DCC 413/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG 109/2009 pentru modificarea si completarea Codului fiscal si ale art. 127 alin. (2^1) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 413/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Andrei Rivelino Vasuica in Dosarul nr. 9.302/63/2010 al Tribunalului Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 849D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 iunie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 9.302/63/2010, Tribunalul Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Andrei Rivelino Vasuica intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2009 contravine prevederilor constitutionale ale art. 115 alin. (4), deoarece nu a existat urgenta necesara adoptarii acestei ordonante. In continuare, arata ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44, art. 45 si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a). Astfel, se permite organelor fiscale sa incalce dreptul de proprietate privata prin ingradirea dreptului de a dispune de bunurile imobile aflate in patrimoniul personal. Totodata, textul permite impunerea, in mod unilateral, de catre organele fiscale a calitatii de persoana impozabila unei persoane fizice.
Tribunalul Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Desi instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca autorul exceptiei critica aceasta ordonanta in ansamblu, precum si dispozitiile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, si art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Dispozitiile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au urmatorul continut: “Situatiile in care persoanele fizice care efectueaza livrari de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privata, art. 45 referitoare la libertatea economica, art. 115 alin. (4) referitoare la delegarea legislativa si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) referitoare la economie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate din perspectiva criticii extrinseci formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca Guvernul a motivat in preambulul ordonantei de urgenta situatia extraordinara, astfel incat nu poate fi retinuta critica potrivit careia dispozitiile actului normativ contravin prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 45 si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), Curtea constata ca libertatea economica reglementata de prevederile art. 45 din Legea fundamentala nu este absoluta; atat accesul liber al persoanei la o activitate economica, cat si exercitarea acestuia se desfasoara “in conditiile legii”. De asemenea, prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1), potrivit carora economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu cele ale alin. (2) lit. a) si b) din acelasi articol, care prevad obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale in activitatea economica.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privata, Curtea constata ca persoanele fizice nu se considera ca realizeaza o activitate economica in sfera de aplicare a TVA-ului atunci cand obtin venituri din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care au fost folosite de catre acestea pentru scopuri personale. Persoana fizica se considera ca realizeaza o activitate economica din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale numai daca sunt indeplinite anumite criterii, criterii avute in vedere de catre organul fiscal la calificarea unei persoane fizice ca fiind persoana impozabila. Astfel, persoana respectiva trebuie sa actioneze ca atare, de o maniera independenta, si activitatea respectiva sa fie desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, in sensul art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Numai constatand indeplinirea acestor cerinte, persoanele fizice care efectueaza livrari de bunuri imobile pot fi calificate ca fiind persoane impozabile. Or, este firesc ca organul fiscal sa poata realiza aceasta calificare, tocmai pentru a nu se permite eludarea dispozitiilor legale referitoare la contributiile fiscale aplicabile.
Asa fiind, Curtea va respinge exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Andrei Rivelino Vasuica in Dosarul nr. 9.302/63/2010 al Tribunalului Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 3 mai 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close