DCC 497/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din OUG nr. 90/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Opinie separata

In M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 497/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata de Federatia Sindicatelor Libere si Independente Petrom din Bucuresti in Dosarul nr. 10.112/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 964D/2011.
Dezbaterile au avut loc la data de 3 mai 2012 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 10 mai 2012.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 martie 2011, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
Exceptia a fost invocata de Federatia Sindicatelor Libere si Independente Petrom din Bucuresti intr-un dosar avand ca obiect solutionarea unei actiuni in contencios administrativ avand ca obiect pretentii (plata unor despagubiri).
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate afecteaza liberul acces la justitie al salariatilor care se vad privati de calea de atac a opozitiei la fuziune/divizare, in conditiile in care ei sunt titularii unor creante certe, lichide, dar neexigibile. Potrivit autorului exceptiei, eliminarea salariatilor din randul acelor persoane care pot formula opozitie s-a facut pe baza unor criterii discriminatorii. Mai mult, prin afectarea dreptului la acces liber la justitie, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 incalca prevederile constitutionale ale art. 115 alin. (6) care dispun ca acestea nu pot afecta drepturile si libertatile prevazute de Constitutie.
Totodata, dispozitiile de lege criticate, prin aceea ca prevad solutiile pe care judecatorul urmeaza sa le pronunte, sunt neconstitutionale, incalcand dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, autorul exceptiei mai sustine ca ordonanta de urgenta a fost adoptata cu nerespectarea art. 115 alin. (4) din Constitutie, Guvernul neputand demonstra existenta unei situatii extraordinare care sa justifice urgenta adoptarii acesteia. Astfel, nu a fost demonstrata nici macar legatura de cauzalitate dintre procedurile de diviziune/fuziune si redresarea economiei nationale.
In opinia autorului exceptiei, Guvernul a intervenit cu o masura legislativa in conditiile in care Parlamentul se exprimase deja prin intermediul unei legi care le permitea salariatilor sa exercite dreptul de opozitie. Acest lucru este de natura sa submineze rolul Parlamentului, care este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.
De asemenea, autorul mai sustine ca in momentul adoptarii ordonantei de urgenta nu a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ si nici cel al Consiliului Economic si Social.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Totusi, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea constata ca aceasta vizeaza atat o critica de neconstitutionalitate extrinseca privind ordonanta de urgenta in ansamblul sau, sub aspectul procedurii de adoptare, cat si o critica de neconstitutionalitate intrinseca ce priveste, in special, art. I pct. 4 care modifica art. 243 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins: “Articolul 243 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 243 […]
(9) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica creantelor de natura drepturilor salariale derivand din contractele individuale de munca sau contractele colective de munca aplicabile, care indeplinesc conditiile prevazute la alin. (1), a caror protectie se realizeaza potrivit dispozitiilor Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora, precum si potrivit altor legi aplicabile.”
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 61 privind rolul Parlamentului, art. 79 privind Consiliul Legislativ, art. 115 alin. (4) si (6) privind adoptarea ordonantelor de urgenta si art. 141 privind Consiliul Economic si Social.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
I. In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect intarit si prin adaugarea sintagmei “a caror reglementare nu poate fi amanata” (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). Curtea a mai aratat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, ca pentru indeplinirea cerintelor prevazute de art. 115 alin. (4) din Constitutie este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public.
Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situatiei extraordinare, Curtea a retinut, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, ca “invocarea elementului de oportunitate, prin definitie de natura subiectiva, caruia i se confera o eficienta contributiva determinanta a urgentei, ceea ce, implicit, il converteste in situatie extraordinara, impune concluzia ca aceasta nu are, in mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate (…). Intrucat insa asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situatiei extraordinare, in temeiul lor sau prin convertirea lor intr-o asemenea situatie, confera acesteia un caracter arbitrar, de natura sa creeze dificultati insurmontabile in legitimarea delegarii legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constitutionalitate – situatia extraordinara -, a carui respectare este prin definitie supusa controlului Curtii, sa fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil”.
Raportat la cauza de fata, Curtea observa ca Guvernul a motivat urgenta ca fiind determinata de:
– nevoia stringenta de redresare economica in conditiile crizei economice mondiale, resimtite in mod drastic si la nivelul economiei nationale;
– procesele de reorganizare corporativa, precum fuziunea sau divizarea, presupun parcurgerea unor etape specifice, conform prevederilor in vigoare ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care reclama respectarea unui calendar de timp apreciabil;
– actualmente, durata operatiunilor de reorganizare a societatilor comerciale prin fuziune interna si transfrontaliera sau divizare este considerabila, intarzierile fiind generate, in special, de efectul suspensiv de drept al opozitiei;
– o procedura prelungita in timp limiteaza interesul investitorilor de a face uz de aceste mecanisme importante de reorganizare a societatilor comerciale, care in foarte multe cazuri pot revitaliza nu numai societatile implicate in fuziune sau divizare, ci un intreg circuit comercial in care acestea sunt angrenate;
– gradul ridicat de incarcare a instantelor judecatoresti, ce determina solutionarea litigiilor aflate pe rolul acestora, inclusiv a opozitiilor introduse in cadrul proceselor de fuziune sau divizare, intr-un interval de timp mult prea mare fata de cel optim, care ar fi consonant cu principiul judecarii cu celeritate a proceselor comerciale;
– salvgardarea deciziilor economice de reorganizare luate la nivelul societatilor comerciale, cu respectarea in acelasi timp a dreptului la o protectie adecvata a intereselor creditorilor societatilor comerciale supuse proceselor de fuziune sau divizare.
Avand in vedere jurisprudenta sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constitutie, precum si motivele invocate de Guvern, Curtea constata ca exista o stare de fapt obiectiva, cuantificabila si independenta de vointa Guvernului. Pentru aceste motive, Curtea constata ca reglementarea criticata indeplineste exigentele urgentei prevazute in art. 115 alin. (4) din Constitutie. In aceste conditii nu se poate retine nici incalcarea art. 61 din Constitutie.
In ceea ce priveste critica potrivit careia ordonanta de urgenta este neconstitutionala, incalcand prevederile art. 79 din Constitutie, deoarece nu are avizul Consiliului Legislativ, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi retinuta. Astfel, prin Adresa nr. 1.118 din 9 septembrie 2010, Consiliul Legislativ a emis avizul favorabil referitor la proiectul de ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 141 din Constitutie, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 nu contine dispozitii care pot fi incadrate in domeniile de competenta ale Consiliului Economic si Social, astfel cum acestea erau prevazute de art. 5 din Legea nr. 109/1997. Totodata, Curtea observa ca, potrivit art. 141 din Constitutie, “Consiliul Economic si Social este organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organica de infiintare, organizare si functionare”, iar potrivit art. 2^1 din Legea nr. 109/1997, “Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu de catre initiatorii proiectelor de acte normative si ai proiectelor de programe si strategii nematerializate in proiecte de acte normative, din domeniul sau de competenta”. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea constata ca in ceea ce priveste proiectul ordonantei de urgenta criticate nu era necesara solicitarea avizului Consiliului Economic si Social. Asa fiind, nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 contravine prevederilor art. 141 din Legea fundamentala.
II. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseci, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 ofera mijloace procedurale in vederea realizarii creantelor de natura drepturilor salariale derivand din contractele individuale de munca sau contractele colective de munca aplicabile, aceasta protectie realizandu-se potrivit dispozitiilor Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora. Dispozitiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 prevad imperativ ca drepturile si obligatiile cedentului, care decurg din contractele individuale de munca si din contractul colectiv de munca aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului, acesta avand si obligatia de a respecta prevederile contractului colectiv de munca aplicabil. Astfel, noua persoana juridica este obligata la prestarea tuturor drepturilor de natura salariala sau de alta natura pe care salariatii le aveau anterior momentului fuziunii.

Pentru motivele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata de Federatia Sindicatelor Libere si Independente Petrom din Bucuresti in Dosarul nr. 10.112/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2012.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

*

OPINIE SEPARATA

In dezacord cu opinia majoritara, consideram ca solutia corecta era admiterea in parte a exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul dispozitiilor art. 115 alin. (6) si art. 21 alin. (1) din Constitutie, pentru urmatoarele considerente:
1. Dreptul salariatilor de a formula, ca oricare alti creditori ai societatii, opozitie la fuziunea sau la divizarea entitatii juridice cu care au incheiate contracte individuale de munca a fost instituit prin dispozitiile art. 243 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Acest drept, acordat prin lege de catre forul legislativ suprem, poate fi inlaturat – simetric – tot printr-o lege, fiind in puterea Parlamentului de a modifica o lege pe care tot el a adoptat-o, chiar si in conditiile in care cea din urma masura legislativa ar avea ca obiect inlaturarea unor drepturi anterior conferite.
Intr-adevar, in temeiul art. 61 alin. (1) din Constitutie, legiuitorul primar este indreptatit sa inlature un drept pe care tot el l-a acordat, daca gaseste oportuna o asemenea masura legislativa si daca nu se infrange niciun principiu constitutional. In cazul de fata, modificarea dispozitiilor art. 243 din Legea nr. 31/1990, concretizata in excluderea salariatilor de la dreptul de a formula opozitie la fuziune sau divizare, poate fi justificata de necesitatea asigurarii – printr-un cadru legal adecvat – a posibilitatii realizarii rapide a operatiunilor juridice respective, in conditiile crizei economice care impune adesea restructurarea intreprinderilor in scopul eficientizarii activitatii lor si daca printr-o alta reglementare (Legea nr. 67/2006, mentionata in considerentele deciziei) este asigurata protectia creantelor salariatilor. Or, din moment ce fuziunea sau divizarea, hotarata de organul colectiv de conducere al unei societati comerciale, se realizeaza in scopul salvarii intreprinderii sau pentru asigurarea relansarii activitatii ei (operatiunea juridica urmarind – implicit – si apararea drepturilor salariatilor), eliminarea dreptului acestei categorii de creditori de a formula opozitia reglementata de art. 243 din Legea nr. 31/1990 nu afecteaza interesele salariatilor, ci – dimpotriva – este de natura a asigura atingerea cu o mai mare rapiditate a obiectivului propus (fuziunea sau divizarea, care profita si salariatilor).
Dar, in situatia pe care o analizam, Guvernul a intervenit prin Ordonanta de urgenta nr. 90/2010, in conditiile in care Parlamentul reglementase deja – prin intermediul unei legi – posibilitatea ca salariatii sa exercite dreptul de opozitie. Acest fapt este de natura sa submineze rolul Parlamentului [organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, conform art. 61 alin. (1) din Constitutie], care a conferit, prin lege, anumite drepturi salariatilor, or, prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala nu permit o asemenea legiferare pe calea ordonantelor de urgenta.
2. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010) s-a modificat textul art. 243 [care a fost completat cu alineatul (9)] in sensul ca salariatii au fost exclusi din categoria creditorilor care pot formula opozitie la fuziunea sau dizolvarea societatii ai carei angajati sunt.
Inainte de aceasta modificare operata prin ordonanta de urgenta, dispozitiile art. 243 alin. (1) stipulau ca: “Oricare creditor al societatii care fuzioneaza sau se divide, avand o creanta anterioara publicarii proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opozitie in conditiile art. 62*1).”
Dispozitiile art. 62 din Legea nr. 31/1990 prevad ca opozitia formulata va fi inaintata instantei de judecata, care este singura competenta sa o solutioneze. Asadar, din textul de lege mentionat rezulta ca oficiul registrului comertului este doar un intermediar care primeste opozitia (formulata de un creditor) si o inainteaza instantei judecatoresti.
Prin urmare, instanta fiind cea care se pronunta asupra opozitiei, eliminarea dreptului salariatilor de a formula opozitie la fuziune sau divizare are drept consecinta directa afectarea dreptului acestora de a avea acces liber la justitie, pentru apararea drepturilor, (…) si a intereselor legitime [conform art. 21 alin. (1) din Constitutie], drept care nu se poate inlatura printr-o ordonanta de urgenta, pentru ca art. 115 alin. (6) din Constitutie prevede in mod clar ca: “Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.” (subl. ns.).
Este de observat ca drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale constituie obiectul de reglementare al titlului II din Constitutie, titlu din care face parte si art. 21, potrivit caruia “orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime”. Accesul liber la justitie constituind un drept garantat de Constitutie (un drept caracterizat in doctrina ca fundamental*2), afectarea lui (prin restrangere sau inlaturare directa ori indirecta*3) nu poate fi produsa printr-o ordonanta de urgenta, ci doar printr-o lege (asa cum am aratat mai sus).
Cu privire la sensul juridic al verbului “a afecta”, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, ca acesta – sub diferite nuante, poate semnifica: “a suprima”, “a aduce atingere”, “a prejudicia”, “a vatama”, “a leza”, “a antrena consecinte negative”*4).
————
*1) Potrivit art. 62 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale: “(1) Opozitia se face in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii asociatilor sau a actului aditional modificator in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, daca prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comertului care, in termen de 3 zile de la data depunerii, o va mentiona in registru si o va inainta instantei judecatoresti competente.
(2) Dispozitiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 referitoare la suspendare se aplica in mod corespunzator. Opozitia se judeca in camera de consiliu, cu citarea partilor, fiind aplicabile dispozitiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedura civila.
(3) Hotararea pronuntata asupra opozitiei este supusa numai recursului.”
*2) A se vedea T. Draganu, Liberul acces la justitie, Editura “Lumina Lex”, Bucuresti, 2003, p. 16 – 19, precum si autorii acolo citati; P. Ionea, Liberul acces la justitie – aspecte deosebite desprinse din jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, in revista “Buletinul Curtii Constitutionale” nr. 7/2004.
*3) A se vedea M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E. S. Tanasescu, Constitutia Romaniei revizuita. Comentarii si explicatii, Editura “All Beck”, Bucuresti, 2004, p. 33 – 34.
*4) De asemenea, prin aceeasi decizie, Curtea a mai retinut ca din interpretarea textului constitutional se poate deduce ca interdictia adoptarii de ordonante de urgenta este totala si neconditionata atunci cand mentioneaza ca respectivele ordonante de urgenta “nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale” si ca “nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica”. In celelalte domenii prevazute de text, ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate daca afecteaza ori daca pot produce consecinte negative, dar, in schimb, pot fi adoptate daca, prin reglementarile pe care le contin, au consecinte pozitive in domeniile in care intervin.

3. Prin urmare, inlaturarea dreptului de a formula opozitia la fuziune sau divizare, inchizand practic accesul liber la justitie al salariatilor, afecteaza dreptul constitutional garantat de art. 21 alin. (1).
Pentru considerentele expuse, apreciem ca solutia corecta era aceea de admitere – in parte, in sensul aratat – a exceptiei de neconstitutionalitate formulate de Federatia Sindicatelor Libere si Independente Petrom, intrucat Guvernul nu poate sa elimine – pe calea unei ordonante de urgenta – dreptul salariatilor de a formula opozitia la fuziunea sau divizarea societatii ai carei angajati sunt, drept care reprezinta, in aceasta situatie, expresia liberului acces la justitie.

Judecator,
prof. univ. dr. Mircea Stefan Minea

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close