DCC 399/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 4 si art. 257 lit. d) C.fisc.

In M. Of. nr. 391 din 12 iunie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 399/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 4 si art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (4) si art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Centrul International pentru Invatamant Superior “Tehnoeconomia Europeana” din Bucuresti in Dosarul nr. 10.948/3/2011 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.680D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat nu sunt incalcate normele constitutionale invocate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 3.727 din 8 noiembrie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 10.948/3/2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (4) si art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Centrul International pentru Invatamant Superior “Tehnoeconomia Europeana” din Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii a unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca prin instituirea unor anumite facilitati fiscale doar pentru institutiile de invatamant superior autorizate provizoriu sau acreditate se creeaza discriminari, in raport cu institutiile de invatamant superior particulare infiintate inainte de anul 1993 si autorizate printr-o hotarare judecatoreasca.
De asemenea, arata ca, in speta, prevederile criticate au fost gresit interpretate si aplicate si reprezinta o confiscare a proprietatii private, intrucat opereaza un transfer de proprietate injust din patrimoniul particular in cel public.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal opineaza ca prevederile criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, mentionand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. In acest sens arata ca stabilirea prin lege a obligatiei de plata a anumitor impozite sau taxe, precum si eventualele scutiri de plata acestora tin de optiunea exclusiva a legiuitorului, cu conditia ca aceste reglementari sa se aplice in mod uniform pentru situatii egale. Scopul acestor scutiri este tocmai acela de a facilita accesul la invatatura. Totodata, stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata a unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se intemeiaza tocmai pe principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevazut la art. 56 alin. (2) din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand actul de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, il constituie dispozitiile art. 250 alin. (4) si art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. In realitate, avand in vedere motivarea autoarei acesteia, Curtea retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 250 alin. (1) pct. 4 si art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au urmatorul cuprins:
– Art. 250 alin. (1) pct. 4: “(1) Cladirile pentru care nu se datoreaza impozit, prin efectul legii, sunt, dupa cum urmeaza: […]
4. cladirile care constituie patrimoniul unitatilor si institutiilor de invatamant de stat, confesional sau particular, autorizate sa functioneze provizoriu ori acreditate, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice;”;
– Art. 257 lit. d): “Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru: […]
d) orice teren al unei institutii de invatamant preuniversitar si universitar, autorizata provizoriu sau acreditata;”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, art. 32 privind dreptul la invatatura, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 56 alin. (2) referitor la asezarea justa a sarcinilor fiscale si art. 135 alin. (2) privind economia.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
Prin dispozitiile legale criticate, cladirile care constituie patrimoniul unitatilor si institutiilor de invatamant de stat, confesional sau particular, autorizate sa functioneze provizoriu ori acreditate, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice, precum si orice teren al unei institutii de invatamant preuniversitar si universitar, autorizata provizoriu sau acreditata, sunt exceptate de la plata impozitului pe cladiri si pe teren.
Curtea a retinut, in jurisprudenta sa, ca exceptarea prin lege de la plata unor impozite si taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activitati ori bunuri nu poate sa fie considerata, prin ea insasi, ca neconstitutionala. Dimpotriva, astfel cum a retinut Curtea prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, exceptarea de la impozite si taxe ori stabilirea unor reduceri in aceasta materie reprezinta o practica legislativa curenta care corespunde fie necesitatii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor ratiuni economice.
In cazul de fata, Curtea observa ca stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata a unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se intemeiaza tocmai pe principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevazut de art. 56 alin. (2) din Constitutie, astfel dandu-se posibilitatea institutiilor de invatamant mentionate in textul criticat de a-si indrepta efectiv resursele financiare spre imbunatatirea procesului de invatamant.
Curtea nu poate retine nici critica autorului prezentei exceptii, potrivit caruia textele criticate duc la o confiscare a proprietatii private, nefiind efectuat niciun transfer de proprietate injust din patrimoniul particular in patrimoniul public. Textele criticate stabilesc doar scutirile de la obligatiile legale de plata a impozitului pe cladiri si pe teren pentru institutiile de invatamant preuniversitar si universitar autorizate provizoriu sau acreditate, fara sa afecteze in vreun fel patrimoniul persoanei juridice care intra sub incidenta acestora.
In ceea ce priveste pretinsa discriminare, respectiv incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constatata ca, astfel cum a retinut constant in jurisprudenta sa, in masura in care reglementarile deduse controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, fara nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.
Or, dispozitiile criticate nu creeaza o situatie discriminatorie intre institutiile de invatamant superior autorizate provizoriu sau acreditate si asa-zisele institutii de invatamant superior neautorizate sau neacreditate, intrucat, potrivit Legii educatiei nationale nr. 1/2011, posibilitatea de a functiona ca institutie de invatamant superior este permisa numai acelora autorizate sau acreditate, nu si celor infiintate prin hotarare judecatoreasca si care sunt obligate sa parcurga procedura autorizarii si, respectiv, acreditarii.
Prin dispozitiile Codului fiscal, aceste facilitati se aplica numai institutiilor de invatamant superior autorizate sau acreditate, astfel incat nu se poate retine situatia de egalitate intre aceste institutii si cele neautorizate sau neacreditate.
Avand in vedere finalitatea urmarita, prin textele de lege criticate, respectiv protejarea si incurajarea dreptului la invatatura, Curtea observa ca nu se aduce atingere nici dispozitiilor constitutionale ale art. 32 privind dreptul la invatatura.
In aceste conditii nu poate fi primita nici invocarea dispozitiilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, intrucat nu s-a constatat incalcarea vreunei prevederi constitutionale care consacra drepturi sau libertati fundamentale.
De asemenea, in ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 135 alin. (2) din Constitutie, Curtea observa ca acestea nu au incidenta in cauza.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 4 si art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Centrul International pentru Invatamant Superior “Tehnoeconomia Europeana” din Bucuresti in Dosarul nr. 10.948/3/2011 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 aprilie 2012.