DCC 342/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (6) teza finala din Codul fiscal

In M. Of. nr. 411 din 20 iunie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 342/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Sebastian Dobrescu in Dosarul nr. 10.493/300/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 10D/2012.
La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, avocat Mihaela Iordache, cu imputernicire avocatiala depusa la dosar, constatandu-se lipsa celorlalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului autorului exceptiei, care solicita admiterea acesteia astfel cum este motivata in scris, aratand ca textul este neconstitutional in masura in care se aplica si in speta de fata. In continuare, expune situatia de fapt a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat dispozitiile criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate, iar celelalte aspecte mentionate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate tin de interpretarea legii.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 10.493/300/2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Sebastian Dobrescu cu ocazia solutionarii recursului declarat impotriva Deciziei nr. 546A din 7 iunie 2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila in Dosarul nr. 10.493/300/2010, prin care s-a respins cererea de inscriere in cartea funciara.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile criticate sunt neconstitutionale si contravin art. 44 alin. (3) si (8), art. 53, precum si art. 11 si art. 20 din Constitutie, in masura in care sunt aplicabile si vanzarii unui imobil prin procedura executarii silite.
In acest sens arata ca impozitul datorat la transferul de proprietate asupra imobilelor este stabilit in sarcina celui din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate. In speta, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dobandit printr-un act de adjudecare, act specific executarii silite, astfel ca transferul dreptului de proprietate nu s-a facut benevol, voluntar, cu scopul de a se obtine vreun venit in urma acestui transfer, iar registratorii de la birourile de carte funciara nu ar trebui sa verifice indeplinirea obligatiei de plata a impozitului si in situatia instrainarilor silite.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila opineaza in sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal in raport cu art. 44 alin. (3) si (8) din Constitutie, intrucat refuzul de intabulare a dreptului de proprietate nu contravine acestor prevederi constitutionale, precum si in raport cu art. 11 si art. 20 din Constitutie, deoarece obligatia instituita de aceste prevederi constitutionale revine organelor statului si nu are legatura cu dispozitiile criticate. De asemenea, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
In ceea ce priveste critica raportata la prevederile art. 53 din Constitutie, mentioneaza ca urmeaza a se avea in vedere de catre Curtea Constitutionala, in cadrul analizei controlului de constitutionalitate, imprejurarea daca, in speta, se aduce atingere exercitiului dreptului de proprietate.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata prin raportare la prevederile art. 44 alin. (3) si (8) si ale art. 53 din Constitutie si inadmisibila prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 11 si 20. In acest sens arata ca, in ceea ce priveste eventuala contradictie intre prevederi ale dreptului intern si dispozitii cuprinse in tratate si pacte la care statul roman este parte si care au prioritate in raport cu reglementarile interne, in ceea ce priveste drepturile fundamentale ale omului, analiza conformitatii unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, prin prisma art. 148 din Constitutie, tine de competenta instantei de judecata, iar nu a Curtii Constitutionale, potrivit jurisprudentei sale.
In ceea ce priveste eventuala atingere adusa dreptului de proprietate, se arata, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 da expresie dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentala.
Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate sunt constitutionale, fiind in deplin acord cu dispozitiile art. 44 din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, neincalcand sub niciun aspect prevederile constitutionale ale art. 53.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului si Guvernului, concluziile procurorului, sustinerile partii prezente, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins: “Pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.”
In sustinerea exceptiei sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 alin. (3) si (8) referitor la garantarea dreptului de proprietate privata si art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, este invocat art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
1. Dispozitiile art. 77^1 fac parte din cap. VIII^1 “Venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal” si prevad, in esenta, ca, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit. De asemenea, sunt expuse modul de calcul, autoritatile indrituite sa calculeze si sa incaseze acest impozit, termenele pana la care se vireaza impozitul incasat, precum si scutirile de la plata acestui impozit.
Totodata, dispozitiile criticate punctual de autorul prezentei exceptii prevad ca, pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
Din economia prevederilor legale mentionate, Curtea observa ca acestea nu sunt de natura a aduce atingere dispozitiilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ci dau expresie acestora, intrucat continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, astfel cum a retinut instanta de contencios constitutional in jurisprudenta sa, in acest sens fiind Decizia nr. 1.386 din 26 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 52 din 20 ianuarie 2011, si Decizia nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008.
De asemenea, Curtea retine ca, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. Regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia: “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.”
Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective, in acest sens fiind si Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010.
2. De asemenea, se constata ca acestea se aplica, mutatis mutandis, si in privinta prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate prin prisma art. 11 si art. 20 din Constitutie. Astfel normele conventionale referitoare la protectia proprietatii stabilesc ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputand fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale, insa neaducandu-se atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii.
3. Referitor la invocarea prevederilor constitutionale ale art. 53, Curtea nu poate retine nici pretinsa incalcare a acestora, deoarece nu s-a evidentiat restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
4. In ceea ce priveste aplicabilitatea prevederilor criticate in speta dedusa judecatii, respectiv in cazul vanzarii unui imobil prin procedura executarii silite, Curtea observa ca aspectele invederate de autorul acesteia sunt probleme ce tin de interpretarea si aplicarea legii, fiind apanajul exclusiv al instantelor judecatoresti, neintrand in sfera contenciosului constitutional.
De altfel, Curtea observa ca reglementarea prevazuta de cap. VIII^1 “Venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal” este detaliata in Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004. De asemenea, Codul de procedura civila prevede in cartea a V-a “Despre executarea silita” la cap. IV “Urmarirea silita asupra bunurilor imobile” intreaga procedura privind vanzarea la licitatie, formalitatile premergatoare vanzarii la licitatie, actul de adjudecare, efectele adjudecarii, precum si eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77^1 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Sebastian Dobrescu in Dosarul nr. 10.493/300/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 aprilie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close