RIL admis. Decizia nr. 6/2012

feature photo

In M. Of. nr. 411 din 20 iunie 2012 a fost publicata Decizia nr. 6/2012 Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursurile in interesul legii.

Din cuprins:

Completul competent sa judece recursurile in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 6/2012 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 1 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, si ale art. 27^2 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin.

Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava nu si-a desemnat un reprezentat pentru sustinerea recursului in interesul legii.
La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent delegat al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna Aneta Ionescu, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la competenta executorului judecatoresc ori a organului fiscal in executarea hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru creante fiscale.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, in sensul de a se stabili ca executarea hotararilor judecatoresti de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se va efectua, in cazul concursului dintre creditorii fiscali si ceilalti creditori ai debitorului, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursurilor in interesul legii.

INALTA CURTE,
deliberand asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitara

Prin recursurile in interesul legii declarate in conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava, s-a apreciat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la “interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, referitor la competenta executorului judecatoresc ori a organului fiscal in executarea hotararii judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 si pentru creante fiscale”.

2. Examenul jurisprudential

In urma verificarilor jurisprudentei s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, instantele statuand diferit in privinta competentei executorului judecatoresc ori organului fiscal in executarea hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere in conformitate cu cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti

3.1. Unele instante de judecata au considerat ca, in ceea ce priveste hotararile judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta executarii apartine executorului judecatoresc, iar executarea se va executa conform Codului de procedura civila, chiar daca raspunderea a fost atrasa si pentru creantele fiscale.

In motivarea acestei solutii s-a retinut, in esenta, ca atat legea insolventei, cat si Codul de procedura fiscala sunt legi speciale, fiecare avand propriul domeniu de reglementare si, in conditiile in care, la procedura colectiva si concursuala prevazuta de Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, participa toti creditorii, deci inclusiv creditorii bugetari, trebuie sa se supuna in mod neconditionat prevederilor acestei legi. Acestei proceduri speciale nu ii pot fi aplicate dispozitii dintr-o alta lege, care reglementeaza o procedura de recuperare individuala a creantelor, asa cum este Codul de procedura fiscala.

Aceeasi interpretare rezulta si din dispozitiile art. 149 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, care stabileste ca dispozitiile sale se completeaza, in masura compatibilitatii, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului comercial si ale Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 24 mai 2000 privind procedurile de insolventa.

In motivarea acestei orientari a fost avuta in vedere si Decizia nr. 12/2006 in interesul legii, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In concluzie, in toate cazurile in care se pune problema punerii in executare a unei hotarari prin care a fost atrasa raspunderea in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, este aplicabila procedura de executare instituita de Codul de procedura civila, la care face trimitere art. 142 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, atat timp cat procedura insolventei este colectiva, concursuala, unitara si egalitara pentru toti creditorii implicati.

3.2. Alte instante au statuat ca, in cazul hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta executarii apartine organului de executare fiscala, in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

S-a apreciat ca instanta de judecata nu poate incalca dispozitiile legale atata vreme cat legiuitorul a dorit ca la executarea creantelor cuvenite bugetului de stat sa se deroge de la dispozitiile generale referitoare la punerea in executare a hotararii judecatorului-sindic, avand ca obiect atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

4. Opinia procurorului general

Exprimandu-si punctul de vedere, procurorul general a apreciat ca ultimul punct de vedere exprimat in practica judiciara este in litera si spiritul legii si, in consecinta, competenta de executare a hotararilor judecatoresti de atragere a raspunderii, reglementata de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul concursului dintre creditorii fiscali si ceilalti creditori ai debitorului, apartine organelor fiscale potrivit Codului de procedura fiscala. In sustinerea acestei opinii s-a aratat, in esenta, ca prin derogare de la dispozitiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, statueaza ca, in cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru creante fiscale, executarea silita se efectueaza de organul de executare fiscala, in conditiile prezentului cod.

S-a sustinut ca din interpretarea literara a acestei norme juridice rezulta fara echivoc intentia legiuitorului ca, la executarea creantelor fiscale, sa se deroge de la dispozitiile generale referitoare la punerea in executare, prin executorul judecatoresc, a hotararii judecatorului-sindic, avand ca obiect atragerea membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

S-a opinat ca in aceasta situatie executarea silita se va efectua de catre organele fiscale de executare, competente potrivit dispozitiilor art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in conformitate cu prevederile prezentului cod, si nu cu cele ale cartii a V-a a Codului de procedura civila.

5. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Suceava

Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava a apreciat in sensul ca prima orientare jurisprudentiala este in acord cu litera si spiritul legii, avand in vedere si Decizia nr. 12/2006 in interesul legii, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat, cu valoare de principiu, ca legislatia in materie este una speciala si ca orice derogare de la legea speciala trebuie prevazuta in chiar aceasta lege.

6. Raportul asupra recursului in interesul legii

Raportul intocmit in cauza, conform art. 330^6 alin. 6 din Codul de procedura civila, a concluzionat ca fiind corecta una dintre solutiile identificate de examenul jurisprudential, respectiv aceea ca executarea hotararilor judecatoresti de atragere a raspunderii, reglementata de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul concursului dintre creditorii fiscali si ceilalti creditori ai debitorului, apartine organelor fiscale potrivit Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

7. Inalta Curte

Procedura falimentului este o procedura concursuala, colectiva, unica si unitara pentru toti creditorii. Scopul ei este de a asigura reparatia echitabila, egalitara a prejudiciilor suferite de toti creditorii falitului prin insolventa acestuia in sensul ca din rezultatul final al procedurii falimentului fiecare creditor va primi o cota-parte, direct proportional cu ponderea pe care o are propria sa creanta in totalul masei credale, cu respectarea ordinii de prioritate stabilite de legiuitor.

Cand bunurile debitorului insolvent nu sunt indestulatoare pentru acoperirea masei pasive si cand s-a admis cererea de atragere a raspunderii organelor de conducere sau de supraveghere ale debitoarei aflate in insolventa, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, creditorii sunt indreptatiti sa urmareasca personal acele persoane, in scopul satisfacerii creantelor lor.

Ca regula generala, executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila, regula stabilita la art. 142 alin. (1) din acelasi act normativ.

Art. 136 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede in cuprinsul capitolului referitor la organele de executare silita ca, in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente pentru stingerea acestora vor proceda la actiuni de executare silita, potrivit acestui cod.

Alin. (6) al art. 136 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, instituie o norma derogatorie de la dispozitiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel ca, in situatia in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru creantele fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din acelasi act normativ, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile instituite de Codul de procedura fiscala.

Din interpretarea literara si gramaticala a dispozitiilor art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca legiuitorul a dorit ca la executarea creantelor fiscale cuvenite bugetului de stat sa se deroge de la dispozitiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la punerea in executare, prin intermediul executorului judecatoresc, a hotararii judecatorului-sindic, avand ca obiect atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supuse procedurii insolventei.

Competenta de punere in executare a hotararii judecatorului-sindic, vizand atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, apartine organelor fiscale de executare, potrivit dispozitiilor art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, numai in situatia in care in pasivul debitorului insolvat se afla si creanta fiscala.

Derogarea instituita la art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se extinde asupra tuturor categoriilor de creditori, astfel ca, in cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, aceasta se va face potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de catre organele prevazute de aceasta.

Dispozitiile art. 139 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza concursul de executari silite, organele de executare fiscale fiind competente sa continue procedura de executare, indiferent de momentul in care a inceput executarea silita de drept comun.

Procedura speciala instituita de legiuitor prin art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, este o derogare de la procedura instituita prin art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, privind procedura fiscala, derogare determinata de obiectul executarii silite, respectiv incasarea creantelor fiscale ce constituie surse la bugetul de stat.

In acest sens, trebuie subliniat ca dispozitiile art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost atacate la Curtea Constitutionala a Romaniei, respingandu-se exceptia de neconstitutionalitate conform Deciziei nr. 942/2008.

Se retine in opinia Curtii Constitutionale ca “regimul derogatoriu de la dreptul comun in materia insolventei, prevazut prin textul de lege criticat, constituie optiunea legiuitorului, care poate stabili norme de procedura speciala, derogatorii de la regulile generale determinate de anumite situatii speciale. In cazul de fata situatia speciala este data de faptul ca obiectul executorii silite il constituie incasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunand adoptarea unor reguli care sa asigure protejarea eficienta a creantelor statului si recuperarea lor cu prioritate”.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7, cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:

Admite recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava si stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, executarea hotararilor judecatoresti de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se va efectua, in cazul concursului dintre creditorii fiscali si ceilalti creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedura fiscala.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 14 mai 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close