DCC 165/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Codul fiscal si art. 116 alin. (4) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 274 din 25 aprilie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 165/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nexco Romoil” – S.R.L. din Oradea in Dosarul nr. 6.071/111/2010 al Tribunalului Bihor – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.072D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.194/2011.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 septembrie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 6.071/111/2010, Tribunalul Bihor – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nexco Romoil” – S.R.L. din Oradea intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei contestatii impotriva unui act administrativ fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate nu permit sub nicio forma rambursarea sau compensarea soldului negativ de TVA mai mic de 5.000 lei si ingradesc liberul acces la justitie, precum si limitele intre care justitiabilii pot solicita instantelor de judecata anularea unor acte.
Interzicerea solicitarii si reportarii unor sume de bani la care platitorul de TVA are drept de rambursare constituie o confiscare abuziva a unor bunuri proprietate privata. Mai mult, aceasta masura nu ar putea fi dispusa decat de o instanta judecatoreasca, iar nu de un organ de control fiscal care nu are atributii jurisdictionale.
De asemenea, accesul liber la justitie este incalcat, deoarece refuzul de rambursare nu se materializeaza in forma unui act susceptibil de a fi atacat in instanta.
Tribunalul Bihor – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca legea ofera posibilitatea persoanei interesate de a se plange impotriva actului administrativ fiscal care i-a produs prejudicii, fie pe calea unei proceduri administrative, fie direct in fata instantei judecatoresti de contencios administrativ competente. Prevederea expresa a posibilitatii de a contesta actul administrativ lipseste de temei critica autorului exceptiei, cu ocazia judecatii, in cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garantiile procedurale prevazute de lege, inclusiv de a-si formula apararile pe care le considera necesare.
De asemenea, se apreciaza ca, in masura in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a solicita rambursarea in perioada fiscala de raportare, sumele platite cu titlu de TVA se reporteaza in perioada fiscala urmatoare. Prin urmare, exista posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei in perioada fiscala de raportare sa fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, in conditiile Codului fiscal. Astfel, nu poate fi retinuta critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta fiind neintemeiata.
Avocatul Poporului arata ca prin dispozitiile de lege criticate se reglementeaza conditiile si procedura potrivit carora persoanele impozabile, inregistrate in scopuri de TVA la organul fiscal competent, pot solicita rambursarea taxei. Conditia impusa de textul de lege criticat nu reprezinta o confiscare abuziva a unor bunuri proprietate privata, intrucat suma respectiva urmeaza sa fie reportata obligatoriu in decontul perioadei fiscale urmatoare. In ceea ce priveste accesul liber la justitie, acest drept se poate exercita in baza art. 205 din Codul de procedura fiscala, potrivit caruia “impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii”. De asemenea, nu poate fi retinuta nici critica referitoare la dispozitiile art. 116 alin. (4) din Codul de procedura fiscala. Astfel, prin compensarea de drept a creantelor care exista deodata, nu sunt incalcate prevederile constitutionale invocate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, si art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textele criticate au urmatorul continut:
– Art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Persoanele impozabile, inregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscala de raportare, prin bifarea casetei corespunzatoare din decontul de taxa din perioada fiscala de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative in decontul perioadei fiscale urmatoare. Daca persoana impozabila solicita rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reporteaza in perioada fiscala urmatoare. Nu poate fi solicitata rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscala de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu in decontul perioadei fiscale urmatoare.”;
– Art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: “Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoare adaugata fara optiune de rambursare.”
Prevederile art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, si au in prezent urmatorul continut: “Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 21 – Accesul liber la justitie, art. 44 – Dreptul de proprietate privata si ale art. 136 alin. (5) – Proprietatea. De asemenea, se considera a fi incalcate si prevederile art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 1.194 din 20 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 29 din 13 ianuarie 2012, raspunzand unei critici identice formulate de acelasi autor al exceptiei, dar in fata altei instante de judecata, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ca neintemeiata, iar pe cea a dispozitiilor art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala ca inadmisibila.
Cu acel prilej, Curtea, referitor la critica potrivit careia prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privata al persoanei impozabile, inregistrata in scopuri de TVA, a retinut ca textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferentei dintre suma reprezentand taxa platita si cea colectata pentru operatiunile taxabile. Mai mult, in masura in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a solicita rambursarea in perioada fiscala de raportare, sumele platite cu titlu de TVA se reporteaza in perioada fiscala urmatoare. Prin urmare, exista posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei in perioada fiscala de raportare sa fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, in conditiile Codului fiscal, astfel incat nu poate fi pusa in discutie “confiscarea” bunului, asa cum pretinde autorul exceptiei.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului accesului liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 205 din Codul de procedura fiscala, persoana interesata are posibilitatea de a formula contestatie impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale care i-au produs un prejudiciu. Prevederea expresa a posibilitatii de a contesta actul administrativ lipseste de temei critica autorului exceptiei, cu ocazia judecatii, in cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garantiile procedurale prevazute de lege, inclusiv de a-si formula apararile pe care le considera necesare.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Curtea a constatat ca norma supusa controlului de constitutionalitate reprezinta o norma de procedura care excepteaza de la compensarea din creantele reciproce sumele negative din deconturile de taxa pe valoare adaugata fara optiune de rambursare. Potrivit dispozitiilor, art. 725 alin. 1 din Codul de procedura civila, “Dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarii silite incepute sub acea lege”. Prin urmare, modificarea operata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/2010, care elimina exceptia instituita de norma de procedura cuprinsa in art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, este de imediata aplicare, astfel ca dispozitiile in forma criticata de autorul exceptiei de neconstitutionalitate inceteaza sa mai produca efecte juridice, nemaifiind aplicabila litigiului dedus judecatii.
Fata de aceasta situatie, Curtea, facand aplicarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat ca devin aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (1) si (5) din Legea nr. 47/1992, conform carora Curtea Constitutionala poate decide numai asupra actelor normative care au legatura cu solutionarea cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

1. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Nexco Romoil” – S.R.L. din Oradea in Dosarul nr. 6.071/111/2010 al Tribunalului Bihor – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de acelasi autor, in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 februarie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close