Decizia Curtii Constitutionale referitoare revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului

In M. Of. nr. 480 din 12 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 732/2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului.

Din cuprins:
I. Cu Adresa nr. 16/407 din 4 iulie 2012, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Mircea-Nicu Toader a trimis Curtii Constitutionale sesizarea de neconstitutionalitate formulata de 58 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pentru exercitarea controlului de constitutionalitate asupra Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului, in conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. l) din Constitutie si ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.548 din 4 iulie 2012, formand obiectul Dosarului nr. 1.179/L/2/2012.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzand semnaturile autorilor sesizarii de neconstitutionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Roberta Alma Anastase, Daniel Buda, Cristian Alexandru Boureanu, Raluca Turcan, Ioan Oltean, Mircea-Nicu Toader, Sever Voinescu-Cotoi, Marius-Sorin Gondor, George Ionescu, William Gabriel Brinza, Lucian Nicolae Bode, Alin Silviu Trasculescu, Iosif Stefan Dragulescu, Gheorghe Ialomitianu, Mihai Stroe, Valeriu Tabara, Nicusor Paduraru, Constantin Severus Militaru, Costica Canacheu, Adrian Badulescu, Mihai Cristian Apostolache, Daniel Florian Geanta, Dan-Radu Zatreanu, Samoil Vilcu, Cristian Petrescu, Mihai Surpateanu, Valeriu Alecu, Gabriel Andronache, Maria Stavrositu, Cristina Elena Dobre, Doinita-Mariana Chircu, Razvan Mustea-Serban, Theodor Paleologu, Valerian Vreme, Constantin Dascalu, Iulian Vladu, Clement Negrut, Adrian Gurzau, Constantin Chirila, Carmen Axenie, Ioan-Nelu Botis, Sorin Stefan Zamfirescu, Petru Calian, Viorel Balcan, Gelu Visan, Tinel Gheorghe, Dan Mihai Marian, Adrian Radulescu, Vasile Gherasim, Cristian-Ion Burlacu, Catalin Ovidiu Buhaianu-Obuf, Ioan Balan, Marius Dugulescu, Mihai Doru Opriscan, Florin Postolachi, Danut Liga, Eugen Badalan si Teodor Marius Spinu.
Autorii sesizarii considera neconstitutionala Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, sustinand ca, in conditiile art. 146 lit. d) din Constitutie, Avocatul Poporului are competenta constitutionala de a formula exceptii de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele adoptate de autoritatile competente.
Prin sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 15/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2012, si cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 27/2012 privind unele masuri in domeniul cultural, Avocatul Poporului a exercitat una dintre competentele sale constitutionale si, ca urmare, nu se poate retine ca ar fi avut o atitudine partizana in cauzele respective. Mai mult, in ambele cazuri au fost invocate drepturi fundamentale care erau incalcate de Guvern prin adoptarea ordonantelor de urgenta ce au facut obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate.
De asemenea, autorii arata ca din activitatea Avocatului Poporului nu a rezultat vreo atitudine partizana, avand in vedere ca a exprimat puncte de vedere si a formulat sesizari catre Curtea Constitutionala si catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, fara sa tina cont de orientarile politice ale celor care au adoptat actele normative criticate. De altfel, din analiza activitatii Avocatului Poporului, care se regaseste prezentata pe site-ul institutiei, rezulta ca aceasta a fost desfasurata doar in scopul apararii drepturilor si a libertatilor persoanelor fizice.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, Avocatul Poporului este numit pentru un mandat constitutional de 5 ani, mandat care nu poate fi intrerupt decat in cazul existentei unor incalcari concrete ale Constitutiei si ale legii, incalcari care nu au fost dovedite.
Simpla afirmare a faptului ca Avocatul Poporului a fost numit de catre fosta putere politica nu poate avea si nu trebuie sa aiba nicio importanta in legatura cu revocarea Avocatului Poporului.
In fine, autorii sesizarii sustin constatarea neconstitutionalitatii hotararii criticate, care nu se fundamenteaza pe niciun fapt concret prin care sa fie incalcat vreun text din Constitutie sau legi.
II. Potrivit dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992, sesizarea de neconstitutionalitate a fost inaintata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, pentru a avea posibilitatea comunicarii punctelor de vedere ale birourilor permanente.
Presedintele Senatului, prin Adresa nr. XXXV/2.494 din 6 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.695 din 6 iulie 2012, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este inadmisibila, motiv pentru care solicita respingerea acesteia. In acest sens, arata ca, drept urmare a modificarii art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012, Curtea Constitutionala nu este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii hotararilor Senatului, a hotararilor Camerei Deputatilor, precum si a hotararilor celor doua Camere ale Parlamentului, cu exceptia regulamentelor Parlamentului.
Precizeaza ca Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 este publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, in acelasi numar al Monitorului Oficial fiind publicata si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012. In conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (5) din Constitutie, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012 a intrat in vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere in procedura de urgenta la camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
Precizeaza ca Hotararea privind revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului reprezinta o hotarare cu caracter individual, categorie in randul careia se includ cele privind alegerea sau numirea intr-o functie, revocarea din functie, precum si cele referitoare la validarea in functii. Invoca opinia separata formulata de unul dintre judecatorii Curtii Constitutionale la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.631 din 20 decembrie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr. 54/2011 pentru alegerea Presedintelui Senatului, exprimata in sensul ca, daca legiuitorul ar fi dorit sa consacre competenta Curtii de a efectua controlul de constitutionalitate al unor hotarari cu caracter individual, ar fi reglementat-o “expres si direct”. Totodata, arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, nu este de competenta instantei de contencios constitutional sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare regulamentele parlamentare. Camera este unica autoritate publica detinatoare a competentei de a interpreta continutul normativ al regulamentului propriu si de a decide asupra modului de aplicare a acestuia, cu respectarea prevederilor constitutionale.
Considera, de asemenea, ca aprecierea in concret a existentei unor incalcari ale Constitutiei si legilor, incalcari de natura sa plaseze mandatul Avocatului Poporului dincolo de exigentele obiectivitatii si impartialitatii, nu se poate face decat de catre Parlament, autoritatea care a realizat numirea sa in functie.
Curtea Constitutionala nu are competenta de a aprecia caracterul partizan al exercitarii atributiilor de catre Avocatul Poporului, aceasta atributie apartinand doar autoritatii care l-a numit, si anume Parlamentului. Per a contrario, s-ar putea ajunge la cenzurarea de catre Curte a actelor de numire, acest lucru presupunand, de fapt, si o cenzurare a criteriilor de numire, criterii care tin exclusiv de competenta Parlamentului si, astfel, la o denaturare a rolului pe care il au institutiile fundamentale ale statului de drept, in fapt, la un transfer mascat al atributiilor de numire a unor autoritati, de la Parlament catre alte institutii.
Presedintele Camerei Deputatilor, prin Adresa nr. 1/1.039/vz din 6 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.704 din 7 iulie 2012, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, prin care arata ca sesizarea de neconstitutionalitate trebuie respinsa ca inadmisibila, intrucat, in urma modificarii art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012, sfera de competenta a Curtii Constitutionale nu mai cuprinde hotararile plenului Camerei Deputatilor, ale plenului Senatului si ale plenului Camerelor reunite ale Parlamentului.
Referitor la motivele sesizarii de neconstitutionalitate, remarca faptul ca, potrivit Legii nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, mandatul Avocatului Poporului inceteaza inainte de termen in cazuri expres si limitativ prevazute. Astfel, in conformitate cu art. 9 alin. (2) din lege, revocarea din functie a Avocatului Poporului are loc potrivit unei proceduri parlamentare prestabilite, “ca urmare a incalcarii Constitutiei si a legilor”. Competenta de revocare apartine Camerei Deputatilor si Senatului in sedinta comuna, cu respectarea principiului simetriei juridice. De asemenea, motivele de legalitate si de oportunitate ale revocarii sunt la latitudinea celor doua Camere ale Parlamentului, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 35/1997, fara ca aceste aspecte sa constituie obiect de analiza a Curtii Constitutionale.
Cat priveste posibilitatea de a ridica, in fata Curtii Constitutionale, exceptii de neconstitutionalitate privind ordonante de urgenta ale Guvernului, arata ca aceasta prerogativa a fost conferita institutiei Avocatul Poporului pentru a-si indeplini cu eficienta mandatul de aparator al drepturilor cetatenilor impotriva unor abuzuri ale autoritatilor administrative, si nu in scopuri politice, partizane, asa cum rezulta din preambulul Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012.
III. In temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, la data de 5 iulie 2012, Curtea Constitutionala a solicitat secretarului general al Camerei Deputatilor comunicarea, in copie, a stenogramei dezbaterilor care au avut loc in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului din data de 3 iulie 2012 cu privire la revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului, a propunerii birourilor permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului privind revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului si a raportului comun al comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului, cu acelasi obiect. Totodata, in temeiul acelorasi dispozitii de lege, s-au solicitat secretarului general al Camerei Deputatilor si Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal informatii privind depunerea sesizarii Grupului parlamentar mentionat, referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, la secretarul general al Camerei Deputatilor in vederea trimiterii acesteia la Curtea Constitutionala, astfel cum rezulta din art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Prin Adresa nr. 16/414 din 5 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.655 din 5 iulie 2012, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a aratat, in esenta, ca sesizarea de neconstitutionalitate a fost depusa direct la Curtea Constitutionala intrucat s-a considerat ca, pentru a putea ataca o hotarare la Curtea Constitutionala, este suficienta aprobarea hotararii in plenul reunit al Parlamentului, inainte de a fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, cunoscand faptul ca Guvernul intentioneaza sa emita o ordonanta de urgenta de modificare a atributiilor Curtii Constitutionale, potrivit careia hotararile Parlamentului nu mai erau supuse controlului de constitutionalitate. Pe de alta parte, s-a considerat ca depunerea direct la Curtea Constitutionala a sesizarii de neconstitutionalitate permite autorilor acesteia sa uzeze de principiul potrivit caruia examinarea sesizarii urma sa fie realizata in temeiul legii existente la data depunerii sale, si nu al ordonantei de urgenta mentionate.
Secretarul general al Camerei Deputatilor nu a comunicat documentele si informatiile solicitate.
La dosarul cauzei a fost inregistrata, cu nr. 2.977 din 5 iulie 2012, petitia domnului Niculae Arsene, prin care, in esenta, solicita Curtii Constitutionale realizarea unei analize impartiale a Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, numai pe baza dovezilor concrete.
De asemenea, la dosar au fost inregistrate, cu nr. 4.666 din 6 iulie 2012, precizarile formulate de domnul Gheorghe Iancu, prin care expune punctual argumentele sale impotriva motivelor de revocare din functia de Avocat al Poporului, sustinand, in esenta, ca toate actiunile intreprinse in exercitarea acestei functii au fost efectuate in limitele Constitutiei si ale legilor. In fine, solicita Curtii Constitutionale constatarea neconstitutionalitatii Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012.

CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului si Camerei Deputatilor, documentele depuse la dosar, raportul intocmit de judecatorul-raportor, Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, dispozitiile Constitutiei si prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Obiectul sesizarii il constituie Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, avand urmatorul cuprins:
“Art. 1
Domnul Gheorghe Iancu se revoca din functia de Avocat al Poporului.
Art. 2
Pana la numirea unui nou Avocat al Poporului, domnul Valer Dorneanu, adjunct al Avocatului Poporului, va indeplini atributiile functiei de Avocat al Poporului.”
Autorii sesizarii sustin ca Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 incalca urmatoarele dispozitii din Constitutie: art. 58 alin. (1) referitor la numirea si rolul Avocatului Poporului si art. 146 lit. d) referitor la atributia Curtii Constitutionale de a hotari asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, care pot fi ridicate si direct de Avocatul Poporului.
Examinand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
1. Pentru ca orice sesizare adresata Curtii Constitutionale sa poata fi supusa controlului de constitutionalitate in una dintre formele prevazute la art. 146 din Constitutie, aceasta trebuie sa indeplineasca doua conditii preliminare si obligatorii: sa respecte cerintele procedurale ce determina legalitatea sesizarii si sa se circumscrie uneia dintre atributiile specifice Curtii Constitutionale, conferite de Legea fundamentala.
Sub aspectul legalitatii sesizarii, Curtea constata ca, desi sesizarea de neconstitutionalitate formulata de 58 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal a fost depusa direct la Curtea Constitutionala, contrar art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia “in cazul in care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curtii Constitutionale de secretarul general al Camerei din care acestia fac parte, in ziua depunerii”, aceasta nu este o cauza de inadmisibilitate, ci una de neregularitate (a se vedea, ad similis, Decizia Curtii Constitutionale nr. 305 din 12 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, si Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012, nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii). In consecinta, Curtea considera ca a fost legal investita cu sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012.
2. Sub aspectul competentei Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararii criticate, Curtea constata urmatoarele:
Atributia Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului a fost reglementata de art. I pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Aceasta atributie a fost conferita prin lege organica, in temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, aflandu-si sediul in art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala si-a circumstantiat atributia de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor Plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, retinand, in acest sens, ca “pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011).
Prin Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, adoptata de Parlament si nepromulgata de Presedintele Romaniei, a fost eliminata atributia Curtii de a se pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor Parlamentului.
Dupa sesizarea Curtii cu neconstitutionalitatea legii sus-mentionate, si inainte ca instanta de contencios constitutional sa se pronunte asupra acesteia, Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, act normativ publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, care consacra o solutie legislativa identica, avand exact acelasi continut normativ cu cel al Legii pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992.
Solutionand sesizarea de neconstitutionalitate referitoare la Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992, prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis sesizarea si a constatat ca “solutia legislativa care exclude de la controlul de constitutionalitate hotararile Parlamentului care afecteaza valori si principii constitutionale este neconstitutionala”.
Totodata, prin considerentele aceleiasi decizii, Curtea a retinut ca, potrivit jurisprudentei sale, actele de reglementare primara ulterioare nu pot pastra continutul normativ al unei norme legale neconstitutionale si sa se constituie astfel intr-o prelungire a existentei acesteia (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
Curtea precizeaza ca, potrivit art. 147 alin. (2) din Constitutie, “In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale”, iar alin. (4) al aceluiasi articol prevede ca “Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.”
De asemenea, in jurisprudenta sa constanta, Curtea Constitutionala a statuat ca deciziile sale ii sunt opozabile din momentul pronuntarii lor, iar nu de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003).
Asa fiind, la momentul pronuntarii prezentei decizii, Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeaza sa hotarasca asupra competentei sale de a se pronunta asupra constitutionalitatii Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, luand in considerare, pe de o parte, dispozitiile articolului unic din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2012 si, pe de alta parte, considerentele si dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012.
Astfel, Curtea retine ca hotararea criticata reprezinta un act juridic cu caracter individual, vizand revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului.
Din examinarea dispozitiilor din Constitutie referitoare la Avocatul Poporului si a celor cuprinse in Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, Curtea retine, referitor la conducatorul institutiei Avocatul Poporului, ca acesta se afla in raporturi constitutionale si legale directe cu Parlamentul.
Astfel, din coroborarea dispozitiilor art. 58 alin. (1) si ale art. 65 alin. (2) lit. i) din Constitutie, Curtea retine ca Avocatul Poporului este numit in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, pe o perioada de 5 ani.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, mandatul de Avocat al Poporului se exercita de la data depunerii juramantului in fata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului.
Totodata, in conditiile art. 9 alin. (1) si (2) din Legea nr. 35/1997, mandatul Avocatului Poporului inceteaza inainte de termen, printre altele, in caz de revocare din functie, iar revocarea din functie a Avocatului Poporului, ca urmare a incalcarii Constitutiei si a legilor, se face de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti, la propunerea birourilor permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului.
Pe de alta parte, Curtea retine ca, in conformitate cu art. 60 din Constitutie, Avocatul Poporului prezinta celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora, iar rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.
Asadar, Avocatul Poporului raspunde numai in fata Parlamentului, activitatea sa fiind supusa controlului parlamentar. Ca urmare, Parlamentul este singura autoritate in masura sa aprecieze daca activitatea desfasurata de Avocatul Poporului, in calitatea sa de conducator al institutiei, s-a realizat in limitele stabilite de Constitutie si lege sau, dimpotriva, cu incalcarea acestora, si in consecinta, printr-o evaluare obiectiva in cadrul cailor si procedurilor exclusiv parlamentare, sa dispuna masurile legale.
A decide altfel ar insemna sa se recunoasca Curtii Constitutionale posibilitatea de a se substitui Parlamentului, de a invalida evaluarile facute de acesta si de a le inlocui cu evaluarile proprii ale Curtii, ceea ce ar exceda, in mod evident, atributiilor instantei de contencios constitutional.
In lumina tuturor considerentelor expuse, Curtea constata ca revocarea din functia de Avocat al Poporului a domnului Gheorghe Iancu nu vizeaza, prin natura juridica a hotararii criticate, valori si principii constitutionale, in sensul retinut de instanta de contencios constitutional prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 si, ca atare, aceasta hotarare nu poate fi supusa controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, al art. 1, 3, 10 si 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca inadmisibila, sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului, sesizare formulata de 58 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 10 iulie 2012 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

*

OPINIE SEPARATA

In dezacord cu solutia adoptata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012, cu majoritate de voturi, consideram ca sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului trebuia admisa si considerata intemeiata.

I. Cu privire la admisibilitatea sesizarii
Apreciem faptul ca prin Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012 Curtea si-a insusit critica pe care am formulat-o prin opiniile separate la deciziile nr. 728 si nr. 730 din 9 iulie 2012.
Astfel, prin Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012 Curtea a admis ca avea competenta de a constata neconstitutionalitatea Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, avand in vedere dispozitivul Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012.
Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului se incadreaza in categoria hotararilor Parlamentului ramase in sfera controlului de constitutionalitate, potrivit dispozitivului Deciziei nr. 727 din 9 iulie 2012.
II. Cu privire la temeinicia sesizarii observam urmatoarele:
Hotararea nr. 32 din 3 iulie 2012, adoptata de Camera Deputatilor si Senat, vizeaza functionarea institutiei Avocatul Poporului, institutie fundamentala a statului, prevazuta in titlul II al Constitutiei “Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale”, cap. IV “Avocatul Poporului”, art. 58 – 60.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, care detaliaza normele constitutionale cuprinse in art. 58 – 60, Avocatul Poporului este o autoritate publica autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica [art. 2 alin. (1) din lege]; in exercitarea atributiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autoritatilor publice [art. 2 alin. (2) din lege]; Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ si nimeni nu il poate obliga pe Avocatul Poporului sa se supuna instructiunilor sau dispozitiilor sale [art. 2 alin. (3) din lege]; activitatea sa are caracter public [art. 3 alin. (1) din lege].
Referitor la raspunderea Avocatului Poporului, dispozitiile art. 30 din Legea nr. 35/1997 prevad ca “Avocatul Poporului si adjunctii sai nu raspund juridic pentru opiniile exprimate sau pentru actele pe care le indeplinesc, cu respectarea legii, in exercitarea atributiilor prevazute de lege”.
Astfel cum rezulta chiar din preambulul Hotararii nr. 32 din 3 iulie 2012, revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului este motivata in drept prin invocarea art. 9 alin. (1) si (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului.
In aceste conditii, analizand Hotararea nr. 32 din 3 iulie 2012, se constata ca aceasta contine si o prezentare a modului apreciat ca fiind neconstitutional, in care si-a exercitat atributiile, dupa cum urmeaza:
– Astfel, i s-a imputat ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare in domeniul asigurarilor sociale de sanatate si al finantelor publice, deoarece aceasta reglementare avea un caracter financiar-bugetar si nu avea o legatura cu drepturile si libertatile cetatenesti. Demersul Avocatului Poporului, s-a apreciat prin Hotararea nr. 32 din 3 iulie 2012, a avut scopul contracararii unei masuri de redresare a bugetului de stat luate de Guvernul Ponta, pentru a mentine efectele unei masuri politice discriminatorii si partizane luate de Guvernul Ungureanu.
– De asemenea, i s-a mai imputat si ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 27/2012 prin care s-au luat unele masuri cu privire la organizarea Institutului Cultural Roman, masuri care nu afectau in vreun fel drepturile si libertatile cetatenesti.
Consideram ca, in cazurile retinute, Avocatul Poporului si-a exercitat atributia reglementata prin art. 146 lit. d) din Constitutie si art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, potrivit careia poate ridica exceptii in mod direct.
De exemplu, in cazul ridicarii exceptiei referitoare la Institutul Cultural Roman, Avocatul Poporului a fost sesizat de mai mult de 2.000 de oameni de cultura romani si straini, inclusiv trei laureati ai Premiului Nobel. In plus fata de petitiile semnate in sensul sesizarii pe care a facut-o la Curtea Constitutionala oamenii de cultura au organizat mai multe manifestatii.
Cat priveste situatiile in care Avocatul Poporului poate ridica exceptia de neconstitutionalitate, consideram relevanta reiterarea considerentelor retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007.
Cu acel prilej, Curtea nu a retinut cauza de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate invocata in punctul de vedere al Guvernului, in sensul ca din interpretarea sistematica a textelor legale care reglementeaza rolul si atributiile Avocatului Poporului, precum si a dispozitiilor constitutionale ce reglementeaza sfera subiectelor de drept care pot sesiza Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate reiese ca Avocatul Poporului are competenta de a declansa controlul de constitutionalitate prin sesizarea Curtii Constitutionale numai in ceea ce priveste apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice, deoarece art. 146 din Constitutie nu conditioneaza, in modul aratat de Guvern, cazurile in care Avocatul Poporului este abilitat sa adreseze Curtii Constitutionale sesizari si, respectiv, exceptii de neconstitutionalitate.
Aplicand aceleasi considerente, apreciem ca sesizarea Curtii Constitutionale de catre Avocatul Poporului cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare in domeniul asigurarilor sociale de sanatate si al finantelor publice, la care se face referire in preambulul Hotararii nr. 32 din 3 iulie 2012, s-a realizat in temeiul si in limitele dispozitiilor constitutionale si legale. Astfel, solutionand aceasta exceptie de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia nr. 558 din 24 mai 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 382 din 7 iunie 2012, in cuprinsul careia Curtea a retinut ca “a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 si 32 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate”.
In plus, analizand Decizia Curtii Constitutionale nr. 558 din 24 mai 2012, se observa ca autoritatile publice care au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate (Presedintele Camerei Deputatilor, Presedintele Senatului si Guvernul) nu au invocat o cauza de inadmisibilitate a exceptiei in raport cu un eventual exces al Avocatului Poporului in exercitarea atributiei de a sesiza Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate.
Cat priveste exercitarea din oficiu a atributiei Avocatului Poporului de a sesiza Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate, se observa ca aceasta modalitate de actiune isi gaseste temei constitutional in dispozitiile art. 59 alin. (1), potrivit carora: “Avocatul Poporului isi exercita atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor, in limitele stabilite de lege”, si in art. 14 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, potrivit caruia “Institutia Avocatul Poporului isi exercita atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor fizice, a societatilor comerciale, a asociatiilor sau a altor persoane juridice.”
Ca urmare, in raport cu cele prezentate, nu poate fi retinut ca, actionand din oficiu, Avocatul Poporului a incalcat Constitutia sau legile.
De asemenea, fata de motivele invocate in hotarare in sensul ca “actualul Avocat al Poporului, domnul Gheorghe Iancu, a demonstrat prin actiunile sale ca utilizeaza prerogativele sale constitutionale si legale in scopuri politice, mai ales pentru a servi interesele acelei forte politice care l-a promovat in aceasta functie, respectiv Partidul Democrat Liberal, atacand la Curtea Constitutionala acte normative adoptate de actualul Guvern investit dupa demiterea printr-o motiune de cenzura a Guvernului Ungureanu”, consideram ca aprecierea acestor actiuni ale Avocatului Poporului nu poate fi realizata izolat, ci tinand cont de ansamblul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului in perioada 28 septembrie 2011 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Hotararii Parlamentului nr. 16/2011, potrivit careia domnul Gheorghe Iancu a fost numit in functia de Avocat al Poporului) si 4 iulie 2012 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Hotararii nr. 32/2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului). Astfel, in perioada de referinta au fost inregistrate pe rolul Curtii Constitutionale 12 exceptii de neconstitutionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, acestea avand ca obiect diverse dispozitii din legi adoptate de Parlament sau din ordonante emise de Guvern, adoptate in conjuncturi legislative diferite in timp.
Ca urmare, tocmai diversitatea obiectului exceptiilor de neconstitutionalitate in discutie si a momentelor in care au fost adoptate legile si ordonantele criticate pentru neconstitutionalitate reprezinta argumente suficiente pentru care nu poate fi retinut motivul revocarii din functie intemeiat pe faptul ca actiunile domnului Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, au fost indreptate impotriva “actelor normative adoptate de actualul Guvern investit dupa demiterea printr-o motiune de cenzura a Guvernului Ungureanu”.
In plus, deblocarea conflictelor dintre persoanele fizice si autoritatile administratiei publice, care i s-a imputat prin Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, tine de esenta rolului constitutional si legal al Avocatului Poporului de aparare a drepturilor si libertatilor cetatenesti, in conditii de independenta si impartialitate. Astfel cum a retinut Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011), aceasta institutie dispune de mecanisme specifice, determinate in mod cuprinzator si detaliat in legea sa de organizare si functionare, de natura sa asigure in mod eficient realizarea rolului sau constitutional.
De aceea, faptul ca Avocatul Poporului s-a adresat autoritatilor administratiei publice mentionate in preambulul Hotararii nr. 32 din 3 iulie 2012 nu reprezinta o incalcare a Constitutiei sau a legilor, ci, dimpotriva, intr-o corecta receptare a rolului sau fundamental, aceste sesizari trebuie privite prin prisma activitatii sale de a imbunatati calitatea administratiei publice si a serviciilor publice, de a incuraja autoritatile administratiei publice sa priveasca sesizarile drept o oportunitate de a comunica eficient cu petitionarii si de a corecta orice lipsuri din serviciile lor, astfel incat dreptul la buna administrare, consacrat de art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniuni Europene, sa nu ramana unul teoretic si iluzoriu. In acest sens este si Declaratia Retelei Europene a Ombudsmanilor adoptata la cel de-al saselea seminar al ombudsmanilor nationali din statele membre ale UE si din tarile candidate, Strasbourg 14 – 16 octombrie 2007.
Din examinarea prevederilor constitutionale sau legale din alte state referitoare la revocarea din functie a Avocatului Poporului (Ombudsman) rezulta ca aceasta poate interveni pentru diferite motive, precum: neindeplinirea conditiilor necesare exercitarii functiei sau comiterea unei abateri grave (in cazul Ombudsmanului European), pierderea/retragerea increderii Parlamentului (in cazul Ombudsmanului danez si Avocatului Parlamentar din Republica Moldova), neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor si indatoririlor de serviciu (Aparatorul Poporului din Spania), neindeplinirea indatoririlor sale si incalcarea Constitutiei si a legilor sau a regulilor etice de obicei acceptate (Ombudsmanul din Bulgaria), actiuni sau omisiuni prin care a subminat grav increderea acordata (Ombudsmanul din Olanda). In cazul Ombudsmanului din Portugalia, Constitutia Portugaliei consacra independenta si inamovibilitatea Ombudsmanului.
Cat priveste autoritatea competenta sa dispuna revocarea din functie, aceasta este reprezentata, de regula, de Parlament.
Avand in vedere importanta institutiei Avocatului Poporului intr-un stat de drept, institutie menita sa apere drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, consideram ca sesizarea trebuia admisa.
In mod evident revocarea Avocatului Poporului, prin Hotararea Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012, afecteaza valori si principii constitutionale in sensul retinut de Curte prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012.
Daca revocarea Avocatului Poporului nu ar afecta principii si valori constitutionale fundamentale sensul dispozitivului din Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 ar fi lipsit de continut.
Consideram ca Avocatul Poporului si-a exercitat cu buna-credinta atributiile reglementate de Constitutie si a respectat dispozitiile Legii nr. 35/1997.
Sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului nr. 32 din 3 iulie 2012 pentru revocarea domnului Gheorghe Iancu din functia de Avocat al Poporului trebuia admisa si considerata intemeiata.
In acest context revocarea sa nu a fost decat inceputul unei suite de acte petrecute intr-un interval de timp foarte scurt, respectiv trei zile, care au dus la suspendarea Presedintelui Romaniei.
Asa cum am aratat in opinia separata la Decizia nr. 730 din 9 iulie 2012, aceste acte au constituit incalcari grave ale principiului statului de drept prevazut de art. 1 alin. (3) si al respectarii suprematiei Constitutiei, prevazut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala.

Judecator-raportor,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close