Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000

In M. Of. nr. 478 din 12 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 731/2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului.

Din cuprins:
I. Cu Adresa nr. 51/2.847 din 27 iunie 2012, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, formulata de un numar de 71 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, si anume: Mircea-Nicu Toader, Obuf Catalin Ovidiu Buhaianu, Adrian Gurzau, Danut Liga, Maria Stavrositu, Sulfina Barbu, Stefan Daniel Pirpiliu, Dan-Radu Zatreanu, Gabriel Andronache, Gabriel-Dan Gospodaru, Adrian Florescu, Raluca Turcan, Vasile-Silviu Prigoana, Stelica Strugaru Iacob, Constantin Dascalu, Gelu Visan, Elena Gabriela Udrea, Marius Rogin, Mihai Stroe, Alin Silviu Trasculescu, Maria Monica Ridzi Iacob, Clement Negrut, George Ionescu, Brasoan Doru Lese, Cornel Stirbet, Petru Calian, Sanda-Maria Ardeleanu, Nicusor Paduraru, Claudia Boghicevici, Mihai Cristian Apostolache, Victor Boiangiu, Constantin Severus Militaru, Adrian Henorel Nitu, Daniel Buda, Costica Canacheu, Cezar-Florin Preda, Florian Daniel Geanta, Vasile Gherasim, Cristian Petrescu, Samoil Vilcu, Sorin Stefan Zamfirescu, Stelian Eftimie Ghita, Marius-Sorin Gondor, Cristian-Ion Burlacu, Adrian Badulescu, Valerian Vreme, Tinel Gheorghe, Dan Mihai Marian, Ioan Oltean, Mircea Lubanovici, Nicolae Bud, Mihaela Stoica, William Gabriel Brinza, Cristian Alexandru Boureanu, Ioan Balan, Gheorghe Ialomitianu, Viorel Carare, Stefan Sereni, Ioan Holdis, Teodor-Marius Spinu, Cristina Elena Dobre, Bogdan Cantaragiu, Stelian Fuia, Iosif Stefan Dragulescu, Doinita-Mariana Chircu, Alin Augustin Florin Popoviciu, Serban Razvan Mustea, Roberta Alma Anastase, Valeriu Tabara, Sever Voinescu-Cotoi si Iulian Vladu.
La sesizare a fost anexata, in copie, Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.
II. Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.a) raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.321 din 27 iunie 2012 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.153A/2012.
III. In motivarea sesizarii, autorii acesteia sustin, in esenta, ca, prin legea criticata, se nesocoteste principiul separatiei puterilor in stat ca fundament al statului de drept in cadrul democratiei constitutionale.
In acest sens, arata ca, potrivit art. 81 alin. (2) din Constitutie, Presedintele Romaniei este ales, in primul tur de scrutin, cu majoritatea de voturi ale alegatorilor inscrisi in listele electorale, iar in cazul in care niciunul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, este declarat ales candidatul care a obtinut in al doilea tur de scrutin cel mai mare numar de voturi. Sub acest aspect, autorii exceptiei precizeaza ca, “in alte cuvinte, statul trebuie sa fie constituit cu orice majoritate”. Totodata, arata ca, “pentru ca statul sa existe, trebuie ca acesta sa fie stabil, adica sa nu fie desfiintat oricum, prin orice majoritate sau cu orice cvorum, ci cu majoritati si cvorumuri mari si foarte mari. In caz contrar, statul ar avea o pozitie si o existenta extrem de fragile. Ca urmare, daca majoritatea de constituire a statului este cea absoluta, aceea de desfiintare trebuie sa fie cel putin egala, daca nu chiar mai mare, dar in niciun caz mai mica”.
Asadar, autorii sesizarii sustin ca prin legea criticata se tinde la incalcarea principiului separatiei puterilor in stat, intrucat majoritatea cu care poate fi demis Presedintele Romaniei ca urmare a unui referendum este mai mica decat majoritatea cu care acesta este desemnat. In opinia acestora, prin intermediul acestei legi, Parlamentul a creat un dezechilibru al puterilor in stat si premisele incalcarii democratiei, ca trasatura a statului roman.
In sprijinul celor aratate, autorii sesizarii invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 147 din 21 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007.
In concluzie, solicita Curtii Constitutionale sa constate ca Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este neconstitutionala, intrucat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie, texte care au urmatoarea redactare:
– Art. 1 alin. (3) si (4): “(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.”
IV. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.
Presedintele Senatului a transmis, cu Adresa nr. I 407 din 5 iulie 2012, punctul sau de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate, apreciind ca aceasta este neintemeiata. In sustinerea acestei opinii, arata ca Legea fundamentala a retinut referendumul ca modalitate de facilitare a participarii directe a poporului la exercitarea puterii de stat, iar acest fapt traduce principiile enuntate in art. 1 din Constitutie, in sensul carora Romania este stat de drept si democrat. Considera ca modalitatea diferita de stabilire a rezultatului referendumului existenta in prezent in cazul demiterii Presedintelui (majoritatea voturilor cetatenilor inscrisi in listele electorale), fata de referendumul asupra problemelor de interes national, altele decat demiterea Presedintelui Romaniei, si fata de referendumurile locale (majoritatea voturilor exprimate la nivelul tarii, respectiv al unitatii administrativ-teritoriale) nu isi gaseste justificarea in prevederile Constitutiei, care nu fac distinctie in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea diferitelor forme de referendum, ramanand la latitudinea legiuitorului sa stabileasca cele mai bune modalitati de realizare a acestei consultari a poporului. Precizeaza ca legea dedusa controlului de constitutionalitate instituie norma potrivit careia toate problemele supuse referendumului national sau local trebuie guvernate de reguli procedurale similare, garantandu-se astfel unitatea de tratament juridic, precum si o corecta reprezentare a vointei alegatorilor.
Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere, cu Adresa nr. 51/2.927 din 3 iulie 2012, in care apreciaza ca Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie. In sustinerea acestei opinii, arata ca “statul trebuie sa fie organizat cu orice majoritate si sa fie desfiintat doar cu majoritati mari si foarte mari. Acesta este motivul pentru care asemenea majoritati mari si foarte mari nu ar putea sa fie modificate in majoritati mici si foarte mici”, in caz contrar fiind incalcata democratia ca trasatura a statului roman si separatia puterilor in stat.
Precizeaza ca aceste consideratii sunt valabile si pentru fiecare dintre componentele statului, avand in vedere ca statul insusi ar fi afectat in continut si in forma in cazul in care una dintre componentele sale nu ar intruni trasaturile mentionate. Or, prin legea criticata, majoritatea a fost modificata fara sa se tina seama de exigentele mai sus prezentate.
Face referire la Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007, prin care Curtea Constitutionala a conchis ca “atunci cand legiuitorul constituant a dorit sa instituie o anumita majoritate de voturi, a facut aceasta printr-un text de referinta, a carui aplicare la situatii subsidiare este subinteleasa, cu exceptia cazurilor in care o asemenea majoritate este lasata pe seama legii”. Arata ca, in cazul de fata, prevederile art. 95 alin. (3) din Constitutie, care se refera la organizarea unui referendum pentru demiterea Presedintelui Romaniei, nu trimit la lege pentru stabilirea unei astfel de majoritati, motiv pentru care cele stabilite de Curtea Constitutionala sunt pe deplin aplicabile. Astfel, sustine ca, de vreme ce Presedintele Romaniei este ales in primul tur de scrutin cu o majoritate absoluta a voturilor alegatorilor inscrisi in listele electorale, ar fi neconstitutional ca majoritatea de destituire a acestuia sa fie mai mica.
Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/4.659/2012 din 5 iulie 2012, punctul sau de vedere, prin care considera ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca prevederile Legii fundamentale privitoare la referendum, respectiv art. 90, 95 si 151, nu fac nicio referire la indeplinirea unor conditii de valabilitate a acestuia, precum cvorumul, sau a unor majoritati necesare pentru stabilirea rezultatelor. De aceea, revine legii organice sa stabileasca, in concret, conditiile de cvorum si majoritate in cazul referendumului national sau local. Precizeaza ca prin legea contestata a fost modificata majoritatea necesara in cazul referendumului organizat pentru demiterea Presedintelui.
Mentioneaza faptul ca, prin deciziile nr. 147/2007, nr. 355/2007 si nr. 420/2007, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 3/2000, retinand ca, daca articolul amintit stabilea o majoritate diferentiata de voturi pentru demiterea Presedintelui Romaniei in raport cu majoritatea de voturi cu care a fost ales, acesta este neconstitutional, intrucat statutul juridic al Presedintelui Romaniei este identic, indiferent daca a fost ales in primul sau in cel de-al doilea tur de scrutin. Astfel, Curtea Constitutionala a precizat ca “nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sa opteze pentru o majoritate de voturi relativa pentru demiterea Presedintelui in toate cele trei situatii”. De asemenea, Curtea a retinut ca, atunci cand legiuitorul constituant a dorit sa instituie o anumita majoritate de voturi, a facut aceasta printr-un text de referinta, a carui aplicare la situatii subsidiare este subinteleasa, cu exceptia cazurilor in care o asemenea majoritate este lasata pe seama legii.
Avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, Guvernul opineaza in sensul ca legiuitorul ordinar poate opta pentru orice majoritate doreste atunci cand se pune in discutie demiterea Presedintelui.

CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.
Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie prevederile Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, al carei articol unic prevede ca art. 10 din Legea nr. 3/2000 se modifica si va avea urmatorul cuprins: “Demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca, in urma desfasurarii referendumului, propunerea a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.”
Curtea Constitutionala observa ca, ulterior sesizarii sale cu solutionarea prezentei obiectii de neconstitutionalitate, Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012, prin care a instituit, in ceea ce priveste aprobarea demiterii Presedintelui Romaniei, o derogare de la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 referitor la cvorumul de participare la vot drept conditie de validare a referendumului.
Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea considera ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa constate constitutionalitatea legii criticate pentru cele ce se vor arata in continuare:
1. Referendumul a fost consacrat la nivel constitutional ca modalitate de consultare prin care poporul are posibilitatea de a exercita direct suveranitatea nationala, exprimandu-si vointa cu privire la probleme de interes general sau care au o importanta deosebita in viata statului.
Astfel, cadrul constitutional privind referendumul este reprezentat de urmatoarele prevederi din Legea fundamentala:
– Art. 2 alin. (1): “(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.”;
– Art. 73 alin. (3) lit. d): “(3) Prin lege organica se reglementeaza: (…) d) organizarea si desfasurarea referendumului.”;
– Art. 90: “Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.”;
– Art. 95 alin. (3): “(3) Daca propunerea de suspendare [a Presedintelui Romaniei] din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui.”;
– Art. 151 alin. (3): “(3) Revizuirea [Constitutiei] este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.”
Asadar, Legea fundamentala reglementeaza trei tipuri de referendum national: cel consultativ, initiat de Presedintele Romaniei asupra unor probleme de interes national, mentionat la art. 90, cel referitor la demiterea Presedintelui Romaniei, prevazut de art. 95 alin. (3) si cel prin care se aproba revizuirea Constitutiei, reglementat de art. 151 alin. (3). De asemenea, pot fi organizate si referendumuri locale cu privire la probleme de interes deosebit pentru unitatile administrativ-teritoriale, in conditiile legii.
Prevederile constitutionale au fost concretizate la nivel de lege organica, fiind detaliate si dezvoltate prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Din interpretarea textelor constitutionale si legale rezulta ca referendumul pentru demiterea Presedintelui si cel pentru aprobarea revizuirii Constitutiei sunt obligatorii atat in ceea ce priveste necesitatea organizarii, cat si sub aspectul rezultatului acestora.
2. In ceea ce priveste obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea observa ca textul art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului a suferit de la momentul adoptarii legii pana la data pronuntarii prezentei decizii o serie de modificari, evidentiate in tabelul de mai jos:
______________________________________________________________________________
| Legea nr. 3/2000 privind organizarea | “Art. 10: Demiterea Presedintelui |
| si desfasurarea referendumului | Romaniei este aprobata, daca a|
| (publicata in Monitorul Oficial al | intrunit majoritatea voturilor|
| Romaniei, Partea I, nr. 84 din | cetatenilor inscrisi in listele |
| 24 februarie 2000) | electorale.” |
|______________________________________|_______________________________________|
| Legea nr. 129/2007 pentru modificarea| “Art. 10: Prin derogare de la art. 5 |
| art. 10 din Legea nr. 3/2000 | alin. (2), demiterea Presedintelui|
| (publicata in Monitorul Oficial al | Romaniei este aprobata daca a intrunit|
| Romaniei, Partea I, nr. 300 din | majoritatea voturilor valabil |
| 5 mai 2007) | exprimate, la nivelul tarii, ale |
| | cetatenilor care au participat la |
| | referendum.” |
| | [Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000|
| | prevede ca “Referendumul este valabil |
| | daca la acesta participa cel putin|
| | jumatate plus unul din numarul|
| | persoanelor inscrise in listele |
| | electorale permanente”.] |
|______________________________________|_______________________________________|
| Legea nr. 62/2012 privind aprobarea | “Art. 10: Demiterea Presedintelui |
| Ordonantei de urgenta a Guvernului | Romaniei este aprobata daca a intrunit|
| nr. 103/2009 pentru modificarea si | majoritatea voturilor cetatenilor |
| completarea Legii nr. 3/2000 | inscrisi in listele electorale.” |
| (publicata in Monitorul Oficial al | |
| Romaniei, Partea I, nr. 247 din | |
| 12 aprilie 2012) | |
|______________________________________|_______________________________________|
| Legea pentru modificarea art. 10 din | “Art. 10: Demiterea Presedintelui |
| Legea nr. 3/2000 (supusa in speta| Romaniei este aprobata daca, in urma |
| controlului a priori exercitat de| desfasurarii referendumului, |
| Curtea Constitutionala) | propunerea a intrunit majoritatea |
| | voturilor valabil exprimate.” |
|______________________________________|_______________________________________|
| Ordonanta de urgenta a Guvernului| “Art. 10: Prin derogare de la art. 5 |
| nr. 41/2012 pentru modificarea si| alin. (2), demiterea Presedintelui|
| completarea Legii nr. 3/2000 privind | Romaniei este aprobata daca a intrunit|
| organizarea si desfasurarea | majoritatea voturilor valabil |
| referendumului (publicata in | exprimate ale cetatenilor care au |
| Monitorul Oficial al Romaniei, | participat la referendum.”|
| Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012) | |
|______________________________________|_______________________________________|

Din perspectiva acestei evolutii legislative, Curtea aminteste ca, in Codul de bune practici in materie de referendum, adoptat in 2007, Comisia europeana pentru democratie prin drept (Comisia de la Venetia) a recomandat statelor asigurarea unei stabilitati in ceea ce priveste legislatia in aceasta materie.
3. Autorii sesizarii critica, in esenta, schimbarea criteriului in functie de care se apreciaza intrunirea majoritatii voturilor exprimate pentru demiterea Presedintelui Romaniei, care, potrivit legii supuse controlului de constitutionalitate, il reprezinta majoritatea voturilor valabil exprimate, iar nu cea a voturilor cetatenilor inscrisi in listele electorale, asa cum era prevazut prin Legea nr. 62/2012.
Prin Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, Curtea a examinat obiectia de neconstitutionalitate formulata impotriva prevederilor Legii nr. 129/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000, anterior promulgarii acesteia, care, in forma supusa controlului de constitutionalitate, prevedea modalitati diferite de aprobare prin referendum a demiterii Presedintelui Romaniei, dupa cum acesta fusese ales in primul sau in al doilea tur de scrutin, in conditiile prevazute la art. 81 alin. (2), respectiv art. 81 alin. (3) din Constitutia Romaniei.
Curtea a retinut cu acel prilej ca, prin modificarea cuprinsului art. 10 din Legea nr. 3/2000, legiuitorul a dorit sa aplice, sub aspectul voturilor exprimate, principiul simetriei juridice la alegerea Presedintelui Romaniei in al doilea tur de scrutin si la demiterea acestuia ca urmare a consultarii populare. Curtea a constatat ca, bazandu-si solutiile pe principiul simetriei, legiuitorul nu a tinut seama de faptul ca aplicarea acestui principiu in dreptul public, cu atat mai mult in dreptul constitutional, cu deosebire la organizarea si functionarea autoritatilor publice, nu este posibila. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusa posibilitatea aplicarii acestuia in dreptul public. De aceea, normele constitutionale sunt asimetrice prin excelenta, motiv pentru care Curtea a retinut ca exigentele stabilite de Constitutie pentru alegerea Presedintelui Romaniei si cele care se refera la demiterea acestuia in urma unui referendum nu sunt simetrice, deoarece ele reprezinta institutii juridice diferite, cu roluri si scopuri diferite, fiecare avand un tratament juridic distinct. Totodata, Curtea a observat, in acest context, ca demiterea prin referendum a Presedintelui Romaniei nu are semnificatia unei competitii electorale, ci reprezinta o sanctiune pentru savarsirea unor fapte grave prin care acesta incalca prevederile Constitutiei. Distinctiile referitoare la demiterea Presedintelui Romaniei prin referendum, astfel cum erau proiectate prin prevederile legii criticate, il vizau atat pe Presedintele Romaniei care a obtinut mandatul in primul tur de scrutin, cat si pe Presedintele Romaniei ales in al doilea tur de scrutin si pe presedintele interimar. Curtea a observat ca, urmand logica legiuitorului, in primul caz presedintele ar fi urmat sa fie demis cu majoritatea absoluta a voturilor corpului electoral, iar in al doilea caz, cu majoritatea relativa a voturilor cetatenilor prezenti la scrutin, pe cand pentru situatia prevazuta de art. 99 din Constitutie privind “Raspunderea presedintelui interimar” care nu a fost ales prin vot, nu ar fi existat nicio prevedere constitutionala privitoare la demitere. Curtea a constatat ca o astfel de interpretare este contrara art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit caruia Romania este stat de drept, un asemenea stat opunandu-se aplicarii aceleiasi sanctiuni Presedintelui Romaniei, in mod diferit, in functie de modul in care el a obtinut aceasta functie: in primul tur de scrutin, in al doilea tur de scrutin sau ca urmare a interimatului in exercitarea functiei.
Curtea a conchis ca solutionarea rationala a acestei probleme rezulta din interpretarea alin. (3) al art. 95 din Constitutie, precum si din coroborarea dispozitiilor acestuia cu cele ale art. 81 alin. (1) si ale art. 95 alin. (1) din Constitutie. Astfel, in temeiul art. 81 alin. (1) din Constitutie, este declarat ales candidatul care a intrunit in primul tur de scrutin majoritatea voturilor alegatorilor inscrisi in listele electorale. Potrivit reglementarii legale in vigoare, aceasta majoritate absoluta opereaza si in cazul stabilirii rezultatelor referendumului pentru demiterea Presedintelui Romaniei, aplicandu-se aceeasi masura, dupa aceleasi reguli, sefului statului, indiferent de numarul de voturi obtinut sau de modul in care a ajuns sa detina aceasta functie. Aplicarea aceluiasi tratament juridic Presedintelui Romaniei ales in primul tur de scrutin, celui ales in al doilea tur de scrutin sau presedintelui interimar la demiterea din functie prin referendum este ceruta de dispozitiile constitutionale ale art. 95 alin. (1), care prevad pentru cele trei situatii acelasi tratament juridic.
Ca atare, Curtea a decis ca dispozitiile prin care legiuitorul a stabilit ca rezultatele referendumului pentru demiterea Presedintelui Romaniei se stabilesc in mod diferit, in functie de numarul scrutinului in care acesta a fost ales, sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 81 alin. (2). Totodata, Curtea a remarcat ca, atunci cand legiuitorul constituant a dorit sa instituie o anumita majoritate de voturi, a facut aceasta printr-un text de referinta, a carui aplicare la situatii subsidiare este subinteleasa, cu exceptia cazurilor in care o asemenea majoritate este lasata pe seama legii.
Curtea a constatat ca dispozitiile constitutionale privitoare la majoritatea ceruta pentru alegerea presedintelui in primul tur de scrutin sunt suficiente pentru a permite stabilirea solutiilor de demitere a sefului statului, in toate cazurile, pe calea analogiei, si nu a simetriei juridice.
4. Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea constata ca Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este constitutionala, avand in vedere ca niciun text constitutional nu conditioneaza dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majoritati care sa se pronunte pentru demiterea prin referendum a Presedintelui Romaniei.
Demiterea Presedintelui Romaniei prin referendum reprezinta o sanctiune pentru savarsirea unor fapte grave, motiv pentru care Curtea retine ca este justificat ca aceasta sa fie aprobata de cetateni cu majoritatea voturilor valabil exprimate.
Curtea constata ca rezultatul referendumului depinde de indeplinirea cumulativa a doua conditii: una referitoare la numarul minim de cetateni care trebuie sa participe la referendum pentru ca acesta sa fie valabil si una privitoare la numarul de voturi valabil exprimate, care determina rezultatul referendumului. Aceste conditii sunt detaliate in art. 5 alin. (2) si, respectiv, art. 10 din Legea nr. 3/2000. Potrivit art. 5 alin. (2), “Referendumul este valabil daca la acesta participa cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente”.
Curtea observa ca, in varianta redactionala dedusa in cauza de fata controlului de constitutionalitate, Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 ofera o reglementare unitara pentru toate tipurile de referendum consacrate de Constitutie, dand expresie si exigentei reprezentativitatii sub aspectul rezultatului votului. Astfel, aceeasi solutie legislativa se regaseste in cazul referendumului privind revizuirea Constitutiei, al referendumului cu privire la probleme de interes national si al referendumului local, unde, potrivit art. 7 alin. (2), art. 12 alin. (2) si, respectiv, art. 14 alin. (2) din Legea nr. 3/2000, rezultatul se stabileste in functie de majoritatea voturilor valabil exprimate pe intreaga tara sau, dupa caz, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale.
Tot astfel, Curtea constata ca si conditia ce trebuie indeplinita pentru validitatea referendumului este aceeasi pentru toate tipurile de referendum, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 impunand intrunirea majoritatii absolute care consta in jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente. Curtea retine ca aceasta reprezinta o conditie esentiala pentru ca referendumul sa poata exprima in mod real si efectiv vointa cetatenilor, constituind premisa unei manifestari autentic democratice a suveranitatii prin intermediul poporului, in conformitate cu principiul statuat in art. 2 alin. (1) din Legea fundamentala.
Participarea la referendum a majoritatii cetatenilor reprezinta un act de responsabilitate civica, prin care corpul electoral urmeaza sa se pronunte cu privire la sanctionarea sau nu a Presedintelui Romaniei, avand posibilitatea demiterii sau mentinerii acestuia in functie.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Constata ca Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este constitutionala, in masura in care asigura participarea la referendum a cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 10 iulie 2012 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.