Exceptie de neconstitutionalitate admisa

In M. Of. nr. 559 din 8 august 2012 a fost publicata Decizia curtii Constitutionale nr. 672/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008, exceptie ridicata de Pompiliu Matusoiu in Dosarul nr. 5.163/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si de Virgil Sabin Flaviu Mihalca in Dosarul nr. 5.426/2/2011 al aceleiasi instante judecatoresti si care formeaza obiectul dosarelor Curtii Constitutionale nr. 595D/2012 si nr. 610D/2012.
Prin Incheierea din 14 iunie 2012, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a dispus conexarea Dosarului nr. 610D/2012 la Dosarul nr. 595D/2012, care este primul inregistrat, si, avand in vedere imposibilitatea constituirii majoritatii prevazute de art. 6 si art. 51 alin. (1) teza a doua din aceeasi lege, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru data de 26 iunie 2012.
La apelul nominal raspunde, pentru partea Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegatie depusa la dosare. Lipsesc autorii exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra cauzei si arata ca, in Dosarul nr. 595D/2012, autorul exceptiei Pompiliu Matusoiu a depus note scrise prin care solicita admiterea criticii de neconstitutionalitate. Anexeaza o adeverinta medicala potrivit careia starea actuala de sanatate nu ii permite deplasarea.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, sens in care invoca jurisprudenta, in materie, a Curtii Constitutionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, sens in care invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 159 din 23 februarie 2012.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 49 din 9 ianuarie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 5.163/2/2011, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008.
Exceptia a fost ridicata de Pompiliu Matusoiu intr-o cauza avand ca obiect o actiune in constatare.
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 5.426/2/2011, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 si ale Legii nr. 293/2008.
Exceptia a fost ridicata de Virgil Sabin Flaviu Mihalca intr-o cauza avand ca obiect o actiune in constatare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, incalcarea grava a prezumtiei de nevinovatie, deoarece Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, prin art. 2 lit. a), lasa loc unei interpretari abuzive punand semnul egalitatii intre calitatea de lucrator al Securitatii si desfasurarea de activitati prin care s-au suprimat ori ingradit drepturi si libertati fundamentale ale omului. In acelasi timp, art. 2 din acelasi act normativ creeaza premisele unei forme de raspundere morala si juridica pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informatii, fara a stabili vreo forma de vinovatie. Astfel, se incalca prezumtia de nevinovatie, aceasta fiind inlocuita cu prezumtia de vinovatie colectiva.
Autorii considera ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece acorda Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii unele atributii jurisdictionale si creeaza posibilitatea acestuia de a se substitui unei instante judecatoresti, prin faptul ca structurile sale interne, inclusiv Colegiul, emit evaluari si constatari de competenta unei instante judecatoresti si care pot produce ipso facto efecte juridice. Or, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii trebuie sa fie o autoritate administrativa autonoma, fara atributii jurisdictionale, iar unicul sau scop sa fie acela de a permite cetateanului accesul la propriul dosar, in calitatea sa de “depozitar si administrator” al documentelor intocmite de fosta Securitate.
Subliniaza ca instanta de contencios administrativ are doar un rol formal, intrucat nu face altceva decat sa certifice ulterior ceea ce a constatat aceasta autoritate si ca, in contradictie cu art. 126 alin. (5) din Constitutie, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii se substituie unei instante judecatoresti, exercitand o jurisdictie specifica in cadrul careia administreaza probe si da un verdict privind calitatea de lucrator al Securitatii.
Prin introducerea unei actiuni in constatare, fara a avea o legitimare procesuala activa, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii se subroga in dreptul cetateanului de a avea acces liber la justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Acest Consiliu nu trebuie sa fie abilitat prin lege sa introduca actiuni in justitie pentru constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia, intrucat acest drept trebuie sa apartina exclusiv cetateanului, care se considera vatamat ca urmare a eventualelor actiuni abuzive ale unor lucratori din fosta Securitate, singurul in masura sa aprecieze asupra prejudiciilor suferite.
Or, prin art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 se realizeaza o extindere nepermisa a sferei titularilor dreptului de acces liber la justitie, dincolo de limitele sale constitutionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justitie intr-o obligatie.
De asemenea, prevederile art. 8 lit. a) si ale art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstitutionale si in raport cu dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie, deoarece Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii se subroga institutiei Avocatul Poporului, creata special pentru “apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice”, care “isi exercita atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor, in limitele stabilite de lege”.
Pe de alta parte, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 este neconstitutionala, ca urmare a faptului ca nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apara in fata Colegiului Consiliului, care, in fapt, desfasoara o procedura jurisdictionala.
De asemenea, desemnarea, initial, a Tribunalului Bucuresti – Sectia contencios administrativ si, ulterior, a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia de contencios administrativ ca unica instanta judecatoreasca competenta in ceea ce priveste actiunile in constatarea calitatii de lucrator sau colaborator al Securitatii este neconstitutionala, de vreme ce adeverintele prevazute la art. 8 lit. b) si art. 9 din ordonanta de urgenta pot fi contestate, de orice persoana interesata, in fata instantei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de alta parte, in timp ce pentru constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia se stabileste o competenta exclusiva, in prima instanta, la nivelul Sectiei de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti, persoanei verificate i se ingradesc accesul si exercitarea dreptului la aparare in fata unei instante de judecata apropiate de domiciliul sau.
Prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsa in art. 10 alin. (2) din ordonanta de urgenta, referitor la instanta competenta in solutionarea contestatiilor formulate impotriva adeverintelor prevazute la art. 8 lit. b) si art. 9, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din acelasi act normativ, privind instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze actiunea in constatare introdusa de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, se creeaza o inegalitate de tratament juridic, contrara dispozitiilor art. 16 din Constitutie.
In fine, sustin ca instantele de contencios administrativ nu pot avea competenta de a se pronunta asupra unor aspecte sau fapte ce tin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Exceptia de necompetenta materiala a instantei de contencios administrativ rezulta si din faptul ca este chemata sa se pronunte asupra unor fapte de natura penala, infractiuni.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate, sens in care invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata ca isi mentine punctul de vedere retinut in deciziile Curtii Constitutionale nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.503 din 10 noiembrie 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 127 din 25 februarie 2010, nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 27 din 19 ianuarie 2012 si nr. 64 din 31 ianuarie 2012, exprimat in sensul constitutionalitatii prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, aprobata prin Legea nr. 293/2008.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de autorul exceptiei Pompiliu Matusoiu, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din examinarea considerentelor cuprinse in actele de sesizare si a notelor scrise ale autorilor exceptiilor, il constituie prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobata prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovatie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, art. 58 alin. (1) privind numirea si rolul Avocatului Poporului si art. 126 alin. (5) si (6) privind interzicerea infiintarii de instante extraordinare si controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Curtea retine ca autorii exceptiei critica Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, in principal, in raport cu dispozitiile art. 21 si art. 24 din Constitutie. Realizand o analiza in drept a prevederilor cuprinse in actul normativ indicat in raport cu dispozitiile constitutionale mentionate, Curtea constata ca aceasta critica este intemeiata, insa nu din perspectiva avansata de autorii exceptiei, ci pentru urmatoarele ratiuni:
Curtea a statuat si cu alte ocazii ca, potrivit atributiilor sale, care sunt expres prevazute de art. 146 din Constitutie si de Legea nr. 47/1992, aceasta asigura suprematia Legii fundamentale in sistemul juridic normativ, fiind, potrivit art. 142 alin. (1) din Constitutie, “garantul suprematiei Constitutiei”. Exercitand controlul de constitutionalitate, Curtea “spune dreptul” cu privire la legitimitatea constitutionala a legii, la valabilitatea ei ca act subordonat Legii fundamentale. De aceea, justitia constitutionala este prin excelenta de ordin public, constituind o problema de interes general (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010).
In continuare, Curtea retine ca prevederile art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, care cuprind sintagmele “indiferent sub ce forma” si “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii”, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate exercitat din perspectiva incalcarii dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare prevazute de art. 21 alin. (3) si art. 24 din Constitutie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, Decizia nr. 1.575 din 7 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011, Decizia nr. 759 din 7 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011, Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011, Decizia nr. 843 din 23 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011, Decizia nr. 1.416 din 20 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011, Decizia nr. 1.517 din 15 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2012, si Decizia nr. 1.632 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 138 din 29 februarie 2012).
Potrivit jurisprudentei Curtii, evocate mai sus, constatarea calitatii de colaborator al Securitatii trebuie sa fie rezultatul unei analize minutioase din partea instantei asupra intregului material depus de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si nu poate fi stabilita numai pe baza “relatarilor verbale consemnate de lucratorii Securitatii”.
Totodata, Curtea a aratat ca aspectele legate de calificarea mijloacelor de proba sau de stabilirea sensului pe care il au in cuprinsul legii anumiti termeni nu este o problema de constitutionalitate, ci de legiferare, pe de o parte, si de interpretare si aplicare a legii de catre instantele judecatoresti, pe de alta parte.
Aceste considerente, general obligatorii, asemenea dispozitivului caruia i se ataseaza (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012), vizeaza, dincolo de partile litigiilor constitutionale, atat legiuitorul, al carui atribut exclusiv este modificarea prevederilor de lege, cat si instantele judecatoresti, chemate sa interpreteze si sa aplice legea in cauzele deduse judecatii.
Astfel, Curtea retine ca instantele judecatoresti se confrunta cu un numar semnificativ de cauze avand ca obiect actiuni in constatarea calitatii de lucrator sau colaborator al Securitatii, in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, acestea fiind solutionate, in unele cazuri, exclusiv pe baza “relatarilor verbale consemnate de lucratorii Securitatii”.
Curtea observa ca insasi instanta judecatoreasca in fata careia a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a retinut, in considerentele Sentintei civile nr. 49 din 9 ianuarie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 5.163/2/2011, ca rolul instantei judecatoresti investite cu solutionarea unei actiuni in constatarea calitatii de lucrator sau, dupa caz, colaborator al Securitatii este “de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate in arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si, eventual, a altor probe, intrunirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege pentru existenta calitatii in discutie”.
Astfel, prevederile de lege mentionate precizeaza semnificatia termenului de colaborator al Securitatii, stabilind o asemenea calitate pentru persoana care a furnizat informatii, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii, prin care se denuntau activitatile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Referitor la furnizarea de informatii, Curtea constata ca sintagmele “indiferent sub ce forma” si “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii” confera forta probanta documentelor interne ale fostei Securitati, in actiunea in constatare introdusa in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008.
Curtea retine ca, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat libertatea legislatiei nationale de a stabili modul de administrare a probelor, forta lor probanta si sarcina probei, asa incat Curtii ii revine doar rolul de a examina daca procedura in cauza, in ansamblul ei, inclusiv in privinta administrarii probelor, a avut un caracter echitabil (a se vedea, in acest sens, Hotararea din 20 noiembrie 1989, pronuntata in Cauza Kostovski contra Olandei, paragraful 39).
De asemenea, Curtea Constitutionala a statuat ca examinarea echitabila a cauzei necesita asigurarea respectarii unor principii procedurale fundamentale, precum contradictorialitatea si dreptul la aparare (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 231 din 16 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 28 martie 2000).
Sarcina Curtii este, asadar, de a examina, prin prisma dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) si art. 24, daca prevederile art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, in partea referitoare la furnizarea de informatii, indiferent sub ce forma, precum relatarile verbale consemnate de lucratorii Securitatii, permit in mod efectiv instantelor judecatoresti sa realizeze o analiza corecta a situatiei de fapt, pentru justa solutionare a cauzei, specifica prin obiectul sau – actiunea in constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia.
Astfel, Curtea observa ca reguli privind procedura de judecata a actiunii in constatare se regasesc in art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, potrivit caruia la dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate in arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, documentele originale putand fi consultate la arhiva Consiliului.
Curtea retine, totodata, ca sintagmele “indiferent sub ce forma” si “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii” permit instantei judecatoresti ca, solutionand actiunea in constatare, sa se pronunte exclusiv pe baza unor asemenea documente.
Curtea constata ca, in absenta altor precizari normative, pe de o parte, si a altor probe in cauza, pe de alta parte, instanta judecatoreasca, investita cu solutionarea actiunii in constatare, nu poate sa realizeze o evaluare reala a fiecarei situatii de fapt, avand in vedere elemente precum natura si veridicitatea informatiilor consemnate, gradul de implicare in activitatea de colaborare cu Securitatea ori circumstantele colaborarii.
Curtea se margineste sa arate ca, tinand cont de specificul contextului politico-istoric in care au fost consemnate, relatarile verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu si uneori simulare, iar acestea pot genera un continut vag, neclar, incert, neverosimil, fictiv si inutil, astfel, cauzei privind constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia. Pe de alta parte, in situatia in care instanta judecatoreasca isi formeaza convingerea exclusiv prin aprecierea unor asemenea documente, exista riscul ca orice indoiala sa poata fi interpretata impotriva persoanei verificate, iar aparenta sa fie considerata relevanta. Toate acestea creeaza intre partile actiunii in constatare – Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, in calitate de reclamant, si persoana verificata, in calitate de parat, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalitatii de arme.
In acest context, ceea ce trebuie, de asemenea, avut in vedere este daca partea interesata a avut posibilitatea efectiva de a contesta autenticitatea probelor si de a propune dovezi contrarii. Calitatea probelor trebuie, de asemenea, luata in considerare, inclusiv in situatia in care circumstantele in care au fost obtinute creeaza indoieli privind credibilitatea sau acuratetea lor (a se vedea, in acest sens, Hotararea din 21 aprilie 2011, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Nechiporuk si Yonkalo impotriva Ucrainei, paragraful 274).
Astfel, persoana verificata, in privinta careia exista la dosarul cauzei doar documente reprezentand “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii”, nu are beneficiul unei proceduri contradictorii in cazul in care se afla in imposibilitatea obiectiva de a propune alte probe in apararea sa. Or, rolul fundamental al instantei judecatoresti de a realiza justitia presupune, intre altele, ca instanta sa examineze probele administrate in cadrul unei proceduri contradictorii, astfel incat, in raport cu aceste probe, sa nu ajunga la concluzii contrare eficacitatii justitiei si sa evite erorile judiciare.
Curtea constata, asadar, ca prin sintagmele legale in discutie se aduce atingere unui element esential al procesului echitabil, si anume principiului egalitatii armelor. Cu privire la acest principiu, in jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat in sensul ca fiecare parte la un astfel de proces trebuie sa beneficieze de o posibilitate rezonabila de a-si expune cauza in fata instantei judecatoresti, inclusiv in ceea ce priveste probele, in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ in raport cu partea adversa (a se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, si hotararile din 27 octombrie 1993 si 16 noiembrie 2006, pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Dombo Beheer B.V. impotriva Olandei, paragraful 33, si in Cauza Klimentyev impotriva Rusiei, paragraful 95).
In aceste conditii, Curtea constata ca sintagmele “indiferent sub ce forma” si “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii” aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constitutie, si dreptului la aparare prevazut de art. 24 din Constitutie, deoarece creeaza posibilitatea ca instanta judecatoreasca, in absenta obiectiva a altor probe legale, verosimile, pertinente si concludente, sa solutioneze actiunea in constatare exclusiv pe baza relatarilor verbale consemnate de lucratorii Securitatii. A accepta o asemenea interpretare echivaleaza cu a acorda instantei judecatoresti un rol superficial, incompatibil cu functia sa de infaptuire a justitiei. Or, in cazul unei actiuni in constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau colaborator al acesteia, realizarea justitiei presupune si verificarea obiectiva a veridicitatii actelor si faptelor care au avut loc in trecut, intr-un anumit context politic si istoric al tarii, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel incat orice concluzii arbitrare sa fie excluse, iar echilibrul dintre justitia impartiala, fara urme vindicative, intr-o societate democratica si protectia drepturilor individului sa fie atins.
Prin urmare, Curtea constata ca pentru a da eficienta dreptului la un proces echitabil, si implicit dreptului la aparare, “relatarile verbale consemnate de lucratorii Securitatii” nu pot fi administrate si apreciate, individual, ca probe unice. Cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forta probanta luate izolat si, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii actiunii in constatare, decat daca, pe calea unei atente si complete analize, sunt coroborate cu datele sau informatiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de proba.
O asemenea solutie corespunde indatoririi legale a judecatorilor de a starui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.
Curtea constata ca, numai in aceste conditii, actiunea in constatare prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 poate fi just solutionata de instanta judecatoreasca, astfel incat scopul declarat al actului normativ – deconspirarea Securitatii sa fie atins, iar adevarul istoric, corect receptat si consacrat.
Altfel, legea actuala este de natura sa creeze o ingerinta in drepturile fundamentale, nejustificata in societatea democratica romaneasca, constienta ca asumarea istoriei este una dintre conditiile care trebuie indeplinite pentru a se evita repetarea in viitor a permanentei terori impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale, exercitate in perioada de dictatura comunista, cuprinsa intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, de puterea comunista, in special prin organele securitatii statului, parte a politiei politice.
In aceste conditii, Curtea retine concluzia conform careia sintagmele “indiferent sub ce forma” si “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) si art. 24 din Constitutie, intrucat nu ofera garantiile procesuale adecvate pentru a evita arbitrariul si pentru a consolida, astfel, increderea justitiabilului in actul de justitie.
Distinct de cele de mai sus, cu privire la celelalte prevederi ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, Curtea constata ca acestea au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate.
Astfel, Curtea a stabilit ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substantiala a regimului juridic aplicabil persoanelor in legatura cu care s-a constatat ca sunt lucratori sau colaboratori ai Securitatii, fara sa promoveze raspunderea juridica si politica a acestora si fara sa creeze premisele unei forme de raspundere morala si juridica colectiva, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, in conditiile lipsei de vinovatie si a vreunei incalcari a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, si Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, ca autoritate administrativa autonoma, lipsita de atributii jurisdictionale, ale carei acte privind accesul la dosar si deconspirarea Securitatii sunt supuse controlului instantelor de judecata. Asadar, in conditiile in care actiunea in constatarea calitatii de lucrator sau colaborator al Securitatii este introdusa la o instanta de judecata a carei hotarare poate fi atacata cu recurs, prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natura sa confere Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii rolul de instanta extraordinara (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, si Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011).
Cu privire la critica referitoare la competenta exclusiva a Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti de solutionare a cauzelor avand ca obiect constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia, Curtea Constitutionala a retinut ca, potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti, a caror competenta este stabilita numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigentelor constitutionale invocate, inclusiv celor prevazute de art. 126 alin. (5) referitor la interdictia infiintarii de instante extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).
De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispozitiilor constitutionale care statueaza cu privire la rolul Avocatului Poporului de aparator al drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii de a promova actiuni in constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia nu reprezinta o substituire in atributiile institutiei Avocatului Poporului. Aceasta institutie dispune de mecanisme specifice, determinate in mod cuprinzator si detaliat in legea sa de organizare si functionare, de natura sa asigure in mod eficient realizarea rolului sau constitutional (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).
In acelasi timp, Curtea nu a retinut nici critica referitoare la pretinsa incalcare a principiului liberului acces la justitie ca urmare a subrogarii Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii in dreptul cetateanului care se considera vatamat prin actiunile abuzive ale unor lucratori din fosta Securitate de a avea acces liber la justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
Astfel cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa, prevederile art. 1 alin. (7) si (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare in acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezulta ca a fost urmarita de Securitate, precum si, dupa caz, sotului supravietuitor si rudelor pana la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori mostenitorilor sai testamentari, dreptul de a afla identitatea lucratorilor Securitatii si a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informatii la completarea dosarului si, de asemenea, de a solicita verificarea calitatii de lucrator al Securitatii pentru ofiterii sau subofiterii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispozitii legale, se desprinde concluzia potrivit careia Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii actioneaza inclusiv la cererea persoanelor indreptatite, astfel ca nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justitie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
Totodata, Curtea a constatat ca este lipsita de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalitatii in drepturi, sustinuta din perspectiva stabilirii instantelor de contencios administrativ competente teritorial sa judece contestatiile formulate impotriva adeverintelor prevazute la art. 8 lit. b) si art. 9 din ordonanta de urgenta, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii, stabileste, fara echivoc, ca “Adeverintele prevazute la art. 8 lit. b) si art. 9 […] pot fi contestate la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti de catre orice persoana interesata, in termen de 30 de zile de la publicarea lor” (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).
In legatura cu incalcarea dispozitiilor art. 126 alin. (6) din Constitutie, sustinuta din perspectiva stabilirii competentei instantelor de contencios administrativ de a se pronunta asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat ca si aceasta sustinere este neintemeiata. Astfel, prevederile legale criticate privind promovarea unei actiuni in constatarea calitatii de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementeaza controlul judecatoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalitatii sau temeiniciei unor astfel de acte excedeaza cadrului normativ al ordonantei de urgenta criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind in mod univoc mentionat, si anume “accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii” (a se vedea Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).
Pentru considerentele aratate, Curtea urmeaza sa admita, in parte, exceptia de neconstitutionalitate si sa constate ca sintagmele “indiferent sub ce forma” si “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstitutionale. Cat priveste exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte prevederi din ordonanta de urgenta criticata, Curtea, avand in vedere ca in speta nu au intervenit elemente noi, de natura a determina schimbarea jurisprudentei instantei de contencios constitutional, in materie, constata ca aceasta este neintemeiata.

Fata de considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Admite, in parte, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Pompiliu Matusoiu in Dosarul nr. 5.163/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si de Virgil Sabin Flaviu Mihalca in Dosarul nr. 5.426/2/2011 al aceleiasi instante judecatoresti si constata ca sintagmele “indiferent sub ce forma” si “relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close