Decizia Curtii Constitutionale nr. 367/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 401 din 15 iunie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 367/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Melles Elod in Dosarul nr. 3.660/96/2010 al Tribunalului Harghita – Sectia civila. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 414D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 martie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 3.660/96/2010, Tribunalul Harghita – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Melles Elod intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie un regim diferit intre proprietarii constructiilor vechi care nu efectueaza lucrari de intretinere a imobilului si cei care efectueaza astfel de lucrari. De asemenea, considera ca textul criticat contravine si prevederilor art. 44 si art. 56 din Constitutie.
Tribunalul Harghita – Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile de lege criticate se aplica tuturor persoanelor care efectueaza lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere la imobilul proprietate personala.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca reglementarea criticata nu este de natura a aduce atingere dreptului de proprietate privata sau principiului privind justa asezare a sarcinilor fiscale. Stabilirea unui nivel al impozitului pentru o anumita categorie de imobile reprezinta o masura de politica fiscala, statul fiind cel care isi stabileste sistemul legal de impunere, in vederea asigurarii unei juste asezari a sarcinilor fiscale. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 16 din Constitutie, se arata ca prevederile criticate nu au caracter discriminatoriu, aplicandu-se in mod egal proprietarilor aceleiasi categorii de cladiri.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile de lege criticate se aplica tuturor persoanelor aflate in situatia reglementata de ipoteza normelor juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare. Totodata, dispozitiile legale criticate nu contin norme contrare dreptului de proprietate privata si nici regulilor constitutionale privind contributiile financiare. Potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, astfel incat nu se poate retine ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmatorul continut: “In cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminarii se actualizeaza, astfel ca acesta se considera ca fiind cel in care au fost terminate aceste ultime lucrari.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata si art. 56 referitor la contributiile financiare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine, potrivit jurisprudentei sale constante, ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
In continuare, Curtea retine ca textul de lege criticat are in vedere acele interventii realizate la constructiile existente, interventii care au o anumita amploare si pentru care este necesara obtinerea unei autorizatii de construire (potrivit art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii). Astfel, la actualizarea din punct de vedere fiscal a anului terminarii lucrarilor, organul fiscal nu are in vedere orice actiune asupra imobilului, ci numai pe acelea care prin natura lor au un grad ridicat de interventie asupra acestuia.
Prin urmare, este firesc ca, in cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, anul terminarii sa se actualizeze din punct de vedere fiscal, astfel incat acesta sa fie considerat ca fiind cel in care au fost terminate aceste ultime lucrari.
In continuare, Curtea constata ca reglementarea dedusa controlului de constitutionalitate se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, adica tuturor proprietarilor care au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere a cladirii, fara nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel incat critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie nu este intemeiata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Melles Elod in Dosarul nr. 3.660/96/2010 al Tribunalului Harghita – Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 aprilie 2012.

In M. Of. nr. 401 din 15 iunie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 367/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Melles Elod in Dosarul nr. 3.660/96/2010 al Tribunalului Harghita – Sectia civila. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 414D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 martie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 3.660/96/2010, Tribunalul Harghita – Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Melles Elod intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie un regim diferit intre proprietarii constructiilor vechi care nu efectueaza lucrari de intretinere a imobilului si cei care efectueaza astfel de lucrari. De asemenea, considera ca textul criticat contravine si prevederilor art. 44 si art. 56 din Constitutie.
Tribunalul Harghita – Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile de lege criticate se aplica tuturor persoanelor care efectueaza lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere la imobilul proprietate personala.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca reglementarea criticata nu este de natura a aduce atingere dreptului de proprietate privata sau principiului privind justa asezare a sarcinilor fiscale. Stabilirea unui nivel al impozitului pentru o anumita categorie de imobile reprezinta o masura de politica fiscala, statul fiind cel care isi stabileste sistemul legal de impunere, in vederea asigurarii unei juste asezari a sarcinilor fiscale. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 16 din Constitutie, se arata ca prevederile criticate nu au caracter discriminatoriu, aplicandu-se in mod egal proprietarilor aceleiasi categorii de cladiri.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile de lege criticate se aplica tuturor persoanelor aflate in situatia reglementata de ipoteza normelor juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare. Totodata, dispozitiile legale criticate nu contin norme contrare dreptului de proprietate privata si nici regulilor constitutionale privind contributiile financiare. Potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, astfel incat nu se poate retine ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmatorul continut: “In cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminarii se actualizeaza, astfel ca acesta se considera ca fiind cel in care au fost terminate aceste ultime lucrari.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata si art. 56 referitor la contributiile financiare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine, potrivit jurisprudentei sale constante, ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
In continuare, Curtea retine ca textul de lege criticat are in vedere acele interventii realizate la constructiile existente, interventii care au o anumita amploare si pentru care este necesara obtinerea unei autorizatii de construire (potrivit art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii). Astfel, la actualizarea din punct de vedere fiscal a anului terminarii lucrarilor, organul fiscal nu are in vedere orice actiune asupra imobilului, ci numai pe acelea care prin natura lor au un grad ridicat de interventie asupra acestuia.
Prin urmare, este firesc ca, in cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, anul terminarii sa se actualizeze din punct de vedere fiscal, astfel incat acesta sa fie considerat ca fiind cel in care au fost terminate aceste ultime lucrari.
In continuare, Curtea constata ca reglementarea dedusa controlului de constitutionalitate se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, adica tuturor proprietarilor care au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere a cladirii, fara nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel incat critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie nu este intemeiata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Melles Elod in Dosarul nr. 3.660/96/2010 al Tribunalului Harghita – Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 aprilie 2012.