DCC 438/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 446 din 4 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 438/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Fotbal Club Steaua Bucuresti – S.A. in Dosarul nr. 5.839/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.535D/2011.
La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Stefan Justin, cu delegatie depusa la dosar. Lipsesc fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul avocatului prezent, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, arata ca principiul egalitatii nu trebuie analizat in legatura cu proprietarii terenurilor, ci in legatura cu cei care le inchiriaza. Astfel, prin dispozitiile de lege criticate este conferita o pozitie privilegiata statului, creandu-se, in acelasi timp, si un dezechilibru intre contribuabili.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Arata ca politica fiscala a statului determina diferenta de tratament, la baza careia se afla apartenenta bunului respectiv. De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra unor exceptii de neconstitutionalitate similare, statuand ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.
Avand cuvantul in replica, avocatul autorului exceptiei arata ca lipsa obligatiei statului de a plati impozite nu trebuie sa duca la o imbogatire fara justa cauza a acestuia.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 5.839/2/2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Fotbal Club Steaua Bucuresti – S.A. intr-o cauza ce are ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca instituirea unui regim juridic diferit in materia impozitarii cladirilor si terenurilor in situatia in care bunurile supuse impozitarii fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale constituie o incalcare a principiului egalitatii in fata legii. Dispozitiile de lege criticate determina o vadita discriminare intre proprietarii bunurilor aflate in proprietatea privata si proprietarii bunurilor aflate in domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Consecinta incalcarii dispozitiilor constitutionale ale art. 16 si art. 56 este aceea ca persoanele care au in folosinta bunuri apartinand domeniului public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale suporta sarcina fiscala care ar trebui sa revina proprietarului.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens face referire la Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmatorul continut:
– Art. 249 alin. (3): “Pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, persoanelor juridice, altele decat cele de drept public, se stabileste taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri.”;
– Art. 256 alin. (3): “Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, se stabileste taxa pe teren care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe teren.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi si art. 56 referitor la contributii financiare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin numeroase decizii, s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 in raport cu critici identice. Prin Decizia nr. 1.088 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009, Decizia nr. 324 din 29 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2007, Decizia nr. 345 din 3 aprilie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, si Decizia nr. 857 din 9 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, Curtea, respingand criticile, a constatat ca optiunea legiuitorului de a excepta din categoria bunurilor impozabile cladirile proprietate a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale folosite in alte scopuri decat cele economice nu poate fi considerata discriminatorie, ci reprezinta expresia politicii fiscale si bugetare pe care statul si-o asuma la un moment dat. Curtea a mai statuat ca numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective. Asa fiind, legiuitorul, dand expresie politicii fiscale si bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite si taxe, in masura in care acestea sunt proportionale, rezonabile si echitabile, conditie indeplinita in cazul de fata, cu atat mai mult cu cat concesionarea, inchirierea, ca si darea in administrare si in folosinta a cladirilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale se fac in general pe termen foarte lung, prin conventii/acte intervenite intre partile interesate.
De asemenea, prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronuntandu-se asupra constitutionalitatii prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea a statuat ca plata impozitului pe teren, in cazul terenurilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, de catre concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, nu este de natura a incalca prevederile art. 56 alin. (2) din Constitutie. Legiuitorul este liber sa stabileasca impozite, in masura in care acestea sunt proportionale, rezonabile si echitabile, conditie indeplinita in cazul de fata. Aceasta, cu atat mai mult cu cat concesionarea, inchirierea, ca si darea in administrare si in folosinta a terenurilor se fac in general pe termen foarte lung, prin conventii/acte intervenite intre partile interesate.
Neintervenind elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Fotbal Club Steaua Bucuresti – S.A. in Dosarul nr. 5.839/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 3 mai 2012.