Aspecte de drept civil, comercial, familiei si international privat ale Planului de actiune pentru punerea in aplicare a Programului de la Stockholm

P7_TA(2010)0426

Rezolutia Parlamentului European din 23 noiembrie 2010 referitoare la aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familiei si drept international privat ale Planului de actiune pentru punerea in aplicare a Programului de la Stockholm [2010/2080(INI)]
2012/C 99 E/04

Parlamentul European,
– avand in vedere articolele 67 si 81 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene,
– avand in vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009, intitulata “Un spatiu de libertate, securitate si justitie in serviciul cetatenilor” (COM(2009)0262), care subliniaza prioritatile privind spatiul de libertate, securitate si justitie (SLSJ) pentru perioada 2010-2014, alaturi de Evaluarea Programului de la Haga si a planului de actiune (COM(2009)0263) si tabloul de bord privind implementarea, asociat acesteia (SEC(2009)0765), precum si contributiile parlamentelor nationale, ale societatii civile si ale agentiilor si organelor UE,
– avand in vedere documentul Presedintiei Consiliului din 2 decembrie 2009, intitulat “Programul de la Stockholm – O Europa deschisa si sigura in serviciul cetatenilor” (17024/09),
– avand in vedere Rezolutia sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Programul de la Stockholm [1],
– avand in vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2010 privind un Plan de actiune pentru punerea in aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),
– avand in vedere Rezolutia sa din 17 iunie 2010 referitoare la formarea judiciara – Planul de actiune de la Stockholm [2],
– avand in vedere articolul 48 din Regulamentul sau de Procedura,
– avand in vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, precum si avizele Comisiei pentru comert international si Comisiei pentru piata interna si protectia consumatorilor (A7-0252/2010),
A. intrucat SLSJ reprezinta o competenta partajata intre Uniune si statele membre;
B. intrucat articolul 67 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene subliniaza respectul fata de sisteme si traditii juridice diferite si accesul la justitie, care trebuie inlesnit, in special prin respectarea principiului recunoasterii reciproce; intrucat acest lucru presupune incredere reciproca si, la randul ei, increderea reciproca presupune o intelegere profunda a diferitelor traditii si metode juridice;
C. intrucat, inca de cand Uniunea a dobandit competente in materie de justitie si afaceri interne si odata cu crearea ulterioara a SLSJ, s-a inregistrat un progres substantial in domeniul justitiei civile, pornind de la diferitele conventii de drept international privat incheiate la nivel interguvernamental si dandu-le amploare acestora; intrucat, in prezent, Comisia propune un plan foarte ambitios, care raspunde unui numar insemnat dintre solicitarile adresate recent de Parlament;
D. intrucat, tinand cont de acest plan ambitios si de realizarile remarcabile ale UE in acest domeniu, a venit momentul sa ne detasam si sa reflectam asupra situatiei dreptului civil, in special cu scopul de a adopta o abordare mai strategica si mai putin fragmentata, bazata pe nevoile reale ale cetatenilor si ale intreprinderilor atunci cand acestia isi exercita drepturile si libertatile in cadrul pietei unice si, cunoscand dificultatile legiferarii intr-un domeniu in care competenta este partajata, in care armonizarea este doar arareori o optiune si in care suprapunerea trebuie evitata, din aceasta decurgand necesitatea respectarii si convietuirii unor abordari juridice si traditii constitutionale radical diferite, precum si a conceptualizarii abordarii acestui domeniu de catre Uniune pentru a intelege mai bine obiectivul nostru si care sunt cele mai bune solutii la problemele de rezolvat, ca parte a unui plan global; intrucat este esential sa se aiba in primul rand in vedere asigurarea functionalitatii masurilor deja puse in practica si consolidarea progreselor deja realizate;
E. intrucat, daca privim la ce s-a realizat in SLSJ, in primul rand observam ca s-au armonizat normele de drept international privat, domeniu care a evoluat foarte mult; intrucat dreptul international privat este modalitatea prin excelenta de a ajunge la o recunoastere reciproca si la respectul fata de celelalte sistemele juridice, iar existenta clauzelor de politica publica reprezinta un ultim efort de a proteja normele constitutionale nationale;
F. intrucat urmatorul pas il reprezinta armonizarea sau apropierea, la care se preteaza anumite domenii in care standardizarea este de dorit, daca nu chiar esentiala – de exemplu, in domeniul protectiei consumatorului – insa recurgerea la aceasta este limitata in SLSJ;
G. intrucat elaborarea dreptului contractual european este una dintre cele mai importante initiative pentru SLSJ in viitorul apropiat si ar putea conduce la un asa-numit al 28-lea sistem optional de drept civil, ca alternativa la modalitatea traditionala de armonizare a legislatiei in anumite domenii;
H. intrucat, in cele din urma, exista instrumentele si masuri de sine statatoare din domeniul dreptului procedural; din multe puncte de vedere masurile din aceste domenii sunt cheia abordarii litigiilor transfrontaliere, din moment ce indiferent de masura in care este armonizat dreptul material, cetatenii si intreprinderile tind sa se loveasca de obstacole care deriva din dreptul procedural national;
I. intrucat coexistenta sistemelor juridice diferite in Uniune ar trebui perceputa ca un punct forte, din care sisteme juridice din intreaga lume s-au inspirat; cu toate acestea, divergentele dintre sistemele juridice nu ar trebui sa constituie un obstacol in calea evolutiei dreptului european; intrucat divergentele explicite si conceptuale dintre sistemele juridice nu sunt in sine problematice; intrucat, cu toate acestea, trebuie luate in considerare consecintele juridice negative pentru cetateni care decurg din aceste divergente; intrucat conceptul de emulatie legislativa, sau de abordare de jos in sus a convergentei, ar trebui transpus in practica prin incurajarea comunicarii economice si intelectuale intre diferitele sisteme juridice; intrucat capacitatea de a intelege si de a gestiona diferentele dintre sistemele noastre juridice nu poate rezulta decat dintr-o cultura judiciara europeana, care sa fie alimentata prin partajarea cunostintelor si prin comunicare, prin studiul dreptului comparat si printr-o schimbare radicala a modului de predare a dreptului in universitati si a modului in care judecatorii iau parte la formarea si dezvoltarea profesionala a acestora, asa cum se explica in rezolutia Parlamentului din 17 iunie 2010, insotite de eforturi mai intense pentru a depasi obstacolele lingvistice; intrucat este necesar sa se reflecteze acum asupra acestui lucru si sa se elaboreze un plan, chiar daca demersul cere timp;
J. intrucat ar trebui in acelasi timp incurajat un dialog mai amplu si contacte profesionale mai frecvente la nivel european, pentru a permite o serie de schimbari in maniera de predare si in programe, care urmeaza a fi definite in functie de necesitatile celor care activeaza in domeniu, ale clientilor lor si ale pietei in ansamblu; intrucat viitoarea Comunicare a Comisiei privind Planul european de actiune pentru toate profesiile juridice ar trebui sa ia in considerare diferitele traditii si metode de predare, precum si nevoile diferite ale profesionistilor din diferite zone geografice sau domenii, incurajand totodata schimbul de bune practici;
K. intrucat este vital sa nu ii trecem cu vederea pe practicieni atunci cand construim o cultura judiciara europeana; intrucat, desi este de la sine inteles ca statele membre si organizatiile profesionale nationale isi mentin responsabilitatea pentru definirea modalitatii celei mai potrivite de formare si pentru a veni in intampinarea necesitatilor avocatilor si ale clientilor lor in fiecare stat membru, in conformitate cu principiul subsidiaritatii si, desi este evident ca organizatiile profesionale nationale sunt cele mai in masura sa identifice aceste nevoi, pentru ca sunt mai aproape de cei care practica aceste profesii si de pietele in care acestia actioneaza, aceste organizatii au un rol esential la nivel european; intrucat este esential sa implicam si sa ne bazam pe structurile deja existente, in special pe universitati si organizatii profesionale; intrucat se impune o revizuire de fond si pe domenii a formarii in domeniul judiciar, a formarii practicienilor si a programelor analitice la nivel de universitate; intrucat este esentiala initierea unei reflectii riguroase asupra modului in care Uniunea ar putea oferi asistenta in mod eficace in acest demers si asupra modului in care ar putea incuraja autoritatile nationale competente sa preia responsabilitatea acestui proiect;
L. intrucat aceste chestiuni tin de insasi esenta Europei si de provocarea SLSJ si nu ar trebui considerate contradictorii in raport cu dezvoltarea si predarea unei culturi juridice cu adevarat europene;
M. intrucat, conform preambulului Tratatului de la Lisabona, semnatarii declara ca sunt determinati sa “puna bazele unei uniuni tot mai stranse intre natiunile europene”, ceea ce presupune reducerea distantei reale si a aceleia resimtite intre Uniunea Europeana, dreptul sau si cetatenii sai;
N. intrucat dreptul european trebuie sa deserveasca cetatenii, in special in domeniul dreptului familiei si al starii civile;
O. intrucat Comisia trebuie sa se asigure ca Planul de actiune de la Stockholm reflecta efectiv necesitatile cetatenilor si ale societatilor, in special ale intreprinderilor mici si mijlocii, legate de o prezenta mai pronuntata a caracterului european (in ceea ce priveste mobilitatea, dreptul muncii, nevoile antreprenoriale sau egalitatea de sanse), promovand securitatea juridica si accesul la o justitie rapida si eficienta;
P. intrucat, in acest context, trebuie acordata o atentie cat mai mare simplificarii mecanismelor justitiei si sistemului judiciar, precum si asigurarii unor proceduri mai clare si mai accesibile, tinand seama de necesitatea de a reduce cheltuielile, mai ales in actualele conditii economice;
Q. intrucat accentul pe autonomia partilor din initiativele recente ale UE cu privire la chestiuni sensibile din dreptul familiei, cu implicatii transnationale, risca sa deschida calea unor practici inacceptabile de negociere a jurisdictiei, daca nu se aplica restrictii clare,
1. felicita Comisia pentru propunerea sa de Plan de actiune;
2. considera, cu toate acestea, ca este momentul prielnic pentru a reflecta asupra dezvoltarii viitoare a SLSJ si invita Comisia sa initieze o dezbatere de amploare, la care sa participe toate partile interesate, in special judecatorii si practicienii din domeniu;
3. solicita Comisiei sa faca de urgenta, printr-o evaluare de impact ex post, un bilant al masurilor deja adoptate in domeniul dreptului civil si al dreptului familiei, pentru a le evalua eficacitatea si a estima masura in care acestea au reusit sa-si atinga scopurile si sa satisfaca nevoile cetatenilor, societatilor si profesionistilor; considera ca, in acelasi timp, ar trebui efectuat un sondaj in special al ministrilor nationali ai justitiei, al profesiilor juridice, comunitatii de afaceri si al organizatiilor de consumatori, pentru a identifica sectoarele in care sunt necesare sau de dorit noi masuri de cooperare in materie civila;
4. invita Comisia sa respecte Rezolutia sa din 17 iunie 2010 referitoare la formarea judiciara, pe parcursul consultarilor cu Parlamentul;
5. subliniaza inca o data necesitatea apelarii la toate mijloacele posibile in vederea construirii unei culturi judiciare europene, in special prin educatie si formare juridica;
6. recomanda ca programele de schimb de tip “Erasmus”, propuse in Planul de actiune, sa reprezinte doar una dintr-o serie de initiative care sa stimuleze comunicarea verticala si orizontala dintre instantele nationale si cele europene; atrage atentia asupra faptului ca Parlamentul intentioneaza sa comande un studiu care va analiza programele de formare si unitatile de invatamant din domeniul judiciar la nivel national, cu scopul de a identifica si bunele practici din acest sector;
7. observa ca institutiile si retelele de formare de la nivel national, in calitate de “avangarda” a punerii in aplicare a dreptului european in statele membre, avand contact direct cu instantele nationale si cu sistemele judiciare si intelegand in profunzime culturile si nevoile nationale din domeniul juridic, ar trebui sa fie motoarele dezvoltarii unei culturi judiciare europene comune;
8. considera ca un prim pas poate fi realizat prin crearea unui forum periodic, care sa reuneasca judecatori aflati la toate nivelurile ierarhice, specializati pe domenii de drept care se confrunta frecvent cu chestiuni transfrontaliere, precum cauzele de drept maritim, comercial, al familiei si cauze privind vatamarea corporala pentru a discuta pe marginea unui domeniu nou sau despre domenii de controversa sau de dificultate juridica, pentru a incuraja discutiile, crearea de contacte si de canale de comunicare si de colaborare si pentru a ajunge la incredere si intelegere reciproca; considera ca acest proiect poate fi sprijinit prin participarea activa a universitatilor si prin participarea practicienilor din domeniu;
9. considera necesar sprijinul Comisiei pentru dialogul si comunicarea permanenta si eficienta dintre organismele europene ale profesiilor juridice in cadrul Consiliului Barourilor Europene (CCBE); considera ca acesta ar putea servi drept baza pentru o serie de initiative ulterioare transfrontaliere de formare ale organizatiilor profesionale, in parteneriat cu alti actori europeni, precum Academia de Drept European (ERA);
10. apreciaza contributia financiara generoasa a Comisiei la proiectele transnationale de formare juridica in domeniul justitiei civile, dar regreta faptul ca aceasta finantare este dificil de accesat si de utilizat eficient, in mare masura datorita inflexibilitatii sistemului actual; ia act, in plus, de problemele de recuperare a sumelor alocate in cadrul programelor de formare cofinantate si de faptul ca organizarea acestor programe presupune din partea organizatiilor profesionale implicate imobilizarea unor fonduri importante pentru o perioada lunga, datorata cerintelor impuse de Comisie; solicita, de aceea, o abordare mai flexibila si mai inovatoare din partea Comisiei, care sa permita organizatiilor care nu dispun de lichiditati importante sa aiba acces la programele de formare;
11. observa faptul ca tratarea dreptului european ca pe o materie distincta in cadrul educatiei si formarii juridice si judiciare are un efect de marginalizare; recomanda prin urmare ca, in plus, programele analitice de educatie si formare juridica sa incorporeze cu regularitate dreptul european in fiecare specializare principala; considera ca dreptul comparat ar trebui sa devina un element-cheie al programelor universitatilor;
12. tinand cont de faptul ca educatia si formarea reprezinta in primul rand o competenta a statelor membre, invita Comisia sa initieze un dialog cu toti responsabilii in domeniul educatiei juridice, in scopul atingerii acestor obiective; recomanda, de asemenea, ca, pe termen lung, avocatilor sa li se ceara sa aiba cunostinte practice de cel putin o alta limba a Uniunii; considera ca atingerea acestui obiectiv ar trebui stimulata inca din prezent, prin cresterea finantarilor si prin incurajarea studentilor de a participa la programe de tip Erasmus in timpul studiilor lor juridice;
13. luand in considerare obiectivul ambitios al Programului de la Stockholm de a oferi, pana in 2014, programe europene de formare pentru jumatate din judecatorii, procurorii, personalul judiciar si alti angajati implicati in cooperarea europeana, precum si cererea sa ca, pentru realizarea acestui obiectiv, sa fie utilizate in special institutiile de formare existente, subliniaza faptul ca Reteaua Europeana a Presedintilor Curtilor Supreme, Reteaua europeana de Consilii ale Magistraturii, Asociatia Consiliilor de Stat si a Jurisdictiilor Administrative Supreme si Reteaua Eurojustice a procurorilor generali europeni, executorii judecatoresti si practicienii in domeniul dreptului au foarte multe de oferit prin coordonarea si promovarea formarii profesionale a autoritatilor judiciare, prin intelegerea reciproca a sistemelor juridice ale altor state membre si prin facilitarea solutionarii litigiilor si problemelor transfrontaliere, insa activitatile acestora trebuie inlesnite si finantate corespunzator; considera, prin urmare, ca trebuie definit un plan finantat integral care sa vizeze formarea judiciara europeana in colaborare cu retelele judiciare mentionate mai sus, evitandu-se suprapunerea inutila a programelor si structurilor, care sa conduca la infiintarea unei Academii Judiciare Europene compusa din Reteaua europeana de formare judiciara si din Academia de Drept European;
14. considera ca, in special in etapa elaborarii legislatiei UE din domeniul dreptului civil si dreptului familiei, ar trebui sa se creeze conditii pentru ca judecatorii de la nivel national si de la nivelul Uniunii sa-si poata exprima punctul de vedere asupra aspectelor tehnice ale masurilor propuse, pentru a se asigura ca viitoarea legislatie poate fi implementata si aplicata de catre judecatorii nationali cu cat mai putine dificultati; considera ca aceasta ar putea contribui la multiplicarea contactelor dintre judecatori, deschizand astfel noi canale de comunicare; saluta informatiile primite de la autoritatile judiciare nationale pe parcursul procedurilor legislative;
15. considera ca Comisia ar trebui sa acorde prioritate rezolvarii dificultatilor aparute ca urmare a divergentelor din dreptul procedural national (de exemplu, in cazul termenelor de prescriptie si al aplicarii legii straine de catre instante); sugereaza, data fiind importanta capitala a acestui aspect, devansarea din 2013 in 2011 a datei la care urmeaza sa fie prezentat raportul Comisiei privind functionarea actualului sistem UE de drept procedural civil transfrontalier; solicita Comisiei sa ia in considerare rezolutia Parlamentului din 1 februarie 2007 [3] si sa prezinte de urgenta o propunere de instituire a unui termen limita comun pentru litigiile transfrontaliere care implica vatamari corporale si accidente mortale;
16. saluta Cartea verde din 1 iulie 2010 privind optiunile de politica in perspectiva unui drept european al contractelor pentru consumatori si intreprinderi si sustine initiativa ambitioasa a Comisiei de a crea un instrument european de drept contractual, care sa poata fi aplicat, facultativ, de partile contractante (COM(2010)0348);
17. subliniaza importanta unor mecanisme judiciare transfrontaliere pentru rezolvarea cazurilor de frauda si de practici comerciale inselatoare, care isi au originea in anumite state membre, dar vizeaza cetateni, ONG-uri si IMM-uri din alte state membre;
18. atrage atentia asupra rezolutiei Parlamentului din 10 martie 2009 privind cooperarea intre instantele statelor membre pentru obtinerea de probe in materie civila sau comerciala [4] si solicita Comisiei sa ia masuri pentru a ameliora cooperarea dintre instantele din statele membre in materie de obtinere a probelor si a cresterii eficientei Regulamentului (CE) nr. 1206/2001, in special asigurand o mai buna informare a instantelor si a profesionistilor cu privire la acesta si faptul ca acestia utilizeaza la scara larga tehnologiile informatiei si videoconferintele; considera ca ar trebui sa existe un sistem securizat pentru trimiterea si primirea de emailuri si considera ca problemele de acest tip ar trebui tratate in cadrul strategiei europene e-Justitie;
19. saluta faptul ca Planul de actiune propune o initiativa legislativa referitoare la un regulament privind imbunatatirea eficientei executarii hotararilor judecatoresti cu privire la transparenta patrimoniului debitorilor si la un regulament similar privind sechestrul asupra conturilor bancare; atrage atentia, cu toate acestea, asupra naturii complementare a celor doua propuneri, care ar trebui prezentate cat mai curand;
20. considera ca astfel de initiative sunt din ce in ce mai importante in contextul recesiunii economice;
21. invita Comisia sa avanseze in ceea ce priveste aceste initiative in cel mai scurt timp, axandu-se pe posibilitatea gasirii unei cai de atac independente europene pentru dezvaluirea si/sau inghetarea activelor in cauzele transfrontaliere;
22. subliniaza ca acest domeniu are importante consecinte financiare si asupra imaginii; in acest context, incurajeaza recurgerea preventiva la modalitati alternative de solutionare a litigiilor;
23. considera ca o consolidare a justitiei prin metodele mentionate in prezentul raport, conduce desigur la dezvoltarea si intarirea raporturilor economice si de munca, ajutand la crearea unei adevarate piete unice;
24. invita Comisia si statele membre sa creasca nivelul de uniformitate a aplicarii legislatiei UE (in aspectele procedurale), focalizandu-se asupra unor reguli si proceduri administrative standardizate, aplicabile in domenii integrate ale UE, cum sunt impozitarea, vama, comertul si protectia consumatorilor, in limitele Tratatelor UE, pentru a asigura functionarea pietei unice si a liberei concurente;
25. subliniaza faptul ca Programul de la Stockholm vizeaza instituirea unui spatiu european de libertate, securitate si justitie care sa garanteze drepturile fundamentale ale cetatenilor, inclusiv libertatea de intreprindere, cu scopul de a dezvolta spiritul intreprinzator in diverse sectoare ale economiei;
26. sprijina cu convingere Comisia in obiectivul sau de a adopta propuneri legislative care sa reduca costurile activitatilor comerciale si ale tranzactiilor, in special in cazul IMM-urilor;
27. incurajeaza initiativele comune ale Comisiei si statelor membre de sprijinire a IMM-urilor din intreaga UE care desfasoara activitati transfrontaliere, prin eliminarea birocratiei pentru a reduce semnificativ sarcinile administrative, financiare si de reglementare; saluta viitoarea revizuire a Directivei privind intarzierea efectuarii platilor;
28. subliniaza ca functionarea adecvata a pietei unice sprijina spatiul european de libertate, securitate si justitie si contribuie la consolidarea modelului european al economiei sociale de piata; recunoaste totodata ca crearea unui spatiu european de libertate, securitate si justitie va consolida piata unica si, in special, protectia consumatorilor;
29. subliniaza ca articolul 12 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene reafirma, drept dispozitie de aplicare generala, ca protectia consumatorilor ar trebui luata in considerare la definirea si punerea in aplicare a celorlalte politici si actiuni ale Uniunii; subliniaza importanta noii propuneri de directiva privind drepturile consumatorilor, precum si viitoarea actualizare a Directivei privind pachetele de calatorii, a Directivei privind practicile comerciale neloiale si a Directivei privind publicitatea inselatoare si comparativa;
30. invita Comisia sa asigure eliminarea tuturor barierelor din calea dezvoltarii comertului electronic, identificate cel mai recent in “Agenda digitala” din 2010, atat prin mijloace legislative, cat si nelegislative; solicita rezolvarea rapida a problemelor legate de comertul transfrontalier in cazul achizitiilor online efectuate de consumatori, in special in ceea ce priveste plata si livrarile transfrontaliere; subliniaza necesitatea de a creste increderea consumatorilor si a intreprinderilor in comertul electronic transfrontalier, printre altele prin consolidarea luptei impotriva criminalitatii informatice si a contrafacerii; solicita elaborarea unei carte europene a drepturilor consumatorilor in domeniul serviciilor online si al comertului electronic;
31. reaminteste solicitarea adresata Comisiei de a asigura informarea imediata si completa a Parlamentului European cu privire la evolutia negocierilor ACTA, la fiecare etapa a negocierilor, pentru a respecta litera si spiritul Tratatului de la Lisabona, precum si cererea sa de garantare a faptului ca ACTA nu va modifica acquis-ul in materie de respectare a DPI si a drepturilor fundamentale; solicita Comisiei sa se implice in mod activ in relatiile cu tarile terte care nu sunt parte la negocierile ACTA, in special cu tarile emergente;
32. atrage atentia asupra problemelor legate de insecuritatea juridica a schimburilor comerciale din si spre tarile non-UE, precum si asupra problemei referitoare la jurisdictia competenta pentru solutionarea unei anumite dispute; observa faptul ca, desi exista principii de drept international privat, aplicarea acestora ridica un numar de probleme care afecteaza in principal consumatorii si intreprinderile mici, care deseori nu isi cunosc drepturile; subliniaza, de asemenea, noile provocari juridice care rezulta in urma globalizarii si a dezvoltarii tranzactiilor efectuate pe internet; subliniaza nevoia adoptarii unei abordari coerente la nivel international pentru a evita penalizarea consumatorilor si a intreprinderilor mici pentru aceasta situatie;
33. atrage atentia Comisiei, in contextul dreptului societatilor, care este afectat de dreptul international privat, asupra rezolutiei Parlamentului din 10 martie 2009, ce contine recomandari adresate Comisiei privind transferul transfrontalier al sediului social al unei societati (2008/2196(INI)), rezolutiei din 4 iulie 2006 privind recentele evolutii si perspective in legatura cu dreptul societatilor comerciale si rezolutiei din 25 octombrie 2007 privind societatile private europene si la a paisprezecea directiva in domeniul dreptului societatilor comerciale privind transferul sediului societatii, precum si asupra hotararilor Curtii de Justitie in cauzele Daily Mail si General Trust, Centros, Überseering, Inspire Art, SEVIC Systems, si Cartesio;
34. constata ca, conform hotararii din cauza Cartesio, in lipsa unei definitii uniforme in dreptul Uniunii a companiilor care pot beneficia de dreptul de stabilire pe baza unui singur factor de legatura care sa determine legea nationala aplicabila unei societati, problema daca articolul 49 TFUE se aplica sau nu unei societati care invoca libertatea fundamentala consacrata in acest articol este o chestiune preliminara, care, dupa cum prevede actualmente dreptul Uniunii, poate fi solutionata doar de catre legea nationala aplicabila; considera, de asemenea, ca modificarile din dreptul societatilor preconizate de tratat, realizate prin intermediul legislatiei si al acordurilor, nu au abordat inca problema diferentelor dintre legislatiile statelor membre si, evident, nici nu au rezolvat-o; remarca ca aceasta evidentiaza o lacuna a dreptului Uniunii; isi reitereaza solicitarea de a remedia aceasta deficienta;
35. solicita Comisiei sa faca tot posibilul la Conferinta de la Haga pentru a readuce in atentie proiectul de conventie cu privire la hotararile internationale; considera ca Comisia ar putea incepe cu o serie de consultari la scara larga, informand si consultand Parlamentul, cu privire la pertinenta atribuirii unui efect reflexiv dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001 [5] in vederea impulsionarii altor tari, si in special Statele Unite, spre reluarea negocierilor; considera ca ar fi prematur si inadecvat sa se ia in considerare posibilitatea acordarii unui efect reflexiv dispozitiilor acestui regulament inainte de a face suficient de clar faptul ca incercarile de reluare a negocierilor la Haga au esuat si ca, din consultarile si studiile realizate rezulta ca aceasta ar putea aduce beneficii si avantaje cetatenilor, societatilor si profesionistilor din UE;
36. solicita Comisarului pentru Justitie sa se asigure ca, in viitor, Parlamentul va fi implicat mai indeaproape in activitatile Comisiei si Consiliului la Conferinta de la Haga, prin intermediul observatorilor din partea Parlamentului si al unor declaratii periodice adresate comisiei parlamentare competente; in acest context, reaminteste Comisiei angajamentele institutionale luate de Comisarul Frattini in fata Parlamentului in septembrie 2006, in virtutea carora Comisia ar coopera intru totul cu Parlamentul in lucrarile sale de la Conferinta de Haga;
37. incurajeaza Comisia sa-si asume pe deplin rolul in cadrul lucrarilor Conferintei de la Haga; solicita Comisiei sa ia masuri pentru a se asigura ca UE va ratifica Conventia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind protectia copiilor;
38. decide sa creeze un forum interparlamentar pe tema lucrarilor Conferintei de la Haga; considera, cu titlul de exemplu, ca promovarea, la Conferinta de la Haga, a autonomiei partilor in relatiile contractuale din intreaga lume, are implicatii atat de serioase in ceea ce priveste eludarea normelor obligatorii, incat sunt absolut necesare dezbateri si reflectii pe aceasta tema in forurile democratice de pretutindeni;
39. ia act de instituirea de catre Comisie a unui grup de lucru pe tema arbitrajului; previne Comisia asupra pericolului de a adopta o initiativa legislativa in acest domeniu fara a organiza consultari deschise, cu implicarea totala a Parlamentului; solicita Comisiei sa invite un reprezentant al comisiei parlamentare competente la toate grupurile de lucru de acest tip si considera ca, fara a aduce atingere dreptului de initiativa al Comisiei, Parlamentul European ar trebui sa aiba dreptul sa numeasca unul sau mai multi membri in aceste grupuri de lucru, pentru a se asigura ca sunt cu adevarat reprezentative;
40. subliniaza necesitatea de a de a asigura recunoasterea reciproca a documentelor oficiale eliberate de administratiile nationale; saluta eforturile Comisiei de a da cetatenilor posibilitatea de a-si exercita drepturile la libera circulatie si sustine ferm planurile de realizare efectiva a recunoasterii reciproce a efectelor documentelor de stare civila; solicita eforturi mai intense pentru a reduce obstacolele pe care le intampina cetatenii in a-si exercita dreptul la libera circulatie, in special in ceea ce priveste accesul la beneficiile sociale care li se cuvin si dreptul de a vota la alegerile municipale;
41. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului, Comisiei, guvernelor si parlamentelor statelor membre.
[1] JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12.
[2] Texte adoptate, P7_TA(2010)0242.
[3] JO C 250 E, 25.10.2007, p. 99.
[4] JO C 87 E, 1.4.2010, p. 21.
[5] Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala (JO L 12, 16.1.2001, p. 1).

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close