Decizia Curtii Constitutionale nr. 77/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Codul fiscal si Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 269 din 24 aprilie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 77/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) si art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Prestserv Discount” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 18.342/303/2009* al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 845D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 iunie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 18.342/303/2009*, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Prestserv Discount” – S.R.L. din Bucuresti, intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, prin modificarile aduse Codului fiscal, incalca prevederile art. 44 alin. (4) si (8) si ale art. 56 alin. (2) din Legea fundamentala. Astfel, dispozitiile criticate impun o asezare injusta a sarcinilor fiscale, unii contribuabili fiind nevoiti sa plateasca un impozit ce echivaleaza cu veniturile realizate. In ceea ce priveste dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, se arata ca impunerea de catre organul fiscal a unei declaratii-tip ce trebuie completata de catre contribuabil la declararea cuantumului obligatiei fiscale datorate este de natura a infrange prevederile art. 30 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala.
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul, avand in vedere motivele de neconstitutionalitate invocate, arata ca autorul exceptiei isi indreapta critica fata de dispozitiile art. 18 si ale art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003. In continuare, se arata ca raporturile juridice de drept fiscal sunt raporturi de putere publica in care statul si cetatenii nu se afla pe picior de egalitate juridica. Totodata, prevederile art. 56 din Constitutie consacra plenitudinea de competenta a statului in a stabili modul de asezare a sarcinilor fiscale. Sistemul impozitului minim nu face decat sa ofere organului fiscal criterii pentru estimarea bazei de impunere la un anumit nivel, considerat de legiuitor ca fiind nivelul minim. In continuare, se arata ca nu pot fi primite nici criticile referitoare la dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, deoarece standardizarea activitatii organelor fiscale este atat in sprijinul contribuabililor, cat si al statului, libera exprimare a ideilor si, in general, a sinelui neavand legatura cu actul declararii veniturilor, care este necesar sa fie marcat de obiectivitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale. Curtea observa ca art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 modifica dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 5 din aceeasi ordonanta modifica dispozitiile art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) si art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, si art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Textele criticate au urmatorul continut:
– Art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “(1) Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeaza aceste venituri in baza unui contract de asociere, si in cazul carora impozitul pe profit datorat pentru activitatile prevazute in acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri inregistrate.
(2) Contribuabilii, cu exceptia celor prevazuti la alin. (1), la art. 13 lit. c) – e), art. 15 si 38, in cazul carora impozitul pe profit este mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare, prevazute la alin. (3), sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.
(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzatoare impozitului minim, stabilite in functie de veniturile totale inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmatoarele:
________________________________________________
|  Venituri totale anuale  | Impozit minim anual |
|  (lei)   |(lei)|
|__________________________|_____________________|
| 0 – 52.000   |  2.200  |
|__________________________|_____________________|
| 52.001 – 215.000 |  4.300  |
|__________________________|_____________________|
| 215.001 – 430.000|  6.500  |
|__________________________|_____________________|
| 430.001 – 4.300.000  |  8.600  |
|__________________________|_____________________|
| 4.300.001 – 21.500.000   | 11.000  |
|__________________________|_____________________|
| 21.500.001 – 129.000.000 | 22.000  |
|__________________________|_____________________|
| Peste 129.000.001| 43.000  |
|__________________________|_____________________|

(4) Pentru incadrarea in transa de venituri totale prevazuta la alin. (3), se iau in calcul veniturile totale, obtinute din orice sursa, inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
a) veniturile din variatia stocurilor;
b) veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentand cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;
d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementarilor legale;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale;
f) veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare;
g) veniturile prevazute la art. 20 lit. d).”;
– Art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
“(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a) nou-infiintati sau care la sfarsitul anului fiscal precedent inregistreaza pierdere fiscala efectueaza plati anticipate in contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectueaza plata anticipata.
(8) In cazul contribuabililor care in anul precedent au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar in anul pentru care se calculeaza si se efectueaza platile anticipate nu mai beneficiaza de facilitatile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza caruia se determina platile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declaratiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luandu-se in calcul si impozitul pe profit scutit.”;
– Art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: “(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.
(2) In declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (1) si (2) referitor la libertatea de exprimare, art. 44 alin. (4) si (8) referitor la dreptul de proprietate privata si art. 56 alin. (2) referitor la contributiile financiare.
Curtea constata ca in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanta de urgenta, aceasta a intrat in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abroga.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi nu mai sunt in vigoare, dispozitiile art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal isi produc in continuare efectele juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul exceptiei. In acest caz, avand in vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, se constata ca instanta de contencios constitutional are competenta de a controla constitutionalitatea dispozitiilor legale ale art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar daca ele nu mai sunt in vigoare la data pronuntarii prezentei decizii.
In continuare, Curtea constata ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.
Intrucat, astfel cum s-a aratat, stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta exclusiva a legiuitorului, adoptand reglementarea criticata, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sa asigure un tratament echitabil si corect pentru toti, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.
In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, si Decizia nr. 1.359 din 21 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010.
In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala impun completarea de catre contribuabil a unui formular-tip, se constata ca prin Decizia nr. 122 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011, instanta de contencios constitutional a statuat ca autoritatile fiscale trebuie sa dispuna de informatii corecte si adecvate in exercitarea atributiilor ce le sunt prevazute de lege, informatii ce sunt destinate doar acestor autoritati, neputandu-se sustine ca prin declararea anumitor informatii se incalca libertatea de exprimare a contribuabilului.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) si art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Prestserv Discount” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 18.342/303/2009* al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 2 februarie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close