decembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 25.908/245/2010, Judecatoria Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Visairi” – S.R.L., prin administrator Andrei Victor, intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
Prin Incheierea din 10 decembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 344/103/2010, Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1, 2, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Euro Team Solutions” – S.R.L., intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii impotriva unui act administrativ fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 11, 16, 20, 42, 44, 56 si art. 108 alin. (3) din Constitutie, precum si ale art. 17, 18 si 53 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Arata ca dispozitiile de lege criticate sunt discriminatorii, intrucat nu au in vedere ponderea cheltuielilor materiale si celelalte impozite si taxe in cifra de afaceri a societatilor comerciale. Astfel, indiferent de marimea acestor cheltuieli, toti contribuabilii – societati comerciale sunt obligati la aceleasi transe de impozit minim. Totodata, pentru emiterea ordonantei criticate, Guvernul nu a avut o lege speciala de abilitare, care sa stabileasca limitele si conditiile emiterii acestui act normativ, astfel cum impun prevederile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentala. De asemenea, dispozitiile criticate nu fac diferenta intre contribuabilii inactivi sau declarati inactivi si cei activi, ceea ce determina existenta unei discriminari evidente intre contribuabili. Totodata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 incalca principiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si regulile privind data intrarii in vigoare a modificarilor aduse acestuia. Astfel, sunt incalcate prevederile art. 3 lit. d) si art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In continuare, se sustine ca dispozitiile de lege criticate incalca prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, intrucat modificarile aduse Codului fiscal trebuiau realizate numai printr-o lege adoptata de Parlament, iar nu printr-o ordonanta de urgenta.
Judecatoria Iasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca autorul exceptiei vizeaza, prin critica sa de neconstitutionalitate, modificarile aduse dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin intermediul art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009. Art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, dispozitiile introduse prin art. 32 pct. 1 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 fiind abrogate. Prin urmare, solutiile legislative criticate nu mai sunt incluse actualmente in cuprinsul art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nefiind preluate nici in cuprinsul altei reglementari in vigoare. Avand in vedere cele expuse, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 este inadmisibila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Prin incheierile de sesizare, instantele de judecata au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32, respectiv art. 32 pct. 1, 2, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobata prin Legea nr. 227/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Din motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate rezulta ca autorii acesteia sunt nemultumiti de instituirea impozitului minim prin dispozitiile art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009. Totodata, Curtea constata ca art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 modifica art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 11 – dreptul international si dreptul intern, art. 16 – egalitatea in drepturi, art. 20 – tratatele internationale privind drepturile omului, art. 42 – interzicerea muncii fortate, art. 44 – dreptul de proprietate privata, art. 56 – contributii financiare, art. 108 alin. (3) – actele Guvernului si art. 139 alin. (1) – impozite, taxe si alte contributii.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 17, 18 si 53 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
I. Curtea constata ca in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanta de urgenta, aceasta a intrat in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abroga.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi nu mai sunt in vigoare, dispozitiile art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal produc in continuare efecte juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul exceptiei. In acest caz, avand in vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constata ca are competenta de a se pronunta asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar daca ele nu mai sunt in vigoare la data pronuntarii prezentei decizii.
II. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, conform art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.
Intrucat, astfel cum s-a aratat, stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta legiuitorului, adoptand reglementarea criticata, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sa asigure un tratament echitabil si corect pentru toti, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.
In ceea ce priveste critica potrivit careia se realizeaza o neconcordanta intre prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si cele ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.
In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, si Decizia nr. 1.359 din 21 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010.
In ceea ce priveste critica potrivit careia nu exista o lege speciala de abilitare care sa stea la baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Curtea retine ca ordonanta de urgenta a fost emisa in temeiul delegarii legislative prevazute in art. 115 alin. (4) din Constitutie. In aceasta situatie, reglementarea constitutionala nu cere existenta unei legi speciale de abilitare, ci existenta unor situatii extraordinare, care impun interventia imediata a Guvernului, prin adoptarea unor ordonante de urgenta. Astfel, se constata ca prevederile constitutionale ale art. 108 alin. (3) nu sunt incidente in cauza.
De asemenea, Curtea constata ca instanta de contencios constitutional, prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a retinut ca art. 4 alin. (1) din Codul fiscal reprezinta un text de principiu ce consfinteste regula modificarii si completarii sale cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare si, prin urmare, pot aparea exceptii de la aceasta regula, fiind permise nu numai de Codul fiscal, ci si de art. 115 alin. (4) din Constitutie. In momentul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat intr-o situatie extraordinara, care impune masuri urgente menite tocmai sa consolideze situatia economica a tarii si sa mentina in efectivitate bugetul public national. Astfel, nu se poate sustine ca prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 Guvernul ar fi luat masuri ce s-ar situa deasupra legii si, prin urmare, nici Parlamentul, aproband ordonanta de urgenta, nu a incalcat prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie.
In final, Curtea constata ca prin Decizia nr. 257 din 16 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, a statuat ca nu se poate retine infrangerea prevederilor constitutionale ale art. 139 alin. (1) de catre dispozitiile de lege criticate, deoarece ordonanta de urgenta este un act normativ cu putere de lege pana la o eventuala respingere de catre Parlament. In speta, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 a fost aprobata prin Legea nr. 227/2009. Cat priveste notiunea de “lege” utilizata in Constitutie in art. 139 alin. (1), Curtea a retinut in jurisprudenta sa ca aceasta are in vedere un sens larg ce acopera ansamblul dispozitiilor normative cuprinse in Legea fundamentala si actele normative ce formeaza dreptul intern, precum si mai multe intelesuri in functie de distinctia ce opereaza intre criteriul formal sau organic si cel material.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Visairi” – S.R.L., prin administrator Andrei Victor, in Dosarul nr. 25.908/245/2010 al Judecatoriei Iasi si de Societatea Comerciala “Euro Team Solutions” – S.R.L. in Dosarul nr. 344/103/2010 al Curtii de Apel Bacau – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 2 februarie 2012.