DCC nr. 307/2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai CNA

In M. Of. nr. 293 din 4 mai 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 307/2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului.

Din cuprins:
Cu Adresa nr. 51/881 din 6 martie 2012, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de 67 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat si de 42 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, in conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constitutie si ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pentru exercitarea controlului de constitutionalitate asupra Hotararii Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului.
Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 1.753 din 6 martie 2012 si constituie obiectul Dosarului nr. 601L/2/2012.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile celor 67 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat si ale celor 42 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Dumitru Boabes, Marin Bobes, Matei Radu Bratianu, Doina Burcau, Ion Burnei, Ion Calin, Dumitru Chirita, Ioan Cindrea, Gheorghe Ciocan, Radu Eugeniu Coclici, Dorel Covaci, Victor Cristea, Ioan Damian, Andrei Dolineaschi, Mircea Gheorghe Draghici, Sonia Maria Draghici, Ileana-Cristina Dumitrache, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Filip Georgescu, Marian Ghiveciu, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Florin Iordache, Cornel Itu, Ciprian Florin Luca, Costica Macaleti, Antonella Marinescu, Manuela Mitrea, Vasile Mocanu, Ion Mocioalca, Carmen Ileana Moldovan, Rodica Nassar, Marian Neacsu, Robert Sorin Negoita, Nicolae Ciprian Nica, Bogdan-Nicolae Niculescu-Duvaz, Laurentiu Nistor, Iuliu Nosa, Tudor Pantiru, Florin Costin Paslaru, Victor Viorel Ponta, Georgian Pop, Florian Popa, Vasile Popeanga, Neculai Ratoi, Cornel Cristian Resmerita, Lucretia Rosca, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Ioan Stan, Ion Stan, Nicolae Stan, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Stragea, Mugurel Surupaceanu, Viorel Stefan, Florin-Cristian Tataru, Angel Tilvar, Petru Gabriel Vlase, Aurel Vladoiu, Madalin-Stefan Voicu, Valeriu Stefan Zgonea, respectiv Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Octavian Bot, Viorel Vasile Buda, Daniel Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mircea Vasile Cazan, Daniel Chitoiu, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Dominic Andrei Gerea, Alina Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Mihai Lupu, Dan Stefan Motreanu, Ionel Palar, Viorel Palasca, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina Ancuta Pocora, Marius Octavian Popa, Nini Sapunaru, Adrian George Scutaru, Ionut Marian Stroe, Radu Stroe, Sorinel Gigel Stirbu, Gheorghe Mirel Talos, Ioan Tintean, Adriana Diana Tusa, Horea Dorin Uioreanu, Ana Lucia Varga si Mihai Alexandru Voicu.
1. Autorii sesizarii considera neconstitutionala Hotararea Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului, deoarece contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) coroborate cu prevederile art. 64 alin. (1), (4) si (5) si ale art. 65 alin. (2).
Se sustine ca aceasta hotarare este neconstitutionala, intrucat adoptarea sa a fost realizata cu incalcarea normelor constitutionale referitoare la procedura instituita pentru numirea membrilor Consiliului National al Audiovizualului. In acest sens, se arata ca dispozitiile art. 12 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului impuneau audierea candidatilor la functiile de membri ai Consiliului National al Audiovizualului in comisiile de specialitate ale celor doua Camere in vederea obtinerii unui aviz consultativ. Existenta avizului, fie el pozitiv sau negativ, este absolut obligatorie pentru validitatea si constitutionalitatea hotararii adoptate de plenul celor doua Camere reunite ale Parlamentului. In consecinta, inexistenta avizului sau obtinerea acestuia in mod neprocedural antreneaza nulitatea hotararii Parlamentului. In acest sens, autorii sesizarii fac o analogie cu procedura suspendarii Presedintelui, procedura in care Curtea Constitutionala emite, de asemenea, un aviz consultativ, in lipsa acestuia, Parlamentul neputand sa continue procedura de suspendare.
Or, candidatii propusi pentru functia de membru titular sau membru supleant au obtinut avizul consultativ al Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa a Camerei Deputatilor si al Comisiei pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa a Senatului intrunite in sedinta comuna in conditiile in care la aceasta ultima comisie nu a fost intrunit cvorumul legal, fiind prezenti doar 5 din cei 11 membri ai acesteia. Prin urmare, lucrarile comisiilor permanente intrunite in sedinta comuna nu s-au desfasurat in conditii de conformitate cu prevederile Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, incalcandu-se, astfel, normele constitutionale mai inainte referite.
Asadar, avizul consultativ nu a fost emis in mod valabil, ceea ce antreneaza neconstitutionalitatea intregii hotarari adoptate de Parlament.
2. In temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 7 martie 2012, Curtea Constitutionala a solicitat punctele de vedere ale birourilor permanente al Senatului si al Camerei Deputatilor asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
Presedintele Senatului a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului prin Adresa inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 2.252 din 22 martie 2012.
Se considera ca hotararea supusa controlului de constitutionalitate a fost adoptata cu respectarea procedurii parlamentare instituite pentru numirea membrilor Consiliului National al Audiovizualului, inclusiv a etapei procedurale privind audierea candidatilor pentru aceste functii. In absenta unor dispozitii regulamentare exprese referitoare la aceasta situatie, normele regulamentare invocate in sustinerea sesizarii nu pot fi interpretate in sensul ca procedura de numire a membrilor Consiliului ar urma sa fie blocata pana la momentul la care ar fi depuse avizele referitoare la audierea viitorilor membri ai acestei institutii. O atare conduita a Parlamentului nu poate fi sustinuta de dispozitiile regulamentare invocate, intrucat s-ar ajunge la incalcarea principiului separatiei puterilor.
In conformitate cu art. 64 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, in intregul sau si fiecare dintre cele doua Camere ale acestuia, se bucura de deplina autonomie in ceea ce priveste stabilirea normelor juridice ce-i guverneaza organizarea si functionarea; in ansamblul sistemului normativ romanesc, regulamentele sau hotararile Parlamentului sunt acte juridice cu forta juridica inferioara legii si Constitutiei. Chiar daca au un continut normativ unic, acestea trebuie sa se supuna Constitutiei, iar interpretarea si aplicarea regulilor procedurale nu poate fi facuta in sensul blocarii Parlamentului, ci trebuie realizata intotdeauna cu buna-credinta, in spiritul unui comportament loial al institutiei fata de Constitutie si al respectarii conduitei traditionale a acestei autoritati publice, reflectate prin practica parlamentara.
Mai mult decat atat, omisiunea in reglementare nu poate conduce la imposibilitatea Parlamentului de a-si indeplini functiile si atributiile, ci din contra la obligatia plenului fiecarei Camere de a decide direct asupra problematicii aflate in dezbatere.
Comisiile permanente, fiind organe de lucru ale Parlamentului constituite pe criteriul reprezentativitatii politice a fiecarei Camere, au rolul de a pregati si usura desfasurarea lucrarilor Camerelor prin dezbaterile specializate care au loc in cadrul sedintelor acestora. Actele intocmite de aceste comisii nu sunt obligatorii pentru plenul fiecarei Camere; de aceea, spre exemplu, in procesul legislativ, daca o comisie nu elaboreaza raportul din varii motive asupra initiativei legislative cu care a fost sesizata, proiectul sau propunerea legislativa urmeaza a fi dezbatuta direct de catre plen. Asadar, inexistenta unor dispozitii regulamentare exprese referitoare la situatia in care – din orice motive – o comisie permanenta nu isi indeplineste rolul si misiunea pentru care a fost creata conduce la obligatia fiecarei Camere de a decide direct asupra problematicii aflate in dezbatere. Orice alta concluzie ar duce la golirea de continut a prevederilor art. 61 alin. (1) din Constitutie.
Neintocmirea de catre comisiile permanente a avizului consultativ prevazut de art. 11 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 nu poate constitui un impediment de natura constitutionala pentru desfasurarea sedintei comune a celor doua Camere consacrate numirii de catre Parlament a unor membri ai autoritatilor sau institutiilor publice, intrucat avizul are caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii sale de catre Birourile permanente reunite, dispozitiile regulamentare referitoare la desfasurarea activitatii comisiilor permanente trebuie intelese ca mijloace minimale de protectie in scopul respectarii drepturilor tuturor membrilor Camerelor, si nu ca instrumente de impiedicare a functionarii Camerelor, iar analiza realizata de comisiile permanente este supusa aprobarii Parlamentului.
Avand in vedere argumentele expuse, Biroul permanent al Senatului considera ca Hotararea Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului a fost adoptata cu respectarea normelor constitutionale referitoare la procedura instituita pentru numirea membrilor Consiliului National al Audiovizualului si, in consecinta, solicita respingerea, ca neintemeiata, a sesizarii formulate de un numar de 67 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat si de 42 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal.
Presedintele Camerei Deputatilor, prin Adresa inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.928 din 12 martie 2012, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, in care se apreciaza ca Hotararea Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului este conforma Constitutiei.
In acest sens, arata ca niciunul dintre textele constitutionale invocate in motivarea sesizarii nu are legatura cu obiectul acesteia, intrucat principala sustinere a autorilor sesizarii se refera la faptul ca, in cadrul procedurii de avizare a numirii unor membri ai Consiliului National Audiovizualului, in unele comisii permanente reunite ale celor doua Camere ale Parlamentului nu a fost intrunit cvorumul de lucru regulamentar. Motivarea autorilor sesizarii in legatura cu eventuala incalcare a dispozitiilor constitutionale are doar un caracter teoretic si, pe cale de consecinta, nu poate fi considerata o motivare in sensul Legii nr. 47/1992.
Niciuna dintre prevederile din Constitutie nu se refera la procedura de acordare a unor asemenea avize, care sunt date sau nu de catre comisiile permanente reunite ale Camerelor.
Lipsa cvorumului regulamentar in cadrul unor comisii permanente s-a datorat lipsei intentionate a parlamentarilor din cadrul celor doua grupuri parlamentare care au sesizat Curtea Constitutionala, ceea ce se constituie intr-o culpa evidenta a acestora. Potrivit principiului conform caruia propria turpitudine nu apara de raspundere, nici parlamentarii in cauza nu pot sa invoce un eventual caracter neregulamentar al lucrarilor din cadrul unor comisii permanente, intrucat o asemenea situatie a fost provocata de acestia.
In cauza de fata, autorii sesizarii invoca incalcarea prevederilor art. 12 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, iar nu a unor prevederi constitutionale. Or, Curtea Constitutionala are competenta de a verifica hotararile Parlamentului pentru neconformitatea lor doar cu Constitutia, iar nu cu vreun regulament.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, se arata ca acestea cuprind doua importante principii: obligatia constitutionala de respectare a Constitutiei si a suprematiei ei, a carei garantie principala este reprezentata de controlul de constitutionalitate efectuat de Curtea Constitutionala, respectiv obligatia de a respecta legea, la care vegheaza instantele judecatoresti, pentru ca se aplica in raporturile legii cu actele juridice subsecvente acesteia si cu care acestea din urma trebuie sa se conformeze. Or, regulamentele Camerelor Parlamentului nu fac parte din niciuna dintre categoriile de acte normative la care se refera textul constitutional. Astfel, potrivit art. 64 si 67 din Constitutie, Parlamentul adopta legi, hotarari, regulamente si motiuni. Toate aceste acte juridice sunt diferite, de sine statatoare, iar intre ele nu exista niciun raport de ierarhizare. Prin urmare, hotararile nu pot fi atacate decat pentru neconstitutionalitate, iar in lipsa ierarhizarii, acestea nu pot fi controlate nici in raport cu regulamentele Camerelor Parlamentului.
Totodata, se arata ca cele expuse mai sus au fost confirmate si de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 209 pronuntata la data de 7 martie 2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate referitoare la Hotararea Parlamentului nr. 1 din 9 februarie 2012 pentru acordarea increderii Guvernului.
3. In temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 7 martie 2012, Curtea Constitutionala a solicitat presedintelui Camerei Deputatilor o copie dupa stenograma dezbaterilor care au avut loc in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului din data de 28 februarie 2012 cu privire la numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului.
Documentatia solicitata in vederea solutionarii sesizarii de neconstitutionalitate a fost comunicata Curtii Constitutionale prin Adresa inregistrata cu nr. 1.816 din 8 martie 2012.

CURTEA,
examinand sesizarea, punctele de vedere ale birourilor permanente ale Senatului si Camerei Deputatilor, lucrarile si documentele depuse la dosar, raportul intocmit de judecatorul-raportor, Hotararea Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala, in temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constitutie si al dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost sesizata sa se pronunte asupra constitutionalitatii Hotararii Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012.
Inainte de a proceda la analiza criticilor de neconstitutionalitate, Curtea urmeaza sa constate ca sesizarea formulata indeplineste conditiile prevazute de art. 146 lit. l) din Constitutie si art. 27 din Legea nr. 47/1992 sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, intrucat aceasta, astfel cum rezulta din listele anexate sesizarii de neconstitutionalitate, a fost semnata de un numar de 109 deputati.
Examinand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie Hotararea Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului, potrivit careia:
“In temeiul art. 11 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere propunerile grupurilor parlamentare PDL si UDMR din Senat,

Parlamentul Romaniei adopta prezenta hotarare.

ARTICOL UNIC
Se numesc membri ai Consiliului National al Audiovizualului dupa cum urmeaza:
– domnul Jucan Valentin-Alexandru, membru titular, si domnul Badea Marius Mihail, membru supleant, pentru un mandat de 6 ani, incepand cu data de 28 februarie 2012;
– domnul Turos Lorand, membru titular, pana la expirarea mandatului, incepand cu data de 13 martie 2012, pana la data de 19 decembrie 2012, in locul devenit vacant ca urmare a demisiei domnului Szasz Attila.
Aceasta hotarare a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, in sedinta din 28 februarie 2012, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.”
Prevederile constitutionale invocate expres in sustinerea criticilor de neconstitutionalitate sunt:
– Art. 1 alin. (5): “In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”;
– Art. 64 alin. (1), (4) si (5): “(1) Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute in bugetele aprobate de acestea. (…)
(4) Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere.”;
– Art. 65 alin. (2) lit. k): “(2) Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru: (…)
k) indeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercita in sedinta comuna.”
Mai mult, critica de neconstitutionalitate vizeaza implicit incalcarea prin hotararea adoptata a dispozitiilor art. 76 alin. (2) din Constitutie, sugerandu-se ca plenul reunit al celor doua Camere nu ar fi putut adopta hotararea criticata. Acest text constitutional are urmatorul cuprins:
“(2) Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera.”
De asemenea, sunt invocate ca temei al criticilor formulate si dispozitiile art. 12 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, aprobat prin Hotararea Parlamentului nr. 4 din 3 martie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, modificat si completat prin Hotararea Parlamentului nr. 13/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 5 iulie 1995, potrivit carora “Comisiile permanente sesizate in fond lucreaza legal, in sedinte comune, in prezenta a cel putin jumatate plus unu atat din numarul deputatilor, cat si din numarul senatorilor care le compun; hotararile se adopta cu votul a cel putin jumatate plus unu din numarul membrilor prezenti.”
I. In privinta admisibilitatii sesizarilor de neconstitutionalitate care vizeaza hotararile plenului Camerei Deputatilor, hotararile plenului Senatului si hotararile plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, Curtea retine ca textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferentiere intre hotararile care pot fi supuse controlului Curtii Constitutionale sub aspectul domeniului in care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce inseamna ca toate aceste hotarari sunt susceptibile a fi supuse controlului de constitutionalitate – ubi lex non distinguit nec nos distingere debemus. In consecinta, sesizarile de neconstitutionalitate care vizeaza asemenea hotarari sunt de plano admisibile.
Curtea retine ca, prin deciziile nr. 53 si 54 din 25 ianuarie 2011, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, a statuat ca “pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional”. Prin deciziile mentionate, Curtea a facut o distinctie clara intre hotararile care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor si principiilor constitutionale, pe de o parte, si hotararile care prin obiectul lor vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional, pe de alta parte.
In privinta hotararilor care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor si principiilor constitutionale, instanta constitutionala a stabilit, in mod expres, ca, pentru a fi admisibila sesizarea de neconstitutionalitate astfel formulata, norma de referinta trebuie sa fie de rang constitutional pentru a se putea analiza daca exista vreo contradictie intre hotararile mentionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, si exigentele procedurale si substantiale impuse prin dispozitiile Constitutiei, pe de alta parte; asadar, criticile trebuie sa aiba o evidenta relevanta constitutionala, si nu legala sau regulamentara. Prin urmare, toate hotararile plenului Camerei Deputatilor, plenului Senatului si plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constitutionalitate daca in sustinerea criticii de neconstitutionalitate sunt invocate dispozitii cuprinse in Constitutie. Desigur, invocarea acestor dispozitii nu trebuie sa fie formala, ci efectiva.
In privinta hotararilor care prin obiectul lor vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional, Curtea retine ca norma de referinta, in cadrul controlului de constitutionalitate exercitat, poate fi atat o dispozitie de rang constitutional, cat si una infraconstitutionala, tinand cont de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie. O atare orientare a Curtii este data de domeniul de maxima importanta in care intervin aceste hotarari – autoritati si institutii de rang constitutional -, astfel incat si protectia constitutionala oferita autoritatilor sau institutiilor fundamentale ale statului trebuie sa fie una in consecinta. Prin urmare, hotararile plenului Camerei Deputatilor, plenului Senatului si plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului care vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional pot fi supuse controlului de constitutionalitate chiar daca actul normativ pretins incalcat are valoare infraconstitutionala.
Raportand considerentele de mai sus ce rezulta din jurisprudenta Curtii Constitutionale la cauza de fata, instanta constitutionala retine ca autoritatea publica vizata prin hotararea criticata, si anume Consiliul National al Audiovizualului, nu este una de rang constitutional. Prin urmare, Curtea constata ca, nereferindu-se la o institutie de rang constitutional, hotararea criticata poate fi cenzurata numai din punctul de vedere al exigentelor procedurale si substantiale stabilite expres prin textul Constitutiei.
Avand in vedere faptul ca autorii sesizarii invoca, in mod efectiv, prevederile Constitutiei ca norme de referinta, din moment ce critica acestora vizeaza incalcarea unor valori, reguli sau principii constitutionale expres mentionate, inseamna ca sesizarea de neconstitutionalitate formulata indeplineste conditiile de admisibilitate stabilite de Curtea Constitutionala pe cale jurisprudentiala.
II. Cu privire la aspectele care tin de fondul sesizarii de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
Consiliul National al Audiovizualului este autoritate publica autonoma sub control parlamentar si garantul interesului public in domeniul comunicarii audiovizuale [art. 10 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002], fiind compus, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, din 11 membri numiti de Parlament la propunerea Senatului (3 membri), Camerei Deputatilor (3 membri), Presedintelui Romaniei (2 membri) si Guvernului (3 membri).
Procedura de numire a membrilor este prevazuta de art. 11 alin. (2) – (5) din Legea nr. 504/2002 si se desfasoara dupa cum urmeaza:
– autoritatile publice sus-mentionate nominalizeaza candidatul pentru postul de titular, precum si candidatul pentru postul de supleant, aceste propuneri inaintandu-se birourilor permanente ale celor doua Camere, in termen de 15 zile de la data declansarii procedurii de numire;
– birourile permanente ale celor doua Camere inainteaza propunerile comisiilor permanente de specialitate, in vederea audierii candidatilor in sedinta comuna;
– in urma audierii, comisiile permanente de specialitate intocmesc un aviz comun, pe care il prezinta in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului. De asemenea, potrivit art. 83 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, dezbaterea, in sedinta comuna a Camerelor Parlamentului, a propunerilor de numiri si alegeri in functiile prevazute la art. 1 pct. 21 din regulament se face pe baza raportului comun intocmit de comisiile permanente de specialitate ale celor doua Camere;
– candidaturile se aproba cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti, in conditiile intrunirii cvorumului celor doua Camere.
Potrivit art. 12 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, comisiile permanente sesizate in fond lucreaza legal, in sedinte comune, in prezenta a cel putin jumatate plus unu atat din numarul deputatilor, cat si din numarul senatorilor care le compun.
In speta, cu privire la cele doua comisii permanente intrunite in sedinta comuna din 27 februarie 2012, se constata ca, potrivit procesului-verbal al sedintei, Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa a Camerei Deputatilor a intrunit cvorumul legal, fiind prezenti 10 din cei 19 membri ai sai. In ceea ce priveste, insa, Comisia pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa a Senatului, aceasta nu a avut cvorum, fiind prezenti doar 5 din cei 11 membri ai sai.
Pentru a-si desfasura legal activitatea in sedinta comuna, cele doua comisii permanente ar fi trebuit sa lucreze in prezenta a cel putin jumatate plus unu atat din numarul deputatilor, cat si din numarul senatorilor care le compun, ceea ce nu s-a intamplat. Prin urmare, neavand cvorum, nu puteau emite niciun act, aviz in acceptiunea Legii nr. 504/2002 sau raport in acceptiunea Regulamentului sedintelor comune.
Legea fundamentala nu consacra existenta avizului/raportului comun al comisiilor permanente drept criteriu de constitutionalitate al hotararii prin care Parlamentul numeste membrii Consiliului National al Audiovizualului. In cazul in care legiuitorul constituant ar fi dorit conditionarea numirii in functie de indeplinirea unei anumite conditii, precum existenta unui act procedural, ar fi reglementat in mod expres in acest sens. Or, in privinta numirilor in functii ce intra in competenta Parlamentului, legiuitorul constituant nu a prevazut o atare exigenta.
De altfel, o atare optica a legiuitorului constituant are in vedere faptul ca aceste comisii permanente sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a caror activitate are caracter pregatitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptarii deciziei (a se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 48 din 17 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994, Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012). Necesitatea crearii acestor organe de lucru a fost impusa de asigurarea eficientei activitatii unui corp deliberativ numeros. Din aceasta perspectiva, rolul comisiilor in activitatea parlamentara este unul foarte important, ele asigurand pregatirea deciziilor plenului in scopul exercitarii prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, dreptul de control sau dreptul de ancheta ale Parlamentului (Decizia nr. 209 din 7 martie 2012).
Insa, dat fiind caracterul de organ de lucru intern al comisiilor parlamentare, natura juridica a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, de recomandare, adoptat in scopul de a sugera o anumita conduita, sub aspect decizional, plenului fiecarei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele si avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii lor, iar nu si din perspectiva solutiilor pe care la propun, Senatul si Camera Deputatilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale.
Cu privire la cerinta de cvorum, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, ca, potrivit dispozitiilor art. 67 din Constitutie, aceasta constituie un criteriu de constitutionalitate, conditionand constitutionalitatea externa a actului, numai in ceea ce priveste adoptarea legilor, hotararilor si motiunilor de catre Camera Deputatilor si Senat, iar nu si in ceea ce priveste adoptarea actelor in cadrul procedurilor desfasurate de organele de lucru ale Camerelor. Asa fiind, problemele legate de organizarea si desfasurarea sedintelor comisiilor permanente nu sunt probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a dispozitiilor Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
Cu referire la activitatea comisiilor permanente, Curtea a mai statuat ca in situatia in care o comisie parlamentara, din diverse motive, nu-si poate duce la indeplinire activitatea, respectiv intocmirea unui raport sau a unui aviz, nu este de natura a impiedica plenul fiecarei Camere de a dezbate si de a decide direct asupra problemelor care intra in atributiile lor. In fond, specificul activitatii unei Camere a Parlamentului este de a adopta o decizie colectiva, luata cu majoritatea voturilor, dupa o dezbatere publica. Orice alta concluzie ar echivala, pe de o parte, cu o supradimensionare a rolului comisiilor de lucru ale Parlamentului prin atribuirea unor efecte mult sporite actelor pe care aceste organe de lucru le adopta, imprejurare care excedeaza cadrului constitutional si regulamentar in care acestea activeaza, si, pe de alta parte, ar echivala cu o deturnare a rolului Parlamentului, in ansamblul sau, ca organ reprezentativ suprem al poporului roman, care beneficiaza de o legitimitate originara, fiind exponentul intereselor intregii natiuni. Or, aceste ipoteze sunt cu totul inacceptabile din perspectiva principiilor constitutionale pe care Curtea este chemata sa le garanteze.
Curtea a mai retinut ca atat in procesul legislativ, cat si in activitatea de control a Guvernului sau in realizarea celorlalte atributii constitutionale, parlamentarii, in exercitarea mandatului, sunt, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din Legea fundamentala, “in serviciul poporului”. Aceasta implica reprezentarea in lupta politica din Parlament a dezbaterilor politice din societate, a opiniilor, a ideilor ce au ca sursa diferitele categorii sociale, politice, economice sau culturale. In aceasta maniera, poporul, titularul suveranitatii nationale, isi exercita suveranitatea nu numai cu prilejul procesului electiv, ci pe intreaga durata a mandatului oferit parlamentarului aflat in serviciul sau.
Dezbaterea parlamentara a problemelor importante ale natiunii asigura respectarea valorilor supreme consacrate de Legea fundamentala, precum statul de drept, pluralismul politic si democratia constitutionala. Acesta este motivul pentru care Curtea Constitutionala a recomandat, prin decizia citata, exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si obligatiilor constitutionale atat de catre majoritatea, cat si de minoritatea parlamentara, precum si cultivarea unei conduite a dialogului politic, care sa nu excluda aprioric consensul, chiar daca motivatiile sunt diferite, atunci cand miza este interesul major al natiunii.
De altfel, la o concluzie similara a ajuns recent si Curtea Constitutionala Federala Germana, care prin Decizia 2BvE 8/11 din 28 februarie 2012 a retinut ca Bundestag-ul este de principiu indrituit, in cadrul autonomiei sale organizatorice si functionale, sa creeze subcomisii pentru a facilita indeplinirea corespunzatoare a atributiilor sale. Astfel, ii este permis sa infiinteze comisii carora sa le transfere sarcini individuale, cum ar fi pregatirea deciziilor pentru plen sau exercitarea prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, de control si de ancheta.
Chiar daca o mare parte din activitatile Bundestagului se desfasoara in comisii, si nu in plen, acestea sunt de fapt limitate la a pregati dezbaterile si deciziile plenului, in consecinta ele lucreaza in vederea adoptarii unei decizii finale de catre plen. O atare orientare se explica prin faptul ca Bundestagul constituie organul reprezentativ nemijlocit al poporului, fiind alcatuit din deputatii alesi ca reprezentanti ai intregului popor, care impreuna formeaza reprezentarea populara. Statutul reprezentativ al deputatilor, garantat de art. 38 alin. 1 fraza a 2-a din Legea fundamentala, constituie temei pentru pozitia de reprezentare a Bundestag-ului, care exercita, astfel, puterea statala ce emana de la popor.
Asadar, Curtea retine ca, in cauza de fata, lipsa avizului/raportului prevazut la art. 11 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, respectiv la art. 83 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului nu se poate constitui intr-un impediment de natura constitutionala care sa antreneze neconstitutionalitatea Hotararii Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012. Asa fiind, Curtea constata ca, in cadrul sedintei comune a celor doua Camere, competenta numirii in functie a fost exercitata de Parlament, care a decis cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti, in conformitate cu prevederile art. 76 alin. (2) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, al art. 1, 3, 10 si 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 5 din 28 februarie 2012 privind numirea unor membri ai Consiliului National al Audiovizualului.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Camerei Deputatilor si Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 28 martie 2012 si la ea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

OPINIE SEPARATA*)

*) A se vedea si Opinia separata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011.

In dezacord cu solutia adoptata de Curte, cu majoritate de voturi, consider ca sesizarea trebuia respinsa, ca inadmisibila, intrucat, pe de o parte, nu toate hotararile adoptate de Plenul Camerei Deputatilor, de Plenul Senatului ori de Plenul celor doua Camere reunite ale Parlamentului pot forma obiectul controlului de constitutionalitate, iar, pe de alta parte, problemele legate de organizarea si desfasurarea sedintelor comisiilor permanente nu sunt probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a dispozitiilor Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
1. Controlul Curtii Constitutionale, asa cum se poate deduce din dispozitiile art. 146 lit. a) – d) din Legea fundamentala, priveste controlul constitutionalitatii unor acte normative, in care se includ: legile, initiativele de revizuire a Constitutiei, tratatele sau alte acorduri internationale, regulamentele Parlamentului si ordonantele. La acestea se adauga si hotararile Parlamentului, ca urmare a modificarii art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, atributie conferita Curtii in temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, potrivit caruia “indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii.”
In opinia noastra, chiar daca textul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu distinge cu privire la categoriile de hotarari adoptate de plenul Camerelor Parlamentului care pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constitutionala, este evident ca legiuitorul a avut in vedere numai hotararile cu caracter normativ.
Din moment ce norma care stabileste competenta Curtii este prevazuta in art. 27 cuprins in sectiunea a 2-a “Procedura jurisdictionala” subsectiunea 4 “Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului”, printr-o interpretare sistematica a textului nu se poate ajunge decat la concluzia ca, in exercitarea noii atributii, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra hotararilor cu caracter normativ, sfera actelor supuse controlului este limitata la controlul hotararilor normative ale Camerelor Parlamentului si, pe cale de consecinta, hotararile individuale sunt excluse controlului.
In masura in care legiuitorul ar fi dorit sa consacre competenta Curtii de a efectua controlul de constitutionalitate al unor hotarari cu caracter individual, ar fi reglementat-o expres si distinct, iar nu prin completarea unui text al legii care se refera la controlul de constitutionalitate a unei categorii de acte normative – regulamentele Parlamentului.
Asa cum s-a mai aratat, in categoria “hotararilor individuale” se includ hotararile privind numiri si alegeri in functii, precum si cele referitoare la validarea in functii, categorie in care se incadreaza si hotararea din cauza de fata. Aceste hotarari, avand caracter individual, nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate.
Textul art. 27 modificat nu reglementeaza efectele deciziilor Curtii privitoare la constitutionalitatea hotararilor, dispozitiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se refera doar la efectele deciziei prin care se constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentelor Parlamentului, fara sa faca nicio referire la celelalte hotarari.
In situatia in care s-ar admite ca orice hotarare a Parlamentului poate fi supusa controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala, al carei rol este de a asigura suprematia Constitutiei, s-ar transforma intr-un arbitru al tuturor conflictelor politice, inerente raporturilor dintre majoritate si opozitie, respectiv dintre partidele politice reprezentate in Parlament.
Este de semnalat ca modificarea ambigua a art. 27 din cuprinsul Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, in sensul in care Curtea Constitutionala poate verifica si constitutionalitatea hotararilor Parlamentului, impune o interventie din partea legislativului pentru a clarifica: care sunt categoriile de hotarari ce pot fi supuse controlului de constitutionalitate, care este procedura ce urmeaza a fi aplicata, specifica noii reglementari, efectele deciziilor Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului.
2. In mod corect, Curtea a retinut in decizie ca “rapoartele si avizele (comisiilor parlamentare n.n.) au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii lor, iar nu si din perspectiva solutiilor pe care le propun, Senatul si Camera Deputatilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale”. Cu privire la cerinta de cvorum, aceasta constituie un criteriu de constitutionalitate, potrivit art. 67 din Constitutie, “numai in ceea ce priveste adoptarea legilor, hotararilor si motiunilor de catre Camera Deputatilor si Senat, iar nu si in ceea ce priveste adoptarea actelor in cadrul procedurilor desfasurate in fata organelor de lucru ale Camerelor. Asa fiind, problemele legate de organizarea si desfasurarea sedintelor comisiilor permanente nu sunt probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a dispozitiilor Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.”
De altfel, autorii sesizarii nu au contestat constitutionalitatea art. 12 si 83 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, ci a nerespectarii dispozitiilor acestora in procedura de numire a membrilor Consiliului National al Audiovizualului.
Cu privire la aceste aspecte, asa cum s-a retinut prin Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, “Curtea Constitutionala, printr-o jurisprudenta constanta (de exemplu, prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009), a statuat ca nu este de competenta sa <<analizarea eventualelor incalcari ale Regulamentului sedintelor comune. Curtea Constitutionala nu isi poate extinde controlul si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, intrucat ar incalca insusi principiul autonomiei regulamentare al celor doua Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza intai din Legea fundamentala. Analiza Curtii este una in drept, fara a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare>>”.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, Curtea a statuat ca, desi legea a fost adoptata dupa o procedura parlamentara discutabila, “nu este de competenta instantei constitutionale sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare Regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului in procesul legislativ.”
Mai mult, prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Curtea a stabilit, in acelasi sens, ca, “potrivit art. 146 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Camerelor Parlamentului, controlul exercitat de Curte fiind un control de conformitate cu dispozitiile Legii fundamentale. Daca, ignorand prevederile art. 146 lit. c) din Constitutie si pe cele ale art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala si-ar extinde competenta si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai ca ar pronunta solutii fara temei constitutional, dar ar incalca astfel si principiul autonomiei regulamentare a Camerei Deputatilor, reglementat de art. 64 alin. (1) teza intai din Legea fundamentala. In virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atributie a Camerei Deputatilor, asa incat contestatiile deputatilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenta exclusiva a Camerei Deputatilor, aplicabile, in acest caz, fiind caile si procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, dupa cum si desfasurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotarator de prevederile aceluiasi regulament, care, evident, trebuie sa concorde cu normele si principiile fundamentale.
Ca atare, competenta conferita Curtii Constitutionale de art. 146 lit. c) din Legea fundamentala nu poate privi decat controlul conformitatii regulamentelor Parlamentului cu dispozitiile Constitutiei, control declansat la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori; Curtea Constitutionala nu este competenta a se pronunta si asupra modului de aplicare a regulamentelor. In sensul celor aratate a statuat Curtea Constitutionala in deciziile sale nr. 44/1993, nr. 68/1993, nr. 22/1995 si nr. 98/2005”.
Prin urmare, Curtea constata ca, si atunci cand a analizat sesizari initiate in temeiul art. 146 lit. c) din Constitutie, acestea priveau exclusiv controlul constitutionalitatii prevederilor regulamentelor Parlamentului, iar nu controlul constitutionalitatii hotararilor si masurilor adoptate de Camerele Parlamentului in aplicarea regulamentelor proprii. Rezolvarea problemelor ridicate de hotararile adoptate si de masurile dispuse de Camerele Parlamentului se poate face exclusiv pe cai si prin proceduri parlamentare.
Prin urmare, situatia in care o comisie parlamentara, din diverse motive, nu isi poate duce la indeplinire activitatea, respectiv intocmirea unui raport sau a unui aviz, nu este de natura a impiedica plenul fiecarei Camere de a dezbate si de a decide direct asupra problemelor care intra in atributiile sale, inclusiv al reluarii procedurilor in cadrul comisiilor permanente.
In acest sens, s-a procedat si in speta de fata cand s-a constatat lipsa raportului comun al comisiilor permanente de specialitate prevazut la art. 83 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului si cand, in baza votului exprimat in plenul celor doua Camere, s-a decis continuarea procedurii de numire a membrilor Consiliului National al Audiovizualului.
In raport cu cele invederate, Curtea trebuia sa constate ca, sub ambele aspecte, sesizarea de neconstitutionalitate era inadmisibila.

Judecator,
Acsinte Gaspar

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close