Politica comerciala comuna – Tratament preferential pentru importul de produse originare din statele din Africa, Caraibe si Pacific

Politica comerciala comuna – Tratament preferential pentru importul de produse originare din statele din Africa, Caraibe si Pacific (ACP) – Nereguli identificate cu ocazia unei anchete efectuate de Oficiul European de Lupta Antifrauda (OLAF) in statul ACP de export – Recuperare a posteriori a taxelor la import

HOTARAREA CURTII (Camera intai)

15 decembrie 2011

In cauza C-409/10,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Germania), prin decizia din 29 iunie 2010, primita de Curte la 16 august 2010, in procedura

Hauptzollamt Hamburg-Hafen impotriva Afasia Knits Deutschland GmbH,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii M. Safjan, M. Ilešič (raportor), E. Levits si doamna M. Berger, judecatori,
avocat general: domnul J. Mazák,
grefier: domnul B. Fülöp, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 7 iulie 2011,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Afasia Knits Deutschland GmbH, de H. von Zanthier si de M. Stawska-Höbel, Rechtsanwältes
– pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, in calitate de agents
– pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, in calitate de agent, asistata de domnul G. Albenzio, avvocato dello Statos
– pentru Comisia Europeana, de domnii A. Bordes si B.-R. Killmann, in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 15 septembrie 2011,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 32 din protocolul nr. 1 la anexa V la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, Caraibe si Pacific, pe de o parte, si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (JO 2000, L 317, p. 3, Editie speciala, 11/vol. 23, p. 3) si aprobat in numele Comunitatii prin Decizia 2003/159/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 (JO 2003, L 65, p. 27, Editie speciala, 11/vol. 31, p. 93, denumit in continuare „Acordul de la Cotonou”), precum si a articolului 220 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (JO L 311, p. 17, Editie speciala, 02/vol. 13, p. 12, denumit in continuare „Codul vamal”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Hauptzollamt Hamburg-Hafen (Biroul vamal principal din portul Hamburg, denumit in continuare „Hauptzollamt”), pe de o parte, si Afasia Knits Deutschland GmbH (denumita in continuare „Afasia”), pe de alta parte, avand ca obiect taxele la import achitate a posteriori de aceasta societate ca urmare a importului de textile in Uniunea Europeana.

 Cadrul juridic

 Acordul de la Cotonou

3 Acordul de la Cotonou a intrat in vigoare la 1 aprilie 2003. Totusi, in temeiul Deciziei nr. 1/2000 a Consiliului de ministri ACP-CE din 27 iulie 2000 privind masurile tranzitorii aplicabile de la 2 august 2000 pana la intrarea in vigoare a Acordului de parteneriat ACP-CE (JO L 195, p. 46), astfel cum a fost prelungita prin Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de ministri ACP-CE din 31 mai 2002 (JO L 150, p. 55), acest acord a facut obiectul unei aplicari anticipate incepand cu 2 august 2000.
4 Un acord de modificare a fost semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005 si a intrat in vigoare la 1 iulie 2008. La 14 iunie 2010, a fost adoptata Decizia 2010/648/UE a Consiliului privind semnarea, in numele Uniunii Europene, a Acordului de modificare pentru a doua oara a Acordului de parteneriat intre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor si Pacific, pe de o parte, si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima data la Luxemburg la 25 iunie 2005 (JO L 287, p. 1). Cu toate acestea, avand in vedere data la care s-au petrecut faptele din actiunea principala, se aplica in continuare normele cuprinse in versiunea initiala a Acordului de la Cotonou.
5 Conform articolului 100 din Acordul de la Cotonou, „[p]rotocoalele si anexele la prezentul acord fac parte integranta din acesta. […]”
6 Anexa V la Acordul de la Cotonou, intitulat „Regimul comercial care se aplica in timpul perioadei de pregatire mentionate la articolul 37 alineatul (1)”, prevedea la articolul 1 ca „[p]rodusele originare din statele ACP se importa in Comunitate cu scutire de drepturi vamale si de taxe cu efect echivalent”.
7 Protocolul nr. 1 la anexa V mentionata privind definitia conceptului „produse originare” si metodele de cooperare administrativa (denumit in continuare „protocolul nr. 1”) prevedea la articolul 2 alineatul (1):
„In sensul punerii in aplicare a dispozitiilor […] din anexa V, urmatoarele produse se considera originare din statele ACP:
(a)  produse obtinute integral in statele ACP in sensul articolului 3 din prezentul protocols
(b)  produse obtinute in statele ACP si care incorporeaza materiale care nu au fost obtinute integral in acestea, in cazul in care materialele respective au fost supuse unei prelucrari sau transformari suficiente in statele ACP, in sensul articolului 4 din prezentul protocol.”
8 Titlul IV al protocolului nr. 1, intitulat „Dovada de origine”, includea, printre altele, articolul 14 din acest protocol al carui alineat (1) prevedea:
„Produsele originare din statele ACP beneficiaza la importul in Comunitate de dispozitiile acordului prin prezentarea:
(a)  […] unui certificat de circulatie a marfurilor EUR.1 [denumit in continuare «certificatul EUR.1»] […]
[…]”
9 Articolul 15 alineatul (1) din protocolul mentionat preciza ca certificatul EUR.1 este eliberat de autoritatile vamale ale tarii exportatoare. Conform alineatului (3) al aceluiasi articol, „[e]xportatorul care solicita eliberarea unui [certificat EUR.1] trebuie sa poata prezenta in orice moment, la cererea autoritatilor vamale ale tarii ACP exportatoare in care se elibereaza certificatul […], toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor in cauza […]”.
10  In temeiul articolului 28 alineatul (1) din acelasi protocol, exportatorul respectiv trebuie sa pastreze cel putin trei ani documentele prevazute la articolul 15 alineatul (3).
11  Titlul V din protocolul nr. 1, intitulat „Metode de cooperare administrativa”, includea, printre altele, articolele 31 si 32 din acest protocol, intitulate „Asistenta reciproca” si, respectiv, „Controlul dovezilor de origine”.
12  Articolul 31 mentionat prevedea la alineatul (1) si la alineatul (2) primul paragraf:
„(1)  Statele ACP trimit Comisiei specimene ale stampilelor folosite, impreuna cu adresele autoritatilor vamale competente sa elibereze [certificate EUR.1] si sa procedeze la controlul a posteriori al [certificatelor EUR.1] si al declaratiilor pe factura.
[Certificatele EUR.1] si declaratiile pe factura sunt acceptate in scopul aplicarii tratamentului preferential de la data primirii informatiilor de catre Comisie.
Comisia trimite aceste informatii autoritatilor vamale ale statelor membre.
(2)  Pentru a garanta o aplicare corecta a prezentului protocol, Comunitatea […] [si] statele ACP isi acorda asistenta reciproca, prin intermediul administratiilor lor vamale competente, pentru controlul autenticitatii certificatelor […] EUR.1, a declaratiilor pe factura sau a declaratiei furnizorului si verificarea exactitatii informatiilor furnizate in documentele respective.”
13  Articolul 32 din protocolul nr. 1 prevedea:
„(1)  Controlul a posteriori al dovezilor de origine se efectueaza prin sondaj sau de fiecare data cand autoritatile vamale ale tarii importatoare au indoieli fondate in ceea ce priveste autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor in cauza sau indeplinirea celorlalte conditii prevazute de prezentul protocol.
(2)  In scopul aplicarii dispozitiilor alineatului (1), autoritatile vamale ale tarii importatoare returneaza certificatul EUR.1 si factura, in cazul in care a fost prezentata, declaratia pe factura sau o copie a acestor documente autoritatilor vamale ale tarii exportatoare, indicand, dupa caz, temeiurile de fond sau de forma care justifica o ancheta. Orice documente sau informatii obtinute care sugereaza ca informatiile furnizate referitoare la dovada de origine sunt incorecte sunt transmise in sprijinul cererii de control a posteriori.
(3)  Controlul este efectuat de catre autoritatile vamale ale tarii exportatoare. In acest sens, autoritatile mentionate anterior au dreptul sa ceara orice dovada si sa realizeze orice control al conturilor exportatorului sau orice alt control considerat necesar.
[…]
(5)  Autoritatile vamale care solicita controlul sunt informate asupra rezultatelor acestuia cat mai curand posibil. Aceste rezultate trebuie sa indice cu claritate daca documentele sunt autentice si daca produsele in cauza pot fi considerate produse originare dintr-un stat ACP […] si daca indeplinesc celelalte conditii prevazute de prezentul protocol.
[…]
(7)  In cazul in care procedura de control sau orice alta informatie disponibila pare sa indice ca dispozitiile prezentului protocol sunt incalcate, statul ACP, din proprie initiativa sau la cererea Comunitatii, efectueaza anchetele necesare sau dispune efectuarea anchetelor cu celeritate pentru a identifica si preveni astfel de incalcari, iar statul ACP in cauza poate invita Comunitatea sa participe la aceste anchete.”

Codul vamal

14  Codul vamal a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) (JO L 145, p. 1), ale carui dispozitii au devenit aplicabile incepand cu 24 iunie 2008. Cu toate acestea, avand in vedere data la care s-au petrecut faptele, in actiunea principala se aplica, in continuare, normele cuprinse in Codul vamal.
15  In versiunea aplicabila actiunii principale, articolul 220 alineatul (1) din Codul vamal prevedea ca, „[i]n cazul in care valoarea drepturilor rezultate dintr-o datorie vamala nu a fost inscrisa in evidenta contabila […] sau a fost inscrisa la un nivel inferior sumei datorate legal, valoarea drepturilor ce urmeaza a fi recuperate trebuie inscrisa in evidenta contabila in termen de cel mult doua zile de la data la care autoritatile vamale au luat cunostinta de situatie si pot calcula suma datorata legal si stabili debitorul (inscriere ulterioara in evidenta contabila). […]”.
16  Totusi, alineatul (2) al articolului 220 mentionat prevedea exceptii de la inscrierea ulterioara in evidenta contabila. Acesta avea urmatorul cuprins:
„[…] inscrierea ulterioara in evidenta contabila nu este posibila in cazul in care:
[…]
b)  valoarea drepturilor legal datorate nu a fost inscrisa in evidenta contabila ca urmare a unei erori din partea autoritatilor vamale care nu ar fi putut fi detectata in conditii rezonabile de catre debitor, acesta actionand la randul lui cu buna-credinta si respectand toate dispozitiile prevazute de legislatia in vigoare in ceea ce priveste declaratia vamala.
In cazul in care se stabileste statutul preferential al marfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativa care implica autoritatile unei tari terte, daca eliberarea unui certificat de catre aceste autoritati se dovedeste incorecta, aceasta constituie o eroare care n-ar fi putut fi detectata in mod rezonabil in sensul primului paragraf.
Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare in cazul in care certificatul se bazeaza pe prezentarea incorecta a faptelor de catre exportator, cu exceptia cazului in care, mai ales, este evident ca autoritatile care au eliberat certificatul au stiut sau ar fi trebuit sa stie ca marfurile nu indeplineau conditiile prevazute pentru a beneficia de tratamentul preferential.
Se poate invoca buna-credinta a debitorului atunci cand acesta poate demonstra ca, in timpul operatiunilor comerciale in cauza, a depus toate diligentele pentru a se asigura ca toate conditiile pentru tratament preferential au fost respectate.
[…]”

 Actiunea principala si intrebarile preliminare

17  Afasia apartine unui grup de societati care comercializeaza textile. Acest grup are sediul social principal in Hong Kong (China) si a infiintat intreprinderi, printre altele, in Jamaica.
18  In cursul anului 2002, Afasia a solicitat punerea in libera circulatie in Uniune a mai multor loturi de textile care provin de la societatea ARH Enterprises Ltd (denumita in continuare „ARH”), aceasta fiind una dintre intreprinderile jamaicane care apartine acestui grup.
19  Afasia a obtinut aceasta punere in libera circulatie pe baza declaratiei conform careia marfurile respective erau originare din Jamaica, precum si pe baza prezentarii unor certificate EUR.1 care provin de la autoritatile vamale jamaicane si care atesta originea mentionata.
20  In cadrul unei misiuni efectuate de Comisie, si mai exact de Oficiul European de Lupta Antifrauda (OLAF) in Jamaica, in luna martie 2005, la invitatia Ministerului Afacerilor Externe si Comertului Exterior din Jamaica, in urma aparitiei unei suspiciuni de comitere a unor nereguli, au fost verificate certificatele EUR.1 eliberate in perioada cuprinsa intre anii 2002 si 2004. Rezultatele acestei misiuni au fost consemnate in procesul-verbal din 23 martie 2005, intocmit sub antetul Comisiei. Acest proces-verbal a fost semnat de persoanele care au participat la misiune, precum si, din partea guvernului jamaican, de secretarul permanent in Ministerul Afacerilor Externe si Comertului Exterior.
21  Procesul-verbal mentionat atesta urmatoarele:
–  exportatorii jamaicani, printre care se numara si ARH, au incalcat prevederile Acordului de la Cotonou, deoarece majoritatea sau totalitatea produselor exportate in Uniune fusesera fabricate din fire care provin din China sau erau textile finite originare din Chinas
–  cu toate acestea, ar fi posibil ca anumite marfuri exportate sa fie de origine jamaicana, insa exportatorii in cauza nu au fost in masura sa le furnizeze anchetatorilor elemente de proba in acest senss
–  exportatorii jamaicani au dat declaratii false cu privire la originea marfurilor in cererea lor de eliberare a certificatelor EUR.1, fapt dificil de dovedit de autoritatile vamale jamaicane, data fiind metoda profesionista de disimulare a originii marfurilor. Asadar, aceste din urma autoritati ar fi actionat cu buna-credinta si cu diligenta necesara si
–  autoritatile vamale jamaicane concluzioneaza ca certificatele EUR.1 eliberate incepand cu anul 2002 sunt incorecte si, in consecinta, nule.
22  Avand in vedere lipsa cooperarii, in cursul anchetei, din partea proprietarilor grupului Afasia si faptul ca nu a putut fi gasit niciun document cu ocazia unei vizite la atelierele si la birourile ARH, rezultatele anchetei mentionate la punctul anterior s-au intemeiat in special pe o examinare a documentelor de transport si a documentelor aflate in posesia autoritatilor jamaicane referitoare la loturile de marfuri exportate, precum si pe o comparatie a datelor care figureaza in aceste documente cu cele continute in documente trimise anchetatorilor de autoritatile vamale chineze. Din aceasta examinare si din comparatia mentionata reiese ca majoritatea marfurilor care apartin loturilor respective nu au putut fi produse in Jamaica, ci fie fusesera asamblate din fire textile provenite din China, fie reprezentau textile finite de origine chineza.
23  La 3 mai 2005, Hauptzollamt a perceput a posteriori taxele vamale pentru loturile de textile in cauza in valoare de 62 323,45 euro.
24  Afasia a contestat aceasta decizie sustinand ca a fost imposibil sa furnizeze dovezile de origine jamaicana a marfurilor din cauza distrugerii de catre un uragan care a survenit in anul 2004 a atelierelor de fabricatie stabilite in Jamaica. Pe de alta parte, certificatele EUR.1 eliberate initial de autoritatile jamaicane ar fi in continuare valabile, dat fiind ca ele nu fusesera anulate in mod corespunzator de aceste din urma autoritati.
25  Intrucat Hauptzollamt si-a mentinut decizia, Afasia a sesizat Finanzgericht Hamburg (Tribunalul pentru Contencios Fiscal din Hamburg) in vederea solutionarii litigiului. Acesta a admis actiunea pentru motivul ca, contrar cerintelor prevazute de Acordul de la Cotonou, constatarile care au avut drept rezultat recuperarea a posteriori a taxelor la import nu se intemeiau pe o cerere de control adresata autoritatilor vamale jamaicane, nici pe o ancheta desfasurata de acestea din urma, ci pe o ancheta efectuata de serviciile Comisiei. In consecinta, certificatele EUR.1 referitoare la loturile de textile in cauza nu ar fi fost anulate in mod valabil. In plus, aceasta instanta a constatat ca Afasia avea o incredere legitima in regularitatea importului loturilor de marfuri respective.
26  Hauptzollamt a formulat „Revision” impotriva acestei hotarari in fata Bundesfinanzhof (Curtea Federala de Finante), care, avand rezerve in ceea ce priveste temeinicia aprecierilor Finanzgericht Hamburg, a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1)  Imprejurarea ca insasi Comisia Europeana este cea care intreprinde in principal controlul a posteriori asupra dovezilor de origine a marfurilor eliberate in tara exportatoare, chiar daca, beneficiind de sprijinul autoritatilor locale, este conforma cu articolul 32 din [protocolul nr. 1], iar constatarile efectuate de Comisie pe aceasta cale, consemnate intr-un proces-verbal semnat si de un reprezentant al guvernului tarii exportatoare, pot fi considerate rezultat al controlului in sensul dispozitiei mentionate?

In cazul unui raspuns afirmativ la prima intrebare:

2)  Intr-un caz precum cel din actiunea principala, in care au fost anulate [certificatele EUR.1] eliberate intr-o anumita perioada in tara exportatoare, pentru motivul ca, in urma unui control a posteriori, originea marfurilor nu a putut fi confirmata, fara a se putea totusi exclude posibilitatea ca unele marfuri exportate sa indeplineasca toate conditiile de origine, persoana obligata la plata taxei poate invoca principiul protectiei increderii legitime in temeiul articolului 220 alineatul (2) litera (b) al doilea si al treilea paragraf din [Codul vamal], sustinand ca [certificatele EUR.1] prezentate puteau sa fi fost corect intocmite si se intemeiau, asadar, pe o prezentare corecta a faptelor din partea exportatorului?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la prima intrebare

27  Prin intermediul primei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 32 din protocolul nr. 1 trebuie interpretat in sensul ca rezultatele unui control a posteriori al certificatelor EUR.1 eliberate de un stat ACP sunt obligatorii pentru autoritatile statului membru in care marfurile mentionate in aceste certificate au fost importate, in cazul in care acest control a constat, in esenta, intr-o ancheta efectuata in acest stat ACP de Comisie si in care rezultatele mentionate sunt comunicate autoritatilor in cauza prin intermediul unui proces-verbal semnat si de un reprezentant al statului ACP respectiv.
28  Astfel cum Curtea a statuat deja, sistemul de cooperare administrativa instituit printr-un protocol care cuprinde, intr-o anexa la un acord incheiat intre Uniune si o tara terta, norme privind originea produselor se intemeiaza pe o incredere reciproca intre autoritatile statelor membre de import si cele ale statului exportator (Hotararea din 9 februarie 2006, Sfakianakis, C-23/04-C-25/04, Rec., p. I-1265, punctul 21, si Hotararea din 1 iulie 2010, Comisia/Germania, C-442/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 70).
29  In ceea ce priveste in special controlul a posteriori al certificatelor EUR.1 eliberate de statul de export, concluziile la care au ajuns autoritatile acestui din urma stat se impun autoritatilor statului membru de import. Astfel, cooperarea instituita printr-un protocol privind originea produselor nu poate functiona decat daca statul de import recunoaste aprecierile facute in mod legal in acest sens de statul de export (Hotararea din 17 iulie 1997, Pascoal & Filhos, C-97/95, Rec., p. I-4209, punctul 33, Hotararea Comisia/Germania, citata anterior, punctele 72 si 73, precum si Hotararea din 25 februarie 2010, Brita, C-386/08, Rep., p. I-1289, punctul 62).
30  In ceea ce priveste problema daca, in imprejurari precum cele din actiunea principala, rezultatele unui control efectuat a posteriori constituie aprecieri facute in mod legal de statul de export si se impun, asadar, autoritatilor statului membru de import, trebuie subliniat, mai intai, ca, contrar celor sustinute de Afasia, un control a posteriori al certificatelor EUR.1 eliberate de un stat ACP poate fi efectuat in lipsa unei cereri din partea autoritatilor statului membru de import.
31  In aceasta privinta, trebuie sa se constate ca, in plus fata de normele prevazute la articolul 32 alineatele (1)-(6) din protocolul nr. 1, alineatul (7) al acestui articol prevede ca statul ACP de export, din proprie initiativa sau la cererea Uniunii, efectueaza anchetele necesare pentru a identifica si a preveni incalcari ale dispozitiilor acestui protocol.
32  Rezulta ca, astfel cum au subliniat in observatiile scrise guvernele ceh si italian, precum si Comisia si dupa cum a aratat avocatul general la punctul 23 din concluzii, un control a posteriori trebuie sa fie efectuat nu numai atunci cand statul membru de import solicita acest lucru, ci si, in general, atunci cand unul dintre statele care sunt parte la acord sau Comisia, carora, in temeiul articolului 211 CE, le revine sarcina de a veghea la buna aplicare a acordului, considera ca exista indicii care pot ridica suspiciuni privind comiterea unei nereguli referitoare la originea marfurilor importate (a se vedea, prin analogie, Hotararile citate anterior Sfakianakis, punctele 30 si 31, precum si Comisia/Germania, punctul 82).
33  In continuare, trebuie sa se constate ca articolul 32 alineatul (7) din protocolul nr. 1 permite statului ACP de export sa invite Uniunea sa participe la anchete. In speta, nu se contesta ca misiunea de ancheta condusa de OLAF a fost efectuata, astfel cum atesta procesul-verbal al acestei misiuni, la invitatia Ministerului Afacerilor Externe si Comertului Exterior din Jamaica. In aceste conditii, contrar celor sustinute de Afasia, ancheta efectuata de OLAF pe teritoriul jamaican nu poate fi considerata o ingerinta in afacerile interne ale statului mentionat si nu constituie, prin urmare, o incalcare a suveranitatii acestui din urma stat.
34  Trebuie subliniat de asemenea ca nici in protocolul nr. 1, nici in alte acte ale Acordului de la Cotonou nu se precizeaza conditiile in temeiul carora trebuie sa aiba loc o participare a Uniunii la anchetele efectuate in statul ACP de export. In lipsa unor norme specifice si avand in vedere obiectivele unei aplicari corecte a acordului mentionat, precum si ale unei bune cooperari administrative, trebuie sa se considere ca articolul 32 alineatul (7) din acest protocol permite statului ACP de export, in cazul in care acesta doreste acest lucru sau accepta o propunere din partea Uniunii in acest sens, sa beneficieze de resursele si de expertiza de care dispune OLAF prin mandatarea acestuia din urma sa efectueze in principal ancheta respectiva. In cazul in care un stat ACP de export alege sa procedeze astfel, pentru ca statul respectiv sa isi indeplineasca in mod corespunzator functia care ii revine in calitate de responsabil pentru efectuarea controlului a posteriori, este suficient ca acesta sa recunoasca fara echivoc si in scris ca isi insuseste rezultatele anchetei efectuate de OLAF.
35  Astfel cum a subliniat avocatul general la punctele 25 si 29 din concluzii, aceasta recunoastere a rezultatelor anchetei trebuie sa fie datata si semnata in mod corespunzator in numele statului ACP de export, imprejurarea ca aceste rezultate sunt incluse intr-un document intocmit sub antetul OLAF fiind lipsita de relevanta.
36  Intrucat articolul 32 alineatul (7) din protocolul mentionat nu contine nicio dispozitie privind forma in care trebuie prezentate statului membru de import rezultatele anchetelor pentru ca acestea sa fie obligatorii pentru autoritatile acestui din urma stat, trebuie sa se considere ca trimiterea la aceste autoritati care figureaza in procesul-verbal al anchetei efectuate de OLAF, semnat in mod corespunzator in numele statului ACP de export si in care se constata fara ambiguitate ca certificatele EUR.1 sunt incorecte si, prin urmare, nule, are drept efect opozabilitatea unor astfel de rezultate fata de autoritatile in cauza.
37  In sfarsit, in ceea ce priveste problema ridicata de asemenea de Afasia daca persoana care a semnat procesul-verbal al anchetei in numele statului ACP de export dispunea de competenta pentru a proceda astfel in temeiul dreptului sau, trebuie sa se constate ca, pe de o parte, in lipsa unei astfel de competente, nu se poate considera ca statul ACP in cauza si-a insusit rezultatele anchetei si, pe de alta parte, ca increderea reciproca care caracterizeaza cooperarea dintre statele ACP de export si statele membre de import implica faptul ca acestea din urma nu trebuie sa examineze in mod sistematic validitatea semnaturilor care emana de la persoane care au, aparent, puterea sa oblige statul ACP in domeniul exportului.
38  In consecinta, numai in cazul existentei unor indoieli cu privire la competenta persoanei care a semnat in numele statului de export revine autoritatilor statului membru de import obligatia de a verifica in statul ACP in cauza daca persoana respectiva era intr-adevar competenta pentru a obliga acest din urma stat in materie.
39  In speta, va reveni instantei de trimitere obligatia sa evalueze daca, tinand seama de informatiile cuprinse in procesul-verbal al anchetei si de argumentele invocate de Afasia privind pretinsa lipsa de competenta a secretarului permanent in Ministerul Afacerilor Externe si Comertului Exterior pentru a semna acest document in numele statului jamaican, Hauptzollamt ar fi trebuit sa procedeze la o verificare a acestui aspect.
40  Avand in vedere cele ce preceda, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 32 din protocolul nr. 1 trebuie interpretat in sensul ca rezultatele unui control a posteriori cu privire la exactitatea originii marfurilor indicate in certificatele EUR.1 eliberate de un stat ACP si care au constat, in esenta, intr-o ancheta efectuata de Comisie si, mai exact, de OLAF in acest stat si la invitatia acestuia din urma sunt obligatorii pentru autoritatile statului membru in care sunt importate marfurile, in masura in care aceste autoritati au primit un document in care se recunoaste fara echivoc ca acest stat ACP isi insuseste rezultatele respective, fapt care trebuie apreciat de instanta de trimitere.

Cu privire la a doua intrebare

41  Prin intermediul celei de a doua intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca, intr-o situatie in care certificatele EUR.1 eliberate pentru importul de marfuri in Uniune sunt anulate pentru motivul ca eliberarea acestor certificate este afectata de nereguli si ca originea preferentiala indicata pe acestea nu a putut fi confirmata in urma unui control a posteriori, importatorul se poate opune unei recuperari a posteriori a taxelor la import sustinand ca nu se poate exclude ca, in realitate, unele dintre aceste marfuri sa aiba originea preferentiala respectiva.
42  Instanta mentionata ridica, astfel, problema privind eventualele consecinte juridice ale constatarilor facute de anchetatori, astfel cum sunt mentionate la punctul 21 din prezenta hotarare, conform carora este posibil ca unele dintre marfurile in cauza sa fie de origine jamaicana, insa exportatorii nu au furnizat elemente de proba in acest sens.
43  In aceasta privinta, trebuie amintit de la inceput ca scopul controlului a posteriori este sa se verifice daca declaratia de origine indicata in certificatul EUR.1 este corecta (Hotararea din 9 martie 2006, Beemsterboer Coldstore Services, C-293/04, Rec., p. I-2263, punctul 32 si jurisprudenta citata).
44  Astfel cum a statuat Curtea in repetate randuri in acest context, in cazul in care un control a posteriori nu permite sa se confirme originea marfurilor indicate in certificatul EUR.1, trebuie sa se concluzioneze ca marfurile sunt de origine necunoscuta si ca, prin urmare, certificatul EUR.1 si tariful preferential au fost acordate in mod incorect (Hotararea din 7 decembrie 1993, Huygen si altii, C-12/92, Rec., p. I-6381, punctele 17 si 18, Hotararea din 14 mai 1996, Faroe Seafood si altii, C-153/94 si C-204/94, Rec., p. I-2465, punctul 16, precum si Hotararea Beemsterboer Coldstore Services, citata anterior, punctul 34).
45  Aceasta jurisprudenta impiedica faptul ca importatorul, invocand originea necunoscuta a marfurilor si, prin urmare, imprejurarea ca nu se poate exclude ca, in realitate, unele dintre aceste marfuri sa aiba originea preferentiala indicata pe certificatele EUR.1 anulate, sa poata eluda recuperarea a posteriori a taxelor la import.
46  Dimpotriva, din jurisprudenta rezulta ca recuperarea a posteriori a taxelor vamale neachitate la momentul importului este consecinta normala a faptului ca verificarea a posteriori nu permite confirmarea originii marfurilor, astfel cum este indicata in certificatul EUR.1 (Hotararile citate anterior Huygen si altii, punctul 19, si Faroe Seafood si altii, punctul 16).
47  Pentru ca un importator sa poata invoca in mod util o incredere legitima potrivit articolului 220 alineatul (2) litera (b) din Codul vamal si pentru a beneficia, astfel, de exceptia recuperarii a posteriori prevazute de aceasta dispozitie, trebuie intrunite trei conditii cumulative. Mai intai, este necesar ca eliberarea nelegala a certificatelor EUR.1 sa fi avut loc ca urmare a unei erori din partea autoritatilor competente insesi, apoi, ca eroarea savarsita de acestea sa fie de asemenea natura incat nu a putut fi detectata in conditii rezonabile de un debitor de buna-credinta si, in sfarsit, ca acesta din urma sa fi respectat toate dispozitiile prevazute de reglementarea in vigoare (a se vedea in special Hotararea Faroe Seafood si altii, citata anterior, punctul 83, Hotararea din 3 martie 2005, Biegi Nahrungsmittel si Commonfood/Comisia, C-499/03 P, Rec., p. I-1751, punctul 46, precum si Hotararea din 18 octombrie 2007, Agrover, C-173/06, Rep., p. I-8783, punctul 30).
48  In cazul in care, precum in actiunea principala, autoritatile statului de export au eliberat certificate EUR.1 incorecte in cadrul unui sistem de cooperare administrativa, in temeiul articolului 220 alineatul (2) litera (b) al doilea si al treilea paragraf, aceasta eliberare trebuie considerata o eroare savarsita de autoritatile in cauza, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca aceste certificate au fost intocmite pe baza unei prezentari incorecte a faptelor din partea exportatorului. Daca certificatele respective au fost intocmite pe baza unor declaratii false din partea exportatorului, prima dintre cele trei conditii cumulative mentionate mai sus nu este indeplinita si, in consecinta, recuperarea a posteriori a taxelor la import trebuie sa aiba loc, cu exceptia cazului in care este evident, printre altele, ca autoritatile care au eliberat astfel de certificate stiau sau ar fi trebuit sa stie ca marfurile nu indeplineau conditiile prevazute pentru a beneficia de tratamentul preferential.
49  In cazul in care, in actiunea principala, instanta de trimitere nu pune la indoiala constatarea facuta in procesul-verbal al controlului efectuat conform careia autoritatile jamaicane nu stiau si nu puteau sa stie ca textilele exportate de ARH nu indeplineau conditiile pentru a fi considerate de origine jamaicana, aceasta se intreaba, in schimb, daca revine Hauptzollamt obligatia de a dovedi ca certificatele incorecte au fost intocmite pe baza unor declaratii false din partea acestei societati sau daca, dimpotriva, revine societatii Afasia obligatia de a dovedi ca ARH a prezentat in mod corect faptele autoritatilor jamaicane.
50  Instanta in cauza solicita sa se stabileasca in special modul in care trebuie transpusa, in imprejurari precum cele din actiunea principala, interpretarea articolului 220 alineatul (2) litera (b) din Codul vamal data de Curte in Hotararea Beemsterboer Coldstore Services, citata anterior.
51  In hotararea mentionata, Curtea a statuat ca nu li se poate impune autoritatilor vamale ale statului de import sa dovedeasca ca exportatorul a dat declaratii false in cazul in care se dovedeste ca, in pofida obligatiei care rezulta din reglementarea aplicabila, acesta din urma nu a pastrat documentele referitoare la marfurile in cauza cel putin trei ani. Astfel, in asemenea conditii, autoritatile in cauza sunt private de posibilitatea de a dovedi faptul ca informatiile furnizate de exportator in vederea eliberarii certificatelor EUR.1 erau sau nu erau corecte (Hotararea Beemsterboer Coldstore Services, citata anterior, punctul 40).
52 Afasia sustine ca solutia adoptata de Curte in cauza care a determinat pronuntarea Hotararii Beemsterboer Coldstore Services, citata anterior, nu se poate transpune in actiunea principala, intrucat ARH s-a aflat in imposibilitatea de a-si respecta obligatia prevazuta la articolul 28 din protocolul nr. 1 de a pastra documentele relevante cel putin trei ani, deoarece atelierele sale au fost distruse de un uragan anterior expirarii acestei perioade. Acest element de forta majora ar avea drept consecinta faptul ca nu se mai poate stabili daca certificatele EUR.1 au fost intocmite pe baza unor declaratii false din partea exportatorului si ca emiterea certificatelor EUR.1 incorecte trebuie calificata, asadar, drept o eroare savarsita de autoritatile jamaicane.
53  Totusi, aceasta argumentatie nu respecta imprejurarea ca OLAF, intrucat nu a putut obtine o cooperare din partea proprietarilor grupului Afasia si tinand seama de aspectul ca, la momentul efectuarii unei inspectii fortate desfasurate in cooperare cu autoritatile jamaicane, atelierele si birourile ARH nu se aflau in posesia documentelor, si-a orientat ancheta asupra documentelor de transport, precum si a documentelor aflate in posesia autoritatilor jamaicane referitoare la loturile de marfuri exportate si a comparat datele care figureaza in aceste documente cu cele continute in documentele trimise de autoritatile vamale chineze. Pe baza acestor documente si a comparatiei datelor, s-a concluzionat ca declaratiile privind originea acestor marfuri date de ARH si de alti exportatori jamaicani in fata autoritatilor jamaicane nu puteau fi decat false.
54  Or, astfel cum au aratat in mod intemeiat guvernul italian si Comisia, in cazul in care autoritatile statului de export au fost induse in eroare de exportatori, eliberarea certificatelor EUR.1 incorecte nu poate fi considerata o eroare savarsita de insesi aceste autoritati. In aceasta privinta, dintr-o jurisprudenta consacrata reiese ca numai erorile imputabile unui comportament activ din partea autoritatilor competente dau nastere dreptului de a nu se efectua o recuperare a posteriori a taxelor vamale. In lipsa unei astfel de erori, articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codul vamal nu permite debitorului sa invoce o incredere legitima (a se vedea in special Hotararile citate anterior Faroe Seafood si altii, punctele 91 si 92, precum si Agrover, punctul 31). In astfel de imprejurari, argumentele invocate de Afasia intemeiate pe producerea unui caz de forta majora devin inoperante.
55  Avand in vedere cele ce preceda, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare ca articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca, intr-o situatie in care certificatele EUR.1 eliberate pentru importul de marfuri in Uniune sunt anulate pentru motivul ca eliberarea acestor certificate este afectata de nereguli si ca originea preferentiala indicata pe certificatele respective nu a putut fi confirmata in urma unui control a posteriori, importatorul nu se poate opune unei recuperari a posteriori a taxelor la import sustinand ca nu se poate exclude ca, in realitate, unele dintre aceste marfuri sa aiba originea preferentiala respectiva.

Cu privire la cheltuielile de judecata

56  Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:

1. Art. 32 din protocolul nr. 1 la anexa V la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, Caraibe si Pacific, pe de o parte, si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 si aprobat in numele Comunitatii prin Decizia 2003/159/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 trebuie interpretat in sensul ca rezultatele unui control a posteriori cu privire la exactitatea originii marfurilor indicate in certificatele EUR.1 eliberate de un stat ACP si care au constat, in esenta, intr-o ancheta efectuata de Comisie si, mai exact, de Oficiul European de Lupta Antifrauda in acest stat si la invitatia acestuia din urma sunt obligatorii pentru autoritatile statului membru in care sunt importate marfurile, in masura in care aceste autoritati au primit un document in care se recunoaste fara echivoc ca acest stat ACP isi insuseste rezultatele respective, fapt care trebuie apreciat de instanta de trimitere.
2.  Art. 220 alin. (2) lit. (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretat in sensul ca, intr-o situatie in care certificatele EUR.1 eliberate pentru importul de marfuri in Uniunea Europeana sunt anulate pentru motivul ca eliberarea acestor certificate este afectata de nereguli si ca originea preferentiala indicata pe certificatele respective nu a putut fi confirmata in urma unui control a posteriori, importatorul nu se poate opune unei recuperari a posteriori a taxelor la import sustinand ca nu se poate exclude ca, in realitate, unele dintre aceste marfuri sa aiba originea preferentiala respectiva.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close