DCC 695/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 22 si 23 din OUG 58/2010

In M. Of. nr. 623 din 30 august 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 695/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 22 si 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblul sau.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Ioan Cozma in Dosarul nr. 907/36/2011 al Curtii de Apel Constanta – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 539D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra faptului ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate a depus o cerere prin care solicita admiterea acesteia.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate. Acesta arata, in ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate extrinseci, ca prin prevederile legale criticate nu este afectat dreptul de proprietate in substanta sa, astfel incat nu se poate afirma ca s-au incalcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseci, se arata ca ele vizeaza, in realitate, modificarea normei legale.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 ianuarie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 907/36/2011, Curtea de Apel Constanta – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale.
Exceptia a fost invocata de Ioan Cozma intr-un dosar avand ca obiect solutionarea unui cereri prin care s-a solicitat sa se constate ca Guvernul a emis un act normativ abuziv care ii aduce prejudicii proprietatii private, precum si obligarea paratului la intrarea in legalitate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, in esenta, ca ordonanta de urgenta a fost emisa fara respectarea dispozitiilor constitutionale privind delegarea legislativa. De asemenea, se mai arata ca prin impozitarea dobanzii nominale acordate de banca la depuneri cu 16% calificand-o ca un castig, se aduce atingere dreptului de proprietate prin faptul ca nu se tine cont de rata inflatiei. In opinia autorului exceptiei, poate fi impozitata numai partea din dobanda real-pozitiva, care poate fi considerata castig. Mai mult, prin adoptarea acestei ordonante de urgenta, se incalca dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie, care interzic afectarea drepturilor fundamentale, cum este dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Constanta – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, Avocatul Poporului considera ca masurile prevazute sunt justificate de necesitatea realizarii unui echilibru bugetar, care este afectat de criza economica si financiara. In opinia sa, actul normativ criticat este in deplina concordanta cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalitatile de plata, precum si cuantumul acestora.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale. Din analiza sustinerilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in realitate, obiectul acesteia constituie prevederile art. I pct. 22 si 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, precum si prevederile ordonantei de urgenta in ansamblul sau.
Textele legale criticate punctual au urmatorul continut: “Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: […]
22. La articolul 67, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins:
«(1^1) Veniturile sub forma de dobanzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum si cele la depozitele clientilor, constituite in baza legislatiei privind economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ, realizate incepand cu 1 iulie 2010, se impun cu o cota de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Impozitul se calculeaza si se retine de catre platitorii de astfel de venituri la momentul inregistrarii in contul curent sau in contul de depozit al titularului. Virarea impozitului se face lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare inregistrarii in cont.»
23. La articolul 67, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
«(2) Veniturile sub forma de dobanzi realizate incepand cu 1 iulie 2010 pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobandite, contractele civile incheiate se impun cu o cota de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Pentru veniturile sub forma de dobanzi, impozitul se calculeaza si se retine de catre platitorii de astfel de venituri la momentul inregistrarii in contul curent sau in contul de depozit al titularului, respectiv la momentul rascumpararii, in cazul unor instrumente de economisire. In situatia sumelor primite sub forma de dobanda pentru imprumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat de catre platitorii de venit se efectueaza la momentul platii dobanzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobanzi se face lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare inregistrarii/rascumpararii, in cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul platii dobanzii, pentru venituri de aceasta natura, pe baza contractelor civile»”
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 53 privind restrangerea unor drepturi sau a unor libertati, art. 56 alin. (2) privind justa asezare a sarcinilor fiscale si art. 115 alin. (4) si (6) privind delegarea legislativa.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea observa ca aceasta este neintemeiata pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
I. Relativ la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, Curtea constata ca ordonanta de urgenta a fost adoptata cu respectarea conditiilor prevazute de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie. In acest sens, se constata ca a existat o situatie extraordinara ce a determinat adoptarea unui astfel de act normativ, precum si faptul ca Guvernul a motivat urgenta in cuprinsul acestuia. Ordonanta de urgenta a fost adoptata in conditiile manifestarii unei crize economice acute, pentru realizarea unui echilibru intre nivelul veniturilor si cel al cheltuielilor, corelat cu obiectivele macroeconomice. Pe de alta parte, Curtea nu poate retine afectarea vreunui drept, in sensul prevazut de art. 115 alin. (6) din Constitutie.
II. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca, Curtea constata ca masurile prevazute de ordonanta de urgenta nu sunt de natura sa incalce dispozitiile constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privata si nici pe cele ale art. 53, avand in vedere ca prin acestea se prevad doar conditiile exercitiului acestui drept, in deplin acord cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constitutie privind justa asezare a sarcinilor fiscale.
In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit ca fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Asadar, legiuitorul trebuie sa manifeste o grija deosebita atunci cand determina categoria de venit asupra careia poarta sarcina fiscala, suma concreta asupra careia se datoreaza si modul concret de calcul al sarcinii fiscale.
In cazul de fata, legiuitorul a stabilit clar categoria de venit asupra careia poarta sarcina fiscala, suma concreta asupra careia se datoreaza si modul concret de calcul al sarcinii fiscale. De asemenea, faptul ca prevederile legale criticate dispun impozitarea cu o cota fixa, de 16%, a veniturilor din dobanzi nu este de natura sa incalce sau sa restranga exercitiul dreptului de proprietate. Curtea constata ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate ar dori ca acestor venituri sa li se aplice o cota de impozitare care sa tina cont de faptul ca sumele respective sunt afectate de inflatie.
Totodata, Curtea retine ca stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectand art. 56 din Constitutie privind justa asezare a sarcinilor fiscale, le poate mari sau micsora in functie de politica fiscala promovata si de interesele generale ale societatii la un moment dat.

Pentru motivele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 22 si 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, precum si ale ordonantei de urgenta in ansamblul sau, exceptie ridicata de Ioan Cozma in Dosarul nr. 907/36/2011 al Curtii de Apel Constanta – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2012.