DCC 378/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. (1), (2) si (2^1) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 424 din 26 iunie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 378/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. (1), (2) si (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Andrei Rivelino Vasuica in Dosarul nr. 9.302/63/2010 al Tribunalului Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 819D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 9.302/63/2010, Tribunalul Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Andrei Rivelino Vasuica intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44, art. 45 si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a). Astfel, se permite organelor fiscale sa incalce dreptul de proprietate privata prin ingradirea dreptului de a dispune de bunurile imobile aflate in patrimoniul personal. Totodata, textul permite impunerea, in mod unilateral, de catre organele fiscale, a calitatii de persoana impozabila unei persoane fizice.
Tribunalul Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile de lege criticate nu echivaleaza cu o restrangere a posibilitatii oricarei persoane de a initia si intreprinde o activitate cu scop lucrativ. De asemenea, arata ca textul criticat reprezinta expresia preocuparii statului pentru respectarea dispozitiilor constitutionale referitoare la economia de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, si la asigurarea libertatii comertului, a protectiei concurentei loiale si a crearii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. In plus, prevederile legale criticate reprezinta optiunea legiuitorului si sunt menite sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara. Stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjucturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca autorul exceptiei critica doar dispozitiile art. 127 alin. (1), (2) si (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 127 alin. (1), (2) si (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmatorul continut: “(1) Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati.
(2) In sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(2^1) Situatiile in care persoanele fizice care efectueaza livrari de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata, art. 45 referitor la libertatea economica si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitor la economie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, in ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 45 si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a), Curtea constata ca libertatea economica reglementata de prevederile art. 45 din Legea fundamentala nu este absoluta; atat accesul liber al persoanei la o activitate economica, cat si exercitarea acestuia se desfasoara “in conditiile legii”. De asemenea, prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1), potrivit carora economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu cele ale alin. (2) lit. a) si b) din acelasi articol, care prevad obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale in activitatea economica.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privata, Curtea constata ca nu se considera ca persoanele fizice realizeaza o activitate economica in sfera de aplicare a TVA-ului atunci cand acestea obtin venituri din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care au fost folosite de catre acestea pentru scopuri personale. Persoana fizica se considera ca realizeaza o activitate economica din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale numai daca sunt indeplinite anumite criterii, criterii avute in vedere de catre organul fiscal la calificarea unei persoane fizice ca fiind persoana impozabila. Astfel, persoana respectiva trebuie sa actioneze ca atare, de o maniera independenta, si activitatea respectiva sa fie desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, in sensul art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003. Numai constatand indeplinirea acestor cerinte, persoanele fizice care efectueaza livrari de bunuri imobile pot fi calificate ca fiind persoane impozabile. Or, este firesc ca organul fiscal sa poata realiza aceasta calificare, tocmai pentru a nu se permite eludarea dispozitiilor legale referitoare la contributiile fiscale aplicabile.
Asa fiind, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. (1), (2) si (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Andrei Rivelino Vasuica in Dosarul nr. 9.302/63/2010 al Tribunalului Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 aprilie 2012.