Rezolutia Parlamentului European referitoare la adoptia internationala in Uniunea Europeana

Rezolutia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la adoptia internationala in Uniunea Europeana

2012/C 136 E/05

Parlamentul European,
– avand in vedere Conventia privind drepturile copiilor a Organizatiei Natiunilor Unite, adoptata de Adunarea Generala ONU la 20 noiembrie 1989, in special articolul 21 din aceasta,
– avand in vedere Conventia europeana din 1967 privind adoptia copiilor,
– avand in vedere Conventia privind protectia copilului si cooperarea in cazul adoptiilor interstatale (semnata la Haga la 29 mai 1993) si Conventia europeana din 25 ianuarie1996 a Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului (ETS nr. 160),
– avand in vedere articolul 24 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,
– avand in vedere articolul 3 alineatele (3) si (5) din Tratatul privind Uniunea Europeana,
– avand in vedere Rezolutia sa din 12 decembrie 1996 referitoare la imbunatatirea legislatiei si cooperarea intre statele membre in ceea ce priveste adoptia minorilor [1],
– avand in vedere Rezolutia sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului [2],
– avand in vedere articolul 115 alineatul (5) si articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul sau de procedura,

A. intrucat calitatea vietii oricarui copil si apararea intereselor superioare ale copiilor au o importanta enorma si intrucat protectia drepturilor copiilor este un obiectiv al Uniunii Europene;
B. intrucat in domeniul adoptiei competentele revin statelor membre care implementeaza procedurile relevante in conformitate cu interesele superioare ale copiilor;
C. intrucat exista conventii in vigoare care se refera la protectia copiilor si la responsabilitatile parintilor, indeosebi Conventia europeana in materia adoptiei de copii din 1967 care vizeaza armonizarea legislatiilor statelor membre atunci cand adoptia implica mutarea unui copil dintr-un stat in altul si Conventia din 1993 privind protectia copilului si cooperarea in cazul adoptiilor interstatale (Conventia de la Haga);
D. intrucat toate statele membre UE au semnat Conventia de la Haga;
E. intrucat Conventia de la Haga a permis inregistrarea unor progrese considerabile;
F. intrucat Conventia Natiunilor Unite privind drepturile copilului si Conventia de la Haga descriu familia ca fiind grupul fundamental al societatii, mediu natural pentru cresterea si bunastarea copiilor in marea majoritate a cazurilor si prima optiune cand vine vorba de ingrijirea copiilor;
G. intrucat in situatia in care copiii nu pot beneficia de ingrijirea de baza din partea familiei adoptia ar trebui sa fie una dintre optiunile secundare naturale iar plasarea acestora in institutiile specializate ar trebui sa fie cu adevarat ultima optiune;
H. intrucat in Europa problema copilariei marcate de lipsuri si mai ales cea a copiilor abandonati si institutionalizati este foarte acuta si ar trebui tratata cu cea mai mare seriozitate;
I. intrucat incalcarea drepturilor copilului, violenta impotriva copiilor si traficul cu copii pentru adoptie, prostitutie, munca ilegala, casatorie fortata si cersit sau in orice alt scop ilegal, ramane o problema in UE;
J. intrucat este importanta protectia dreptului copiilor la o viata de familie, garantand ca acestia nu sunt fortati sa petreaca perioade lungi de timp in orfelinate;
K. intrucat odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a devenit obligatorie: intrucat. in conformitate cu articolul 24 din Carta, “copiii au dreptul la protectia si ingrijirile necesare pentru asigurarea bunastarii lor”; si intrucat, de asemenea, articolul 3 din Tratatul de la Lisabona mentioneaza ca “protectia drepturilor copilului” este unul dintre obiectivele Uniunii;
1. invita sa se reflecteze asupra posibilitatii coordonarii la nivel european a politicilor si strategiilor privind instrumentul adoptiei internationale, in conformitate cu conventiile internationale, in vederea imbunatatirii asistentei in domeniul serviciilor de informare, pregatirii adoptiei interstatale, procesarii cererilor de adoptii internationale si a serviciilor post-adoptie, tinand cont de faptul ca toate conventiile internationale privind protectia drepturilor copilului recunosc dreptul copiilor orfani sau abandonati de a avea o familie si de a fi protejati;
2. solicita Comisiei sa examineze functionarea sistemelor nationale la nivel european;
3. considera ca ar trebui sa se acorde prioritate, ori de cate ori este posibil si in interesul superior al copilului, adoptiei in tara de origine a copilului, solutii alternative putand fi gasirea unei familii de plasament, precum ingrijirea personala sau de tip rezidential sau gasirea unei familii prin adoptie internationala, in conformitate cu legislatia nationala relevanta si conventiile internationala si ca plasarea intr-o institutie ar trebui folosita doar ca solutie temporara;
4. subliniaza faptul ca trebuie aplicata legislatia din tara de origine a familiei care cauta un copil pentru adoptie internationala ori de cate ori se pune problema protectiei drepturilor copiilor pe termen lung;
5. indeamna statele membre si Comisia, in cooperare cu Conferinta de la Haga, Consiliul Europei si organizatiile pentru protectia copiilor, sa stabileasca un cadru pentru a asigura transparenta si evaluarea evolutiei copiilor abandonati si a celor adoptati, inclusiv a celor care au facut obiectul unei adoptii internationale si sa isi coordoneze actiunile in vederea unui efort de prevenire a adoptiei in scopul traficului de copii;
6. solicita institutiilor UE sa joace un rol mai activ in cadrul Conferintei de la Haga pentru a exercita presiune asupra Conferintei pentru a imbunatati, a simplifica si a facilita procedurile aferente adoptiei internationale si a elimina birocratia inutila asigurand, totodata, apararea drepturilor copiilor din tarile terte;
7. solicita autoritatilor nationale competente sa prezinte rapoarte periodice statelor membre de origine in legatura cu dezvoltarea unui copil care a facut obiectul unei adoptii internationale;
8. invita statele membre sa recunoasca implicatiile psihologice, emotionale, fizice si sociale/educationale care pot interveni atunci cand un copil este mutat din locul sau de origine si sa ofere asistenta corespunzatoare parintilor adoptivi si copilului adoptat;
9. indeamna statele membre sa acorde o atentie deosebita copiilor cu nevoi speciale, precum copiii care necesita ingrijire medicala si copiii cu handicap;
10. recunoaste ca elementele de protectie procedurale si examinarea atenta a tuturor documentelor de adoptie, inclusiv certificatele de nastere, contribuie la protectia copilului impotriva incalcarii drepturilor sale, care apare atunci cand exista dubii cu privire la varsta sau identitatea copilului; considera ca un sistem fiabil de inregistrare a nasterii poate impiedica traficul de copii in scopul adoptiei si solicita sa se ia in considerare solutii legale pentru a facilita recunoasterea reciproca a documentelor necesare pentru adoptie;
11. solicita institutiilor UE si statelor membre sa participe in mod activ la lupta impotriva traficului de copii in scopul adoptiei;
12. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Presedintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Conferintei de la Haga, precum si parlamentelor si guvernelor statelor membre.

[1] JO C 20, 20.1.1997, p. 176.
[2] JO C 41 E, 19.2.2009, p. 24.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close