DCC 607/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG 59/2010 pentru modificarea Codului fiscal

In M. Of. 504 din 23 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale 607/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Cabinet Udrescu – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul 55.824/3/2010 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale 12D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 12 decembrie 2011, pronuntata in Dosarul 55.824/3/2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Cabinet Udrescu – S.R.L. din Bucuresti cu ocazia solutionarii unei cauze avand ca obiect contestarea unui act administrativ fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile criticate sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca legea noua se aplica unei creante fiscale stinse anterior modificarii legislative, iar printr-un act normativ, cu efecte retroactive, sunt incalcate dispozitiile constitutionale referitoare la asezarea justa a sarcinilor fiscale, precum si cele ale dreptului de proprietate, ca urmare a trecerii silite in proprietatea statului a unei taxe sau impozit calculat neconstitutional.
De asemenea, Ordonanta de urgenta a Guvernului 59/2010 este contrara art. 78 din Constitutie, deoarece regula prevazuta de aceste dispozitii constitutionale a fost incalcata, ca urmare a faptului ca Ordonanta de urgenta a intrat in vigoare o zi mai tarziu dupa data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
In continuare arata ca prevederile criticate sunt neconstitutionale, intrucat, pe de o parte, s-a reglementat prin ordonanta de urgenta in domeniul indatoririlor fundamentale, iar, pe de alta parte, impozitele si taxele nu se pot stabili si modifica decat prin lege.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal nu isi exprima opinia asupra temeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 442 din 30 iunie 2010, aprobata prin Legea 88/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 411 din 10 iunie 2011.
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitatii legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 56 alin. (2) privind justa asezare a sarcinilor fiscale, art. 78 referitor la intrarea in vigoare a legii, art. 115 alin. (4) si (6) privind delegarea legislativa, art. 139 alin. (1) referitor la taxe si impozite. De asemenea, este invocat art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
1. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinseca, referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, Curtea observa ca aceasta nu poate fi retinuta, intrucat, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 115 alin. (1), interdictia de a reglementa in domeniul legilor organice priveste ordonantele simple si nu ordonantele de urgenta. De altfel, prin Decizia 619 din 12 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 583 din 17 august 2011, Curtea a aratat ca Guvernul poate emite ordonante de urgenta in domeniile legilor organice, prevazute la art. 73 alin. (3) din Constitutie, in conditiile art. 115 alin. (4) – (6) din Legea fundamentala. Interdictia Guvernului de a reglementa in aceste domenii se refera, in mod expres, numai la ordonantele emise in temeiul legilor speciale de abilitare, in conditiile alin. (1) – (3) ale aceluiasi art. 115, nu si la ordonantele de urgenta.
Or, Ordonanta de urgenta a Guvernului 59/2010 a fost adoptata in temeiul delegarii legislative, potrivit art. 115 alin. (4) din Constitutie, avand in vedere necesitatea mentinerii deficitului bugetar in limitele stabilite si realizarii unui echilibru intre nivelul veniturilor si al cheltuielilor, in vederea indeplinirii obligatiilor asumate de Romania prin semnarea acordurilor de imprumut cu organismele internationale, absolut necesare pentru asigurarea finantarii cheltuielilor publice si a mentinerii increderii investitorilor in climatul socioeconomic romanesc si ca urmare a faptului ca nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economica si financiara.
2. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor constitutionale referitoare la neretroactivitatea legii si la intrarea in vigoare a acesteia, Curtea observa ca aceasta nu este intemeiata. Astfel, prevederile constitutionale referitoare la intrarea in vigoare a ordonantelor de urgenta impun respectarea a doua conditii, si anume depunerea ordonantei de urgenta spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta si intrarea in vigoare dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Totodata, Curtea observa ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 produc efecte pentru viitor, astfel cum reiese chiar din cuprinsul acesteia, respectiv art. III, potrivit caruia “Prevederile prezentei ordonante de urgenta se aplica incepand cu 1 iulie 2010”, data ulterioara publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nefiind contrare principiului neretroactivitatii legii.
Referitor la invocarea prevederilor art. 78 din Constitutie privind intrarea in vigoare a legii, Curtea observa ca acestea nu au relevanta in cauza.
3. In ceea ce priveste raportarea la dispozitiile constitutionale ale art. 44 si 56, Curtea retine ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, iar potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, de principiu, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit sau majorarea acestuia s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.
Intrucat stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta exclusiva a legiuitorului, adoptand reglementarea criticata, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.
4. In ceea ce priveste invocarea incalcarii prevederilor art. 139 din Constitutie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Sintagma “numai prin lege” din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constitutia Romaniei nu are o semnificatie absoluta, in sensul art. 73 din Constitutie.
A conditiona adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentara ar insemna a nu tine cont de realitatile concrete ale derularii procedurilor parlamentare, astfel incat, pe perioada vacantei parlamentare, sa nu poata fi adoptate astfel de reglementari, in conditiile prevederilor constitutionale referitoare la delegarea legislativa.
Sintagma “numai prin lege” urmareste, asadar, sa interzica stabilirea unor impozite si taxe pentru bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrilor etc., sintagma nefiind aplicabila in cazul adoptarii ordonantelor si ordonantelor de urgenta ale Guvernului in acest domeniu.
5. Fata de cele aratate, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului 59/2010 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Cabinet Udrescu – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul 55.824/3/2010 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 iunie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close