Solutia legislativa care exclude de la controlul de constitutionalitate hotararile Parlamentului care afecteaza valori si principii constitutionale este neconstitutionala

In M. Of. nr. 477 din 12 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 727/2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale*).

Din cuprins:
*) Continutul prevederilor articolului unic din Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale este identic cu cel al prevederilor articolului unic din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Cu Adresa nr. 51/2.853 din 27 iunie 2012, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, formulata de 67 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile autorilor sesizarii de neconstitutionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt: Mircea-Nicu Toader, Catalin Ovidiu Buhaianu-Obuf, Adrian Gurzau, Danut Liga, Maria Stavrositu, Sulfina Barbu, Stefan Daniel Pirpiliu, Dan-Radu Zatreanu, Gabriel Andronache, Gabriel-Dan Gospodaru, Adrian Florescu, Raluca Turcan, Vasile-Silviu Prigoana, Stelica Iacob Strugaru, Constantin Dascalu, Costica Canacheu, Mihai Stroe, Marius Rogin, Petru Calian, Carmen Axenie, Cornel Stirbet, Daniel Buda, Claudia Boghicevici, Gheorghe Albu, Cezar-Florin Preda, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mihai Cristian Apostolache, Sanda-Maria Ardeleanu, Valerian Vreme, Adrian Henorel Nitu, Ioan Oltean, Tinel Gheorghe, Dan Mihai Marian, Mihai Doru Opriscan, Adrian Badulescu, Mircea Lubanovici, Florian Daniel Geanta, Gelu Visan, Elena Gabriela Udrea, Valeriu Tabara, Victor Boiangiu, Alin Silviu Trasculescu, Sever Voinescu-Cotoi, Mihaela Stoica, Cristian-Ion Burlacu, Valeriu Alecu, Clement Negrut, George Ionescu, Doru Brasoan Lese, Lucian Nicolae Bode, Stelian Ghita-Eftemie, Vasile Gherasim, Iosif Veniamin Blaga, Constantin Severus Militaru, Florin Postolachi, Gheorghe Ialomitianu, Viorel Carare, Stefan Seremi, Ioan Holdis, Teodor-Marius Spinu, Cristina Elena Dobre, Bogdan Cantaragiu, Stelian Fuia, Iosif Stefan Dragulescu, Doinita-Mariana Chircu, Alin Augustin Florin Popoviciu si Razvan Mustea-Serban.
La sesizare a fost anexata, in copie, Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.331 din 27 iunie 2012, formand obiectul Dosarului nr. 1.155A/2012.
Prin sesizarea de neconstitutionalitate, autorii acesteia solicita Curtii sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, apreciind ca legea criticata este neconstitutionala, deoarece elimina din competenta Curtii Constitutionale controlul de constitutionalitate asupra hotararilor plenului Camerei Deputatilor, ale plenului Senatului si ale plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului. Astfel, se ajunge in situatia in care un act juridic (hotararile mentionate) emis de o autoritate publica sa nu mai poata fi controlat nici sub aspectul legalitatii si nici al constitutionalitatii sale. Ca urmare, Parlamentul ar putea decide orice, inclusiv contrar Constitutiei, ceea ce este de neconceput.
Precizeaza ca practica in materie constitutionala din alte state nu poate fi invocata, de vreme ce conditiile sociale, politice, juridice si economice nu sunt identice.
Autorii sesizarii sustin ca sunt incalcate principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si trasatura de stat democratic a statului roman. Deoarece Constitutia nu prevede ca actele juridice ale Parlamentului sa poata fi controlate de catre celelalte puteri, a fost instituita o autoritate publica politico-jurisdictionala care sa aiba aceasta competenta, iar in lipsa unui astfel de control de constitutionalitate se poate ajunge la crearea unui dezechilibru intre puterile statului si la alunecarea societatii romanesti spre dictatura, tiranie sau despotism. Mentioneaza ca, din punct de vedere istoric, ideea controlului de constitutionalitate isi are sorgintea in Revolutia Franceza din anul 1789, acest control avand ca scop verificarea indeplinirii, de catre adunarile populare, a indatoririlor prevazute de Constitutie.
De asemenea, nu poate fi invocat faptul ca, prin instituirea unui asemenea control, s-ar ajunge la incalcarea rolului Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului roman, pentru ca este posibil ca si acest organ suprem sa incalce Constitutia.
Totodata, arata ca, spre deosebire de sistemul de drept din Marea Britanie, unde Parlamentul detine suveranitatea, in sistemul de drept romanesc, puterea (suveranitatea) este detinuta de popor, si nu de Parlament.
Pe de alta parte, sustin ca argumente similare cu cele prezentate mai sus au fost invocate, in anul 2010, de catre parlamentarii Partidului Social Democrat, atunci cand au initiat Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei (devenita Legea nr. 177/2010), prin care a fost introdus controlul de constitutionalitate asupra hotararilor Parlamentului, inlaturat prin legea supusa, in prezent, controlului de constitutionalitate.
In fine, autorii sesizarii considera ca argumentele cuprinse in expunerea de motive la legea supusa controlului de constitutionalitate, in sensul ca legea in cauza ar veni in sprijinul Curtii Constitutionale, prin reducerea numarului de cauze de solutionat, nu pot subzista, deoarece, incepand din anul 2010, la Curtea Constitutionala au fost inregistrate foarte putine cauze avand ca obiect examinarea constitutionalitatii unor hotarari ale plenului Camerei Deputatilor, ale plenului Senatului sau ale plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului.
In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. I 408 din 5 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.648 din 5 iulie 2012, punctul de vedere, potrivit caruia sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca legea supusa controlului de constitutionalitate este in deplina concordanta cu art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie. Invocand dispozitiile art. 146 lit. c) din Constitutie, potrivit carora Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, sustine ca, in masura in care legiuitorul constituant ar fi dorit sa consacre competenta Curtii de a efectua controlul de constitutionalitate al altor hotarari ale Parlamentului decat regulamentele parlamentare, acesta ar fi reglementat-o expres si distinct. Din acest punct de vedere, considera ca legiuitorul constituant a optat pentru excluderea din sfera controlului de constitutionalitate a hotararilor parlamentare, deoarece acestea sunt emise intotdeauna in temeiul legii si cu respectarea regulamentelor parlamentare, fiind incluse in cadrul acestui control. In consecinta, optiunea legiuitorului de a pastra in sfera reglementarii competentei Curtii Constitutionale numai atributiile prevazute in Constitutie nu poate fi considerata o incalcare a acesteia, ci doar o chestiune de oportunitate legislativa, pentru care Parlamentul are deplina competenta.
De asemenea, Presedintele Senatului arata ca legea in discutie este in deplina concordanta si cu dispozitiile art. 142 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit carora Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei. Precizeaza ca prin modificarea adusa Legii nr. 47/1992 de Legea nr. 177/2010 s-a incarcat in mod excesiv activitatea Curtii Constitutionale, ceea ce a daunat bunului mers al activitatii acesteia, ingreunand si posibilitatea exercitarii rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei.
Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/2.929 din 3 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.481 din 3 iulie 2012, punctul de vedere, in care sustine admiterea sesizarii formulate si constatarea neconstitutionalitatii Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, in raport cu art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie. In acest sens, arata ca, in absenta oricarei alte autoritati sau institutii publice cu atributii in materie, doar Curtea Constitutionala poate verifica modul in care Parlamentul isi indeplineste menirea constitutionala. Instituirea unui control de constitutionalitate nu prejudiciaza rolul Parlamentului de organ suprem al poporului roman, tocmai pentru ca acest caracter suprem nu trebuie sa conduca spre incalcarea indatoririlor sale constitutionale.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul doar exercita suveranitatea, fara sa fie detinatorul ei. De asemenea, precizeaza ca motivul adoptarii legii in discutie, in sensul ca pronuntarea asupra constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, ale plenului Senatului si ale plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului incarca in mod excesiv activitatea Curtii Constitutionale, nu poate fi retinut, avand in vedere ca, din anul 2010 pana in prezent, au fost inregistrate la Curtea Constitutionala un numar infim de cauze de acest fel.
Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/4.660/2012 din 5 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.615 din 5 iulie 2012, punctul de vedere, potrivit caruia sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca finalitatea controlului de constitutionalitate este de a face inaplicabila orice lege care intra in conflict cu Legea fundamentala, sanctionandu-se incalcarea de catre Parlament a limitelor legiferarii impuse de puterea constituanta. Astfel, Curtea Constitutionala poate constata incalcarea normelor constitutionale privind competenta sau procedura de adoptare a legii – neconstitutionalitatea extrinseca sau neconstitutionalitatea intrinseca, in sensul ca, prin continutul sau, legea supusa controlului incalca dispozitii sau principii constitutionale.
Fata de aspectele de neconstitutionalitate invocate in sesizarea de fata, Guvernul subliniaza ca, potrivit art. 146 lit. l) din Constitutie, Curtea indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii. Astfel, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 s-a realizat modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in sensul conferirii Curtii Constitutionale a unei noi atributii, si anume aceea de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului. Legea privind completarea competentei Curtii in sensul mentionat a fost verificata sub aspectul constitutionalitatii, iar prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 Curtea a constatat constitutionalitatea acesteia. Reiterand considerentele retinute de Curte cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, Guvernul considera ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, adaugarea sau eliminarea unor competente pentru aceasta, prin legea sa organica, reprezinta o chestiune de oportunitate lasata la latitudinea legiuitorului ordinar.

CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile legii criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de 67 de deputati.
Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, in cadrul careia se regaseste articolul unic, cu urmatorul cuprins:
“Articol unic. – Alineatul (1) al articolului 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<(1) Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori.>>”
Autorii sesizarii de neconstitutionalitate sustin ca prevederile legii criticate incalca urmatoarele dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (3) referitor la caracterele statului roman si art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale.
Examinand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
I. Prin Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, supusa controlului de constitutionalitate, este eliminata atributia Curtii de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor Parlamentului.
De asemenea, Curtea retine ca, dupa sesizarea sa cu neconstitutionalitatea legii sus-mentionate si inainte ca instanta de contencios constitutional sa se pronunte asupra acesteia, Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, act normativ publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012 are in structura sa articolul unic potrivit caruia: “Alineatul (1) al articolului 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
<<Art. 27. – (1) Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori.>>”
Din examinarea prevederilor articolului unic din legea criticata si a prevederilor articolului unic din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012, Curtea constata ca acestea consacra o solutie legislativa identica, avand exact acelasi continut normativ.
In aceste conditii, Curtea subliniaza ca solutia aleasa de Guvern, de a adopta, cu putin timp inainte ca instanta de contencios constitutional sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, o ordonanta de urgenta, care preia integral continutul normativ al legii criticate, pune in discutie comportamentul neconstitutional si abuziv al Guvernului fata de Curtea Constitutionala.
Sub acest aspect, Curtea constata ca, potrivit jurisprudentei sale, actele de reglementare primara ulterioare nu pot pastra continutul normativ al unei norme legale neconstitutionale si sa se constituie astfel intr-o prelungire a existentei acesteia (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
II. Cat priveste criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea retine ca solutia legislativa criticata elimina din sfera actelor asupra carora Curtea exercita controlul de constitutionalitate hotararile plenului Camerei Deputatilor, hotararile plenului Senatului si hotararile plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului.
Atributia Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra hotararilor plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului a fost instituita prin art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.
Examinand, in cadrul controlului de constitutionalitate a priori, dispozitiile art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei (devenita Legea nr. 177/2010) in raport cu art. 146 din Constitutie, instanta de contencios constitutional a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 142 din Constitutie coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei si unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania. In virtutea acestor prevederi, Curtea asigura controlul de constitutionalitate al actelor, procedurilor sau imprejurarilor cu privire la care a fost sesizata, constatand conformitatea sau neconformitatea acestora cu Legea fundamentala.
Prin urmare, Curtea a constatat ca, modificand Legea nr. 47/1992, reglementarea in discutie consacra o atributie noua Curtii, respectiv controlul de constitutionalitate al hotararilor plenului Camerei Deputatilor, al hotararilor plenului Senatului si al hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, atributie care se circumscrie, in mod evident, cadrului constitutional consacrat de art. 146 (a se vedea Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010).
Pe de alta parte, in jurisprudenta sa, referitoare la atributia de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, Curtea si-a circumstantiat competenta de control al constitutionalitatii hotararilor Parlamentului, instituita ca urmare a modificarii si completarii art. 27 din Legea nr. 47/1992, precizand ca pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional (a se vedea Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, si Decizia nr. 1.631 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012).
De asemenea, Curtea a statuat ca art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferentiere intre hotararile care pot fi supuse controlului Curtii Constitutionale sub aspectul domeniului in care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce inseamna ca toate aceste hotarari sunt susceptibile a fi supuse controlului de constitutionalitate – ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (a se vedea Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012).
In aceste conditii, Curtea constata ca instituirea atributiei sale de a exercita un asemenea control de constitutionalitate reprezinta expresia diversificarii si consolidarii competentei Curtii Constitutionale, unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania, si un castig in eforturile de realizare a unui stat de drept si democratic, fara a putea fi considerata o actiune conjuncturala sau justificata pe criterii ce tin de oportunitate. De altfel, chiar realitatea juridica, politica si sociala dovedeste actualitatea si utilitatea acesteia, avand in vedere faptul ca instanta de contencios constitutional a fost chemata sa se pronunte asupra constitutionalitatii unor hotarari ale Parlamentului care puneau in discutie valori si principii constitutionale.
In continuare, Curtea retine ca, potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie: “Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.” In acelasi timp, art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala consacra expres principiul separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.
Asa fiind, Curtea constata ca o dimensiune a statului roman o reprezinta justitia constitutionala, infaptuita de Curtea Constitutionala, autoritate publica politico-jurisdictionala care se situeaza in afara sferei puterii legislative, executive sau judecatoresti, rolul sau fiind acela de a asigura suprematia Constitutiei, ca Lege fundamentala a statului de drept. Astfel, potrivit art. 142 alin. (1) din Constitutia Romaniei: “Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei.” Suprematia Legii fundamentale este asadar de esenta exigentelor statului de drept, reprezentand totodata o realitate juridica ce implica consecinte si garantii. Intre consecinte se enumera deosebirile dintre Constitutie si legi si, nu in ultimul rand, compatibilitatea intregului drept cu Constitutia, iar intre garantii se regaseste controlul constitutionalitatii.
Controlul de constitutionalitate, in ansamblul sau, si, integrat acestuia, controlul de constitutionalitate al hotararilor Parlamentului care pun in discutie valori si principii constitutionale, nu este numai o garantie juridica fundamentala a suprematiei Constitutiei. El reprezinta un mijloc pentru a inzestra Curtea Constitutionala cu o capacitate coerenta de expresie, de natura sa asigure eficient separatia si echilibrul puterilor intr-un stat democratic.
De altfel, Comisia europeana pentru democratie prin drept – Comisia de la Venetia, organism consultativ al Consiliului Europei in probleme de drept constitutional, a subliniat ca limitarea atributiilor Curtii Constitutionale a Ungariei in privinta chestiunilor bugetare ar trebui inlaturata (a se vedea, in acest sens, Opinia nr. 665/2012 a Comisiei de la Venetia cu privire la Legea privind Curtea Constitutionala a Ungariei, adoptata in cadrul celei de-a 91-a sesiuni plenare, 15 – 16 iunie 2012, paragraful 54 pct. 10).
In consecinta, modificarea legislativa, in sensul eliminarii atributiei Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, fara nicio distinctie, nu face decat sa stirbeasca autoritatea Curtii Constitutionale, institutie fundamentala a statului, si sa infranga astfel principiile statului de drept, conducand la dificultati deloc imprevizibile in realizarea unei politici de stat adecvate consolidarii si dezvoltarii unui stat democratic, in care respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. In aceste conditii, Curtea subliniaza ca statul de drept, democratic si social nu trebuie sa ramana un principiu fundamental, cu valente pur teoretice, fara urmari practice, ci o realitate, corect receptata, atat de autoritatile publice, cat si de cetateni.
Curtea constata, de asemenea, ca excluderea de la controlul de constitutionalitate a tuturor hotararilor plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului nu se fondeaza pe statul de drept, ci, eventual, pe considerente de oportunitate, care, prin esenta sa, presupune subiectivismul, interpretarea si arbitrarul.
Or, justitia constitutionala se fundamenteaza pe statul de drept, nu pe oportunitate. Asa fiind, aceasta atributie nu poate avea semnificatia unei sarcini “excesive” pentru Curtea Constitutionala, astfel cum este mentionat in expunerea de motive la legea supusa controlului, sustinere fara semnificatie juridica, ci se integreaza, in mod indisolubil, odata ce a fost legitim acordata, unui mecanism juridic de natura sa contribuie la realizarea principiului separatiei si echilibrului puterilor intr-un stat de drept, democratic si social. A aprecia si a decide asupra activitatii Curtii Constitutionale, cu precadere prin prisma unor standarde de ordin cantitativ, inseamna incorecta sa receptare si mai mult, ignorarea substantei rolului sau fundamental. De aceea, nu se poate retine nici argumentul presedintelui Senatului, exprimat in punctul sau de vedere, in sensul ca prin modificarea adusa Legii nr. 47/1992, prin Legea nr. 177/2010, s-ar incarca in mod excesiv activitatea Curtii Constitutionale, ceea ce a daunat bunului mers al activitatii acesteia.
Argumentul Guvernului in sensul ca dispozitiile art. 146 lit. l) din Constitutie permit legiuitorului sa modifice atributiile Curtii in sensul adaugarii sau eliminarii acestora prin legea sa organica nu poate fi retinut, din urmatoarele motive:
Curtea a retinut ca dispozitiile art. 146 din Constitutie enumera atributiile Curtii Constitutionale, dar ca enumerarea expresa prevazuta de lit. a) – k) ale articolului nu este limitativa, de vreme ce acelasi articol la lit. l) prevede ca instanta de contencios constitutional “indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii” (a se vedea Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010).
De asemenea, examinand proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, inaintat de Presedintele Romaniei, Curtea a considerat oportuna completarea dispozitiilor lit. c) a art. 146 in sensul urmator: “c) se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentului si a hotararilor cu caracter normativ ale Parlamentului, la sesizarea presedintelui Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 40 de parlamentari;”. Aceasta propunere a vizat constitutionalizarea expresa a normelor cuprinse in Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, reglementand la rang de Constitutie atributiile Curtii reglementate in cuprinsul art. 27 alin. (1) din legea sa organica.
In aceste conditii, Curtea a recomandat abrogarea lit. l), potrivit careia “indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”. Propunerea a fost justificata de imprejurarea ca, in virtutea acestei dispozitii, Curtea, alaturi de atributiile “de rang constitutional” prevazute la art. 146 lit. a) – k), poate dobandi si alte atributii instituite de legiuitorul ordinar prin legea ei de organizare si functionare, atributii “de rang” legal.
Totodata, Curtea a retinut ca, in temeiul textului constitutional propus spre abrogare – art. 146 lit. l), atributiile Curtii Constitutionale pot fi multiplicate ori de cate ori interese ale fortelor politice impun modificarea sau completarea legii de organizare a Curtii. Curtea a apreciat ca, prin eliminarea dispozitiei constitutionale, este garantata independenta instantei constitutionale si se pastreaza vointa puterii constitutionale originare cu privire la atributiile Curtii limitativ prevazute numai in cuprinsul Constitutiei (a se vedea Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 440 din 23 iunie 2011).
In lumina jurisprudentei enuntate, Curtea retine ca sensul normei de trimitere cuprinse in art. 146 lit. l) din Constitutie, astfel cum rezulta din modul sau de redactare – “indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”, este acela de a permite legiuitorului sporirea, extinderea atributiilor instantei de contencios constitutional. De aceea, a interpreta norma fundamentala mentionata, in sensul ca legiuitorul ar avea posibilitatea de a limita, elimina sau reduce aceste atributii, in detrimentul altor dispozitii fundamentale, echivaleaza cu golirea sa de continut, respectiv cu deturnarea sa de la scopul perfectionarii democratiei constitutionale, urmarit de insusi legiuitorul constituant cu prilejul revizuirii, ceea ce este absolut inacceptabil. Ca urmare, nicio modificare a atributiilor Curtii Constitutionale in temeiul art. 146 lit. l) din Legea fundamentala nu poate fi facuta daca are ca efect suprimarea, in orice conditii si cu incalcarea unor norme fundamentale, a uneia dintre aceste atributii.
Sub acest aspect, chiar daca atributia privind controlul constitutionalitatii hotararilor Parlamentului a fost acordata Curtii Constitutionale prin legea sa organica, aceasta a dobandit valenta constitutionala in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. l) din Constitutie.
De altfel, indeplinirea si a altor atributii de catre Curtea Constitutionala presupune, fara indoiala, existenta, si nu inexistenta acestora in legea privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Acelasi este si sensul dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care stabilesc ca “atributiile Curtii Constitutionale sunt cele stabilite de Constitutie si de prezenta lege”, si al art. 10 alin. (1) din acelasi act normativ, potrivit caruia Curtea Constitutionala poate fi sesizata in cazurile expres prevazute de art. 146 din Constitutie, republicata, sau de legea sa organica.
Ca urmare, Curtea constata ca legitimitatea atributiei Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra hotararilor Parlamentului care afecteaza valori si principii constitutionale decurge din Legea fundamentala a carei suprematie Curtea este chemata sa o garanteze, in timp ce solutia legislativa criticata de eliminare a acestei atributii nu isi afla temeiul in Constitutie, ci, asa cum s-a aratat, rezulta din incalcarea acesteia.
De aceea, Curtea subliniaza importanta controlului de constitutionalitate a hotararilor Parlamentului pentru buna functionare a statului de drept si pentru respectarea separatiei si echilibrului dintre puterile statului, astfel incat, atunci cand in discutie se pune problema afectarii valorilor si principiilor constitutionale pe calea unor hotarari ale Parlamentului, dincolo de conflictele politice inerente raporturilor dintre majoritate si opozitie, Curtea sa poata fi chemata sa vegheze la respectarea acestor valori si principii, intrinseci democratiei, ca unic model politic compatibil cu Legea fundamentala.
Curtea considera ca in cadrul procesului legislativ de reexaminare a dispozitiei neconstitutionale, fiind vorba de o atributie distincta ce i-a fost conferita Curtii, aceasta ar trebui sa fie reglementata intr-o sectiune distincta, dupa Sectiunea privind controlul constitutionalitatii regulamentelor, care sa cuprinda procedurile ce urmeaza a fi aplicate, specifice noii reglementari, efectele deciziilor Curtii Constitutionale, prin care se constata neconstitutionalitatea hotararilor Parlamentului, corelarea cu dispozitiile art. 2 alin. (1) si art. 11 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992.
In fine, Curtea reaminteste ca puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Admite sesizarea de neconstitutionalitate formulata de 67 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal si constata ca solutia legislativa care exclude de la controlul de constitutionalitate hotararile Parlamentului care afecteaza valori si principii constitutionale este neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 9 iulie 2012 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.