Cooperarea cu tarile in curs de dezvoltare in ceea ce priveste promovarea bunei guvernante in chestiuni fiscale

Cooperarea cu tarile in curs de dezvoltare in ceea ce priveste promovarea bunei guvernante in chestiuni fiscale

P7_TA(2011)0082
Rezolutia Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la taxe si dezvoltare – cooperarea cu tarile in curs de dezvoltare in ceea ce priveste promovarea bunei guvernante in chestiuni fiscale [2010/2102(INI)]

2012/C 199 E/05

Parlamentul European,
– avand in vedere Rezolutia sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernante in chestiuni fiscale [1],
– avand in vedere Comunicarea Comisiei referitoare la taxe si dezvoltare – cooperarea cu tarile in curs de dezvoltare in ceea ce priveste promovarea bunei guvernante in chestiuni fiscale (COM(2010)0163),
– avand in vedere Rezolutia sa din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei financiare si economice mondiale asupra tarilor in curs de dezvoltare si asupra cooperarii pentru dezvoltare [2], precum si Declaratia de la Monterrey (2002), Conferinta privind finantarea pentru dezvoltare de la Doha (2008), Declaratia de la Paris (2005) si Agenda pentru actiune de la Accra (2008), prin care scurgerile de capital si fluxurile financiare ilicite au fost identificate in mod explicit ca un obstacol major in calea mobilizarii veniturilor interne pentru dezvoltare,
– avand in vedere Rezolutia sa din 15 iunie 2010 referitoare la progresele realizate in vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediara in vederea pregatirii pentru reuniunea la nivel inalt a ONU din septembrie 2010 [3],
– avand in vedere Summitul G20 organizat la Seoul la 11- 12 noiembrie 2010 si initiativa de consolidare a cooperarii internationale cu tarile in curs de dezvoltare in vederea combaterii evaziunii si a fraudei fiscale, lansata de Ministerul German pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, cunoscuta sub denumirea de “Pactul fiscal international” (PFI),
– avand in vedere concluziile Conferintei internationale privind fiscalitatea de la Pretoria din 29 august 2008,
– avand in vedere concluziile Summitului G20 de la Londra din 2 si 3 aprilie 2009,
– avand in vedere declaratia liderilor in urma Summitului G20 de la Pittsburgh din 24 si 25 septembrie 2009 si Rezolutia sa din 8 octombrie 2009 cu privire la aceasta tema [4],
– avand in vedere Rezolutia sa din 24 aprilie 2009 privind Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009 [5],
– avand in vedere Rezolutia sa din 14 noiembrie 2007 privind propunerea de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internationale de contabilitate, in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European si al Consiliului in ceea ce priveste standardul international de raportare financiara IFRS 8 privind prezentarea segmentelor operationale [6],
– avand in vedere Raportul comisiei guvernamentale norvegiene din iunie 2009, intitulat “Paradisurile fiscale si dezvoltarea”,
– avand in vedere articolul 48 din Regulamentul sau de procedura,
– avand in vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare, precum si avizul Comisiei pentru afaceri economice si monetare si cel al Comisiei pentru comert international (A7-0027/2011),
A. intrucat consolidarea sistemului fiscal este una dintre provocarile principale cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltare pentru indeplinirea ODM;
B. intrucat impozitele pot reprezenta o sursa fiabila si durabila pentru finantarea dezvoltarii daca exista un regim de impozitare progresiva, o administratie eficace si eficienta care sa promoveze indeplinirea obligatiilor fiscale, iar veniturile publice sunt utilizate in mod transparent si responsabil;
C. intrucat tarile in curs de dezvoltare se confrunta cu mari provocari in privinta colectarii veniturilor fiscale din cauza resurselor umane si financiare insuficiente pentru colectarea impozitelor, a slabei capacitati administrative, a coruptiei, a lipsei de legitimitate a sistemului politic, a distributiei inegale a veniturilor si a guvernantei fiscale defectuoase;
D. intrucat formele principale de fluxuri financiare ilicite si de scurgeri de capital includ evaluarea incorecta a valorii schimburilor comerciale dintre tari pentru a atrage ISD, contracte de vanzare-rascumparare de active incheiate intre intreprinderi (“round-tripping”), obtinerea de fonduri din mai multe surse simultan, transportul unor volume mari de numerar, acordurile de investitii netransparente si dezavantajoase si contrabanda;
E. intrucat centrele off-shore si paradisurile fiscale favorizeaza o scurgere ilicita de capital in valoare de o mie de miliarde USD anual; intrucat aceste scurgeri monetare ilicite reprezinta o suma de aproximativ zece ori mai mare decat fondurile pentru asistenta destinate tarilor in curs de dezvoltare pentru reducerea saraciei si dezvoltarea economica;
F. intrucat paradisurile fiscale, care ofera regimuri bazate pe secretul informatiei si domiciliu fictiv, combinate cu regimuri fiscale “la cota zero” pentru a atrage capital si venituri ce ar fi trebuit impozitate in alte tari, genereaza o concurenta fiscala daunatoare;
G. intrucat concurenta din domeniul fiscal a dus la transferul sarcinii fiscale pe umerii lucratorilor si ai gospodariilor cu venituri mici si a impus reduceri bugetare cu efecte negative in serviciile publice din tarile sarace;
H. intrucat frauda fiscala din tarile in curs de dezvoltare conduce la o pierdere anuala de venituri fiscale in valoare de zece ori mai mare decat cuantumul asistentei pentru dezvoltare acordate de tarile dezvoltate;
I. intrucat posibilitatea de a intari mobilizarea resurselor interne este afectata si de contextul mondial al liberalizarii pietelor internationale, ceea ce presupune inlocuirea veniturilor vamale cu alte resurse interne; intrucat studiile efectuate de FMI demonstreaza ca in timp ce tarile bogate au reusit sa compenseze reducerea taxelor comerciale ca principala sursa de venit cu alte surse de venituri, in special TVA, tarile cele mai sarace au reusit sa inlocuiasca, in cel mai bun caz, 30 % din taxele comerciale pierdute [7];
J. intrucat studiul comparativ realizat de ITC (Mapping Survey) demonstreaza necesitatea unei coordonari mai intense intre donatori in domeniul fiscalitatii si dezvoltarii,
K. intrucat existenta unui important sector informal in cadrul unei economii impiedica mobilizarea resurselor interne;
L. intrucat multe dintre tarile in curs de dezvoltare nu profita de avantul produselor de consum, deoarece nu primesc o cota decenta din redeventele pentru zacamintele minerale care li s-ar cuveni;
M. intrucat multe dintre tarile in curs de dezvoltare nici macar nu ajung la un nivel minim de impozitare care ar fi necesar pentru finantarea serviciilor publice si a angajamentelor internationale, cum ar fi reducerea saraciei;
N. intrucat fiscalitatea reprezinta o sursa de venit care este potential mai stabila si mai durabila decat fluxurile provenite din asistenta si stimuleaza mai puternic devotamentul fata de tarile respective;
O. intrucat raportarea consolidata face deseori dificila identificarea companiilor care trebuie impozitate si determinarea cotei de impozit corespunzatoare din cauza structurii corporative complexe a acestor companii si a repartizarii activitatii economice intre ele;
P. intrucat asa-numitele “fonduri-oportuniste”, care de multe ori isi au sediul intr-un paradis fiscal, practica tot mai mult cumpararea datoriilor tarilor in curs de dezvoltare la preturi foarte reduse, iar apoi le actioneaza in judecata reclamand cuantumul initial al datoriei (deseori cu dobanda si penalitati), ceea ce limiteaza semnificativ capacitatea de actiune a tarilor in curs de dezvoltare pe baza veniturilor fiscale suplimentare;
Q. intrucat nu exista legi care ar limita profiturile pe care le poate realiza un fond oportunist prin actionarea in judecata a tarilor in curs de dezvoltare pentru a incasa datoriile cu termenul de scadenta expirat si intrucat nu exista organisme de reglementare care sa dezvaluie identitatea fondurilor oportuniste si suma pe care au platit-o pentru datoria respectiva, considerata anterior fara valoare;
R. intrucat in multe tari in curs de dezvoltare exista mai multe cote de impozitare a venitului intreprinderilor, nu numai in functie de veniturile si dividendele intreprinderii, ci si de sectorul de afaceri, ceea ce inseamna ca alocarea resurselor pe sectoare este denaturata din cauza existentei unor cote de impozitare diferite;
S. intrucat indeplinirea obligatiilor fiscale trebuie definita ca plata impozitelor la locul potrivit si in momentul potrivit, “potrivit” insemnand ca substanta economica a tranzactiilor efectuate coincide cu locul si forma in care acestea sunt raportate in scopuri fiscale;
Importanta impozitarii pentru indeplinirea ODM
1. este de acord cu pozitia Comisiei conform careia sistemele fiscale eficiente si echitabile sunt esentiale pentru reducerea saraciei, buna guvernanta si dezvoltarea statului;
2. saluta initiativa Comisiei de a consolida capacitatile de buna guvernanta in domeniul fiscal pentru dezvoltare si observa ca este necesar sa se elaboreze un cadru de reglementare menit sa sprijine cooperarea internationala in materie fiscala, transparenta, dezvoltarea sectorului privat si a sectorului public, precum si cresterea economica;
3. subliniaza ca raportul dintre impozite si PIB variaza intre 10 % si 20 % in tarile in curs de dezvoltare fata de 25 % pana la 40 % in tarile dezvoltate; regreta ca pana in prezent donatorii au acordat un sprijin prea putin semnificativ asistentei in materie de fiscalitate; in acest context, saluta propunerea Comisiei de a consolida sprijinul acordat pentru furnizarea de asistenta tarilor in curs de dezvoltare in ceea ce priveste reformele fiscale si pentru consolidarea administratiilor fiscale care se ocupa de FED pentru statele ACP, a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare si a Instrumentului european de vecinatate si de parteneriat, precum si de a consolida sprijinul acordat organismelor nationale de supraveghere, parlamentelor si actorilor nestatali;
4. subliniaza ca ar trebui accentuate mai puternic eforturile depuse in vederea dezvoltarii de capacitati in tarile in curs de dezvoltare pentru a le ajuta sa valorifice schimburile de informatii si sa combata in mod eficace evaziunea fiscala prin intermediul propriilor legislatii interne;
Dificultati intampinate de tarile in curs de dezvoltare in privinta colectarii veniturilor fiscale
5. constata cu ingrijorare faptul ca sistemele fiscale din multe tari sarace raman caracterizate de baze de impozitare extrem de reduse, scutiri fiscale pentru elite, scutiri fiscale provizorii pentru intreprinderi, ceea ce creeaza un stimulent puternic pentru evaziunea fiscala, deoarece intreprinderile supuse impozitarii pot initia relatii economice cu cele care beneficiaza de scutire fiscala pentru a-si deplasa profiturile, precum si venituri extrem de mari din resurse naturale nedeclarate si fluxuri ilicite mari de capital legate de o evaziune fiscala la scara mare;
6. subliniaza ca veniturile fiscale nu trebuie considerate o alternativa la asistenta externa, ci mai curand o parte integranta a veniturilor publice care le permite acestor tari sa se dezvolte;
7. subliniaza faptul ca sistemele fiscale eficiente, progresive si echitabile sunt cruciale pentru dezvoltare, intrucat acestea contribuie la finantarea furnizarii de bunuri de interes public, la consolidarea statului si la o buna guvernanta, precum si faptul ca obiectivul tarilor sarace trebuie sa fie acela de a inlocui dependenta de ajutoarele straine cu autonomia fiscala, dar ca evaziunea si frauda fiscala impiedica, totusi, realizarea acestor obiective privind dezvoltarea;
8. deplange faptul ca paradisurile fiscale slabesc guvernanta democratica, fac infractiunile economice mai profitabile, incurajeaza eforturile pentru obtinerea de rente si sporesc distribuirea inechitabila a veniturilor fiscale; indeamna UE sa considere lupta impotriva paradisurilor fiscale si impotriva coruptiei o prioritate maxima a agendei finantelor internationale si a institutiilor pentru dezvoltare;
9. subliniaza ca evaziunea fiscala reprezinta o pierdere financiara considerabila pentru tarile in curs de dezvoltare si ca masurile pentru combaterea paradisurilor fiscale si a evaziunii fiscale reprezinta una dintre prioritatile UE pentru a ajuta in mod eficace tarile in curs de dezvoltare sa dispuna de propriile venituri fiscale; reaminteste necesitatea unor masuri adecvate in acest sens la nivel european si international, in conformitate cu angajamentele asumate, in special de G20;
10. reaminteste ca, in timp ce efectele pozitive ale APE nu se vor face simtite decat pe termen mediu si lung, scaderea veniturilor va surveni ca o consecinta imediata a reducerii tarifelor vamale;
11. subliniaza faptul ca ar trebui sa se acorde o atentie mai mare dificultatilor cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltare in ceea ce priveste generarea de venituri interne in contextul globalizarii, fiind acordate scutiri multiple marilor intreprinderi nationale si straine pentru a atrage investitii; solicita UE sa ajute tarile in curs de dezvoltare sa-si dezvolte sisteme fiscale care sa le permita sa beneficieze de procesul de globalizare;
12. subliniaza ca tarile cele mai sarace se confrunta cu dificultati in ceea ce priveste inlocuirea, prin alte tipuri de resurse interne, a taxelor comerciale aflate in scadere ca urmare a contextului mondial actual caracterizat de liberalizarea comertului, reusind sa inlocuiasca, in cele mai fericite cazuri, aproximativ 30 % din taxele comerciale pierdute;
13. subliniaza ca paradisurile fiscale erodeaza, prin sporirea concurentei pentru capitalul mobil, capacitatea suverana a tarilor in curs de dezvoltare de a impozita veniturile provenite din capital ca mijloc de extindere a bazei de impozitare, aceste tari avand deja o baza de impozitare mai mica decat tarile bogate;
14. reaminteste ca asimetria informatiilor generata de normele de confidentialitate practicate de paradisurile fiscale reduce eficienta pietelor financiare internationale, deoarece aceasta situatie are ca rezultat majorarea primelor de risc si, prin urmare, majorarea costului imprumuturilor atat pentru tarile bogate, cat si pentru cele sarace;
15. este constient de faptul ca ameliorarea calitativa si cantitativa a procesului de mobilizare a resurselor financiare interne ale tarilor in curs de dezvoltare va produce rezultate pe termen lung; invita Uniunea Europeana sa isi mentina oferta de asistenta sub toate formele atat timp cat tarile in curs de dezvoltare considera ca aceasta este necesara pentru finantarea dezvoltarii lor;
Sprijinirea unor sisteme fiscale eficace, eficiente, echitabile si durabile
16. reaminteste ca buna guvernanta si calitatea institutiilor reprezinta cea mai importanta forta motrice pentru prosperitatea economica; asadar, indeamna Comisia sa acorde asistenta autoritatilor fiscale si agentiilor judiciare si anticoruptie din tarile in curs de dezvoltare in efortul acestora de a dezvolta un sistem fiscal progresiv si durabil care sa aduca in viitor un “dividend de guvernanta” prin intermediul unui grad sporit de legitimitate si raspundere, precum si sa integreze in mod eficace principiile bunei guvernante in chestiunile fiscale in programarea, implementarea si monitorizarea documentelor de strategie nationala si regionala; indeamna statele membre sa isi indeplineasca angajamentele privind ajutorul acordat de acestea in domeniul fiscal si sa combata mituirea practicata de intreprinderile care isi au sediul in jurisdictiile lor si desfasoara activitati in tarile in curs de dezvoltare; recomanda Comisiei sa includa parlamentele nationale ale tarilor in curs de dezvoltare in procesul bugetar, promovand astfel o relatie armonioasa si un grad sporit de transparenta a acestui proces;
17. reaminteste ca buna guvernanta in domeniul fiscal nu poate fi exportata sau impusa din exterior si ca fiecare stat are responsabilitatea de a decide asupra politicii fiscale proprii; in acest context, invita Comisia si guvernele statelor membre sa nu impuna obstacole si sa colaboreze cu orice tara care va decide o crestere consecventa si echitabila a fiscalitatii impuse intreprinderilor straine prezente pe teritoriul sau, in special intreprinderilor din domeniul extractiei de materii prime, care constituie o bogatie importanta a tarilor in curs de dezvoltare;
18. invita Comisia sa includa o clauza privind guvernanta fiscala, inclusiv monitorizarea implementarii acesteia, in acordurile relevante incheiate de UE cu tarile terte;
19. reaminteste ca reducerea resurselor vamale determinata in special de acordurile de parteneriat economic cu Uniunea Europeana afecteaza negativ resursele financiare disponibile imediat in tarile in curs de dezvoltare; in acest context si pentru a compensa aceste pierderi, invita Comisia sa incurajeze tarile in curs de dezvoltare, in cadrul oricarei masuri de asistenta acordate pentru ameliorarea sistemelor fiscale nationale, sa privilegieze impozitele directe progresive in locul impozitelor indirecte, in special cele pe consum, care, prin natura lor, afecteaza in mai mare masura populatia cu venituri scazute;
20. solicita punerea in aplicare sistematica, in cadrul Acordurilor de parteneriat economic (APE), a unor masuri de sprijin pentru reformele fiscale sub forma de sprijin material (sisteme informatice) si organizational (formare in domeniul juridic si fiscal a personalului din administratia fiscala), daca acest lucru este solicitat de o tara in curs de dezvoltare; subliniaza necesitatea de a depune un efort deosebit in ceea ce priveste tarile din Africa care nu beneficiaza inca de ajutor pe termen lung in materie de fiscalitate;
21. reafirma necesitatea de a consolida gradul de coerenta dintre politica de dezvoltare si politica comerciala a Uniunii Europene; reaminteste faptul ca, desi, drept urmare posibila a crizei, a fost accentuata volatilitatea preturilor la marfuri si a fost provocata o reducere a fluxurilor de capitaluri catre tarile in curs de dezvoltare, Uniunea Europeana in ansamblu, inclusiv statele sale membre, este in continuare cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare, reprezentand 56 % din totalul ajutorului acordat la nivel mondial, suma alocata in 2009 fiind de 49 de miliarde EUR; subliniaza faptul ca, in acest context, punerea in aplicare a unui sistem de impozitare eficient ar trebui sa reprezinte o prioritate pentru tarile in curs de dezvoltare, pentru a-si reduce dependenta de ajutorul extern si de alte fluxuri financiare externe imprevizibile;
22. solicita sa se asigure coerenta intre sprijinul financiar al UE si acordarea accesului la pietele UE de care beneficiaza anumite tari si sa se consolideze nivelul de cooperare al respectivelor tari in ceea ce priveste principiile bunei guvernante in domeniul fiscal;
23. saluta initiativa regionala in materie de cooperare fiscala destinata sa permita tarilor in curs de dezvoltare sa dezbata rolul impozitarii in procesul de constructie statala si de dezvoltare a capacitatilor si sa faca schimb de bune practici cu privire la administrarea fiscala;
24. reaminteste ca principala provocare pentru tarile sarace este extinderea bazei de impozitare; subliniaza faptul ca, alaturi de alti factori, diminuarea taxelor comerciale a condus la introducerea impozitelor pe consum (TVA sau impozite pe energie); considera ca, desi TVA poate contribui la extinderea bazei de impozitare in economiile cu sectoare informale de mari dimensiuni, caracterul universal al TVA afecteaza cel mai grav persoanele sarace; considera ca asistenta pentru dezvoltare a UE ar trebui sa acorde prioritate initiativelor care au ca obiectiv imbunatatirea eficacitatii si transparentei sistemelor fiscale, de exemplu prin identificarea de mijloace prin care tarile in curs de dezvoltare isi pot extinde baza de impozitare sau fluxul de venituri fiscale prin intermediul impozitelor directe si indirecte;
25. reaminteste ca extinderea schimburilor comerciale cu tarile in curs de dezvoltare trebuie sa aiba ca obiectiv favorizarea cresterii economice durabile si dezvoltarea acestor tari; constata ca eliminarea taxelor vamale conduce inevitabil la o pierdere de venituri vamale si trebuie deci sa fie mai strict supravegheata, mai treptata si sa se desfasoare in paralel cu punerea in aplicare a reformelor fiscale care sa mobilizeze forme alternative de venituri in vederea compensarii pierderii (TVA, impozitul pe proprietate, impozitul pe venit);
26. constata cu ingrijorare ca in perioada 1991-2004 de pe continentul african s-au scurs miliarde de dolari in fiecare an; in special, subliniaza ca, potrivit estimarilor, aceste scurgeri reprezinta 7,6 % din PIB-ul anual al regiunii, fapt care confera tarilor africane o pozitie de creditor net in raport cu tarile donatoare; considera ca AOD si ajutorul pentru reducerea datoriei acordate de tarile dezvoltate vor produce efecte numai daca si G20, OCDE si UE intreprind masuri concrete pentru a se asigura ca baza de impozitare potentiala a tarilor in curs de dezvoltare nu este subminata de evaziunea fiscala; incurajeaza in acest sens ONU si OCDE sa isi continue activitatea in acest domeniu in stransa colaborare cu Forumul african pentru administrarea fiscala;
27. insista asupra faptului ca mijloacele adecvate de identificare a unor surse alternative de venituri ar trebui sa sustina, si nu sa descurajeze inovarea, spiritul antreprenorial si crearea de IMM-uri, consolidand sentimentul de apartenenta si dezvoltarea locala;
28. subliniaza ca costurile administrative, in special cele aferente unui sistem de TVA organizat pe mai multe cote, ar putea fi prea mari pentru tarile in curs de dezvoltare ale caror autoritati fiscale nu au resursele financiare si umane necesare, impunandu-se deci o supraveghere stricta a acestora; considera ca in astfel de cazuri accizele trebuie sa fie extrem de selective, focalizate numai pe cateva produse selectate, in special, in baza faptului ca, atunci cand sunt consumate, produc efecte negative asupra societatii si au, de obicei, o cerere neelastica (produse din tutun, alcool etc.); invita, de asemenea, in caz de limitare, sa fie identificate si supuse impozitarii si companiile care ar putea determina o crestere a veniturilor fiscale (de exemplu, companiile care extrag materii prime);
29. subliniaza ca o cerinta importanta pentru majorarea impozitarii directe ar trebui sa fie includerea sectorului informal in economia formala si imbunatatirea climatului de afaceri;
30. subliniaza faptul ca, in contextul concurentei din domeniul fiscal la nivel mondial, tarile in curs de dezvoltare obtin cea mai mare parte a veniturilor fiscale din capital si au posibilitati reduse de a colecta impozite alternative; observa ca reducerea veniturilor fiscale din cauza acestei concurente ar trebui compensata prin extinderea bazei de impozitare sau prin evitarea acestei concurente in general, in cazul in care acest lucru este posibil si sunt pusi in pericol, in concurenta pentru IDS, alti factori, cum ar fi buna guvernanta, securitatea juridica si evitarea nationalizarilor; subliniaza ca tarile cu venituri scazute au nevoie de o capacitate de a negocia in mod eficace cu intreprinderile multinationale pentru a-si asigura o cota echitabila din profiturile corporatiilor si reaminteste ca aceste tari ar trebui sa aiba o capacitate adecvata de a dezvolta politici prin care sa impuna controlul asupra capitalului, deoarece dreptul de a colecta si de a redistribui veniturile fiscale este un criteriu esential pentru suveranitatea si legitimitatea statelor si, prin urmare, o cerinta prealabila pentru buna guvernanta;
31. subliniaza ca guvernul francez a comandat efectuarea unor cercetari privind stimulentele politice pentru fiscalitate, dar sunt necesare si alte masuri; prin urmare, invita Comisia sa studieze daca diferite metode de transfer al asistentei, de exemplu subventiile in comparatie cu imprumuturile, ar putea contribui la limitarea sau la neutralizarea efectelor potential negative pe care asistenta le poate avea asupra veniturilor si daca sprijinul bugetar si imbunatatirea conexa a transparentei si eficacitatii gestiunii cheltuielilor publice contribuie pe termen lung la sporirea gradului de disponibilitate a cetatenilor de a plati impozite;
32. constata ca se acorda prea putina atentie modului in care guvernele pot folosi politicile fiscale pentru a reduce inegalitatile de venituri si de bunastare prin minimizarea diferentelor existente intre sexe in ceea ce priveste obligatiile fiscale;
33. solicita ca sistemele fiscale din tarile in curs de dezvoltare sa se axeze pe principiile neutralitatii, egalitatii si simplitatii, care ar trebui realizate prin urmatoarele masuri:
(a) un impozit care sa nu reprezinte o proportie mai mare din venitul persoanelor sarace, ci o proportie mai mare din venitul sau bogatia contribuabilului pe masura ce aceasta creste;
(b) un impozit care sa nu discrimineze in functie de sex, orientare sexuala, tip de gospodarie, cetatenie sau stare civila;
(c) un sistem fiscal clar, simplu si transparent care sa excluda diverse modalitati de interpretare nedorita a legislatiei fiscale in scopul obtinerii de reduceri fiscale considerabile in detrimentul cheltuielilor sociale;
(d) un tratament egal, din punct de vedere fiscal, al castigurilor si pierderilor veritabile in raport cu orice sursa de venit, ceea ce inseamna ca castigurile sunt impozabile, iar pierderile deductibile;
(e) un nivel al impozitarii care sa fie strans legat de diferite etape de dezvoltare economica;
(f) unificarea multiplelor cote ale impozitului pe venitul intreprinderilor prin calcularea cotelor impozitului pe venit pe baza volumului de afaceri si nu pe baza sectorului de afaceri;
34. considera ca este necesar ca OCDE sa elaboreze noi orientari privind taxele pentru transferuri, care reprezinta un mijloc indispensabil de a impiedica anumite intreprinderi multinationale sa isi transfere beneficiile catre tari cu regimuri fiscale mai favorabile, asigurand faptul ca aceste intreprinderi isi platesc impozitele in tarile in care isi realizeaza efectiv beneficiile, inclusiv in tarile in curs de dezvoltare;
35. considera ca un sistem de impozitare la cote scazute pentru veniturile mici si mijlocii, intemeiat pe o baza impozabila extinsa si excluzand toate exonerarile si preferintele fiscale discretionare, in special pentru industria extractiva, este indispensabil; subliniaza necesitatea investitiilor publice in proiecte ce au un impact local pozitiv pe plan economic, social si de mediu, avand grija totodata sa nu fie create conditii favorabile pentru aparitia unor forme de dumping fiscal;
Masuri pentru dezvoltarea unui mediu fiscal international transparent, echitabil si bazat pe cooperare
Evaluarea incorecta a valorii schimburilor comerciale
36. subliniaza ca evaluarea incorecta a valorii schimburilor comerciale este unul dintre cei mai importanti factori care determina scurgerile ilicite de capital; solicita Comisiei sa contribuie la sporirea cunostintelor de specialitate in acest domeniu in sectorul public din tarile in curs de dezvoltare si sa faca eforturi pentru a prezenta propuneri concrete prin care sa garanteze faptul ca G20, OCDE, ONU si OMC iau in considerare un set mai amplu de indicatori si metode pentru rezolvarea fenomenului de evaluare incorecta a valorii schimburilor comerciale, printre care “metodele profiturilor comparabile” utilizate in SUA, care s-au dovedit promitatoare in determinarea evaluarii incorecte a tranzactiilor;
37. solicita sa fie combatuta manipularea ilegala a preturilor de transfer (transfer price manipulation, TPM) si sa fie revizuite normele fiscale globale care trec dincolo de metoda profiturilor comparabile, in cazul in care ar putea exista alternative mai promitatoare care sa abordeze mai adecvat problema evaluarii incorecte a valorii schimburilor comerciale; subliniaza ca UE, G20 si OMC ar trebui sa-si concentreze, in general, eforturile asupra unor abordari care se bazeaza pe asa-numitul principiu al independentei partilor (arms length principle, ALP), potrivit caruia tranzactiile cu implicatii fiscale trebuie sa aiba loc in aceleasi conditii in care au loc tranzactiile dintre intreprinderi independente;
38. indeamna UE sa sustina in cadrul G20 si al OCDE principiul schimbului automat de informatii privind chestiunile fiscale, in conformitate cu Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii, ca modalitate de a reduce fluxurile financiare ilicite in jurisdictiile opace;
39. solicita introducerea unei taxe pe tranzactiile financiare, urmand ca veniturile astfel obtinute sa fie folosite pentru a ameliora functionarea pietei prin reducerea speculatiilor si prin contributia la finantarea obiectivelor de interes public de la nivel mondial, cum ar fi dezvoltarea si lupta impotriva schimbarilor climatice, precum si pentru a reduce deficitele publice; invita Comisia sa realizeze in scurt timp un studiu de fezabilitate care sa ia in considerare conditiile de concurenta echitabila la nivel mondial si, daca este necesar, sa prezinte propuneri legislative concrete;
40. propune includerea unei dispozitii specifice privind buna guvernanta in domeniul fiscal cu ocazia revizuirii Acordului de la Cotonou;
41. solicita statelor membre ale UE sa ia masuri similare in cadrul programelor lor de asistenta bilaterala;
Industriile extractive
42. solicita insistent elaborarea unor initiative pentru promovarea unei mai bune transparente in rentele legate de resursele naturale, printre altele prin intermediul Conventiei OCDE privind combaterea mitei si al Initiativei pentru transparenta in industria extractiva; saluta legea adoptata de Congo privind “minereurile din conflicte” si amendamentele cu privire la transparenta la proiectul de lege privind reforma sistemului de reglementare a sectorului financiar si solicita Comisiei sa propuna o initiativa legislativa in acest sens, insa fara a diminua responsabilitatea guvernelor din tarile in curs de dezvoltare si fara a impovara intreprinderile cu o sarcina administrativa nejustificata, deoarece acest lucru a fost deja criticat de partile interesate din tarile in curs de dezvoltare si ar putea fi contraproductiv;
43. subliniaza ca exploatarea resurselor naturale ar trebui sa reprezinte un mijloc prin care o tara sa-si poata indeplini obiectivele sociale si economice generale, ceea ce inseamna, in cazul guvernelor din tarile in curs de dezvoltare, elaborarea, eventual cu participarea partilor interesate de la nivel international si cu aplicarea cunostintelor specializate existente la nivel international, a unei viziuni privind rolul pe care sectorul resurselor naturale il poate avea in viitorul economic al tarii; considera ca, pentru unele tari, modul cel mai potrivit de a utiliza resursele naturale ar putea fi sa nu le exploateze pentru a fi utilizate in viitor, iar pentru alte tari modul cel mai potrivit ar putea fi extragerea rapida a resurselor ca sursa intermediara de venit intern, pentru a genera venituri in vederea realizarii investitiilor necesare pentru cresterea economica si pentru satisfacerea nevoilor umane stringente;
44. subliniaza ca tarile in curs de dezvoltare ar trebui sa fie parteneri egali in procesul de dezbatere si adoptare a noilor initiative din sectorul extragerii resurselor; subliniaza ca noile mecanisme din acest domeniu ar trebui sa imbrace forma unor standarde internationale generalizate pentru a evita crearea unui alt corp de reglementari fragmentare care ar fi contraproductive din punctul de vedere al guvernelor, al administratiilor fiscale si al intreprinderilor internationale;
45. subliniaza ca propunerile Comisiei si initiativele neguvernamentale privind transparenta in industriile extractive, cum ar fi Carta privind resursele naturale, principiile Equator si orientarile elaborate de Critical Resource si destinate investitorilor si intreprinderilor, sunt de fapt in favoarea intreprinderilor; aceste propuneri creeaza securitate juridica si parteneriate durabile pe termen lung si servesc drept garantii impotriva renationalizarii, redeschiderii negocierilor sau expulzarii; constata ca exista si probleme care trebuie solutionate, de exemplu faptul ca intreprinderile ar putea fi nevoite sa dezvaluie informatii sensibile din punct de vedere comercial, ceea ce le va plasa intr-o pozitie de dezavantaj competitiv, sau ca unele acorduri incheiate cu guvernele se bazeaza pe informatii secrete;
46. observa ca rentele legate de resursele naturale ar trebui considerate in toate cazurile ca mijloc intermediar de majorare a veniturilor interne; subliniaza ca succesele realizate in ceea ce priveste impozitarea resurselor duc deseori la progrese in impozitarea directa, cum ar fi impozitul pe venitul intreprinderilor, precum si in realizarea de venituri nefiscale, cum ar fi redeventele;
47. subliniaza ca un numar mare de state rentiere care beneficiaza de rente considerabile legate de resursele naturale, in special de petrol si minereuri, sunt slab motivate sa fie responsabile, receptive sau eficiente; reaminteste ca pentru combaterea criminalitatii economice sunt necesare mecanisme puternice de control institutional si democratic; in special, invita Comisia sa isi consolideze asistenta pentru dezvoltare acordata pentru redactarea de contracte intre intreprinderile multinationale si tarile in curs de dezvoltare privind aspecte legate de exploatarea resurselor;
48. solicita Comisiei si Consiliului sa se implice mai mult in activitatea Initiativei pentru transparenta in industria extractiva prin acordarea de finantare si participarea in structura de administrare a acesteia;
49. reaminteste faptul ca calitatea raportarii financiare este esentiala pentru combaterea eficace a evaziunii fiscale; considera ca raportarea defalcata pe tari este de o extrema importanta pentru industriile extractive, dar reaminteste totodata ca aceasta ar aduce beneficii si investitorilor din toate sectoarele, contribuind astfel la buna guvernanta in general; invita deci Comisia sa promoveze includerea in standardul international de raportare financiara al IASB a unei cerinte ca toate intreprinderile multinationale sa-si declare veniturile si impozitele platite, pentru fiecare tara in parte; reaminteste ca aceasta solicitare este conforma cu necesitatea de a imbunatati responsabilitatea sociala a intreprinderilor multinationale; invita Comisia sa integreze raportarea defalcata pe tari in reforma directivelor privind contabilitatea;
50. solicita introducerea unor obligatii de raportare financiara defalcata pe tari pentru intreprinderile multinationale, care sa includa profiturile inainte si dupa impozitare pentru a spori transparenta si a imbunatati accesul administratiilor fiscale la datele relevante; este de parere ca, pentru a se garanta ca toate sectoarele si toate intreprinderile sunt acoperite uniform, UE ar trebui sa introduca acest principiu cu ocazia apropiatei revizuiri a Directivei privind transparenta si a directivelor UE in materie de contabilitate, iar la nivel international, Comisia ar trebui sa faca presiuni asupra IASB sa elaboreze rapid standardul cuprinzator corespondent; invita din nou Comisia sa prezinte Parlamentului, in urmatoarele sase luni, un raport privind rezultatul consultarii sale publice si discutiile avute cu IASB;
51. subliniaza importanta raportarii defalcate pe tari si solicita intensificarea negocierilor in acest domeniu:
(a) guvernele si grupurile internationale (inclusiv G20 si Organizatia Natiunilor Unite) ar trebui sa sustina un standard de raportare financiara defalcata pe tari si sa solicite oficial Comitetului pentru standarde internationale de contabilitate sa il adopte;
(b) OCDE ar trebui sa isi continue studiul de fezabilitate privind raportarea defalcata pe tari si sa informeze G20 si ONU cu privire la rezultate in 2011;
(c) Comitetul pentru standarde internationale de contabilitate ar trebui sa adopte un nou standard care sa includa raportarea defalcata pe tari;
(d) societatea civila si mass-media ar trebui sa foloseasca in viitor informatiile publicate in temeiul raportarii defalcate pe tari pentru a cere socoteala guvernelor si intreprinderilor multinationale;
Mai buna coordonare intre donatori
52. ia act de concluziile studiului “Mapping Survey” realizat de ITC, conform carora este necesara o mai buna coordonare intre donatori in domeniul fiscalitatii si al dezvoltarii; incurajeaza Comisia sa dezvolte initiative in acest sens si sa consolideze sprijinul acordat initiativelor multilaterale si regionale, precum Forumul african privind administrarea fiscala si Centrul interamerican al administratiilor fiscale;
Imbunatatirea arhitecturii internationale pentru combaterea paradisurilor fiscale
53. subliniaza faptul ca asistenta oficiala pentru dezvoltare in forma ei conventionala nu va reusi eradicarea saraciei la nivel mondial daca nu se iau masuri ambitioase in cadrul G20, al OCDE si al UE pentru a desfiinta paradisurile fiscale si structurile fiscale daunatoare;
54. observa ca, in urma Summitului G20 din 2 aprilie 2009, centrele financiare offshore s-au angajat sa respecte standardele OCDE privind transparenta si schimbul de informatii; observa, totusi, ca structurile daunatoare ale paradisurilor fiscale inca functioneaza; isi reitereaza solicitarea de a depasi cadrul OCDE pentru a combate paradisurile fiscale, date fiind diversele lor deficiente; in acest sens, isi reitereaza preocuparea cu privire la faptul ca standardele internationale ale OCDE impun schimbul de informatii la cerere si ca nu au loc schimburi automate de informatii in sensul dispozitiilor din Directiva privind impozitarea veniturilor din economii; critica, de asemenea, faptul ca OCDE permite guvernelor sa evite includerea pe lista sa neagra doar pe baza unei simple promisiuni de a respecta principiile privind schimbul de informatii, fara a garanta punerea efectiva in aplicare a principiilor respective; considera, de asemenea, ca obligatia de incheia acorduri cu 12 tari pentru a nu mai figura pe lista neagra este arbitrara, deoarece nu se refera la indicatori calitativi care sa permita o evaluare obiectiva cu privire la respectarea practicilor de buna guvernanta;
55. subliniaza ca tarile in curs de dezvoltare pierd in fiecare an pana la 800 de miliarde EUR din cauza paradisurilor fiscale si a fluxurilor financiare ilicite; constata ca sporirea transparentei in procesul financiar ar putea fi un pas decisiv catre reducerea saraciei si crearea de bogatie in proportii semnificative;
56. considera ca ar trebui sa aiba loc schimburi automate de informatii in toate circumstantele; saluta in aceasta privinta propunerea Comisiei privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal in vederea extinderii cooperarii dintre statele membre pentru a acoperi orice tip de impozite, pentru a elimina secretul bancar si pentru a institui schimbul automat de informatii ca norma generala;
57. saluta faptul ca unele state membre sunt semnatare ale Conventiei Consiliului Europei si OCDE privind asistenta administrativa reciproca in domeniul fiscal si indeamna cele 17 state membre care nu au aderat inca la conventie sa faca acest lucru;
58. invita UE sa isi intensifice actiunile si sa ia masuri concrete, cum ar fi aplicarea de sanctiuni, impotriva paradisurilor fiscale si a scurgerii ilicite de capital; solicita Consiliului sa examineze, in stransa colaborare cu Comitetul de experti ai ONU pentru cooperare internationala in domeniul fiscal, posibilitatea unui mecanism multilateral pentru schimbul automat de informatii fiscale;
59. invita Comisia sa adopte criterii mai stricte de identificare a paradisurilor fiscale si sa depuna eforturi in vederea realizarii unui acord multilateral de schimb automat de informatii fiscale, obligatoriu si aplicabil la nivel international, care sa includa trusturile si fundatiile si care sa prevada sanctiuni in caz de incalcare a acestuia; solicita Comisiei sa sprijine tarile in curs de dezvoltare in lupta lor impotriva fluxurilor ilegale si a scurgerilor de capital, acestea fiind identificate ca un obstacol major in mobilizarea veniturilor interne pentru dezvoltare; atrage atentia Comisiei asupra Pozitiei Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directiva a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma platilor de dobanzi [8] si asupra masurilor recomandate pentru lupta impotriva paradisurilor fiscale;
60. isi exprima ingrijorarea privind efectul nefericit al tratatelor fiscale asupra distribuirii veniturilor fiscale; constata ca metoda de acordare a dreptului de impozitare bazat pe principiul domiciliului, si nu in functie de tara sursa, transforma paradisurile fiscale in locuri si mai favorabile; considera ca tratatele fiscale ar trebui revizuite in ceea ce priveste echitatea, ceea ce presupune posibilitatea de a acorda dreptul primar de impozitare in tara sursa, acolo unde se desfasoara efectiv activitatile comerciale;
61. regreta ca G20 nu a elaborat inca un calendar clar si un mecanism concret de sanctionare pentru a materializa combaterea paradisurilor fiscale; solicita adoptarea unei conventii internationale cu scopul de a elimina structurile fiscale daunatoare, care ar include sanctiuni atat pentru jurisdictiile necooperante, cat si pentru institutiile financiare care isi desfasoara activitatea prin intermediul paradisurilor fiscale; indeamna UE sa adopte masuri similare cu Legea din SUA privind contracararea abuzurilor legate de paradisurile fiscale (Stop Tax Havens Abuse Act) si sa examineze posibilitatea de a retrage licentele de activitate bancara ale institutiilor financiare care isi desfasoara activitatea in paradisuri fiscale;
62. considera ca UE ar trebui, de asemenea, sa garanteze consecventa punerii in aplicare la nivelul UE si pe plan international a unor standarde in domeniile supravegherii prudentiale, impozitarii si spalarii de bani;
63. solicita sa fie facute publice la nivel international structurile fondurilor oportuniste, pentru a putea fi identificate si pentru a interzice activitatea acestora;
64. solicita crearea, in cadrul APE, a unui mecanism de control independent care sa evalueze, tara cu tara, impactul fiscal net al eliminarii taxelor vamale si progresul realizat in materie de reforme fiscale; solicita introducerea unei clauze care sa prevada revizuirea globala obligatorie a tuturor APE intr-un termen cuprins intre trei si cinci ani si care sa permita modificarea dispozitiilor fiecarui acord astfel incat acestea sa contribuie mai mult la eradicarea saraciei, la dezvoltarea durabila si la integrarea regionala; solicita, de asemenea, efectuarea unei analize obligatorii a progreselor inregistrate de fiecare tara in ceea ce priveste implementarea reformelor fiscale sau colectarea eficace a impozitelor, in conformitate cu ultimele versiuni ale modelului de conventie fiscala a OCDE privind venitul si capitalul;
65. subliniaza ca administratiile fiscale din tarile in curs de dezvoltare trebuie sa coopereze in cazul in care nu fac parte din ministerele de finante respective, in special in domeniul politicii bugetare si fiscale, prin metode care nu dau nastere la rivalitate si la gelozii, ci stimuleaza bunele relatii si buna guvernanta in domeniul fiscal;
66. solicita infiintarea sau (in cazul in care exista deja) consolidarea institutionala a asa-numitelor autoritati fiscale (semi)autonome [(semi-) autonomous revenue authorities, ARA] prin intermediul unor sisteme adecvate de control si echilibrare, pentru a evita ca autoritatile fiscale sa fie victime ale unor abuzuri;
67. subliniaza in acest sens ca inaltul statut si autonomia administrativa ale ARA ar trebui echilibrate printr-un mecanism de guvernanta pluralista care sa asigure urmatoarele:
(a) ca o autoritate ARA are un buget garantat care nu poate fi modificat de guvern;
(b) ca statutul, responsabilitatile si competentele sale sunt consacrate prin lege si pot fi protejate de politie si de instante;
(c) ca membrii consiliului de administratie (care urmeaza sa fie infiintat) sunt numiti de mai multe organisme publice (diferite ministere, asociatii de oameni de afaceri si de juristi);
(d) ca functiile din consiliul de administratie sunt ocupate pe termen lung si au o durata determinata;
(e) ca personalul administrativ si operational raspunde numai in fata consiliului de administratie;
68. considera ca dezvoltarea unui sistem fiscal eficient in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa devina piatra de temelie a finantelor lor publice; considera ca noua politica de investitii a UE in tarile in curs de dezvoltare ar trebui sa contribuie la crearea unui mediu propice investitiilor private straine si nationale, precum si la crearea conditiilor necesare unui ajutor international mai eficace; reaminteste faptul ca politica de investitii a UE trebuie sa se axeze pe dezvoltarea IMM-urilor, inclusiv prin furnizarea de microcredite, si sa incurajeze inovarea, eficienta serviciilor publice, parteneriatele de tip public-privat si transferul de cunostinte pentru a favoriza cresterea;

*
* *

69. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului si Comisiei, precum si guvernelor si parlamentelor statelor membre.
[1] JO C 341 E, 16.12.2010, p. 29.
[2] JO C 4 E, 7.1.2011, p. 34.
[3] Texte adoptate, P7_TA(2010)0210.
[4] JO C 230 E, 26.8.2010, p. 1.
[5] JO C 184 E, 8.7.2010, p. 94.
[6] JO C 282 E, 6.11.2008, p. 323.
[7] De exemplu, a se vedea studiul semnat de Baunsgaard & Keen (2005), la care se face trimitere in raportul FMI din 15 februarie 2005 intitulat “Dealing with the Revenue Consequences of Trade Reform” (Abordarea consecintelor produse de reforma comertului asupra veniturilor), in care FMI ajunge la concluzia ca multe dintre tarile cu venituri scazute si unele dintre tarile cu venituri medii se confrunta cu dificultati in ceea ce priveste inlocuirea veniturilor generate de taxele comerciale.
[8] JO C 184 E, 8.7.2010, p. 488.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close