Regulamentul (UE) nr. 475/2012 al Comisiei din 5 iunie 2012. Standardul International de Contabilitate (IAS) 1 si Standardul International de Contabilitate (IAS) 19

Regulamentul (UE) nr. 475/2012 al Comisiei din 5 iunie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internationale de contabilitate in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European si al Consiliului in ceea ce priveste Standardul International de Contabilitate (IAS) 1 si Standardul International de Contabilitate (IAS) 19

(Text cu relevanta pentru SEE)
COMISIA EUROPEANA,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene,
avand in vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internationale de contabilitate [1], in special articolul 3 alineatul (1),
intrucat:
(1) Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 [2] al Comisiei au fost adoptate anumite standarde internationale si interpretari existente la 15 octombrie 2008.
(2) La 16 iunie 2011, Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB) a publicat Amendamente la IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare – Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (in continuare “amendamentele la IAS 1”) si la IAS 19 Beneficiile angajatilor (in continuare “amendamentele la IAS 19”). Obiectivul amendamentelor la IAS 1 este de a face mai clara prezentarea unui numar mai mare de componente ale altor elemente ale rezultatului global si de a-i ajuta pe utilizatorii situatiilor financiare sa faca distinctia intre componentele altor elemente ale rezultatului global care pot fi ulterior reclasificate la profit sau pierdere si cele care nu pot fi niciodata reclasificate la profit sau pierdere. In ceea ce priveste amendamentele la IAS 19, acestea sunt destinate sa-i ajute pe utilizatorii situatiilor financiare sa inteleaga mai bine cum afecteaza planurile de beneficii determinate pozitia financiara, performantele financiare si fluxurile de trezorerie ale unei entitati. Standardul are ca obiectiv reglementarea contabilizarii si a prezentarii informatiilor privind beneficiile angajatilor.
(3) In urma consultarii Grupului de experti tehnici (TEG) al Grupului consultativ european pentru raportarea financiara (EFRAG), s-a confirmat ca amendamentele la IAS 1 si amendamentele la IAS 9 indeplinesc criteriile tehnice pentru adoptare prevazute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.
(4) Prin urmare, este necesara modificarea in consecinta a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008.
(5) Masurile prevazute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabila,
ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifica dupa cum urmeaza:
(1) Standardul International de Contabilitate (IAS) 1 Prezentarea situatiilor financiare se modifica in conformitate cu anexa la prezentul regulament;
(2) Standardul International de Raportare Financiara (IFRS) 1, IFRS 5, IFRS 7, IAS 12, IAS 20, IAS 21, IAS 32, IAS 33 si IAS 34 se modifica in conformitate cu amendamentele la IAS 1 prevazute in anexa la prezentul regulament;
(3) Standardul International de Contabilitate (IAS) 19 Beneficiile angajatilor se modifica in conformitate cu anexa la prezentul regulament;
(4) Standardul International de Raportare Financiara (IFRS) 1, IFRS 8, IFRS 13, IAS 1, IAS 24 si Interpretarea 14 a Comitetului permanent pentru interpretari (SIC) se modifica in conformitate cu amendamentele la IAS 19 prevazute in anexa la prezentul regulament;
Articolul 2
1. Societatile aplica amendamentele mentionate la articolul 1 punctele (1) si (2) cel tarziu de la data inceperii primului lor exercitiu financiar care debuteaza la 1 iulie 2012 sau ulterior.
2. Societatile aplica amendamentele mentionate la articolul 1 punctele (3) si (4) cel tarziu de la data inceperii primului lor exercitiu financiar care debuteaza la 1 ianuarie 2013 sau ulterior.
Articolul 3
Prezentul regulament intra in vigoare in a treia zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 5 iunie 2012.
Pentru Comisie
Presedintele
José Manuel Barroso
[1] JO L 243, 11.09.2002, p. 1.
[2] JO L 320, 29.11.2008, p. 1.
————————————————–
ANEXA
STANDARDE INTERNA?IONAL DE CONTABILITATE
IAS 1 | IAS 1Prezentarea situatiilor financiare – Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global |
IAS 19 | IAS 19Beneficiile angajatilor |
“Reproducerea permisa in Spatiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate in afara SEE, cu exceptia dreptului de reproducere pentru uz personal sau alte scopuri legitime. Mai multe informatii sunt disponibile pe site-ul IASB la adresa www.iasb.org”
AMENDAMENTE LA IAS 1
Prezentarea situatiilor financiare
Se modifica punctul 7.
7 Urmatorii termeni sunt folositi in prezentul standard cu intelesul specificat in continuare:

Notele contin informatii suplimentare fata de cele prezentate in situatia pozitiei financiare, situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global, …
Se modifica punctul 10, se adauga punctul 10A si se elimina punctul 12.
10 Un set complet de situatii financiare contine:
… o situatie a profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global pentru perioada;

O entitate poate utiliza pentru situatii alte titluri decat cele utilizate in prezentul standard. De exemplu, o entitate poate utiliza titlul “situatia rezultatului global” in loc de “situatia profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global”.
10A O entitate poate prezenta o situatie unica a profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global, cu sectiuni distincte pentru profit sau pierdere si pentru alte elemente ale rezultatului global. Cele doua sectiuni trebuie prezentate impreuna, sectiunea de profit sau pierdere fiind urmata imediat de sectiunea de alte elemente ale rezultatului global. O entitate poate prezenta sectiunea de profit sau pierdere intr-o situatie distincta a profitului sau pierderii. In acest caz, situatia distincta a profitului sau pierderii trebuie sa fie urmata imediat de situatia rezultatului global, care trebuie sa inceapa cu profitul sau pierderea inregistrat(a).
Se modifica titlurile care preceda punctele 81 si 82 si continutul punctului 82 si se elimina punctul 81. Se adauga punctele 81A si 81B, un titlu si paragraful 82A si se elimina punctele 83 si 84.
Situatia profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global
81A Pe langa sectiunea de profit sau pierdere si sectiunea de alte elemente ale rezultatului global, situatia profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global (situatia rezultatului global) trebuie sa prezinte:
(a) profitul sau pierderea;
(b) totalul altor elemente ale rezultatului global;
(c) rezultatul global pentru perioada, constituit din totalul profitului sau al pierderii si al altor elemente ale rezultatului global.
Daca o entitate prezinta o situatie distincta a profitului sau pierderii, aceasta nu include sectiunea de profit sau pierdere in situatia care prezinta rezultatul global.
81B O entitate trebuie sa prezinte, pe langa sectiunea de profit sau pierdere si sectiunea de alte elemente ale rezultatului global, drept alocare a profitului sau pierderii si a altor elemente ale rezultatului global, urmatoarele elemente pentru perioada:
(a) profitul sau pierderea pentru perioada atribuibil(a):
(i) intereselor care nu controleaza si
(ii) proprietarilor societatii mama.
(b) rezultatul global pentru perioada atribuibil:
(i) intereselor care nu controleaza si
(ii) proprietarilor societatii mama.
Daca o entitate prezinta profitul sau pierderea intr-o situatie distincta, situatia respectiva trebuie sa includa posturile mentionate la (a).
Informatii care trebuie prezentate in sectiunea de profit sau pierdere sau in situatia profitului sau pierderii
82 Pe langa elementele prevazute in alte IFRS, sectiunea de profit sau pierdere ori situatia profitului sau pierderii trebuie sa includa elemente-randuri care prezinta urmatoarele valori pentru perioada:
(a) veniturile;
(b) costurile de finantare;
(c) cota-parte din profitul sau pierderea aferent(a) entitatilor asociate si asocierilor in participatie, contabilizata prin metoda punerii in echivalenta;
(d) cheltuiala cu impozitul;
(e) [eliminat]
(ea) o singura valoare pentru totalul activitatilor intrerupte (a se vedea IFRS 5).
(f)–(i) [eliminat]
Informatii care trebuie prezentate in sectiunea de alte elemente ale rezultatului global
82A Sectiunea de alte elemente ale rezultatului global trebuie sa prezinte elemente-randuri pentru valori ale altor elemente ale rezultatului global din perioada, clasificate dupa natura lor (inclusiv cota-parte din alte elemente ale rezultatului global aferente entitatilor asociate si asocierilor in participatie, contabilizata prin metoda punerii in echivalenta) si grupate, in conformitate cu alte IFRS, in:
(a) elemente care nu sunt reclasificate ulterior in profit sau pierdere; si
(b) elemente care sunt reclasificate ulterior in profit sau pierdere atunci cand sunt indeplinite anumite conditii specifice.
Se modifica punctele 85–87, 90, 91, 94, 100 si 115 si titlul care preceda punctul 97 si se adauga punctul 139J.
85 O entitate trebuie sa prezinte elemente-randuri, titluri si sub-totaluri suplimentare in situatia (situatiile) care prezinta profitul sau pierderea si alte elemente ale rezultatului global atunci cand o astfel de prezentare este relevanta pentru intelegerea performantelor financiare ale entitatii.
86 Deoarece efectele diferitelor activitati, tranzactii si altor evenimente ale unei entitati difera din punctul de vedere al frecventei, al potentialului de castig sau pierdere si al predictibilitatii, prezentarea componentelor performantelor financiare ajuta utilizatorii sa inteleaga performantele financiare obtinute si sa realizeze proiectii ale performantelor financiare viitoare. O entitate include elemente-randuri suplimentare in situatia (situatiile) care prezinta profitul sau pierderea si alte elemente ale rezultatului global si modifica descrierile utilizate si ordonarea elementelor atunci cand acest lucru este necesar pentru a explica elementele performantelor financiare. …
87 O entitate nu trebuie sa prezinte niciun element de venituri sau cheltuieli ca fiind element extraordinar, in situatia (situatiile) care prezinta profitul sau pierderea si alte elemente ale rezultatului global ori in note.
90 O entitate trebuie sa prezinte valoarea impozitului pe profit aferent fiecarei componente a altor elemente ale rezultatului global, inclusiv ajustari din reclasificare, fie in situatia profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global, fie in note.
91 O entitate poate prezenta componentele altor elemente ale rezultatului global fie:
(a) fara efectele fiscale aferente, fie
(b) inainte de efectele fiscale aferente, evidentiind o suma pentru valoarea agregata a impozitului pe profit aferent acelor componente.
Daca o entitate alege optiunea (b), aceasta trebuie sa repartizeze impozitul intre elementele care ar putea fi reclasificate ulterior in sectiunea de profit sau pierdere si elementele care nu pot fi reclasificate ulterior in sectiunea de profit sau pierdere.
94 O entitate poate prezenta ajustarile din reclasificare in situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global ori in note. O entitate care prezinta ajustarile din reclasificare in note prezinta componentele altor elemente ale rezultatului global ulterior oricaror ajustari din reclasificare aferente.
Informatii care trebuie prezentate in situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global ori in note
100 Entitatile sunt incurajate sa prezinte analiza mentionata la punctul 99 in situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global.
115 In anumite conditii, poate fi necesara sau de dorit modificarea ordinii anumitor elemente din note. De exemplu, o entitate poate combina informatiile despre modificarile valorii juste recunoscute in profit sau pierdere cu informatiile asupra scadentelor instrumentelor financiare, desi primele prezentari se refera la situatia (situatiile) care prezinta profitul sau pierderea si alte elemente ale rezultatului global, iar cele din urma se refera la situatia pozitiei financiare. Cu toate acestea, o entitate mentine o structura sistematica a notelor atat timp cat este posibil.
139J Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctele 7, 10, 82, 85–87, 90, 91, 94, 100 si 115, a adaugat punctele 10A, 81A, 81B si 82A si a eliminat punctele 12, 81, 83 si 84. O entitate trebuie sa aplice respectivele modificari pentru perioadele anuale care incep la 1 iulie 2012 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Daca o entitate aplica modificarile pentru o perioada anterioara, ea trebuie sa prezinte acest fapt.
AMENDAMENTE LA ALTE IFRS
Aceasta anexa stabileste amendamentele la alte IFRS, necesare ca urmare a emiterii de catre Consiliu a amendamentelor la IAS 1 – Prezentarea situatiilor financiare. O entitate trebuie sa aplice amendamentele atunci cand aplica amendamentele la IAS 1 in Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global.
IFRS 1 Adoptarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara
Se modifica punctul 21 si se adauga punctul 39K.
21 Pentru a fi in conformitate cu IAS 1, primele situatii financiare IFRS ale unei entitati trebuie sa includa cel putin trei situatii ale pozitiei financiare, doua situatii ale profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global, doua situatii distincte ale profitului sau pierderii (daca sunt prezentate), doua situatii ale fluxurilor de trezorerie si doua situatii ale modificarilor capitalurilor proprii si notele aferente, inclusiv informatii comparative.
39K Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctul 21. O entitate trebuie sa aplice amendamentul respectiv atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IFRS 5 Active imobilizate detinute in vederea vanzarii si activitati intrerupte
Se modifica punctul 33A si se adauga punctul 44I.
33A Daca o entitate prezinta elementele profitului sau pierderii intr-o situatie distincta, asa cum se prevede la punctul 10A din IAS 1 (modificat in 2011), o sectiune identificata ca fiind referitoare la activitatile intrerupte este prezentata in acea situatie.
44I Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctul 33A. O entitate trebuie sa aplice amendamentul respectiv atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IFRS 7 Instrumente financiare: Informatii de furnizat
Se modifica punctul 27B si se adauga punctul 44Q.
27B Pentru evaluarile valorii juste recunoscute in situatia pozitiei financiare, o entitate trebuie sa prezinte pentru fiecare clasa de instrumente financiare:

(c) pentru evaluarile valorii juste de la nivelul 3 din ierarhia valorii juste, o reconciliere de la soldurile de deschidere la soldurile de inchidere, prezentand separat modificarile din timpul perioadei atribuibile:
(i) castigurilor sau pierderilor totale pentru perioada recunoscute in profit sau pierdere si o descriere a locului in care sunt prezentate in situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global;

(d) valoarea castigurilor sau pierderilor totale pentru perioada de la litera (c) subpunctul (i) de mai sus incluse in profit sau pierdere care sunt atribuibile castigurilor sau pierderilor legate de acele active si datorii detinute la sfarsitul perioadei de raportare si o descriere a locului in care acele castiguri sau pierderi sunt prezentate in situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global.

44Q Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctul 27B. O entitate trebuie sa aplice amendamentul respectiv atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IAS 12 Impozitul pe profit
Se modifica punctul 77, se elimina punctul 77A si se adauga punctul 98B.
77 Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozitul) aferent(a) profitului sau pierderii rezultat(e) din activitatile curente trebuie prezentat(a) ca parte a situatiei (situatiilor) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global.
98B Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctul 77 si a sters punctul 77A. O entitate trebuie sa aplice amendamentele respective atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IAS 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala
Se modifica punctul 29, se elimina punctul 29A si se adauga punctul 46.
29 Subventiile privind veniturile sunt prezentate ca parte a profitului sau pierderii, fie separat, fie in cadrul unei rubrici generale cum ar fi “Alte venituri”; alternativ, ele sunt deduse la raportarea cheltuielilor aferente.
46 Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctul 29 si a sters punctul 29A. O entitate trebuie sa aplice amendamentele respective atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar
Se modifica punctul 39 si se adauga punctul 60H.
39 Rezultatele si pozitia financiara ale unei entitati a carei moneda functionala nu este moneda unei economii hiperinflationiste trebuie convertite intr-o moneda de prezentare diferita, utilizandu-se urmatoarele proceduri:

(b) veniturile si cheltuielile pentru fiecare situatie care prezinta profitul sau pierderea si alte elemente ale rezultatului global (adica, inclusiv cifrele comparative) trebuie convertite la cursul de schimb valutar de la data tranzactiei; si
(c) …
60H Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctul 39. O entitate trebuie sa aplice amendamentul respectiv atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IAS 32 Instrumente financiare: Prezentare
Se modifica punctul 40 si se adauga punctul 97K.
40 Dividendele clasificate ca cheltuieli pot fi prezentate in situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global fie impreuna cu dobanzile aferente altor datorii, fie ca element separat. Pe langa dispozitiile prezentului standard, prezentarea dobanzilor si a dividendelor este supusa dispozitiilor IAS 1 si IFRS 7. In unele situatii, din cauza diferentelor dintre dobanzi si dividende in ceea ce priveste aspecte cum ar fi deductibilitatea fiscala, este preferabila prezentarea lor separata in situatia (situatiile) profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global. Prezentarea efectelor fiscale se realizeaza in conformitate cu IAS 12.
97K Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctul 40. O entitate trebuie sa aplice amendamentul respectiv atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IAS 33 Rezultatul pe actiune
Se modifica punctele 4A, 67A, 68A si 73A si se adauga punctul 74D.
4A Daca o entitate prezinta elementele profitului sau pierderii intr-o situatie distincta, asa cum se prevede la punctul 10A din IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare (modificat in 2011), entitatea prezinta rezultatul pe actiune numai in acea situatie distincta.
67A Daca o entitate prezinta elementele profitului sau pierderii intr-o situatie distincta, asa cum se prevede la punctul 10A din IAS 1 (modificat in 2011), entitatea prezinta rezultatul pe actiune de baza si diluat, conform dispozitiilor de la punctele 66 si 67, in acea situatie distincta.
68A Daca o entitate prezinta elementele profitului sau pierderii intr-o situatie distincta, asa cum se prevede la punctul 10A din IAS 1 (modificat in 2011), entitatea prezinta rezultatul pe actiune de baza si diluat pentru activitatea intrerupta, conform dispozitiilor de la punctul 68, in acea situatie distincta sau in note.
73A Punctul 73 se aplica de asemenea unei entitati care prezinta, pe langa rezultatul pe actiune de baza si diluat, valorile pe actiune utilizand un element raportat al profitului sau al pierderii distinct de cel prevazut in prezentul standard.
74D Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctele 4A, 67A, 68A si 73A. O entitate trebuie sa aplice amendamentele respective atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
IAS 34 Raportarea financiara interimara
Se modifica punctele 8, 8A, 11A si 20 si se adauga punctul 51.
8 Un raport financiar interimar trebuie sa includa cel putin urmatoarele componente:

(b) o situatie simplificata sau situatii simplificate a/ale profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global;
(c) …
8A Daca o entitate prezinta elementele profitului sau pierderii intr-o situatie distincta, asa cum se prevede la punctul 10A din IAS 1 (modificat in 2011), entitatea prezinta informatii interimare simplificate din acea situatie.
11A Daca o entitate prezinta elementele profitului sau pierderii intr-o situatie distincta, asa cum se prevede la punctul 10A din IAS 1 (modificat in 2011), entitatea prezinta rezultatul pe actiune de baza si diluat in acea situatie.
20 Rapoartele interimare trebuie sa includa situatii financiare interimare (simplificate sau complete), pentru perioade, dupa cum urmeaza:

(b) situatiile profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global pentru perioada interimara curenta si, in mod cumulativ, pentru exercitiul financiar curent pana la zi, impreuna cu situatiile comparative ale profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultantului global pentru perioadele interimare comparabile (curente si de la inceputul exercitiului pana la zi) pentru exercitiul financiar imediat anterior. Conform dispozitiilor IAS 1 (modificat in 2011), un raport interimar poate prezenta pentru fiecare perioada o situatie (situatii) a/ale profitului sau pierderii si altor elemente ale rezultatului global.
51 Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global (Amendamente la IAS 1), emisa in iunie 2011, a modificat punctele 8, 8A, 11A si 20. O entitate trebuie sa aplice amendamentele respective atunci cand aplica IAS 1 modificat in iunie 2011.
STANDARDUL INTERNA?IONAL DE CONTABILITATE 19
Beneficiile angajatilor
OBIECTIV
1 Obiectivul prezentului standard este de a prescrie contabilizarea si prezentarea informatiilor referitoare la beneficiile angajatilor. Standardul impune unei entitati sa recunoasca:
(a) o datorie, atunci cand un angajat a prestat servicii in schimbul beneficiilor care urmeaza a fi platite in viitor precum si
(b) o cheltuiala, atunci cand entitatea consuma beneficiile economice care apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat in schimbul beneficiilor pentru angajati.
DOMENIU DE APLICARE
2 Prezentul standard trebuie aplicat de un angajator la contabilizarea tuturor beneficiilor angajatilor, cu exceptia beneficiilor carora li se aplica IFRS 2 Plata pe baza de actiuni.
3 Prezentul standard nu trateaza raportarea de catre planurile de beneficii pentru angajati (a se vedea IAS 26 Contabilitatea si raportarea planurilor de pensii).
4 Beneficiile angajatilor carora li se aplica prezentul standard includ beneficiile acordate:
(a) in baza unor planuri oficiale sau a altor acorduri oficiale intre o entitate si angajatii individuali, grupuri de angajati sau reprezentanti ai acestora;
(b) in baza unor dispozitii legislative sau prin acorduri la nivel de sector de activitate, prin care entitatilor li se impune sa contribuie la planuri nationale, de stat, sectoriale sau la alte planuri cu mai multi angajatori sau
(c) prin practici neoficiale care genereaza o obligatie implicita. Practicile neoficiale dau nastere unei obligatii implicite atunci cand entitatea nu are o alta alternativa realista decat sa plateasca beneficiile angajatilor. Un exemplu de obligatie implicita este atunci cand o modificare a practicilor neoficiale ale entitatii ar cauza daune inacceptabile relatiei acesteia cu angajatii.
5 Beneficiile angajatilor includ:
(a) beneficiile pe termen scurt ale angajatilor, cum ar fi urmatoarele, daca se asteapta sa fie platite integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei de raportare anuala in care angajatii presteaza serviciile in cauza:
(i) retributii, salarii si contributii la asigurarile sociale;
(ii) concediul anual cu plata si concediul medical cu plata;
(iii) participari la profit si prime precum si
(iv) beneficii nemonetare (precum asistenta medicala, locuinta, masinile si bunurile sau serviciile gratuite sau subventionate) pentru angajatii existenti;
(b) beneficii postangajare, cum ar fi:
(i) beneficii de pensionare (de exemplu, pensiile si platile forfetare la pensionare) precum si
(ii) alte beneficii postangajare, cum ar fi asigurarile de viata postangajare si asistenta medicala postangajare.
(c) alte beneficii pe termen lung ale angajatilor, cum ar fi:
(i) absente remunerate pe termen lung, precum concediile pentru vechime in serviciu sau concediile sabatice;
(ii) jubilee sau alte beneficii legate de vechimea in serviciu precum si
(iii) indemnizatii pentru invaliditate pe termen lung si
(d) compensatii pentru incetarea contractului de munca.
6 Beneficiile angajatilor includ beneficii oferite fie angajatilor, fie persoanelor aflate in intretinerea acestora sau beneficiarilor acestora si pot fi decontate prin plati (sau prin furnizarea de bunuri sau servicii) efectuate fie in mod direct catre angajati, catre sotul (sotia), copiii sau alte persoane aflate in intretinerea acestora, fie unor terte parti, precum societatile de asigurare.
7 Un angajat poate presta servicii pentru o entitate, lucrand cu norma intreaga, cu fractiune de norma, ca angajat permanent, ocazional sau temporar. In sensul prezentului standard, termenul “angajat” include si directorii si alti membri ai personalului de conducere.
DEFINI?II
8 Urmatorii termeni sunt folositi in prezentul standard cu intelesul specificat in continuare:
Definitiile beneficiilor angajatilor
Beneficiile angajatilor sunt toate formele de contraprestatii acordate de o entitate in schimbul serviciului prestat de angajati sau pentru incetarea contractului de munca.
Beneficiile pe termen scurt ale angajatilor sunt beneficiile angajatilor (altele decat compensatiile pentru incetarea contractului de munca) care se asteapta sa fie platite integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei de raportare anuala in care angajatii presteaza serviciul in cauza.
Beneficiile postangajare sunt beneficiile angajatilor (altele decat compensatiile pentru incetarea contractului de munca si beneficiile pe termen scurt ale angajatilor) care sunt platibile dupa terminarea contractului de munca.
Alte beneficii pe termen lung ale angajatilor sunt toate beneficiile angajatilor, altele decat beneficiile pe termen scurt ale angajatilor, beneficiile postangajare si compensatiile pentru incetarea contractului de munca.
Compensatiile pentru incetarea contractului de munca sunt beneficiile angajatilor furnizate in schimbul incetarii contractului de angajare al unui angajat ca urmare:
(a) fie a deciziei unei entitati de a desface contractul de munca al unui angajat inainte de data normala de pensionare,
(b) fie a deciziei unui angajat de a accepta o oferta de beneficii in schimbul incetarii contractului de munca.
Definitii referitoare la clasificarea unor planuri
Planurile de beneficii postangajare sunt acorduri oficiale sau neoficiale in baza carora o entitate acorda unuia sau mai multor angajati beneficii postangajare.
Planurile de contributii determinate sunt planuri de beneficii postangajare in baza carora o entitate plateste contributii fixe catre o entitate separata (un fond) si nu are nicio obligatie legala sau implicita de a plati contributii suplimentare daca fondul nu detine suficiente active pentru a plati toate beneficiile angajatilor aferente serviciilor prestate de angajati in perioada curenta sau in perioadele anterioare.
Planurile de beneficii determinate sunt planuri de beneficii postangajare, altele decat planurile de contributii determinate.
Planurile cu mai multi angajatori sunt planurile de contributii determinate (altele decat planurile de stat) sau planurile de beneficii determinate (altele decat planurile de stat) care:
(a) pun in comun activele cu care contribuie diverse entitati care nu se afla sub control comun si
(b) folosesc acele active pentru a asigura beneficii angajatilor mai multor entitati, pe principiul ca atat nivelul contributiilor, cat si nivelul beneficiilor sunt determinate fara a se tine seama de identitatea entitatii care angajeaza personalul in cauza.
Definitii referitoare la datoria (activul) net(a) privind beneficiul determinat
Datoria (activul) net(a) privind beneficiul determinat este deficitul sau surplusul, ajustat pentru a tine seama de orice efect de limitare a unui activ net privind beneficiul determinat in functie de plafonul activului.
Deficitul sau surplusul este:
(a) valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat, minus
(b) valoarea justa a activelor planului (daca exista).
Plafonul activului este valoarea actualizata a oricaror beneficii economice disponibile sub forma de rambursari din plan sau de reduceri ale contributiilor viitoare la plan.
Valoarea actualizata a unei obligatii privind beneficiul determinat este valoarea actualizata, fara scaderea valorii oricaror active ale planului, a platilor viitoare necesare pentru decontarea obligatiei care rezulta din serviciul prestat de angajat in perioada curenta si in perioadele anterioare.
Activele planului cuprind:
(a) activele detinute de un fond de beneficii ale angajatilor pe termen lung si
(b) politele de asigurare restrictive.
Activele detinute de un fond de beneficii ale angajatilor pe termen lung sunt activele (altele decat instrumentele financiare netransferabile emise de entitatea raportoare) care:
(a) sunt detinute de o entitate (un fond) care este separata din punct de vedere juridic de entitatea raportoare si al carei unic scop este de a plati sau finanta beneficii ale angajatilor si
(b) sunt disponibile utilizarii numai cu scopul de a plati sau finanta beneficii ale angajatilor, nu sunt disponibile creditorilor entitatii raportoare (nici macar in caz de faliment) si nu pot fi returnate entitatii raportoare, cu exceptia cazului in care:
(i) activele ramase in posesia fondului sunt suficiente pentru a indeplini toate obligatiile privind beneficiile angajatilor care sunt aferente planului sau entitatii raportoare sau
(ii) activele sunt returnate entitatii raportoare, cu scopul de a o rambursa pentru beneficiile angajatilor deja platite.
O polita de asigurare restrictiva este o polita de asigurare [*] emisa de un asigurator care nu este parte afiliata (asa cum este definita in IAS 24 Informatii privind partile afiliate) a entitatii raportoare, daca incasarile aferente politei:
(a) pot fi utilizate doar pentru a plati sau finanta beneficii ale angajatilor in baza unui plan de beneficii determinate si
(b) nu sunt disponibile creditorilor entitatii raportoare (nici macar in caz de faliment) si nu pot fi platite entitatii raportoare, cu exceptia cazului in care:
(i) incasarile reprezinta un surplus de active care nu sunt necesare indeplinirii prin polita a tuturor obligatiilor cu privire la beneficiile angajatilor sau
(ii) incasarile sunt returnate entitatii raportoare cu scopul de a o rambursa pentru beneficiile angajatilor deja platite.
Valoarea justa este valoarea la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, intre parti interesate si in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective.
Definitii referitoare la costul beneficiilor determinate
Costul serviciului cuprinde:
(a) costul serviciului curent, care reprezinta cresterea valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat, care rezulta din serviciul prestat de angajat in perioada curenta;
(b) costul serviciului trecut, care reprezinta modificarea valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat pentru serviciul prestat de angajat in perioade anterioare, care rezulta dintr-o modificare a planului (introducerea, retragerea sau modificarea unui plan de beneficii determinate) sau dintr-o reducere la nivelul planului (o reducere semnificativa de catre entitate a numarului de angajati acoperiti de un anumit plan) si
(c) orice castig sau pierdere la decontare.
Dobanda neta aferenta datoriei (activului) net privind beneficiul determinat este modificarea, in cursul perioadei, a datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat care apare ca urmare a trecerii timpului.
Reevaluarile datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat cuprind:
(a) castigurile si pierderile actuariale;
(b) rentabilitatea activelor planului, exceptandu-se valorile incluse in dobanda neta aferenta datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat si
(c) orice modificare a efectului plafonului activului, exceptandu-se valorile incluse in dobanda neta aferenta datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat.
Castigurile si pierderile actuariale sunt modificari ale valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat care rezulta din:
(a) ajustari din experienta (efectele diferentelor intre ipotezele actuariale anterioare si ceea ce s-a intamplat de fapt) si
(b) efectele modificarilor ipotezelor actuariale.
Rentabilitatea activelor planului reprezinta dobanda, dividendele si orice alt venit care deriva din activele planului, impreuna cu castiguri sau pierderi realizate si nerealizate la nivelul activelor planului, minus:
(a) orice costuri de administrare a activelor planului si
(b) orice impozit de platit de catre planul respectiv, altul decat impozitele incluse in ipotezele actuariale utilizate pentru evaluarea valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat.
O decontare este o tranzactie care elimina toate celelalte obligatii legale sau implicite pentru o parte din prestatiile sau pentru toate prestatiile acordate in cadrul unui plan de beneficii determinate, alta decat plata prestatiilor catre sau in numele lucratorilor care este stabilita in termenii planului si inclusa in ipotezele actuariale.
BENEFICII PE TERMEN SCURT ALE ANGAJA?ILOR
9 Beneficiile pe termen scurt ale angajatilor includ urmatoarele elemente, daca se asteapta sa fie decontate integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare in care angajatii presteaza serviciile aferente:
(a) retributii, salarii si contributii la asigurarile sociale;
(b) concediul anual cu plata si concediul medical cu plata;
(c) participari la profit si prime si
(d) beneficii nemonetare (precum asistenta medicala, locuinta, masinile si bunurile sau serviciile gratuite sau subventionate) pentru angajatii existenti.
10 O entitate nu trebuie sa reclasifice un beneficiu pe termen scurt al angajatilor in cazul in care asteptarile entitatii in ceea ce priveste momentul decontarii se schimba temporar. Cu toate acestea, in cazul in care caracteristicile beneficiului se modifica (de exemplu, un beneficiu prin neacumulare care se transforma intr-un beneficiu prin acumulare) sau in cazul in care modificarea asteptarilor entitatii in ceea ce priveste momentul decontarii nu este temporara, entitatea decide daca avantajul obtinut corespunde inca definitiei beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor.
Recunoastere si evaluare
Toate beneficiile pe termen scurt ale angajatilor
11 Atunci cand un angajat a prestat un serviciu catre o entitate in decursul unei perioade contabile, entitatea trebuie sa recunoasca valoarea neactualizata a beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor care se preconizeaza ca vor fi platite in schimbul acelui serviciu:
(a) ca o datorie (cheltuiala angajata), dupa deducerea oricarei sume deja platite. Daca suma deja platita depaseste valoarea neactualizata a beneficiilor, o entitate trebuie sa recunoasca acel surplus ca activ (cheltuiala inregistrata in avans) in masura in care plata anticipata va conduce, de exemplu, la o reducere a platilor viitoare sau la o rambursare in numerar;
(b) ca o cheltuiala, cu exceptia cazului in care un alt IFRS prevede sau permite includerea beneficiilor in costul unui activ (a se vedea, de exemplu, IAS 2 Stocuri si IAS 16 Imobilizari corporale).
12 Punctele 13, 16 si 19 explica modul in care o entitate trebuie sa aplice punctul 11 beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor sub forma absentelor remunerate si a planurilor de participari la profit si prime.
Absente remunerate pe termen scurt
13 O entitate trebuie sa recunoasca costul preconizat al beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor sub forma absentelor remunerate, conform punctului 11, dupa cum urmeaza:
(a) in cazul absentelor remunerate cumulate, atunci cand angajatii presteaza un serviciu care le creste dreptul la absente remunerate viitoare;
(b) in cazul absentelor remunerate necumulate, atunci cand acestea au loc.
14 O entitate poate remunera angajatii pentru absente survenite din diferite motive, inclusiv concedii, boli si invaliditati pe termen scurt, maternitate sau paternitate, indeplinirea datoriei de jurat si a serviciului militar. Dreptul la absente remunerate se imparte in doua categorii:
(a) prin cumulare si
(b) prin necumulare.
15 Absentele remunerate cumulate sunt acelea care sunt reportate si pot fi folosite in viitor, daca nu se utilizeaza in intregime dreptul aferent perioadei curente. Absentele remunerate cumulate pot fi fie legitime (cu alte cuvinte, la plecarea din entitate, angajatii au dreptul la o plata in numerar pentru dreptul nefolosit), fie nelegitime (cand angajatii nu au dreptul la plecare la o plata in numerar pentru dreptul nefolosit). O obligatie apare atunci cand angajatii presteaza un serviciu care le creste dreptul la absente viitoare remunerate. Obligatia exista si este recunoscuta chiar daca absentele remunerate sunt nelegitime, desi posibilitatea ca angajatii sa poata pleca inainte de a folosi dreptul cumulat nelegitim afecteaza evaluarea respectivei obligatii.
16 O entitate trebuie sa evalueze costul estimat al absentelor remunerate cumulate ca fiind suma suplimentara pe care entitatea preconizeaza ca o va plati ca rezultat al dreptului nefolosit care s-a cumulat la incheierea perioadei de raportare.
17 Metoda precizata la punctul anterior evalueaza obligatia la valoarea platilor suplimentare care sunt preconizate sa apara exclusiv din faptul ca beneficiul se cumuleaza. Este posibil ca in multe cazuri, o entitate sa nu trebuiasca sa efectueze calcule detaliate pentru a estima ca nu exista nicio obligatie semnificativa cu privire la absentele remunerate nefolosite. De exemplu, o obligatie pentru plata unui concediu medical poate fi semnificativa doar daca exista o intelegere oficiala sau neoficiala conform careia concediul medical platit nefolosit poate fi luat drept concediu de odihna platit.
Exemplu ilustrativ pentru punctele 16 si 17
O entitate are 100 de angajati care au fiecare dreptul la cinci zile lucratoare de concediu medical platit in fiecare an. Concediul medical nefolosit poate fi reportat pentru un an calendaristic. Concediul medical este intai scos din dreptul anului curent si apoi din orice sold reportat din anul anterior (pe baza LIFO – last in, first out, ultimul intrat, primul iesit). La 31 decembrie 20X1, media dreptului nefolosit este de doua zile per angajat. Entitatea preconizeaza, pe baza experientei trecute, care este susceptibila de a se repeta, ca 92 de angajati nu isi vor lua mai mult de cinci zile de concediu medical platit in 20X2 si ca ceilalti opt angajati ramasi isi vor lua, in medie, sase zile si jumatate fiecare.
Entitatea preconizeaza ca va plati suplimentar douasprezece zile de concediu medical, ca rezultat al dreptului nefolosit cumulat la 31 decembrie 20X1 (o zi si jumatate pentru fiecare dintre cei opt angajati). Prin urmare, entitatea recunoaste o datorie egala cu plata a douasprezece zile de concediu medical.
18 Absentele remunerate necumulate nu se reporteaza: ele expira, daca nu se face uz in intregime de dreptul aferent perioadei curente si nu dau dreptul angajatilor la o plata in numerar pentru dreptul nefolosit, la plecarea din entitate. Acesta este, de obicei, cazul concediilor medicale platite (in masura in care dreptul anterior nefolosit nu duce la cresterea dreptului viitor), al concediilor de maternitate sau de paternitate si al absentelor remunerate pentru indeplinirea datoriei de jurat sau a serviciului militar. O entitate nu recunoaste nicio datorie sau cheltuiala pana in momentul absentei, deoarece serviciul prestat de angajat nu creste valoarea beneficiului.
Planuri de participare la profit si prime
19 O entitate trebuie sa recunoasca costul preconizat al participarii la profit si al primelor in conformitate cu punctul 11, atunci si numai atunci cand:
(a) entitatea are o obligatie actuala legala sau implicita de a efectua astfel de plati ca urmare a unor evenimente anterioare si
(b) poate fi facuta o estimare fiabila a obligatiei.
O obligatie actuala exista atunci si numai atunci cand entitatea nu are o alta alternativa realista decat sa efectueze platile respective.
20 In baza unor planuri de participare la profit, angajatii primesc procente din profit doar daca raman in entitate pentru o perioada specificata. Astfel de planuri creeaza o obligatie implicita pe masura ce angajatii presteaza servicii care duc la cresterea valorii de platit daca acestia raman in serviciu pana la sfarsitul perioadei specificate. Evaluarea unor astfel de obligatii implicite reflecta posibilitatea ca unii angajati sa poata pleca din entitate fara a primi procente din profit.
Exemplu ilustrativ pentru punctul 20
Un plan de participare la profit prevede ca o entitate sa plateasca anual o proportie specificata din profit angajatilor care au lucrat pe intreg parcursul anului. Daca niciun angajat nu a plecat din entitate in timpul anului, platile totale care trebuie efectuate din profit pentru acel an vor fi de 3 % din profit. Entitatea estimeaza ca rotatia personalului va reduce platile la 2,5 % din profit.
Entitatea recunoaste o datorie si o cheltuiala de 2,5 % din profit.
21 O entitate poate sa nu aiba nicio obligatie legala de a plati o prima. Cu toate acestea, in unele cazuri, o entitate are obiceiul de a plati prime. In astfel de cazuri, entitatea are o obligatie implicita, pentru ca aceasta nu are o alta alternativa realista decat de a plati aceste prime. Evaluarea obligatiei implicite reflecta posibilitatea ca unii angajati sa plece din entitate fara a primi o prima.
22 O entitate poate face o estimare fiabila in legatura cu obligatia ei implicita sau legala in baza unui plan de participare la profit sau a unui plan de prime, atunci si numai atunci cand:
(a) termenii oficiali ai planului contin o formula de determinare a valorii beneficiului;
(b) entitatea determina sumele de platit inainte de autorizarea publicarii situatiilor financiare sau
(c) experienta anterioara ofera probe clare in ceea ce priveste valoarea obligatiei implicite a entitatii.
23 O obligatie care decurge din planurile de participare la profit si din planurile de prime rezulta din serviciul prestat de angajat, iar nu dintr-o tranzactie cu proprietarii entitatii. Prin urmare, o entitate recunoaste costul planurilor de participare la profit si al planurilor de prime nu ca distribuire a profitului, ci ca o cheltuiala.
24 Daca platile de participare la profit si cele aferente primelor nu sunt susceptibile de a se efectua integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare in care angajatii au prestat serviciul aferent, aceste plati reprezinta alte beneficii pe termen lung ale angajatilor (a se vedea punctele 153-158).
Prezentarea informatiilor
25 Desi acest standard nu prevede prezentari de informatii specifice pentru beneficiile pe termen scurt ale angajatilor, alte IFRS-uri pot prevedea astfel de prezentari. De exemplu, IAS 24 prevede ca o entitate sa prezinte informatii privind beneficiile angajatilor pentru personalul-cheie din conducere. IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare prevede prezentari de informatii privind cheltuielile aferente beneficiilor angajatilor.
BENEFICII POSTANGAJARE: DISTINC?IA INTRE PLANURILE DE CONTRIBU?II DETERMINATE ?I PLANURILE DE BENEFICII DETERMINATE
26 Beneficiile postangajare includ elemente precum:
(a) beneficiile de pensionare (de exemplu, pensiile si platile forfetare la pensionare); si
(b) alte beneficii postangajare, precum asigurarile de viata postangajare si asistenta medicala postangajare.
Acordurile prin care o entitate acorda beneficii postangajare reprezinta planuri de beneficii postangajare. O entitate aplica prezentul standard tuturor acordurilor de acest tip, fie ca acestea implica sau nu infiintarea unei entitati separate pentru a primi contributiile si pentru a plati beneficiile.
27 Planurile de beneficii postangajare sunt clasificate fie drept planuri de contributii determinate, fie drept planuri de beneficii determinate, in functie de fondul economic al planului, asa cum decurge din clauzele si conditiile sale principale.
28 In cadrul planurilor de contributii determinate, obligatia legala sau implicita a entitatii este limitata la suma cu care aceasta este de acord sa contribuie la fond. Astfel, valoarea beneficiilor postangajare primite de angajat este determinata de valoarea contributiilor platite de o entitate (si probabil si de angajat) catre un plan de beneficii postangajare sau o companie de asigurari, impreuna cu rentabilitatea investitiilor generate de contributii. In consecinta, riscul actuarial (ca beneficiile sa fie mai mici decat se preconizeaza) si riscul investitiei (ca activele investite sa fie insuficiente pentru a putea genera beneficiile preconizate) ii revin, in esenta, angajatului.
29 Exemple de cazuri in care obligatia unei entitati nu se limiteaza la suma cu care aceasta este de acord sa contribuie la fond sunt acelea in care entitatea are o obligatie legala sau implicita prin intermediul:
(a) unei formule de calcul a beneficiilor aferente planului care nu este legata in mod exclusiv de valoarea contributiilor si impune entitatii sa furnizeze contributii suplimentare in cazul in care activele sunt insuficiente pentru a acoperi beneficiile in formula de calcul a beneficiilor aferente planului;
(b) unei garantii, fie in mod indirect printr-un plan, fie in mod direct, a rentabilitatii specificate a contributiilor sau
(c) acelor practici neoficiale care dau nastere unei obligatii implicite. De exemplu, o obligatie implicita poate aparea atunci cand o entitate are un trecut care dovedeste ca obisnuieste sa majoreze beneficiile fostilor angajati pentru a tine pasul cu inflatia, chiar daca nu are nicio obligatie legala in acest sens.
30 In cadrul planurilor de beneficii determinate:
(a) entitatea are obligatia sa acorde angajatilor actuali si fostilor angajati beneficiile convenite si
(b) riscul actuarial (ca beneficiile sa coste mai mult decat s-a prevazut) si riscul investitiei ii revin, in esenta, entitatii. Daca realizarile actuariale sau investitionale sunt mai slabe decat se preconizeaza, obligatia entitatii poate sa creasca.
31 Punctele 32–49 explica diferenta dintre planurile de contributii determinate si planurile de beneficii determinate in contextul planurilor cu mai multi angajatori, al planurilor de beneficii determinate care repartizeaza riscurile intre entitatile aflate sub control comun, al planurilor de stat si al beneficiilor asigurate.
Planuri cu mai multi angajatori
32 O entitate trebuie sa clasifice un plan cu mai multi angajatori drept un plan de contributii determinate sau un plan de beneficii determinate in functie de termenii planului (inclusiv orice obligatie implicita care depaseste termenii oficiali).
33 Daca o entitate participa la un plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori, cu exceptia cazului in care punctul 34 se aplica, respectiva entitate:
(a) contabilizeaza partea care ii revine din obligatia privind beneficiul determinat, din activele planului si din costul asociat planului, in acelasi mod ca pentru orice alt plan de beneficii determinate si
(b) prezinta informatiile prevazute la punctele 135–148 [cu exceptia punctului 148 litera (d)].
34 Atunci cand nu sunt disponibile informatii suficiente pentru a folosi contabilizarea beneficiului determinat pentru un plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori, entitatea:
(a) contabilizeaza planul in conformitate cu punctele 51 si 52 ca si cum ar fi un plan de contributii determinate si
(b) prezinta informatiile prevazute la punctul 148.
35 Un exemplu de plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori este cazul in care:
(a) planul este finantat pe baza principiului redistribuirii (pay-as-you-go), astfel incat: contributiile sunt stabilite la un nivel preconizat a fi suficient pentru a plati beneficiile cuvenite pentru aceeasi perioada, iar beneficiile viitoare castigate in timpul perioadei curente vor fi platite din contributii viitoare si
(b) beneficiile angajatilor sunt determinate de durata serviciului prestat, iar entitatile participante nu au nicio posibilitate realista de a se retrage din plan fara a plati o contributie pentru beneficiile castigate de angajati pana la data retragerii. Un astfel de plan creeaza riscuri actuariale pentru entitate: in cazul in care costul final al beneficiilor deja castigate la sfarsitul perioadei de raportare este mai mare decat se preconiza, entitatea va trebui fie sa creasca valoarea contributiilor sale, fie sa convinga angajatii sa accepte o reducere a beneficiilor. Prin urmare, un astfel de plan este un plan de beneficii determinate.
36 In cazul in care sunt disponibile suficiente informatii cu privire la un plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori, o entitate isi contabilizeaza partea proportionala din obligatia privind beneficiul determinat, din activele planului si din costul beneficiilor postangajare asociate planului, in acelasi mod ca si pentru orice alt plan de beneficii determinate. Cu toate acestea, in unele cazuri, este posibil ca o entitate sa nu-si poata identifica in mod suficient de fiabil, in scopuri contabile, partea ei din pozitia financiara si din performanta aflate la baza planului. Aceasta situatie poate surveni daca:
(a) planul expune entitatile participante la riscuri actuariale asociate actualilor si fostilor angajati ai altor entitati, avand ca rezultat lipsa unei baze consecvente si fiabile pentru a aloca obligatia, activele planului si costul entitatilor individuale care participa la plan sau
(b) entitatea nu are acces la suficiente informatii despre plan care sa satisfaca dispozitiile prezentului standard.
In aceste cazuri, o entitate contabilizeaza planul ca si cum ar fi un plan de contributii determinate si prezinta informatiile prevazute la punctul 148.
37 Intre planul cu mai multi angajatori si participantii la acest plan poate exista o intelegere contractuala care sa determine modul in care surplusul planului va fi distribuit participantilor (sau modul in care va fi finantat deficitul). Un participant la un plan cu mai multi angajatori avand un astfel de contract, care contabilizeaza planul ca un plan de contributii determinate conform punctului 34, trebuie sa recunoasca activul sau datoria care rezulta din intelegerea contractuala si venitul sau cheltuiala rezultata in profit sau pierdere.
Exemplu ilustrativ pentru punctul 37 [**]
O entitate participa la un plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori care nu intocmeste evaluari de plan pe baza IAS 19. Prin urmare, entitatea contabilizeaza planul ca si cum ar fi un plan de contributii determinate. O evaluare pentru finantare care nu se bazeaza pe IAS 19 arata un deficit al planului de 100 de milioane u.m*. Planul a convenit, prin contract, un scadentar de contributii cu angajatorii participanti la plan, care va elimina deficitul in decursul urmatorilor cinci ani. Contributiile totale ale entitatii conform contractului sunt in valoare de 8 milioane u.m.
Entitatea recunoaste o datorie pentru contributiile ajustate pentru valoarea-timp a banilor si o cheltuiala egala in profit sau pierdere.
38 Planurile cu mai multi angajatori sunt diferite de planurile de administrare a grupului. Un plan de administrare a grupului este, mai degraba, o agregare a unor planuri cu un singur angajator combinate pentru a permite angajatorilor participanti sa isi puna in comun activele in scopuri investitionale si pentru a reduce costurile de administrare si de gestionare a investitiei, dar pretentiile diferitilor angajatori sunt separate pentru beneficiul unic al propriilor lor angajati. Planurile de administrare a grupului nu prezinta probleme de contabilizare specifice, pentru ca sunt usor accesibile informatii care permit tratarea acestora in acelasi mod ca orice alt plan cu un singur angajator si pentru ca astfel de planuri nu expun entitatile participante la riscuri actuariale asociate actualilor si fostilor angajati ai altor entitati. Definitiile din prezentul standard impun unei entitati sa clasifice un plan de administrare a grupului drept un plan de contributii determinate sau un plan de beneficii determinate, in concordanta cu termenii planului (inclusiv orice obligatie implicita care depaseste termenii oficiali).
39 Pentru determinarea momentului recunoasterii si a modului de evaluare a unei datorii aferente lichidarii unui plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori sau a retragerii entitatii dintr-un plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori, o entitate trebuie sa aplice IAS 37 Provizioane, datorii contingente si active contingente.
Planuri de beneficii determinate care repartizeaza riscurile intre entitatile aflate sub control comun
40 Planurile de beneficii determinate care repartizeaza riscurile intre entitatile aflate sub control comun, de exemplu o societate-mama si filialele ei, nu sunt planuri cu mai multi angajatori.
41 O entitate care participa la un astfel de plan trebuie sa obtina informatii privind planul ca intreg, evaluat conform prezentului standard pe baza ipotezelor care se aplica planului ca intreg. Daca exista o intelegere contractuala sau o politica declarata pentru facturarea catre entitatile individuale din grup a costului net privind beneficiul determinat pentru un plan ca intreg, evaluat in conformitate cu prezentul standard, entitatea trebuie, in situatiile sale financiare separate sau individuale, sa recunoasca costul net privind beneficiul determinat astfel facturat. Daca nu exista un astfel de contract sau o astfel de politica, costul net privind beneficiul determinat trebuie recunoscut in situatiile financiare separate sau individuale ale entitatii din grup care este angajatorul ce sponsorizeaza legal planul. Celelalte entitati din grup trebuie sa recunoasca in situatiile lor financiare separate sau individuale un cost egal cu contributia care trebuie platita pentru respectiva perioada.
42 Participarea la un astfel de plan reprezinta o tranzactie cu partile afiliate pentru fiecare entitate individuala din grup. Prin urmare, o entitate trebuie, in situatiile sale financiare separate sau individuale, sa prezinte informatiile prevazute de punctul 149.
Planuri de stat
43 O entitate trebuie sa contabilizeze un plan de stat in acelasi mod ca si un plan cu mai multi angajatori (a se vedea punctele 32–39).
44 Planurile de stat sunt stabilite prin reglementari legislative si sunt menite a acoperi toate entitatile (sau toate entitatile dintr-o anumita categorie, de exemplu dintr-un anumit sector de activitate) si sunt aplicate de administratia locala sau nationala ori de un alt organism (de exemplu de o agentie autonoma creata special in acest scop) care nu este supus controlului sau influentei entitatii raportoare. Unele planuri stabilite de o entitate ofera atat beneficii obligatorii care substituie beneficii ce ar fi altfel acoperite de un plan de stat, cat si beneficii voluntare suplimentare. Astfel de planuri nu sunt planuri de stat.
45 Planurile de stat sunt caracterizate ca planuri de beneficii determinate sau planuri de contributii determinate in functie de obligatia care ii revine entitatii conform planului. Finantarea multor planuri de stat se bazeaza pe principiul redistribuirii (pay-as-you-go): contributiile sunt fixate la un nivel care se preconizeaza a fi suficient pentru a plati beneficiile necesare scadente in aceeasi perioada; beneficiile viitoare castigate in cursul perioadei curente vor fi platite din contributii viitoare. Cu toate acestea, in majoritatea planurilor de stat, entitatea nu are nicio obligatie legala sau implicita de a plati aceste beneficii viitoare: singura ei obligatie este de a plati contributiile pe masura ce devin scadente, iar daca entitatea inceteaza sa angajeze membri ai planului de stat, aceasta nu va avea nicio obligatie de a plati beneficiile castigate de propriii sai angajati in anii anteriori. Din acest motiv, planurile de stat sunt, in mod normal, planuri de contributii determinate. Cu toate acestea, in cazul in care un plan de stat este un plan de beneficii determinate, o entitate aplica punctele 32–39.
Beneficii asigurate
46 O entitate poate plati prime de asigurare pentru a finanta un plan de beneficii postangajare. Entitatea trebuie sa considere un astfel de plan ca un plan de contributii determinate, cu exceptia cazului in care entitatea va avea (fie in mod direct, fie in mod indirect, prin plan) o obligatie legala sau implicita de a:
(a) plati beneficiile angajatilor in mod direct, atunci cand sunt scadente sau
(b) plati sume suplimentare daca asiguratorul nu plateste toate beneficiile viitoare ale angajatului aferente serviciului prestat de acesta in perioada curenta si in perioadele anterioare.
Daca entitatea retine o astfel de obligatie legala sau implicita, entitatea trebuie sa considere planul ca un plan de beneficii determinate.
47 Beneficiile asigurate printr-un contract de asigurare nu trebuie sa se afle intr-o relatie directa sau automata cu obligatia entitatii in ceea ce priveste beneficiile angajatilor. Planurile de beneficii postangajare care presupun polite de asigurare sunt supuse aceleiasi distinctii intre contabilizare si finantare ca si alte planuri finantate.
48 Cand o entitate finanteaza o obligatie de beneficiu postangajare contribuind la o polita de asigurare, in baza careia entitatea (fie in mod direct, fie in mod indirect prin plan, prin mecanismul de stabilire a primelor viitoare sau printr-o relatie de afiliere cu asiguratorul) retine o obligatie legala sau implicita, plata primelor nu echivaleaza cu un acord privind o contributie determinata. Rezulta ca entitatea:
(a) contabilizeaza polita de asigurare restrictiva ca un activ al planului (a se vedea punctul 8) si
(b) recunoaste alte polite de asigurare ca fiind drepturi de rambursare (daca politele satisfac criteriul de la punctul 116).
49 Cand o polita de asigurare este pe numele unui anumit participant la plan sau al unui grup de participanti la plan si entitatea nu are nicio obligatie legala sau implicita de a acoperi orice pierdere a politei, entitatea nu are nicio obligatie de a plati angajatilor beneficii si asiguratorul este singurul raspunzator pentru plata acelor beneficii. Plata primelor fixe in baza unor astfel de contracte reprezinta, in fond, decontarea obligatiei aferente beneficiului angajatului, mai degraba decat o investitie pentru satisfacerea obligatiei. In consecinta, entitatea nu mai are un activ sau o datorie. Prin urmare, o entitate considera astfel de plati ca fiind contributii la un plan de contributii determinate.
BENEFICII POSTANGAJARE: PLANURI DE CONTRIBU?II DETERMINATE
50 Contabilizarea planurilor de contributii determinate este simpla, deoarece obligatia entitatii raportoare pentru fiecare perioada este determinata de sumele cu care se contribuie in acea perioada. In consecinta, nu sunt necesare ipoteze actuariale pentru evaluarea obligatiei sau a cheltuielii si nu exista nicio posibilitate de pierdere sau castig actuarial(a). Mai mult, obligatiile sunt evaluate pe o baza neactualizata, cu exceptia cazului in care nu se preconizeaza ca acestea sa fie platite integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare in care angajatii presteaza serviciul aferent.
Recunoastere si evaluare
51 Atunci cand un angajat a prestat un serviciu in cadrul unei entitati in decursul unei perioade, entitatea trebuie sa recunoasca contributia de platit la un plan de contributii determinate in schimbul acelui serviciu:
(a) drept datorie (cheltuiala angajata), dupa deducerea oricarei contributii deja platite. In cazul in care contributia deja platita depaseste contributia datorata pentru serviciu inainte de incheierea perioadei de raportare, o entitate trebuie sa recunoasca acea diferenta ca activ (cheltuiala inregistrata in avans), in masura in care plata anticipata va conduce, de exemplu, la o reducere a platilor viitoare sau la o rambursare de numerar;
(b) drept cheltuiala, cu exceptia cazului in care un alt IFRS impune sau permite includerea contributiei in costul unui activ (a se vedea, de exemplu, IAS 2 si IAS 16).
52 Atunci cand contributiile la un plan de contributii determinate nu se asteapta sa fie platite integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare in care angajatii presteaza serviciul aferent, ele trebuie actualizate folosindu-se rata de actualizare specificata la punctul 83.
Prezentarea informatiilor
53 O entitate trebuie sa prezinte informatii privind suma recunoscuta drept cheltuiala pentru planurile de contributii determinate.
54 In cazul in care IAS 24 prevede acest lucru, o entitate prezinta informatii despre contributiile la planurile de contributii determinate pentru personalul-cheie din conducere.
BENEFICII POSTANGAJARE: PLANURI DE BENEFICII DETERMINATE
55 Contabilizarea planurilor de beneficii determinate este complexa, pentru ca sunt necesare ipoteze actuariale pentru evaluarea obligatiei si a cheltuielii si pentru ca exista o posibilitate de castiguri sau pierderi actuariale. Mai mult, obligatiile sunt evaluate pe o baza neactualizata, deoarece ele pot fi decontate multi ani dupa ce angajatii au prestat serviciul aferent.
Recunoastere si evaluare
56 Planurile de beneficii determinate pot fi nefinantate sau pot fi, in totalitate sau partial, finantate prin contributii ale unei entitati sau, uneori, ale angajatilor acesteia la o entitate sau la un fond care este, din punct de vedere juridic, separat(a) de entitatea raportoare si din care sunt platite beneficiile angajatilor. Plata beneficiilor finantate, atunci cand acestea sunt scadente, depinde nu doar de pozitia financiara si de performanta investitionala a fondului, ci si de capacitatea si disponibilitatea entitatii de a acoperi orice deficit al activelor fondului. Prin urmare, entitatea, in fond, garanteaza riscurile actuariale si investitionale asociate planului. In consecinta, cheltuiala recunoscuta pentru un plan de beneficii determinate nu reprezinta neaparat valoarea contributiei datorate pentru perioada respectiva.
57 Contabilizarea de catre o entitate a planurilor de beneficii determinate implica urmatorii pasi:
(a) determinarea deficitului sau surplusului. Aceasta implica:
(i) utilizarea unei tehnici actuariale, si anume metoda unitatilor de credit proiectate, pentru a face o estimare fiabila a costului final generat pentru entitate de beneficiul pe care angajatii l-au castigat in schimbul serviciului lor in perioada curenta si in perioadele anterioare (a se vedea punctele 67–69). Acest lucru impune unei entitati sa determine valoarea beneficiului de repartizat perioadei curente si perioadelor anterioare (a se vedea punctele 70-74) si sa efectueze estimari (ipoteze actuariale) in legatura cu variabilele demografice (precum rotatia personalului si mortalitatea) si cu variabilele financiare (precum cresterile viitoare ale salariilor si ale costurilor medicale) care vor influenta costul beneficiului (a se vedea punctele 75-98);
(ii) actualizarea acelui beneficiu, pentru a determina valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat si costul serviciului curent (a se vedea punctele 67–69 si 83–86);
(iii) deducerea valorii juste a oricaror active ale planului (a se vedea punctele 113–115) din valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat.
(b) stabilirea valorii datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat ca valoare a deficitului sau surplusului determinat la litera (a), ajustata pentru a se tine seama de efectul de limitare a unui activ net privind beneficiul determinat in functie de plafonul activului (a se vedea punctul 64).
(c) determinarea sumelor ce vor fi recunoscute in profit sau pierdere:
(i) costul serviciului curent (a se vedea punctele 70-74);
(ii) costul oricarui serviciu trecut si castigul sau pierderea la decontare (a se vedea punctele 99–112);
(iii) dobanda neta aferenta datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat (a se vedea punctele 123–126).
(d) determinarea reevaluarii datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat, care urmeaza sa fie recunoscut in alte elemente ale rezultatului global, cuprinzand:
(i) castiguri si pierderi actuariale (a se vedea punctele 128 si 129);
(ii) rentabilitatea activelor planului, excluzandu-se sumele incluse in dobanda neta aferenta datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat (a se vedea punctul 130) si
(iii) orice modificare a efectului plafonului activului (a se vedea punctul 64), excluzandu-se sumele incluse in dobanda neta aferenta datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat.
Atunci cand o entitate are mai multe planuri de beneficii determinate, respectiva entitate aplica aceste proceduri separat pentru fiecare plan semnificativ.
58 O entitate determina datoria (activul) net(a) privind beneficiul determinat cu suficienta regularitate, astfel incat sumele recunoscute in situatiile financiare sa nu difere in mod semnificativ de sumele care ar fi determinate la sfarsitul perioadei de raportare.
59 Prezentul standard incurajeaza, dar nu impune unei entitati sa implice un actuar calificat in evaluarea tuturor obligatiilor semnificative privind beneficiile postangajare. Din motive practice, o entitate poate solicita unui actuar calificat sa realizeze o evaluare detaliata a obligatiei inainte de incheierea perioadei de raportare. Cu toate acestea, rezultatele evaluarii respective sunt actualizate in functie de orice tranzactii semnificative si de alte modificari semnificative ale circumstantelor (inclusiv modificari ale preturilor pe piata si ale ratelor dobanzii) pana la incheierea perioadei de raportare.
60 In unele cazuri, estimarile, mediile si artificiile de calcul pot oferi o aproximare fiabila a calculelor detaliate ilustrate in prezentul standard.
Contabilizarea obligatiei implicite
61 O entitate trebuie sa contabilizeze nu doar obligatia legala care ii revine conform termenilor oficiali ai unui plan de beneficii determinate, ci si orice obligatie implicita care apare din practicile neoficiale ale entitatii. Practicile neoficiale dau nastere unei obligatii implicite atunci cand entitatea nu are o alta alternativa realista decat sa plateasca beneficiile angajatilor. Un exemplu de obligatie implicita este atunci cand o modificare a practicilor neoficiale ale entitatii ar cauza daune inacceptabile relatiei acesteia cu angajatii.
62 Termenii oficiali ai unui plan de beneficii determinate pot permite unei entitati sa inceteze obligatia care ii revine in baza acelui plan. Cu toate acestea, de obicei este dificil pentru o entitate sa inceteze obligatia care ii revine in cadrul planului (fara plata), daca se doreste ca angajatii sa fie pastrati. Prin urmare, in absenta unei probe contrare, contabilizarea beneficiilor postangajare presupune ca o entitate care promite astfel de beneficii in mod curent sa continue sa faca acest lucru pentru angajatii ei pana la sfarsitul perioadelor de munca ramase pana la pensie ale acestora.
Situatia pozitiei financiare
63 O entitate trebuie sa recunoasca datoria (activul) net(a) privind beneficiul determinat in situatia pozitiei financiare.
64 Atunci cand o entitate are un surplus intr-un plan de beneficii determinate, ea trebuie sa evalueze activul net privind beneficiul determinat la valoarea cea mai mica dintre:
(a) surplusul din planul de beneficii determinate si
(b) plafonul activului, determinat cu ajutorul ratei de actualizare prevazuta la punctul 83.
65 Un activ net privind beneficiul determinat poate aparea in cazul in care un plan de beneficii determinate a fost suprafinantat sau in cazul in care au aparut castiguri actuariale. O entitate recunoaste un activ net privind beneficiul determinat in astfel de cazuri, deoarece:
(a) entitatea controleaza o resursa, care reprezinta capacitatea de a folosi surplusul pentru generarea de beneficii viitoare;
(b) acel control este rezultatul unor evenimente anterioare (contributii platite de entitate si serviciul prestat de angajat) si
(c) beneficiile economice viitoare sunt disponibile entitatii sub forma reducerii contributiilor viitoare sau a rambursarilor de numerar, fie in mod direct catre entitate, fie in mod indirect catre un alt plan aflat in situatie de deficit. Plafonul activului este valoarea actualizata a acestor beneficii viitoare.
Recunoastere si evaluare: valoarea actualizata a obligatiilor privind beneficiul determinat si a costului serviciului curent
66 Costul final al unui plan de beneficii determinate poate fi influentat de multe variabile, precum salariile finale, rotatia personalului si mortalitatea, contributiile angajatilor si tendintele costurilor medicale. Costul final al planului nu este sigur si aceasta nesiguranta va persista probabil o perioada lunga de timp. Pentru a evalua valoarea actualizata a obligatiilor privind beneficiile postangajare si a costului serviciului curent aferent, este necesar:
(a) sa se aplice o metoda de evaluare actuariala (a se vedea punctele 67-69);
(b) sa se repartizeze beneficiile pe perioade de serviciu (a se vedea punctele 70-74) si
(c) sa se elaboreze ipoteze actuariale (a se vedea punctele 75-98).
Metoda de evaluare actuariala
67 O entitate trebuie sa utilizeze metoda unitatilor de credit proiectate pentru a determina valoarea actualizata a obligatiilor sale privind beneficiul determinat si costul serviciului curent aferent acestora si, acolo unde este cazul, costul serviciilor trecute.
68 Metoda unitatilor de credit proiectate (cunoscuta uneori ca metoda beneficiului angajat proportional pentru serviciu sau ca metoda beneficiu/ani de serviciu), considera ca fiecare perioada de serviciu da nastere unei unitati suplimentare de drepturi la beneficii (a se vedea punctele 70-74) si evalueaza separat fiecare unitate pentru a determina obligatia finala (a se vedea punctele 75-98).
Exemplu ilustrativ pentru punctul 68
La terminarea serviciului urmeaza sa fie platit un beneficiu in suma forfetara reprezentand 1 % din salariul final pentru fiecare an de serviciu. In anul 1, salariul este de 10000 u.m si se presupune o rata de crestere (compusa) de 7 % in fiecare an. Rata de actualizare utilizata este de 10 % pe an. Tabelul urmator arata modul in care se cumuleaza obligatia pentru un angajat care se preconizeaza ca va parasi entitatea la sfarsitul anului 5, presupunand ca nu apar modificari ale ipotezelor actuariale. Pentru simplificare, acest exemplu nu tine seama de ajustarile suplimentare necesare pentru a reflecta probabilitatea ca angajatul sa poata pleca din entitate mai devreme sau mai tarziu decat s-a presupus initial.
Anul | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
| u.m | u.m | u.m | u.m | u.m |
Beneficiu repartizat: | |
—anilor anteriori | 0 | 131 | 262 | 393 | 524 |
—anului curent (1 % din salariul final) | 131 | 131 | 131 | 131 | 131 |
—anului curent si anilor anteriori | 131 | 262 | 393 | 524 | 655 |
Obligatia initiala | — | 89 | 196 | 324 | 476 |
Dobanda la 10 % | — | 9 | 20 | 33 | 48 |
Costul serviciului curent | 89 | 98 | 108 | 119 | 131 |
Obligatia finala | 89 | 196 | 324 | 476 | 655 |
Nota:
1 Obligatia initiala reprezinta valoarea actualizata a beneficiului repartizat anilor anteriori.
2 Costul serviciului curent reprezinta valoarea actualizata a beneficiului repartizat anului curent.
3 Obligatia finala reprezinta valoarea actualizata a beneficiului repartizat anului curent si anilor anteriori.
69 O entitate actualizeaza in intregime o obligatie privind beneficiile postangajare, chiar daca o parte a acestei obligatii se asteapta sa fie decontata in termen de douasprezece luni de la perioada de raportare.
Repartizarea beneficiilor pe perioade de serviciu
70 Pentru determinarea valorii actualizate a obligatiilor privind beneficiul determinat si a costului serviciului curent aferent si, acolo unde este cazul, a costului serviciului trecut, o entitate trebuie sa repartizeze beneficiile pe perioadele de serviciu, utilizand formula de calcul a beneficiilor caracteristica planului. Cu toate acestea, daca serviciul prestat de un angajat in ultimii ani va conduce la un nivel semnificativ mai ridicat al beneficiilor decat in primii ani, o entitate trebuie sa repartizeze beneficiile pe o baza liniara:
(a) de la data la care serviciile angajatului genereaza pentru prima data beneficii in cadrul planului (indiferent daca beneficiile sunt conditionate sau nu de servicii ulterioare) si pana la
(b) data la care prestarea ulterioara de servicii de catre angajat nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare in cadrul planului, altele decat cele rezultate din cresteri ulterioare ale salariului.
71 Conform metodei unitatilor de credit proiectate, o entitate trebuie sa repartizeze beneficii pentru perioada curenta (pentru a determina costul serviciilor curente) si pentru perioada curenta si perioadele anterioare (pentru a determina valoarea curenta a obligatiilor privind beneficiul determinat). O entitate repartizeaza beneficii pentru perioadele in care apare obligatia de a furniza beneficii postangajare. Aceasta obligatie apare pe masura ce angajatii presteaza servicii in schimbul beneficiilor postangajare pe care o entitate preconizeaza ca le va plati in perioadele de raportare viitoare. Tehnicile actuariale permit unei entitati sa evalueze acea obligatie cu suficienta fiabilitate pentru a justifica recunoasterea unei datorii.
Exemple ilustrative pentru punctul 71
1 Un plan de beneficii determinate ofera un beneficiu in suma forfetara de 100 u.m, platibil la pensionare pentru fiecare an de serviciu.
Se repartizeaza pentru fiecare an un beneficiu de 100 u.m. Costul serviciului curent reprezinta valoarea actualizata de 100 u.m. Valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat reprezinta valoarea actualizata de 100 u.m, inmultita cu numarul de ani de serviciu pana la sfarsitul perioadei de raportare.
Daca beneficiul este platibil imediat ce angajatul pleaca din entitate, costul serviciului curent si valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat reflecta data la care se preconizeaza ca angajatul va pleca din entitate. Astfel, datorita efectului actualizarii, acestea sunt mai mici decat valorile care ar fi determinate daca angajatul ar pleca la sfarsitul perioadei de raportare.
2 Un plan ofera o pensie lunara de 0,2 % din salariul final pentru fiecare an de serviciu. Pensia este platibila de la varsta de 65 de ani.
Pentru fiecare an de serviciu se repartizeaza un beneficiu egal cu valoarea actualizata, la data preconizata de pensionare, a unei pensii lunare de 0,2 % din salariul final estimat, platibil de la data de pensionare preconizata pana la data preconizata a decesului. Costul serviciului curent reprezinta valoarea actualizata a acelui beneficiu. Valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat reprezinta valoarea actualizata a platilor pensiilor lunare de 0,2 % din salariul final, inmultita cu numarul de ani de serviciu pana la sfarsitul perioadei de raportare. Costul serviciului curent si valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat sunt actualizate pentru ca platile de pensii incep de la varsta de 65 de ani.
72 Serviciul prestat de angajat creeaza o obligatie in baza unui plan de beneficii determinate, chiar daca beneficiile sunt conditionate de angajarea viitoare (cu alte cuvinte, acestea nu sunt legitime). Serviciul prestat de angajat inainte de data intrarii in drepturi creeaza o obligatie implicita deoarece, la sfarsitul fiecarei perioade de raportare, valoarea serviciului viitor pe care un angajat va trebui sa il presteze inainte de a avea dreptul la beneficii este redusa. Pentru evaluarea obligatiei sale privind beneficiul determinat, o entitate ia in considerare probabilitatea ca unii angajati sa nu indeplineasca niciuna dintre conditiile necesare pentru intrarea in drepturi. In mod similar, desi anumite beneficii postangajare, de exemplu beneficiile medicale postangajare, devin platibile doar daca un anumit eveniment are loc atunci cand un angajat nu mai este incadrat in munca, o obligatie este creata atunci cand angajatul presteaza un serviciu care ii va da dreptul la beneficiul respectiv daca acel eveniment are loc. Probabilitatea ca evenimentul respectiv sa aiba loc influenteaza evaluarea obligatiei, dar nu determina existenta sau inexistenta acesteia.
Exemple ilustrative pentru punctul 72
1 Un plan plateste un beneficiu de 100 u.m pentru fiecare an de serviciu. Beneficiile devin legitime dupa zece ani de serviciu.
Se repartizeaza pentru fiecare an un beneficiu de 100 u.m. In fiecare dintre primii zece ani, costul serviciului curent si valoarea actualizata a obligatiei reflecta probabilitatea ca angajatul sa nu efectueze zece ani de serviciu.
2 Un plan plateste un beneficiu de 100 u.m pentru fiecare an de serviciu, excluzand serviciul prestat inainte de varsta de 25 de ani. Beneficiile devin imediat legitime.
Nu se repartizeaza niciun beneficiu pentru serviciul prestat inainte de varsta de 25 de ani, deoarece serviciul prestat inainte de aceasta data nu conduce la beneficii (conditionate sau neconditionate). Se repartizeaza pentru fiecare an urmator un beneficiu de 100 u.m.
73 Obligatia creste pana la data la care prestarea ulterioara de servicii de catre angajat nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare. Prin urmare, toate beneficiile sunt repartizate pentru perioadele care se termina cel tarziu la acea data. Beneficiile sunt repartizate pentru perioadele contabile individuale in baza formulei de calcul a beneficiilor caracteristica planului. Cu toate acestea, daca serviciul prestat de un angajat in ultimii ani va conduce la un nivel semnificativ mai ridicat al beneficiilor decat in primii ani, o entitate repartizeaza beneficii pe o baza liniara pana la data la care prestarea ulterioara de servicii de catre angajat nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare. Aceasta se datoreaza faptului ca serviciul prestat de angajat pe parcursul intregii perioade va conduce, in cele din urma, la beneficii cotate la acel nivel mai ridicat.
Exemple ilustrative pentru punctul 73
1 Un plan plateste un beneficiu in suma forfetara de 1000 u.m, care devine legitim dupa zece ani de serviciu. Planul nu furnizeaza beneficii suplimentare pentru servicii prestate ulterior.
Se repartizeaza un beneficiu de 100 u.m (suma de 1000 u.m, impartita la 10) pentru fiecare an din primii zece.
Costul serviciului curent in fiecare din primii zece ani reflecta probabilitatea ca angajatul sa nu efectueze zece ani de serviciu. Nu se repartizeaza niciun beneficiu pentru anii ulteriori.
2 Un plan plateste o pensie in suma forfetara de 2000 u.m tuturor angajatilor care sunt inca incadrati in munca la varsta de 55 de ani, dupa douazeci de ani de serviciu, sau care sunt inca incadrati in munca la varsta de 65 de ani, fara a se tine cont de vechimea lor.
Pentru angajatii care sunt cooptati inainte de varsta de 35 de ani, serviciul conduce pentru prima data la beneficiile oferite in cadrul planului la varsta de 35 de ani (un angajat ar putea pleca la varsta de 30 de ani si s-ar putea intoarce la 33 de ani, fara vreun efect asupra valorii sau scadentei beneficiilor). Acele beneficii sunt conditionate de serviciul ulterior. De asemenea, serviciul prestat dupa 55 de ani nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare. Pentru acesti angajati, entitatea repartizeaza beneficii de 100 u.m (suma de 2000 u.m, impartita la 20) pentru fiecare an incepand cu varsta de 35 de ani pana la cea de 55 de ani.
Pentru angajatii care sunt cooptati intre 35 si 45 de ani, serviciul prestat care depaseste douazeci de ani nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare. Pentru acesti angajati, entitatea repartizeaza un beneficiu de 100 u.m (o suma de 2000 u.m, impartita la 20) pentru fiecare din primii douazeci de ani.
Pentru un angajat care este cooptat la varsta de 55 de ani, serviciul prestat care depaseste zece ani nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare. Pentru acest angajat, entitatea repartizeaza un beneficiu de 200 u.m (o suma de 2000 u.m, impartita la 10) pentru fiecare din primii zece ani.
Pentru toti angajatii, costul serviciului curent si valoarea actualizata a obligatiei reflecta probabilitatea ca angajatul sa nu efectueze intreaga perioada necesara de serviciu.
3 Un plan medical postangajare ramburseaza 40 % din costurile medicale postangajare ale unui angajat daca acesta pleaca din entitate dupa o perioada cuprinsa intre zece si douazeci de ani de serviciu si 50 % din costurile respective daca angajatul pleaca dupa minimum douazeci de ani de serviciu.
Utilizand formula de calcul a beneficiilor caracteristica planului, entitatea repartizeaza 4 % din valoarea actualizata a costurilor medicale preconizate (40 % impartit la 10) pentru fiecare din primii zece ani si 1 % (10 % impartit la 10) pentru fiecare din urmatorii zece ani. Costul serviciului curent in fiecare an reflecta probabilitatea ca angajatul sa nu efectueze perioada de serviciu necesara pentru castigarea in totalitate sau in parte a beneficiilor. Pentru angajatii care se preconizeaza ca vor pleca in termen de zece ani nu se repartizeaza beneficii.
4 Un plan medical postangajare ramburseaza 10 % din costurile medicale postangajare ale unui angajat daca acesta pleaca din entitate dupa o perioada cuprinsa intre zece si douazeci de ani de serviciu si 50 % din costurile respective daca angajatul pleaca dupa minimum douazeci de ani de serviciu.
Serviciul prestat in ultimii ani va conduce la un nivel al beneficiilor semnificativ mai ridicat decat cel prestat in primii ani. Prin urmare, pentru angajatii care se preconizeaza ca vor pleca dupa minimum douazeci de ani, entitatea repartizeaza beneficii pe o baza liniara, conform punctului 71. Serviciul prestat care depaseste douazeci de ani nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare. Prin urmare, beneficiul repartizat pentru fiecare dintre primii douazeci de ani este de 2,5 % din valoarea actualizata a costurilor medicale preconizate (50 % impartit la 20).
Pentru angajatii care se preconizeaza ca vor pleca dupa o perioada cuprinsa intre zece si douazeci de ani de serviciu, beneficiile repartizate pentru fiecare dintre primii zece ani sunt de 1 % din valoarea actualizata a costurilor medicale preconizate.
In cazul acestor angajati nu se repartizeaza beneficii pentru serviciul prestat intre sfarsitul celui de-al zecelea an si data estimata a plecarii.
Pentru angajatii care se preconizeaza ca vor pleca in termen de zece ani nu se repartizeaza beneficii.
74 In cazul in care valoarea unui beneficiu reprezinta o proportie constanta din salariul final pentru fiecare an de serviciu, cresterile viitoare de salariu vor afecta valoarea necesara pentru decontarea obligatiei existente pentru serviciu inainte de incheierea perioadei de raportare, dar nu creeaza o obligatie suplimentara. Prin urmare:
(a) in sensul punctului 70 litera (b), cresterile salariale nu conduc la beneficii suplimentare, chiar daca valoarea beneficiilor depinde de salariul final si
(b) valoarea beneficiului repartizat pentru fiecare perioada este o proportie constanta din salariul la care se raporteaza beneficiul.
Exemplu ilustrativ pentru punctul 74
Angajatii au dreptul la un beneficiu de 3 % din salariul final pentru fiecare an de serviciu inainte de varsta de 55 de ani.
Se repartizeaza un beneficiu de 3 % din salariul final estimat pentru fiecare an pana la varsta de 55 de ani. Aceasta este data de la care serviciul prestat ulterior de angajat nu va mai conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare in cadrul planului. Nu se repartizeaza beneficii pentru serviciul prestat dupa acea varsta.
Ipotezele actuariale
75 Ipotezele actuariale trebuie sa fie impartiale si reciproc compatibile.
76 Pentru o entitate, ipotezele actuariale reprezinta cele mai bune estimari ale variabilelor care vor determina costul final al acordarii de beneficii postangajare. Ipotezele actuariale cuprind:
(a) ipoteze demografice despre caracteristicile viitoare ale fostilor si actualilor angajati (si ale persoanelor aflate in intretinerea acestora) care indeplinesc conditiile de acordare a beneficiilor. Ipotezele demografice trateaza probleme precum:
(i) mortalitatea (a se vedea punctele 81 si 82);
(ii) ratele de rotatie a personalului, de invaliditate si de pensionare anticipata;
(iii) procentul de membri participanti la plan cu persoane in intretinere care vor indeplini conditiile de acordare a beneficiilor;
(iv) procentul de membri participanti la plan care vor selecta fiecare optiune de forma de plata disponibila in cadrul planului si
(v) nivelul pretentiilor in baza planurilor medicale.
(b) ipoteze financiare, care trateaza aspecte precum:
(i) rata de actualizare (a se vedea punctele 83-86);
(ii) nivelurile beneficiilor, cu exceptia oricaror costuri ale prestatiilor care urmeaza sa fie realizate de catre salariati, si salariul viitor (a se vedea punctele 87–95);
(iii) in cazul beneficiilor medicale, al costurilor medicale viitoare, inclusiv al costurilor aferente tratarii cererilor (si anume cheltuielile care vor fi suportate in tratarea si solutionarea cererilor, inclusiv onorariile juridice si cele ale expertilor evaluatori) (a se vedea punctele 96–98) si
(iv) impozitele de platit de catre plan pentru contributiile legate de serviciu inainte de data de raportare sau pentru beneficiile care rezulta din serviciul respectiv.
77 Ipotezele actuariale sunt impartiale daca nu sunt nici lipsite de prudenta, nici excesiv de conservatoare.
78 Ipotezele actuariale sunt reciproc compatibile daca reflecta relatia economica intre factori precum inflatia, ratele de crestere salariala si ratele de actualizare. De exemplu, toate ipotezele care depind de un anumit nivel al inflatiei in orice perioada viitoare data (precum ipotezele in legatura cu ratele dobanzii si cresterea salariala si a beneficiilor) presupun acelasi nivel al inflatiei in acea perioada.
79 O entitate determina rata de actualizare si alte ipoteze financiare in termeni nominali (ficsi), cu exceptia cazurilor in care estimarile in termeni reali (ajustati cu inflatia) sunt mai credibile, cum sunt de exemplu intr-o economie hiperinflationista (a se vedea IAS 29 Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste) sau in care beneficiul este indexat si exista o piata lichida a obligatiunilor indexate emise in aceeasi moneda si avand acelasi termen.
80 Ipotezele financiare trebuie sa aiba la baza asteptarile pietei, la sfarsitul perioadei de raportare, pentru perioada in cursul careia obligatiile se impun a fi decontate.
Ipoteze actuariale: mortalitatea
81 O entitate trebuie sa isi determine ipotezele privind mortalitatea prin referire la cele mai bune estimari ale sale in ce priveste mortalitatea membrilor planului atat in perioada in care acestia sunt angajati, cat si dupa aceasta perioada.
82 Pentru a estima costul final al beneficiului, o entitate ia in considerare schimbarile preconizate in ceea ce priveste mortalitatea, de exemplu prin modificarea tabelelor standard de mortalitate in functie de estimarile privind imbunatatirea mortalitatii.
Ipoteze actuariale: rata de actualizare
83 Rata utilizata pentru actualizarea obligatiilor privind beneficiile postangajare (atat finantate, cat si nefinantate) trebuie determinata in raport cu randamentul pe piata, la sfarsitul perioadei de raportare, aferent obligatiunilor corporative de inalta calitate. In tarile in care nu exista o piata lichida pentru astfel de obligatiuni, trebuie sa se foloseasca randamentul pe piata (la incheierea perioadei de raportare) aferent obligatiunilor de stat. Moneda si termenul obligatiunilor corporative sau ale obligatiunilor de stat trebuie sa fie consecvente cu moneda si cu termenul estimat pentru obligatiile privind beneficiile postangajare.
84 O ipoteza actuariala care are un efect semnificativ este rata de actualizare. Rata de actualizare reflecta valoarea-timp a banilor, dar nu si riscul actuarial sau pe cel investitional. Mai mult, rata de actualizare nu reflecta riscul de credit specific entitatii asumat de creditorii acesteia, si nici riscul ca experienta viitoare sa difere de ipotezele actuariale.
85 Rata de actualizare reflecta scadenta estimata a platilor beneficiilor. In practica, o entitate realizeaza deseori acest lucru prin aplicarea unei singure rate de actualizare ca medie ponderata care reflecta scadenta estimata, valoarea platilor beneficiilor si moneda in care beneficiile urmeaza sa fie platite.
86 In unele cazuri, este posibil sa nu existe o piata lichida a obligatiunilor cu o scadenta suficient de indelungata pentru a corespunde scadentei estimate a tuturor platilor de beneficii. In astfel de cazuri, o entitate utilizeaza ratele curente pe piata ale termenului adecvat pentru actualizarea platilor pe termen mai scurt si estimeaza rata de actualizare pentru scadente cu termen mai lung prin extrapolarea ratelor curente pe piata de-a lungul curbei randamentului. Este putin probabil ca valoarea actualizata totala a unei obligatii privind beneficiul determinat sa fie in mod special sensibila fata de rata de actualizare aplicata proportiei din beneficii care sunt platibile dupa trecerea scadentei finale a obligatiunilor corporative sau de stat disponibile.
Ipoteze actuariale: salarii, beneficii si costuri medicale
87 O entitate trebuie sa isi evalueze obligatiile privind beneficiul determinat pe o baza care sa reflecte:
(a) beneficiile stabilite in termenii planului (sau care rezulta din orice obligatie implicita care depaseste acei termeni) la sfarsitul perioadei de raportare;
(b) orice crestere viitoare estimata a salariilor care afecteaza beneficiile de platit;
(c) efectul oricarei limitari a contributiei angajatorului la costul beneficiilor viitoare;
(d) contributiile de la angajati sau parti terte, care reduc costul final pentru entitate al beneficiilor respective si
(e) modificarile viitoare estimate ale nivelului oricarui beneficiu de stat care afecteaza beneficiile platibile in baza unui plan de beneficii determinate, daca si numai daca:
(i) acele modificari au fost adoptate inainte de sfarsitul perioadei de raportare sau
(ii) datele anterioare sau alte dovezi fiabile indica faptul ca acele beneficii de stat se vor modifica intr-un mod previzibil, de exemplu, in concordanta cu modificarile viitoare ale nivelurilor de pret generale sau ale nivelurilor salariale generale.
88 Ipotezele actuariale reflecta modificarile viitoare ale beneficiilor care nu sunt stabilite in termenii oficiali ai unui plan (sau o obligatie implicita care depaseste acesti termeni) la sfarsitul perioadei de raportare. Acesta este cazul daca, de exemplu:
(a) entitatea are un trecut care arata ca obisnuieste sa majoreze beneficiile, de exemplu pentru a diminua efectele inflatiei, si nu exista niciun indiciu ca aceasta practica se va modifica in viitor;
(b) entitatea este obligata, fie prin termenii oficiali ai unui plan (sau printr-o obligatie implicita care depaseste acesti termeni), fie prin legislatie, sa foloseasca orice surplus din cadrul planului pentru beneficiul participantilor la plan [a se vedea punctul 108 litera (c)] sau
(c) beneficiile variaza ca raspuns la un obiectiv de performanta sau la alte criterii. De exemplu, termenii planului pot afirma ca acesta va plati beneficii reduse sau va necesita contributii suplimentare din partea angajatilor daca activele planului sunt insuficiente. Evaluarea obligatiei reflecta cea mai buna estimare a efectului obiectivului de performanta sau al altor criterii.
89 Ipotezele actuariale nu reflecta modificarile viitoare ale beneficiilor care nu sunt prevazute in termenii oficiali ai planului (sau ai unei obligatii implicite) la sfarsitul perioadei de raportare. Astfel de modificari vor avea drept rezultat:
(a) costul serviciilor trecute, in masura in care ele modifica beneficiile pentru serviciul efectuat inainte de modificare si
(b) costul serviciului curent pentru perioadele de dupa modificare, in masura in care ele modifica beneficiile pentru serviciul efectuat dupa modificare.
90 Estimarile cresterilor salariale viitoare tin cont de inflatie, vechime in munca, promovare si alti factori relevanti, precum cererea si oferta de pe piata muncii.
91 Unele planuri de beneficii determinate limiteaza contributiile pe care o entitate trebuie sa le plateasca. Costul final al beneficiilor tine seama de efectul unei limitari a contributiilor. Efectul unei limitari a contributiilor este determinat in functie de perioada cea mai scurta dintre urmatoarele:
(a) durata de viata estimata a entitatii si
(b) durata de viata estimata a planului.
92 Unele planuri de beneficii determinate impun angajatilor sau partilor terte sa contribuie la costul planului. Contributiile angajatilor reduc costul beneficiilor pentru entitate. O entitate determina daca contributiile partilor terte reduc costul beneficiilor pentru entitate sau reprezinta un drept de rambursare conform descrierii de la punctul 116. Contributiile angajatilor sau ale partilor terte fie sunt stabilite in termenii oficiali ai planului (sau rezulta dintr-o obligatie implicita care depaseste acesti termeni), fie sunt discretionare. Contributiile discretionare ale angajatilor sau ale partilor terte reduc costul serviciilor odata cu plata acestor contributii la plan.
93 Contributiile angajatilor sau ale partilor terte, stabilite in termenii oficiali ai planului, fie reduc costurile serviciilor (in cazul in care acestea sunt legate de servicii), fie reduc reevaluarea datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat (de exemplu, in cazul in care contributiile trebuie sa reduca un deficit care rezulta din pierderi ale activelor planului sau din pierderi actuariale). Contributiile din partea angajatilor sau a partilor terte in ceea ce priveste serviciul sunt repartizate pe perioade de serviciu ca un beneficiu negativ, in conformitate cu punctul 70 (adica beneficiul net este atribuit in conformitate cu respectivul punct).
94 Modificarile contributiilor angajatilor sau ale partilor terte in ceea ce priveste serviciile au drept rezultat:
(a) costul serviciilor curente si trecute (in cazul in care modificarile contributiilor angajatilor nu sunt stabilite in termenii oficiali ai planului si nu rezulta dintr-o obligatie implicita) sau
(b) castigurile si pierderile actuariale (in cazul in care modificarile contributiilor angajatilor sunt stabilite in termenii oficiali ai planului sau rezulta dintr-o obligatie implicita).
95 Unele beneficii postangajare sunt legate de variabile precum nivelul beneficiilor aferente pensiilor de stat sau al asistentei medicale de stat. Evaluarea unor astfel de beneficii reflecta cea mai buna estimare a acestor variabile, pe baza datelor anterioare si a altor dovezi fiabile.
96 Ipotezele privind costurile medicale trebuie sa tina seama de modificarile viitoare estimate in ceea ce priveste costurile serviciilor medicale, care rezulta atat din inflatie, cat si din modificari specifice ale costurilor medicale.
97 Evaluarea beneficiilor medicale postangajare necesita ipoteze privind nivelul si frecventa pretentiilor viitoare si costul aferent acoperirii acestor creante. O entitate estimeaza costurile medicale viitoare pe baza datelor anterioare legate de propria experienta a entitatii, suplimentandu-le, acolo unde este necesar, cu date anterioare aferente altor entitati, societati de asigurare, furnizori de servicii medicale sau altor surse. Estimarile costurilor medicale viitoare iau in calcul efectul progresului tehnologic, modificarile in ceea ce priveste utilizarea sau modalitatea de acordare a asistentei medicale si modificarile starii de sanatate a participantilor la plan.
98 Nivelul si frecventa pretentiilor depind in special de varsta, starea de sanatate si sexul angajatilor (si ale persoanelor aflate in intretinerea acestora) si pot fi sensibile la alti factori, precum localizarea geografica. Prin urmare, datele anterioare sunt ajustate in masura in care compozitia demografica a populatiei se deosebeste de cea folosita ca baza pentru date. Datele anterioare sunt de asemenea ajustate, acolo unde exista dovezi fiabile potrivit carora tendintele trecute nu vor continua.
Costul serviciilor trecute si castiguri si pierderi la decontare
99 Inainte de a determina costul serviciilor trecute sau un castig sau o pierdere la decontare, o entitate trebuie sa reevalueze datoria (activul) net(a) privind beneficiul determinat folosind valoarea justa curenta a activelor planului si ipotezele actuariale curente (inclusiv ratele curente ale dobanzii pe piata si alte preturi curente pe piata), care sa reflecte beneficiile oferite in cadrul planului inainte de modificarea, reducerea sau decontarea acestuia.
100 O entitate nu este obligata sa faca diferenta intre costul serviciilor trecute care rezulta dintr-o modificare a planului, costul serviciilor trecute care rezulta dintr-o reducere si castigul sau pierderea la decontare daca aceste tranzactii au loc in acelasi timp. In unele cazuri, o modificare a planului are loc inainte de decontare, cum este cazul in care o entitate modifica beneficiile in cadrul planului si deconteaza ulterior beneficiile modificate. In aceste cazuri, entitatea recunoaste costul serviciilor trecute inainte de orice castig sau pierdere la decontare.
101 O decontare are loc impreuna cu o modificare si o reducere a planului in cazul in care acesta se incheie in sensul ca obligatia este decontata si planul inceteaza sa mai existe. Cu toate acestea, incheierea unui plan nu reprezinta o decontare daca planul este inlocuit de un plan nou care ofera beneficii ce sunt, in fond, identice.
Costul serviciilor trecute
102 Costul serviciilor trecute reprezinta modificarea valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat, care rezulta dintr-o modificare sau reducere a planului.
103 O entitate trebuie sa recunoasca costul serviciilor trecute ca o cheltuiala intr-unul dintre momentele urmatoare, si anume acela care survine mai intai:
(a) in momentul in care are loc modificarea sau reducerea planului si
(b) in momentul in care entitatea recunoaste costurile de restructurare aferente (a se vedea IAS 37) sau compensatiile pentru incetarea contractului de munca (a se vedea punctul 165).
104 O modificare a planului are loc atunci cand o entitate introduce sau retrage un plan de beneficii determinate sau modifica beneficiile platibile in baza unui plan de beneficii determinate existent.
105 O reducere are loc atunci cand o entitate reduce semnificativ numarul de angajati acoperiti de un anumit plan. O reducere poate aparea dintr-un eveniment izolat, cum este inchiderea unei uzine, intreruperea unei activitati sau inchiderea ori suspendarea unui plan.
106 Costul serviciilor trecute poate fi fie pozitiv (atunci cand beneficiile sunt introduse sau modificate astfel incat valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat sa creasca), fie negativ (atunci cand beneficiile sunt retrase sau modificate astfel incat valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat sa scada).
107 Atunci cand o entitate reduce beneficiile platibile in baza unui plan de beneficii determinate existent si, in acelasi timp, majoreaza alte beneficii platibile conform planului pentru aceiasi angajati, entitatea trateaza modificarea ca pe o modificare neta individuala.
108 Costul serviciilor trecute exclude:
(a) efectul diferentelor dintre cresterile salariale reale si cele preconizate anterior asupra obligatiei de a plati beneficiile pentru servicii prestate in anii anteriori (nu exista un cost al serviciului trecut, deoarece ipotezele actuariale permit utilizarea salariilor prognozate);
(b) subestimarile si supraestimarile majorarilor discretionare ale pensiilor, in cazul in care o entitate are o obligatie implicita de a acorda astfel de majorari (nu exista un cost al serviciului trecut, deoarece ipotezele actuariale permit astfel de majorari);
(c) estimarile privind imbunatatirile beneficiilor care rezulta din castigurile actuariale sau din rentabilitatea activelor planului deja recunoscute in situatiile financiare, daca entitatea este obligata fie de termenii oficiali ai unui plan (sau de o obligatie implicita care depaseste acei termeni), fie de legislatie sa foloseasca orice surplus din plan in beneficiul participantilor la plan, chiar daca majorarea beneficiului nu a fost inca acordata oficial (nu exista un cost al serviciului trecut, deoarece majorarea rezultata a obligatiei este o pierdere actuariala; a se vedea punctul 88) si
(d) cresterea beneficiilor legitime (si anume beneficiile care nu sunt conditionate de angajari viitoare, a se vedea punctul 72), atunci cand, in absenta unor beneficii noi sau imbunatatite, angajatii indeplinesc cerintele pentru dobandirea dreptului la beneficii (nu exista un cost al serviciului trecut, deoarece entitatea a recunoscut acest cost estimat al beneficiilor ca un cost al serviciului curent pe masura ce serviciul era prestat).
Castiguri si pierderi la decontare
109 Castigul sau pierderea la decontare este diferenta intre:
(a) valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat care este decontata, stabilita la data decontarii si
(b) pretul de decontare, inclusiv orice activ al planului transferat si orice plata efectuata direct de catre entitate in legatura cu decontarea.
110 O entitate trebuie sa recunoasca un castig sau o pierdere in urma decontarii unui plan de beneficii determinate atunci cand are loc decontarea.
111 O decontare are loc atunci cand o entitate incheie o tranzactie care elimina orice alta obligatie legala sau implicita pentru toate sau o parte din beneficiile acordate in cadrul unui plan de beneficii determinate (altele decat plata beneficiilor catre sau in numele angajatilor in conformitate cu clauzele planului si incluse in ipotezele actuariale). De exemplu, un transfer punctual al obligatiilor semnificative ale angajatorului care ii revin conform planului catre o societate de asigurari prin achizitionarea unei polite de asigurare reprezinta o decontare; o plata in numerar a unei sume forfetare, conform termenilor planului, catre participantii la plan, in schimbul obtinerii drepturilor lor de a primi anumite beneficii postangajare nu constituie o decontare.
112 In unele cazuri, o entitate achizitioneaza o polita de asigurare cu scopul de a finanta partial sau total beneficiile angajatilor aferente serviciului prestat de angajati in perioada curenta si in perioadele anterioare. Achizitionarea unei astfel de polite nu reprezinta o decontare daca entitatea retine o obligatie legala sau implicita (a se vedea punctul 46) de a plati sume suplimentare in cazul in care asiguratorul nu plateste beneficiile angajatilor specificate in polita de asigurare. Punctele 116–119 abordeaza recunoasterea si evaluarea drepturilor de rambursare in temeiul unor polite de asigurare care nu constituie active ale planului.
Recunoastere si evaluare: activele planului
Valoarea justa a activelor planului
113 La determinarea surplusului sau deficitului, valoarea justa a oricaror active ale planului este dedusa din valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat. In cazul in care nu este disponibil niciun pret al pietei, valoarea justa a activelor planului este estimata, de exemplu, prin actualizarea fluxurilor de trezorerie preconizate, utilizandu-se o rata de actualizare care reflecta atat riscul asociat activelor planului, cat si scadenta sau data preconizata de cesionare a respectivelor active (sau, daca nu au o scadenta, perioada preconizata pana la decontarea obligatiei asociate).
114 Activele planului exclud contributiile neplatite datorate fondului de catre entitatea raportoare, precum si toate instrumentele financiare netransferabile emise de entitate si detinute de fond. Din activele planului se scad toate datoriile fondului care nu sunt aferente beneficiilor angajatilor, de exemplu datorii comerciale si alte datorii, precum si datoriile rezultate din instrumentele financiare derivate.
115 In cazul in care activele planului includ polite de asigurare restrictive care corespund exact ca valoare si scadenta unora sau tuturor beneficiilor exigibile in cadrul planului, valoarea justa a politelor de asigurare in cauza este considerata a fi valoarea actualizata a obligatiilor aferente (sub rezerva oricarei reduceri necesare in cazul in care sumele de incasat in temeiul politelor de asigurare nu sunt recuperabile in totalitate).
Rambursari
116 Atunci si numai atunci cand este aproape sigur ca o terta parte va rambursa partial sau total suma care trebuie cheltuita pentru decontarea unei obligatii privind beneficiul determinat, o entitate:
(a) trebuie sa recunoasca dreptul sau la rambursare ca activ separat. Entitatea trebuie sa evalueze activul la valoarea justa;
(b) trebuie sa descompuna si sa recunoasca modificarile valorii juste a dreptului sau la rambursare in acelasi mod ca pentru modificarile valorii juste a activelor planului (a se vedea punctele 124 si 125). Componentele costului beneficiilor determinate recunoscute in conformitate cu punctul 120 pot fi recunoscute fara sumele referitoare la modificarile valorii contabile a dreptului la rambursare.
117 Uneori, o entitate poate recurge la o terta parte, precum un asigurator, care sa ii plateasca in parte sau in totalitate suma care trebuie cheltuita in scopul decontarii unei obligatii privind beneficiul determinat. Politele de asigurare restrictive, asa cum sunt definite la punctul 8, reprezinta active ale planului. O entitate contabilizeaza politele de asigurare restrictive in mod similar cu toate celelalte active ale planului, iar punctul 116 nu se aplica (a se vedea punctele 46–49 si 115).
118 Atunci cand o polita de asigurare detinuta de o entitate nu este o polita de asigurare restrictiva, respectiva polita de asigurare nu reprezinta un activ al planului. Pentru aceste cazuri se aplica punctul 116: entitatea isi recunoaste dreptul la rambursare obtinut in baza politei de asigurare mai degraba ca activ separat, decat ca deducere in momentul stabilirii surplusului sau deficitului aferent beneficiului determinat. Punctul 140 litera (b) prevede ca entitatea sa prezinte o scurta descriere a legaturii dintre dreptul de rambursare si obligatia aferenta.
119 In cazul in care dreptul de rambursare ia nastere in temeiul unei polite de asigurare care corespunde exact valorii si scadentei unora sau tuturor beneficiilor exigibile in cadrul unui plan de beneficii determinate, valoarea justa a dreptului de rambursare este considerata a fi valoarea actualizata a obligatiei aferente (sub rezerva oricarei reduceri necesare, daca rambursarea nu este recuperabila in totalitate).
Componente ale costului beneficiilor determinate
120 O entitate trebuie sa recunoasca componentele costului beneficiilor determinate, cu exceptia cazului in care un alt IFRS impune sau permite includerea lor in costul unui activ, dupa cum urmeaza:
(a) costul serviciului (a se vedea punctele 66–112) in profit sau pierdere;
(b) dobanzile nete pentru datoria (activul) net(a) privind beneficiul determinat (a se vedea punctele 123–126) in profit sau pierdere; si
(c) reevaluarile datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat (a se vedea punctele 127–130) in alte elemente ale rezultatului global.
121 Alte standarde prevad includerea anumitor costuri ale beneficiilor angajatilor in costul unor active cum ar fi, de exemplu, stocurile sau imobilizarile corporale (a se vedea IAS 2 si IAS 16). Orice cost al beneficiilor postangajare inclus in costul unor astfel de active include proportia adecvata a componentelor enumerate la punctul 120.
122 Reevaluarile datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat recunoscut in alte elemente ale rezultatului global nu trebuie sa fie reclasificate in profit sau pierdere intr-o perioada ulterioara. Cu toate acestea, entitatea poate transfera aceste valori recunoscute in alte elemente ale rezultatului global in cadrul capitalurilor proprii.
Dobanzi nete ale datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat
123 Dobanzile nete ale datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat trebuie sa se stabileasca prin inmultirea datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat cu rata de actualizare prevazuta la punctul 83, ambele valori fiind cele determinate la inceputul perioadei anuale de raportare, luandu-se in considerare orice modificare a datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat in timpul perioadei, ca rezultat al platii contributiilor si beneficiilor.
124 Dobanzile nete ale datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat pot fi considerate drept continand venituri din dobanzi generate de activele planului, costuri ale dobanzilor generate de obligatia privind beneficiul determinat si dobanzi aferente efectului plafonului activului mentionat la punctul 64.
125 Veniturile din dobanzi generate de activele planului reprezinta o componenta a rentabilitatii activelor planului si se stabilesc prin inmultirea valorii juste a activelor planului cu rata de actualizare mentionata la punctul 83, ambele valori fiind cele determinate la inceputul perioadei anuale de raportare, luandu-se in considerare eventualele modificari ale activelor planului detinute in timpul perioadei, ca rezultat al platii contributiilor si beneficiilor. Diferenta intre veniturile din dobanzi generate de activele planului si rentabilitatea activelor planului este inclusa in reevaluarea datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat.
126 Dobanzile aferente efectului plafonului activului fac parte din modificarea totala a efectului plafonului activelor si se determina prin inmultirea efectului plafonului activului cu rata de actualizare prevazuta la punctul 83, ambele valori fiind cele determinate la inceputul perioadei anuale de raportare. Diferenta dintre aceasta valoare si modificarea totala a efectului plafonul activelor este inclusa in reevaluarea datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat.
Reevaluarile datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat
127 Reevaluarile datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat cuprind:
(a) castiguri si pierderi actuariale (a se vedea punctele 128 si 129);
(b) rentabilitatea activelor planului (a se vedea punctul 130), exceptandu-se sumele incluse in dobanzile nete ale datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat (a se vedea punctul 125) si
(c) orice modificare a efectului plafonului activului, exceptandu-se sumele incluse in dobanda neta pentru datoria (activul) net(a) privind beneficiile determinate (a se vedea punctul 126).
128 Castigurile si pierderile actuariale sunt generate de cresteri si scaderi ale valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat, din cauza modificarilor ipotezelor actuariale si a ajustarilor pe baza experientei. Cauzele castigurilor si pierderilor actuariale includ, de exemplu:
(a) rate surprinzator de ridicate sau de scazute de rotatie a personalului, de pensionare anticipata, de mortalitate sau de majorari ale salariilor, ale beneficiilor (daca termenii oficiali sau impliciti ai unui plan prevad majorarea beneficiilor in functie de inflatie) sau ale costurilor medicale;
(b) efectul modificarilor ipotezelor privind optiunile de plata a beneficiilor;
(c) efectul modificarilor estimarilor privind rotatia viitoare a personalului, pensionarea anticipata, mortalitatea sau privind majorari ale salariilor, ale beneficiilor (daca termenii oficiali sau impliciti ai unui plan prevad majorarea beneficiilor in functie de inflatie) sau ale costurilor medicale si
(d) efectul modificarilor ratei de actualizare.
129 Castigurile si pierderile actuariale nu includ modificari ale valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat, datorate introducerii, modificarii, reducerii sau decontarii planului de beneficii determinate, sau modificari ale beneficiilor platibile in baza unui plan de beneficii determinate. Astfel de modificari au drept rezultat un cost al serviciilor trecute sau castiguri ori pierderi la decontare.
130 La determinarea rentabilitatii activelor planului, o entitate deduce costurile de administrare a activelor planului si orice impozit de platit de catre planul respectiv, altul decat impozitele incluse in ipotezele actuariale utilizate pentru evaluarea obligatiei privind beneficiul determinat (punctul 76). Alte costuri administrative nu sunt deduse din rentabilitatea activelor planului.
Prezentare
Compensare
131 O entitate trebuie sa compenseze un activ aferent unui plan cu o datorie aferenta altui plan atunci si numai atunci cand entitatea:
(a) are din punct de vedere legal un drept executoriu de a folosi orice surplus dintr-un plan pentru a deconta obligatii in baza altui plan si
(b) intentioneaza fie sa deconteze obligatiile la valoarea neta, fie sa realizeze surplusul dintr-un plan si sa isi deconteze obligatia in baza celuilalt plan in mod simultan.
132 Criteriile de compensare sunt similare celor stabilite pentru instrumente financiare in IAS 32 Instrumente financiare: prezentare.
Distinctia curent/imobilizat (pe termen lung)
133 Unele entitati disting activele si datoriile curente de activele imobilizate si datoriile pe termen lung. Prezentul standard nu specifica daca o entitate trebuie sa faca distinctia intre partile curente si cele imobilizate (pe termen lung) ale activelor si datoriilor care apar din beneficiile postangajare.
Componente ale costului beneficiilor determinate
134 Punctul 120 impune unei entitati sa recunoasca costul serviciului si dobanda neta a datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat in profit sau pierdere. Prezentul standard nu specifica modul in care o entitate trebuie sa prezinte costul serviciului si dobanda neta a datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat. O entitate prezinta componentele respective in conformitate cu IAS 1.
Prezentarea informatiilor
135 O entitate trebuie sa prezinte informatii care:
(a) sa explice caracteristicile planurilor sale de beneficii determinate si riscurile asociate acestora (a se vedea punctul 139);
(b) sa identifice si sa explice sumele din situatiile sale financiare generate de planurile sale de beneficii determinate (a se vedea punctele 140–144) si
(c) sa descrie modul in care planurile sale de beneficii determinate pot afecta valoarea, scadenta si gradul de incertitudine privind viitoarele fluxuri de trezorerie ale entitatii (a se vedea punctele 145–147).
136 Pentru a indeplini obiectivele de la punctul 135, o entitate trebuie sa ia in considerare toate elementele urmatoare:
(a) nivelul de detaliere necesar pentru satisfacerea cerintelor privind prezentarea informatiilor;
(b) nivelul atentiei care trebuie acordata fiecareia dintre diferitele cerinte;
(c) nivelul de agregare sau de dezagregare a datelor care trebuie adoptat si
(d) masura in care utilizatorii situatiilor financiare au nevoie de informatii suplimentare pentru a evalua informatiile cantitative prezentate.
137 In cazul in care informatiile furnizate in conformitate cu cerintele din prezentul standard si din alte IFRS-uri sunt insuficiente pentru a satisface obiectivele de la punctul 135, o entitate trebuie sa prezinte informatiile suplimentare necesare in vederea atingerii acestor obiective. De exemplu, entitatea poate prezenta o analiza a valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat care sa precizeze natura, caracteristicile si riscurile obligatiei. O astfel de prezentare ar putea face distinctia:
(a) intre sumele datorate membrilor activi, membrilor care au parasit regimul, dar si-au pastrat drepturile obtinute si pensionarilor.
(b) intre beneficiile legitime si beneficiile acumulate nelegitime.
(c) intre beneficiile conditionate, sumele care pot fi atribuite cresterilor salariale viitoare si alte beneficii.
138 O entitate evalueaza cate dintre informatiile de furnizat ar trebui dezagregate pentru a se face distinctia intre planuri sau grupuri de planuri cu riscuri semnificativ diferite. De exemplu, o entitate poate dezagrega datele de furnizat cu privire la planurile care prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici:
(a) locatii geografice diferite;
(b) caracteristici diferite, precum planurile de pensii cu suma fixa, planurile de pensii bazate pe salariul final si planurile medicale postangajare;
(c) diferite medii de reglementare;
(d) diferite segmente de raportare;
(e) mecanisme de finantare diferite (de exemplu, integral nefinantate, finantate integral sau partial).
Caracteristici ale planurilor de beneficii determinate si riscurile asociate acestora
139 O entitate trebuie sa prezinte:
(a) informatiile referitoare la caracteristicile planurilor sale de beneficii determinate, inclusiv:
(i) natura prestatiilor furnizate de plan (de exemplu, planul de beneficii determinate bazat pe salariul final sau planul bazat pe cotizatii cu garantii);
(ii) o descriere a cadrului de reglementare in care planul isi desfasoara activitatea, de exemplu nivelul cerintelor minime de finantare si orice efect al cadrului de reglementare asupra planului, cum ar fi plafonul activului (a se vedea punctul 64);
(iii) o descriere a tuturor celorlalte responsabilitati ale entitatii pentru guvernanta planului, de exemplu, responsabilitatile administratorilor sau membrilor consiliilor de administratie a planului.
(b) o descriere a riscurilor la care se expune entitatea, cu accent pe orice risc neobisnuit, specific entitatii sau specific planului, precum si descrierea oricaror concentrari semnificative ale riscurilor. De exemplu, in cazul in care activele planului sunt investite in primul rand intr-o singura clasa de investitii, de exemplu bunuri imobiliare, planul poate expune entitatea unei concentrari de riscuri pe piata bunurilor imobiliare;
(c) o descriere a tuturor modificarilor, reducerilor si decontarilor planului.
Explicarea sumelor in situatiile financiare
140 O entitate trebuie sa prezinte o reconciliere intre soldul initial si soldul final pentru fiecare dintre urmatoarele elemente, daca este cazul:
(a) datoria (activul) net(a) privind beneficiul determinat, prezentand reconcilieri separate pentru:
(i) activele planului;
(ii) valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat;
(iii) efectul plafonului activelor.
(b) orice drept de rambursare. O entitate trebuie, de asemenea, sa descrie relatia dintre orice drept de rambursare si obligatia aferenta.
141 Fiecare dintre reconcilierile enumerate la punctul 140 trebuie sa prezinte fiecare dintre urmatoarele elemente, daca este cazul:
(a) costul serviciului curent;
(b) veniturile sau cheltuielile din dobanzi;
(c) reevaluarile datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat, indicand separat:
(i) rentabilitatea activelor planului, excluzandu-se sumele incluse in dobanzile de la litera (b);
(ii) castigurile si pierderile actuariale care decurg din modificarile intervenite in ipotezele demografice [a se vedea punctul 76 litera (a)];
(iii) castigurile si pierderile actuariale care decurg din modificarile intervenite in ipotezele financiare [a se vedea punctul 76 litera (b)];
(iv) modificarile efectului de limitare a unui activ net privind beneficiul determinat in functie de plafonul activului, excluzandu-se sumele incluse in dobanzile de la litera (b). O entitate trebuie sa prezinte, de asemenea, modul in care determina beneficiul economic maxim disponibil, si anume daca aceste beneficii ar fi sub forma de rambursari, reduceri din contributiile viitoare sau ar consta intr-o combinatie a celor doua;
(d) costul serviciilor trecute si castigurile si pierderile care decurg din decontari. Conform posibilitatii prevazute la punctul 100, nu este necesar sa se faca distinctia intre costul serviciului trecut si castigurile si pierderile care decurg din decontari daca acestea apar simultan;
(e) efectul variatiei cursurilor de schimb valutar;
(f) contributiile la plan, indicandu-le separat pe cele ale angajatorului si pe cele ale participantilor la plan;
(g) platile din plan, indicandu-se separat suma platita in ceea ce priveste orice decontare;
(h) efectele combinarilor de intreprinderi si ale cedarilor.
142 O entitate trebuie sa isi prezinte dezagregat valorile juste ale activelor planului in clase care sa diferentieze natura si riscurile acelor active, impartind fiecare categorie de active ale planului in grupul celor care au un pret de piata cotat pe o piata activa (conform definitiei din IFRS 13 Evaluare la valoarea justa [***]) si grupul celor care nu au un astfel de pret. De exemplu, avand in vedere nivelul de prezentare discutat la punctul 136, o entitate ar putea face o distinctie intre:
(a) numerar si echivalente de numerar;
(b) instrumente de capitaluri proprii (repartizate pe tipul de sector, marimea intreprinderii, criterii geografice etc.);
(c) instrumente de datorie (repartizate pe tipul de emitent, nivelul de calitate al creditului, criterii geografice etc.);
(d) bunuri imobile (repartizate pe criterii geografice etc.);
(e) instrumente derivate [repartizate pe riscul subiacent din contract, de exemplu in contracte pe rata dobanzii, contracte de schimb valutar, contracte de capitaluri proprii, contracte de credit, swap-uri pe longevitate etc.];
(f) fonduri de investitii (repartizate pe tipul de fond);
(g) titluri garantate cu active si
(h) datorii structurate.
143 O entitate trebuie sa prezinte valoarea justa a propriilor instrumente financiare transferabile detinute ca active ale planului si valoarea justa a activelor planului care reprezinta bunuri imobile ocupate de entitate sau alte active utilizate de aceasta.
144 O entitate trebuie sa prezinte informatii privind ipotezele actuariale semnificative folosite pentru a determina valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat (a se vedea punctul 76). Aceste informatii trebuie prezentate in termeni absoluti (de exemplu, ca procent absolut, si nu doar ca o marja intre diferite procente sau alte variabile). Atunci cand o entitate prezinta informatii cumulate pentru o clasa de planuri, aceasta trebuie sa furnizeze aceste informatii sub forma de medii ponderate sau intervale relativ inguste.
Valoarea, scadenta si incertitudinea viitoarelor fluxuri de trezorerie
145 O entitate trebuie sa prezinte:
(a) o analiza de sensibilitate pentru fiecare ipoteza actuariala semnificativa (astfel cum a fost prezentata la punctul 144) la sfarsitul perioadei de raportare, care sa prezinte modul in care obligatia privind beneficiul determinat ar fi fost influentata de modificarile ipotezei actuariale relevante care erau rezonabil posibile la data respectiva;
(b) metodele si ipotezele utilizate la intocmirea analizei de sensibilitate prevazute la litera (a) si limitarile acestor metode;
(c) modificari din perioadele anterioare in ce priveste metodele si ipotezele utilizate la intocmirea analizei de sensibilitate si motivele care stau la baza acestor modificari.
146 O entitate trebuie sa prezinte o descriere a oricaror strategii de corespondenta intre activ si datorie, printre care si anuitatile sau alte tehnici, cum ar fi swap-urile pe longevitate, pe care planul sau entitatea le utilizeaza pentru gestionarea riscurilor.
147 Pentru a furniza informatii privind efectul planului de beneficii determinate asupra viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entitatii, o entitate trebuie sa prezinte:
(a) o descriere a oricaror acorduri de finantare si a oricarei politici de finantare care influenteaza viitoarele contributii;
(b) contributiile preconizate la plan pentru urmatoarea perioada anuala de raportare;
(c) informatii despre profilul de scadenta al obligatiei privind beneficiul determinat. Acestea vor include durata medie ponderata a obligatiei privind beneficiul determinat si ar putea include si alte informatii despre esalonarea platilor beneficiilor, cum ar fi o analiza a scadentei platilor beneficiilor.
Planuri cu mai multi angajatori
148 Daca o entitate participa la un plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori, aceasta trebuie sa prezinte:
(a) o descriere a acordurilor de finantare, inclusiv a metodei utilizate pentru determinarea ratei de contributii a entitatii si a oricarei cerinte minime de finantare;
(b) o descriere a masurii in care entitatea poate fi raspunzatoare in fata planului pentru obligatii ale altor entitati, in conformitate cu termenii si conditiile planului cu mai multi angajatori;
(c) o descriere a oricarei alocari convenite a unui deficit sau a unui surplus in momentul:
(i) lichidarii planului sau
(ii) retragerii din plan a entitatii;
(d) daca entitatea contabilizeaza planul ca si cum ar fi un plan de contributii determinate in conformitate cu punctul 34, aceasta trebuie sa prezinte urmatoarele elemente, in plus fata de informatiile prevazute la literele (a)–(c) si in locul informatiilor prevazute la punctele 139–147:
(i) faptul ca planul este un plan de beneficii determinate;
(ii) motivul pentru care nu sunt disponibile informatii suficiente pentru a permite entitatii sa contabilizeze planul ca plan de beneficii determinate;
(iii) contributiile preconizate la plan pentru urmatoarea perioada anuala de raportare;
(iv) informatii privind orice deficit sau surplus care rezulta din plan si care poate afecta valoarea contributiilor viitoare, inclusiv baza utilizata pentru a determina acel deficit sau surplus si implicatiile acestuia pentru entitate, daca este cazul;
(v) informatii despre nivelul de participare la plan al entitatii, in comparatie cu alte entitati participante. Printre elementele de masura care ar putea oferi aceste informatii se numara proportia din contributiile totale la plan cu care entitatea contribuie sau proportia entitatii din numarul total de membri activi, membri pensionati si fosti membri cu drept la beneficii, in cazul in care aceste informatii sunt disponibile.
Planuri de beneficii determinate care repartizeaza riscurile intre entitatile aflate sub control comun
149 Daca o entitate participa la un plan de beneficii determinate care repartizeaza riscurile intre entitatile aflate sub control comun, entitatea trebuie sa prezinte:
(a) intelegerea contractuala sau politica declarata pentru facturarea costului net privind beneficiul determinat sau sa afirme ca nu exista o astfel de politica;
(b) politica pentru determinarea contributiei care trebuie platita de catre entitate;
(c) daca entitatea contabilizeaza o alocare a costului net privind beneficiul determinat astfel cum se mentioneaza la punctul 41, toate informatiile privind planul ca intreg, prevazute la punctele 135–147;
(d) daca entitatea contabilizeaza contributia de plata aferenta perioadei conform celor mentionate la punctul 41, informatiile privind planul ca intreg, prevazute la punctele 135–137, 139, 142–144 si la punctul 147 literele (a) si (b).
150 Informatiile prevazute la punctul 149 literele (c) si (d) pot fi prezentate prin trimiteri la informatiile furnizate in situatiile financiare ale unei alte entitati din grup in cazul in care:
(a) situatiile financiare ale respectivei entitati din grup identifica separat si prezinta informatiile solicitate cu privire la plan si
(b) situatiile financiare ale respectivei entitati din grup se afla la dispozitia utilizatorilor situatiilor financiare in aceleasi conditii ca si situatiile financiare ale entitatii si in acelasi timp ca si respectivele situatii sau mai devreme decat acestea.
Cerinte impuse de alte IFRS-uri privind prezentarea informatiilor
151 In cazul in care IAS 24 prevede acest lucru, o entitate prezinta informatii despre:
(a) tranzactiile cu planuri de beneficii postangajare cu partile afiliate si
(b) beneficiile postangajare pentru personalul-cheie din conducere.
152 In cazul in care IAS 37 prevede acest lucru, o entitate prezinta informatii despre datoriile contingente generate de obligatiile privind beneficiile postangajare.
ALTE BENEFICII PE TERMEN LUNG ALE ANGAJA?ILOR
153 Printre alte beneficii pe termen lung ale angajatilor se numara urmatoarele elemente, daca nu se preconizeaza ca acestea vor fi decontate integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare in care angajatii presteaza serviciile aferente:
(a) absente remunerate pe termen lung, precum concediile pentru vechime in serviciu sau concediile sabatice;
(b) jubilee sau alte beneficii legate de vechimea in serviciu;
(c) indemnizatii pentru invaliditate pe termen lung;
(d) participari la profit si prime si
(e) remuneratii amanate.
154 Evaluarea altor beneficii pe termen lung ale angajatilor nu este supusa, de regula, aceluiasi grad de incertitudine ca si evaluarea beneficiilor postangajare. Din acest motiv, prezentul standard impune o metoda simplificata de contabilizare a altor beneficii pe termen lung ale angajatilor. Spre deosebire de contabilizarea prevazuta in cazul beneficiilor postangajare, aceasta metoda nu recunoaste reevaluarile in alte elemente ale rezultatului global.
Recunoastere si evaluare
155 Pentru recunoasterea si evaluarea surplusului sau deficitului dintr-un alt plan de beneficii pe termen lung ale angajatilor, o entitate trebuie sa aplice punctele 56–98 si 113–115. O entitate trebuie sa aplice punctele 116–119 la recunoasterea si evaluarea oricarui drept de rambursare.
156 Pentru alte beneficii pe termen lung ale angajatilor, o entitate trebuie sa recunoasca totalul net al urmatoarelor valori in profit sau pierdere, cu exceptia cazului in care un alt IFRS impune sau permite includerea lor in costul unui activ:
(a) costul serviciului (a se vedea punctele 66–112);
(b) dobanzile nete ale datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat (a se vedea punctele 123–126) si
(c) reevaluarile datoriei (activului) net(e) privind beneficiul determinat (a se vedea punctele 127–130).
157 O forma de alt beneficiu pe termen lung al angajatilor este indemnizatia pentru invaliditate pe termen lung. Daca nivelul beneficiului depinde de durata serviciului, obligatia apare atunci cand serviciul este prestat. Evaluarea acelei obligatii tine seama de probabilitatea ca plata sa fie necesara si de estimarea duratei platii. Daca nivelul beneficiului este acelasi pentru orice angajat invalid, indiferent de anii de serviciu, costul preconizat al acestor beneficii este recunoscut atunci cand are loc evenimentul care cauzeaza o invaliditate pe termen lung.
Prezentarea informatiilor
158 Desi prezentul standard nu prevede prezentari de informatii specifice privind alte beneficii pe termen lung ale angajatilor, alte standarde IFRS pot prevedea astfel de prezentari. De exemplu, IAS 24 prevede ca o entitate sa prezinte informatii privind beneficiile angajatilor pentru personalul-cheie din conducere. IAS 1 prevede prezentari de informatii privind cheltuielile aferente beneficiilor angajatilor.
COMPENSA?II PENTRU INCETAREA CONTRACTULUI DE MUNCA
159 Prezentul standard reglementeaza platile compensatorii pentru incetarea contractului de munca separat de alte beneficii ale angajatilor, deoarece evenimentul care da nastere unei obligatii este mai degraba incetarea contractului de munca decat serviciile prestate de angajat. Compensatiile pentru incetarea contractului de munca rezulta fie din decizia unei entitati de a inceta contractul de munca, fie din decizia unui angajat de a accepta propunerea de beneficii a unei entitati in schimbul incetarii contractului de munca.
160 Compensatiile pentru incetarea contractului de munca nu includ beneficiile angajatilor rezultate din incetarea contractului de munca la cererea angajatului fara a fi primit o oferta in acest sens din partea entitatii sau ca urmare a unor cerinte obligatorii de pensionare, deoarece acele beneficii reprezinta beneficii postangajare. Unele entitati au un nivel mai scazut de compensatii pentru incetarea contractului de munca la cererea angajatului (care reprezinta, in fond, un beneficiu postangajare) decat pentru incetarea contractului de munca la cererea entitatii. Diferenta intre beneficiile acordate pentru incetarea contractului de munca la cererea angajatului si un beneficiu mai mare furnizat la cererea entitatii reprezinta o compensatie pentru incetarea contractului de munca.
161 Forma beneficiului angajatilor nu reprezinta un indiciu pentru a se determina daca acesta este acordat in schimbul unui serviciu sau in schimbul incetarii contractului de munca. Compensatiile pentru incetarea contractului de munca sunt de obicei plati in suma forfetara, dar uneori includ de asemenea:
(a) o crestere a beneficiilor postangajare, fie in mod indirect, printr-un plan de beneficii ale angajatilor, fie in mod direct;
(b) plata salariului pana la sfarsitul unei perioade de preaviz specificate, daca angajatul nu mai presteaza niciun serviciu ulterior care aduce beneficii economice entitatii.
162 Printre elementele care arata ca un beneficiu al angajatilor se acorda angajatilor in schimbul serviciilor se numara urmatoarele:
(a) beneficiul este conditionat de furnizarea in viitor a serviciilor (este vorba inclusiv de beneficiile care cresc daca se furnizeaza servicii suplimentare);
(b) beneficiul este furnizat in conformitate cu termenii unui plan de beneficii pentru angajati.
163 Unele compensatii pentru incetarea contractului de munca sunt furnizate in conformitate cu termenii unui plan existent de beneficii ale angajatilor. De exemplu, ele pot fi prevazute prin statut, prin contractul de angajare sau printr-un acord sindical sau pot fi implicite, ca urmare a practicii anterioare a angajatorului de a acorda beneficii similare. Un alt exemplu, in cazul in care o entitate face o oferta de beneficii pentru mai mult decat o perioada scurta sau daca intre oferta si data estimata a incetarii reale a contractului de munca se scurge mai mult timp decat o perioada scurta, entitatea analizeaza daca s-a stabilit un nou plan de beneficii ale angajatilor si, prin urmare, daca prestatiile oferite in cadrul planului respectiv sunt compensatii pentru incetarea contractului de munca sau beneficii postangajare. Beneficiile angajatilor furnizate in conformitate cu termenii unui plan de beneficii pentru angajati reprezinta compensatii pentru incetarea contractului de munca, in cazul in care ambele sunt rezultatul deciziei unei entitati de a inceta contractele angajatilor si nu sunt conditionate de furnizarea in viitor a serviciilor.
164 Unele beneficii ale angajatilor sunt acordate indiferent de motivul plecarii angajatului. Plata unor astfel de beneficii este sigura (sub rezerva oricaror conditii privind intrarea in drepturi sau efectuarea unei perioade minime de serviciu), dar planificarea acestei plati este nesigura. Desi astfel de beneficii sunt descrise in unele jurisdictii drept indemnizatii sau prime pentru incetarea contractului de munca, ele reprezinta mai degraba beneficii postangajare decat compensatii pentru incetarea contractului de munca si o entitate le contabilizeaza ca beneficii postangajare.
Recunoastere
165 O entitate trebuie sa recunoasca o datorie si o cheltuiala drept compensatie pentru incetarea contractului de munca intr-unul dintre momentele urmatoare, si anume acela care survine mai intai:
(a) momentul in care entitatea nu mai poate retrage oferta acestor beneficii si
(b) momentul in care entitatea recunoaste costurile aferente unei restructurari care se incadreaza in domeniul de aplicare al IAS 37 si implica plata de compensatii pentru incetarea contractului de munca.
166 In cazul compensatiilor pentru incetarea contractului de munca care se platesc ca urmare a deciziei unui angajat de a accepta o oferta de compensatii in schimbul incetarii contractului de munca, momentul in care o entitate nu mai poate retrage o oferta de compensatii pentru incetarea contractului de munca este unul dintre momentele urmatoare, si anume acela care survine mai intai:
(a) momentul in care cand angajatul accepta oferta si
(b) momentul in care o restrictie (de exemplu, o cerinta juridica, de reglementare, contractuala sau o restrictie de alt tip) privind capacitatea entitatii de a-si retrage oferta produce efecte. Aceasta situatie ar interveni atunci cand se face oferta, in cazul in care la momentul ofertei existau restrictii.
167 Pentru compensatiile pentru incetarea contractului de munca care se platesc ca urmare a deciziei unei entitati de a inceta contractele de munca ale angajatilor, entitatea nu mai poate retrage oferta atunci cand entitatea a comunicat angajatilor vizati un plan de concediere care indeplineste toate criteriile urmatoare:
(a) actiunile necesare pentru a finaliza planul indica faptul ca este putin probabil sa intervina modificari majore ale planului;
(b) planul identifica numarul salariatilor al caror contract urmeaza sa fie incheiat, clasificarea postului lor sau functiile si locul lor de munca (dar planul nu trebuie neaparat sa identifice fiecare angajat in parte) si data de incheiere preconizata;
(c) planul stabileste compensatiile pentru incetarea contractului de munca suficient de detaliat pentru ca angajatii sa poata determina tipul si cuantumul beneficiilor pe care le vor primi la incetarea activitatii lor.
168 Atunci cand o entitate recunoaste compensatiile pentru incetarea contractului de munca, ea poate, de asemenea, sa contabilizeze o modificare a planului sau o reducere a altor beneficii ale angajatilor (a se vedea punctul 103).
Evaluare
169 O entitate trebuie sa evalueze compensatiile pentru incetarea contractului de munca in momentul recunoasterii initiale si trebuie sa evalueze si sa recunoasca modificarile ulterioare, in conformitate cu natura beneficiului pentru angajati, cu conditia ca, in cazul in care compensatiile pentru incetarea contractului de munca reprezinta o crestere a beneficiilor postangajare, entitatea sa aplice dispozitiile privind beneficiile postangajare. Altfel:
(a) in cazul in care compensatiile pentru incetarea contractului de munca se preconizeaza sa fie decontate integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare in care este recunoscuta compensatia pentru incetarea contractului de munca, entitatea trebuie sa aplice dispozitiile privind beneficiile pe termen scurt ale angajatilor;
(b) in cazul in care compensatiile pentru incetarea contractului de munca nu se preconizeaza sa fie decontate integral in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare, entitatea trebuie sa aplice dispozitiile privind alte beneficii pe termen lung ale angajatilor.
170 Deoarece compensatiile pentru incetarea contractului de munca nu sunt furnizate in schimbul serviciului, punctele 70-74 referitoare la acordarea de beneficii pentru perioadele de serviciu nu sunt relevante.
Exemplu ilustrativ pentru punctele 159–170
Context
Ca urmare a unei achizitii recente, o entitate intentioneaza sa inchida o fabrica in zece luni si, la acel moment, sa incheie contractul de munca al tuturor angajatilor ramasi la fabrica. Deoarece entitatea are nevoie de expertiza unor angajati la fabrica pentru a incheia unele contracte, aceasta anunta un plan de incheiere dupa cum urmeaza.
Fiecare angajat care ramane si presteaza serviciile pana la inchiderea fabricii va primi la data incetarii activitatii o plata in numerar de 30000 u.m. Salariatii care isi inceteaza activitatea inainte de inchiderea fabricii vor primi 10000 u.m.
In fabrica sunt 120 de angajati. In momentul in care se anunta planul, entitatea preconizeaza ca 20 dintre acestia isi vor inceta activitatea inainte de inchiderea fabricii. Prin urmare, totalul retragerilor de numerar preconizate in cadrul acestui plan sunt de 3200000 u.m (adica 20 × 10000 u.m. + 100 × 30000 u.m). In conformitate cu punctul 160, entitatea contabilizeaza beneficiile acordate in schimbul incetarii contractului de munca drept compensatii pentru incetarea contractului de munca si beneficiile acordate in schimbul serviciilor ca beneficii pe termen scurt ale angajatilor.
Compensatii pentru incetarea contractului de munca
Beneficiile acordate in schimbul incetarii contractului de munca sunt de 10000 u.m. Aceasta este suma pe care o entitate ar trebui sa o plateasca pentru incheierea contractului, indiferent daca angajatii raman si presteaza un serviciu pana la inchiderea fabricii sau daca isi inceteaza activitatea inainte de inchiderea fabricii. Chiar daca angajatii pot pleca inainte de inchiderea fabricii, incetarea raporturilor de munca ale tuturor angajatilor este rezultatul deciziei entitatii de a inchide fabrica si a inceta contractele de munca ale acestora (adica toti angajatii isi vor inceta activitatea atunci cand fabrica se inchide).Prin urmare, entitatea recunoaste o datorie de 1200000 u.m (si anume 120 × 10000 u.m.) pentru compensatiile pentru incetarea contractelor de munca, acordate in conformitate cu planul de beneficii ale angajatilor fie la data la care planul de concediere este anuntat, fie la data la care entitatea recunoaste costurile de restructurare legate de inchiderea fabricii, in functie de care dintre aceste doua evenimente survine mai intai.
Beneficii acordate in schimbul serviciului
Avantajele marginale pe care angajatii le vor primi in cazul in care acestia presteaza servicii pentru intreaga perioada de zece luni se acorda in schimbul serviciilor furnizate in decursul acelei perioade. Entitatea le contabilizeaza ca beneficii pe termen scurt ale angajatilor, deoarece preconizeaza sa le deconteze in termen de douasprezece luni de la sfarsitul perioadei anuale de raportare. In acest exemplu, actualizarea nu este necesara, prin urmare, o cheltuiala de 200000 u.m (si anume 2000000 u.m ÷ 10) este recunoscuta in fiecare luna pe perioada de zece luni in care este prestat serviciul, cu o crestere corespunzatoare a valorii contabile a datoriei.
Prezentarea informatiilor
171 Desi prezentul standard nu impune prezentarea unor informatii specifice privind compensatiile pentru incetarea contractului de munca, alte IFRS-uri pot prevedea astfel de prezentari. De exemplu, IAS 24 prevede ca o entitate sa prezinte informatii privind beneficiile angajatilor pentru personalul-cheie din conducere. IAS 1 prevede prezentari de informatii privind cheltuielile aferente beneficiilor angajatilor.
DISPOZITII TRANZITORII SI DATA INTRARII IN VIGOARE
172 O entitate trebuie sa aplice prezentul standard pentru perioadele anuale care incep la 1 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Daca o entitate aplica prezentul standard pentru o perioada anterioara, ea trebuie sa precizeze acest fapt.
173 O entitate trebuie sa aplice prezentul standard retrospectiv, in conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificari ale estimarilor contabile si erori, cu precizarea ca:
(a) entitatea nu trebuie sa ajusteze valoarea contabila a activelor care nu intra in domeniul de aplicare al prezentului standard pentru modificari ale costurilor aferente beneficiilor angajatilor care au fost incluse in valoarea contabila inainte de data cererii initiale. Data aplicarii initiale este inceputul celei mai indepartate perioade anterioare prezentate in primele situatii financiare in care entitatea adopta prezentul standard.
(b) in situatiile financiare aferente perioadelor care incep inainte de 1 ianuarie 2014, o entitate nu este obligata sa prezinte informatii comparative pentru prezentarile prevazute la punctul 145 cu privire la senzitivitatea obligatiei privind beneficiul determinat.
[*] O polita de asigurare restrictiva nu este neaparat un contract de asigurare, asa cum este definit in IFRS 4 Contracte de asigurare.
[**] In prezentul standard, valorile monetare sunt exprimate in “unitati monetare” (u.m).
[***] In cazul in care o entitate nu a aplicat inca IFRS 13, aceasta se poate referi la punctul AG71 din IAS 39 Instrumente financiare: Recunoastere si evaluare sau la punctul B.5.4.3 din IFRS 9 Instrumente financiare (octombrie 2010), daca este cazul.
————————————————–
ANEXA
Amendamente la alte IFRS-uri
Prezenta anexa prezinta amendamente la alte IFRS-uri care sunt o consecinta a modificarii IAS 19 in iunie 2011 de catre Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate. O entitate trebuie sa aplice aceste amendamente atunci cand aplica IAS 19, astfel cum a fost modificat.
IFRS 1 Adoptarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara
A1 Se adauga punctul 39L dupa cum urmeaza:
39L IAS 19 Beneficiile angajatilor (astfel cum a fost modificat in iunie 2011) a modificat punctul D1, a eliminat punctele D10 si D11 si a adaugat punctul E5. O entitate trebuie sa aplice aceste modificari atunci cand aplica IAS 19 (astfel cum a fost modificat in iunie 2011).
A2 In anexa D (Scutiri de la alte IFRS-uri), titlul de deasupra punctului D10 si punctele D10 si D11 se elimina, iar punctul D1 este modificat dupa cum urmeaza:
D1 O entitate poate sa aleaga sa aplice una sau mai multe dintre urmatoarele scutiri:
(a) …
(e) [eliminat] …
A3 In anexa E (Exceptii pe termen scurt de la IFRS-uri), se adauga un titlu si punctul E5 dupa cum urmeaza:
Beneficiile angajatilor
E5 O entitate care adopta pentru prima data IFRS-urile poate aplica dispozitiile tranzitorii de la punctul 173 litera (b) din IAS 19.
IFRS 8 Segmente operationale
A4 Punctul 24 se modifica dupa cum urmeaza:
24 O entitate trebuie sa prezinte urmatoarele informatii despre fiecare segment raportabil, daca valorile specifice sunt incluse in evaluarea activelor segmentului examinate de principalul factor decizional operational sau sunt altminteri furnizate periodic principalului factor decizional operational, chiar daca acestea nu sunt incluse in evaluarea activelor segmentului:
(a) …
(b) valorile suplimentarilor la activele imobilizate*, altele decat instrumentele financiare, creantele privind impozitul amanat, activele nete privind beneficiul determinat (a se vedea IAS 19 Beneficiile angajatilor) si drepturile care rezulta din contractele de asigurari.
[nota de subsol omisa]
IFRS 13 Evaluare la valoarea justa
A5 Titlul de deasupra punctului D61 se modifica si va avea urmatorul continut:
IAS 19 Beneficiile angajatilor (astfel cum a fost modificat in iunie 2011)
A6 Punctele D62 si D63 se modifica dupa cum urmeaza:
D62 Punctul 113 se modifica dupa cum urmeaza:
50 | [eliminat] |
(c)[eliminat] |
102 | 113 | Valoarea justa a oricaror active ale planului este dedusa in momentul determinarii deficitului sau surplusului. |
D63 Punctul 174 se adauga dupa cum urmeaza:
162 | 174 | IFRS 13, emis in mai 2011, a modificat definitia valorii juste de la punctul 8 si a modificat punctul 113. O entitate trebuie sa aplice aceste modificari atunci cand aplica IFRS 13. |
IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare
A7 La punctul 7, definitia pentru “alte elemente ale rezultatului global” se modifica dupa cum urmeaza:
7 …
Alte elemente ale rezultatului global cuprind elementele de venit si cheltuieli (inclusiv ajustarile din reclasificare) care nu sunt recunoscute in profit sau pierdere asa cum se impune sau se permite de catre alte IFRS-uri.
Alte elemente ale rezultatului global includ:
(a) modificari ale surplusului din reevaluare (a se vedea IAS 16 Imobilizari corporale si IAS 38 Imobilizari necorporale);
(b) reevaluari ale planurilor de beneficii determinate (a se vedea IAS 19 Beneficiile angajatilor);
(c) …
A8 Punctul 96 este modificat si punctul 139K este adaugat dupa cum urmeaza:
96 Ajustarile din reclasificare nu apar pentru modificarea surplusului din reevaluare recunoscut in conformitate cu IAS 16 sau cu IAS 38 sau pentru reevaluarea planurilor de beneficii determinate recunoscute in conformitate cu IAS 19. Aceste componente sunt recunoscute in alte elemente ale rezultatului global si nu sunt reclasificate in profit sau pierdere in perioadele ulterioare. Modificarile surplusului din reevaluare pot fi transferate in rezultatul reportat in perioadele ulterioare pe masura ce activul este utilizat sau la momentul derecunoasterii sale (a se vedea IAS 16 si IAS 38).
139K IAS 19 Beneficiile angajatilor (astfel cum a fost modificat in iunie 2011) a modificat definitia “altor elemente ale rezultatului global” de la punctele 7 si 96. O entitate trebuie sa aplice aceste modificari atunci cand aplica IAS 19 (astfel cum a fost modificat in iunie 2011).
IAS 24 Informatii privind partile afiliate
A9 Punctul 22 se modifica dupa cum urmeaza:
22 Participarea unei societati-mama sau a unei filiale intr-un plan de beneficii determinate care imparte riscurile intre entitatile unui grup reprezinta o tranzactie intre parti afiliate [a se vedea punctul 42 din IAS 19 (astfel cum a fost modificat in 2011)].
IFRIC 14 IAS 19 — Limita unui activ privind beneficiul determinat, dispozitiile minime de finantare si interactiunea lor
A10 Sub rubrica “Mentiuni”, dupa trimiterea la IAS 19 Beneficiile angajatilor, se adauga “(astfel cum a fost modificat in 2011)”.
Punctele 25 si 26 se elimina; punctele 1, 6, 17 si 24 se modifica, iar punctul 27C se adauga dupa cum urmeaza:
1 Punctul 64 din IAS 19 limiteaza evaluarea unui activ net privind beneficiul determinat la cea mai mica dintre urmatoarele valori: surplusul din planul de beneficii determinate si plafonul activului. Punctul 8 din IAS 19 defineste plafonul activului drept “valoarea actualizata a oricaror beneficii economice disponibile sub forma de rambursari din plan sau de reduceri ale contributiilor viitoare la plan”. S-a pus problema daca rambursarile sau reducerile din contributiile viitoare ar trebui sa fie considerate ca fiind disponibile, in special atunci cand exista o cerinta minima de finantare.
6 Aspectele tratate in prezenta interpretare sunt:
(a) cazurile in care rambursarile sau reducerile contributiilor viitoare ar trebui sa fie considerate ca fiind disponibile, in conformitate cu definitia plafonului activului de la punctul 8 din IAS 19.

17 O entitate determina costurile aferente serviciilor viitoare utilizand ipoteze care sunt conforme cu cele utilizate pentru a determina obligatia privind beneficiul determinat si cu situatia care exista la sfarsitul perioadei de raportare, dupa cum se prevede in IAS 19. Prin urmare, o entitate nu trebuie sa plece de la premisa existentei vreunei modificari a beneficiilor ce urmeaza sa fie acordate de un plan in viitor, pana cand planul nu este modificat, si trebuie sa plece de la premisa existentei unei forte de munca stabile in viitor, cu exceptia cazului in care entitatea efectueaza o reducere a numarului de angajati acoperiti de plan. In cazul din urma, ipoteza cu privire la forta de munca viitoare trebuie sa cuprinda si reducerea.
24 In masura in care contributiile de platit nu sunt disponibile dupa ce sunt platite in contul planului, entitatea recunoaste o datorie atunci cand apare obligatia. Datoria trebuie sa reduca activul net privind beneficiul determinat sau sa creasca datoria neta privind beneficiul determinat, astfel incat sa nu se preconizeze niciun castig sau nicio pierdere in urma aplicarii punctului 64 din IAS 19, atunci cand sunt platite contributiile.
27C IAS 19 (astfel cum a fost modificat in 2011) a modificat punctele 1, 6, 17 si 24 si a eliminat punctele 25 si 26. O entitate trebuie sa aplice aceste modificari atunci cand aplica IAS 19 (astfel cum a fost modificat in 2011).

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close