Comitetului Economic si Social European. Aviz. Paradisurile fiscale si financiare

Avizul Comitetului Economic si Social European pe tema „Paradisurile fiscale si financiare, o amenintare pentru piata interna a UE” (aviz din proprie initiativa)

2012/C 229/02

Raportor: dl Edgardo Maria IOZIA
Coraportor: dl Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER
La 14 iulie 2011, in conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, Comitetul Economic si Social European a hotarat sa elaboreze un aviz din proprie initiativa pe tema
“Paradisurile fiscale si financiare, o amenintare pentru piata interna a UE”.
Sectiunea pentru piata unica, productie si consum, insarcinata cu pregatirea lucrarilor Comitetului pe aceasta tema, s-a adoptat avizul la 8 mai 2012.
In cea de-a 481-a sesiune plenara, care a avut loc la 23 si 24 mai 2012 (sedinta din 24 mai), Comitetul Economic si Social European a adoptat prezentul aviz cu 144 de voturi pentru, 30 de voturi impotriva si 13 abtineri.
1. Concluzii s recomandari
1.1 Uniunea Europeana trebuie sa-si intensifice prin toate mijloacele posibile interventiile in cadrul G20, al OCDE si al Grupului de Actiune Financiara Internationala (GAFI), pentru a elimina cat mai repede jurisdictiile fiscale opace si a obliga statele sale membre sa lupte impotriva criminalitatii care in multe cazuri isi are originea in acestea.
1.2 Progresele realizate in materie de guvernanta fiscala in forurile internationale, cum ar fi OCDE si G20, nu trebuie sa impiedice UE sa aplice reguli mai stricte, care sa faciliteze recuperarea capitalului transferat in strainatate in mod ilegal, in detrimentul pietei interne.
1.3 CESE solicita institutiilor UE sa adopte masuri care sa limiteze posibilitatea utilizarii abuzive a principiului “resedintei” prin intermediul unor regimuri de proprietate si resedinta fictive, prin care holdinguri fara activitate sau intreprinderi-fantoma permit proprietarilor sa nu plateasca impozite in tarile in care isi au domiciliul. Comitetul saluta decizia Comisiei de a prezenta pana la sfarsitul anului o noua propunere privind paradisurile fiscale si financiare, sperand in depasirea reticentelor anumitor state membre in privinta unei reactii eficiente si incisive la activitatile de evaziune sau frauda a sistemelor fiscale nationale.
1.4 Comisia a publicat o propunere de directiva, COM(2012) 85 final, in care este prezentata pentru prima data o reglementare referitoare la inghetarea s confiscarea produselor provenite din infractiuni in Uniunea Europeana. CESE recomanda calduros includerea in domeniul de aplicare a prevederilor directivei a infractiunilor de natura fiscala, aflate in relatie cu paradisurile fiscale. Propunerea face parte dintr-o initiativa politica mai ampla, care vizeaza protejarea economiei licite de contaminarea cu infractionalitate si se bazeaza pe articolul 82 alineatul (2) si pe articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE).
1.5 Dupa cum se stie, este vorba despre un numar mare de regiuni – 44 in total –, care sunt legate sub aspect jurisdictional de un alt stat suveran sau sunt tari suverane. Chiar atunci cand nu sunt tari suverane, ele detin o larga autonomie administrativa, aplicand regimuri de scutiri sau reduceri fiscale, de ocultare a informatiilor legate de proprietatea asupra capitalului, de sursa acestuia si de functionarea entitatilor financiare si a societatilor comerciale stabilite pe teritoriul lor.
1.6 Comitetul considera ca sunt deosebit de grave si reprobabile practicile unor consultanti fiscali si juridici si ale anumitor societati de consultanta care, inclusiv prin actiuni publicitare, invita la infiintarea de entitati juridice care ar urma sa faca apel la paradisuri fiscale si financiare ca mijloc de a evita obligatiile ce le revin intreprinderilor care opereaza in Uniune, mai ales sub aspectul obligatiilor privind impozitul pe profit, transparenta tranzactiilor firmei si finantarea.
1.7 Paradisurile fiscale provoaca distorsiuni pe piata interna, motiv pentru care se impune o interventie ferma a UE, care sa poata garanta corectitudinea fiscala si sa impiedice opacitatea destabilizatoare, evaziunea fiscala si coruptia prin intermediul paradisurilor fiscale. Nu trebuie exclusa nici posibilitatea definirii unor infractiuni in acest domeniu.
1.8 Trebuie indepartate toate obstacolele din calea schimbului automat de informatii bancare in vederea identificarii cu usurinta a adevaratilor autori ai tranzactiilor si a detinatorilor de conturi bancare. Trebuie sa se solicite intreprinderilor multinationale sa elaboreze situatii contabile defalcate pe tari, in care sa se precizeze volumul activitatii, numarul de angajati si profitul obtinut in fiecare tara.
1.9 Fara a aduce atingere eventualelor progrese ulterioare inregistrate in urma unor initiative cu caracter global in organizatiile internationale multilaterale, in special ONU si OCDE, toate aceste actiuni trebuie desfasurate intr-o atmosfera de incredere, urmarindu-se echivalarea legilor si standarde noi si mai ridicate de cooperare internationala in materie de paradisuri fiscale.
1.10 CESE ar dori sa existe o strategie coordonata cu principalele tari implicate, in primul rand cu Statele Unite, in vederea adoptarii unei abordari cat mai globale cu putinta in privinta reglementarii acestor chestiuni. In acelasi timp, CESE reafirma insa ca dificultatea de a pune la punct un plan comun de actiune la nivel international nu poate constitui nicidecum o piedica in calea interventiei Uniunii Europene si nici nu o poate amana. Standardele europene, ca de exemplu cele prevazute in Directiva privind impozitarea veniturilor din economii, sunt printre cele mai bune din lume. Legea americana a conformitatii fiscale a conturilor deschise in strainatate (US Foreign Account Tax Compliance Act – FATCA), reprezinta o etapa importanta in eforturile Statelor Unite de a creste gradul de respectare a legislatiei fiscale de catre cetatenii americani care detin instrumente financiare straine si conturi in afara tarii. Fiscul american cere institutiilor financiare straine sa transmita “automat” numele cetatenilor care desfasoara activitati in exterior.
1.11 Printre tarile europene, Belgia detine o legislatie foarte avansata, bazata pe principiul confidentialitate contra politica anti-criminalitate. Confidentialitatea datelor este pretextul folosit pentru a ignora agenda fiscala si punerea la punct a unei politici de combatere a evaziunii.
1.12 Trebuie elaborate politici integrate si trebuie interconectate diferitele domenii de actiune. Standardele internationale de contabilitate au fost concepute intr-o optica de protejare a intereselor investitorilor si ale pietei: in prezent eforturile trebuie sa se concentreze si pe interesele cetatenilor. Trebuie regandite sarcinile Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (International Accounting Standards Board – IASB), organism privat, precum si rolul sau de impunere a unor reguli contabile, care trebuie sa fie mult mai simple si mai accesibile, mai usor de inteles si mai transparente.
1.13 CESE deplange faptul ca, de multa vreme, organismele juridice si economice si autoritatile politienesti sunt constiente de faptul ca majoritatea cazurilor de coruptie care implica bani publici, de frauda in dauna finantelor publice prin intermediul paradisurilor fiscale, de disimulare de bunuri in spatele unor societati-paravan, de spalare de bani si de corupere a autoritatilor publice nu ar fi posibile daca retelele care se ocupa cu acestea nu ar face parte dintr-o increngatura tehnico-legala care le mascheaza activitatile, in schimbul unor profituri serioase, si care uneori poate sfarsi prin a domina aceste retele. Prin urmare, este nevoie de o interventie a Uniunii in acest domeniu.
1.14 CESE este adeptul sustinerii unei strategii coordonate de eficientizare a luptei impotriva fraudei fiscale si in special a “practicilor abuzive”, precum si al adoptarii unei legislatii care sa restranga dreptul la libera sedere in cazul intreprinderilor absolut artificiale, create exclusiv in scopuri fiscale.
2. Introducere
2.1 Zonele cunoscute drept “paradisuri fiscale” sunt locuri in care inalti functionari ai celor mai mari corporatii financiare si industriale din lume, membrii protipendadei artistice sau sociale, precum si multimilionari care combina afacerile cu placerea, se amesteca cu personaje mai mult sau mai putin dubioase, care utilizeaza aceleasi resurse financiare prin care pot spala si utiliza bani obtinuti nu numai prin simpla incalcare a legislatiei in vigoare, ci si prin delicte economice si alte infractiuni, care merg de la cele mai grave, precum omuciderea, pana la extorcarea de fonduri, traficul de droguri si de arme, contrafacerea, frauda, escrocheria, traficul cu fiinte umane si jocurile de noroc. Aceste zone se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi comune, printre care lipsa totala de transparenta in functionare, un nivel scazut de impozitare pentru nerezidenti, care, de altfel, nu exercita nicio activitate pe teritoriul respectiv. Apare astfel o concurenta daunatoare, cu o structura secreta, care da nastere unui statut juridic lipsit de orice transparenta.
2.2 Chestiunea paradisurilor fiscale trebuie analizata in functie de trei dimensiuni principale: reglementarea fiscala si eventualitatea evaziunii fiscale care deriva din deficientele acesteia; aparitia de brese in structura legislatiei financiare si deci pericolele la adresa stabilitatii financiare; lipsa de transparenta informationala, asadar posibilitatea ca activitatile infractionale sa se sprijine pe paradisurile fiscale. Numitorul comun al acestor dimensiuni, de care se ocupa OCDE, Consiliul pentru stabilitate financiara (Financial Stability Board – FSB) si respectiv Grupul de Actiune Financiara Internationala (Financial Action Task Force – FATF), este reprezentat de caracterul secret al datelor sau de dificultatea de a dobandi acces la informatii. Eliminarea sau scaderea opacitatii informationale ar permite reducerea considerabila a problemelor si pericolelor reprezentate de paradisurile fiscale. Dezbaterea care are loc in cadrul OCDE pe tema standardelor ar trebui sa ramana deschisa, in scopul reducerii sarcinilor autoritatilor fiscale si jurisdictionale. Riscul real este acela de a se cadea de acord asupra unor standarde prea putin stricte si prea complicate, doar pentru a se raspunde asteptarilor opiniei publice (window dressing). Cea mai simpla solutie pentru depasirea acestor probleme ar fi schimbul automat de informatii.
2.3 Existenta paradisurilor fiscale si financiare este strans legata de istoria capitalismului, fenomene de acest gen intalnindu-se inca de la sfarsitul Evului Mediu. Revolutia franceza si cea industriala reprezinta un moment marcant, al accelerarii aparitiei si dezvoltarii paradisurilor fiscale.
2.4 Dupa cel de-al doilea razboi mondial, fenomenul a capatat proportii uriase, raspandindu-se in toate colturile lumii: in Pacific, in zona Caraibilor si in insulele din Oceanul Atlantic, dar si in tari europene mici si foarte mici. S-a calculat ca numai in paradisurile fiscale, financiare si de afaceri din Europa au fost infiintate un milion de societati comerciale si de doua ori mai multe trusturi. In opinia lui Raymond Baker, director al organizatiei Global Finance Integrity, doar in Insulele Virgine Britanice sunt inregistrate 619916 societati, adica 20 pentru fiecare locuitor.
2.5 Cadrul economic actual este caracterizat de globalizarea schimburilor de bunuri si servicii, de libera circulatie a capitalurilor si de folosirea extinsa a noilor aplicatii tehnologice din domeniul tranzactiilor financiare internationale si comerciale. In ciuda faptului ca in majoritatea institutiilor financiare exista un departament de verificare a conformitatii, normele care reglementeaza numarul enorm de tranzactii desfasurate zilnic sunt insuficiente.
2.6 Piata interna europeana, functionarea corecta a pietelor financiare si comerciale, precum si dezvoltarea sanatoasa a economiei, in acord cu regulile comune adoptate in vederea salvgardarii interesului general, sunt nevoite sa se confrunte cu situatia unor sume imense de bani puse la pastrare in zone si tari complezente. Aceste sume sunt protejate de interese enorme si de capacitatea de a corupe si de a aservi propriilor interese guverne intregi.
2.7 Paradisurile fiscale introduc distorsiuni atat la nivel macro, cat si microeconomic. Asa cum s-a afirmat deja, la nivel macro pot constitui o amenintare la adresa stabilitatii sistemelor financiare. De asemenea, posibilitatea de a ocoli sau de a se sustrage impozitarii investitiilor reale si/sau financiare reduce veniturile statului, ceea ce duce la recuperarea inevitabila a acestora prin impozitarea veniturilor din munca: paradisurile fiscale constituie asadar o sursa de denaturare a echilibrului just dintre impozitarea capitalului si cea a muncii. la nivel micro, exista un dezechilibru intre intreprinderile mari, cele mici si microintreprinderi: intr-adevar, cu cat una dintre cele trei categorii de operatori este mai mica, cu atat posibilitatea de beneficia de pe urma evaziunii, sau macar a unei planificari agresive a declaratiilor fiscale, posibilitate oferita de paradisurile fiscale, este mai redusa.
2.8 In primul deceniu al secolului XXI, ca urmare a celor doua catastrofe cu epicentrul in Statele Unite – atentatele din 11 septembrie 2001 de la New York si criza financiara declansata de falimentul Lehman Brothers din septembrie 2008 –, comunitatea internationala a initiat masuri concertate de reglementare a functionarii asa-numitelor “paradisuri financiare si fiscale”.
3. Paradisurile fiscale si financiare
3.1 Efectele negative pe care le au aceste regimuri au condus de multe ori la urmariri penale in cazuri de finantare a terorismului mondial si a crimei organizate, de evaziune fiscala si de spalare de bani, determinand aparitia de riscuri sistemice pe pietele financiare si afectand, printre altele, principiile fundamentale ale liberei concurente.
3.2 Prin urmare, asa cum s-a mentionat anterior, in ultimii ani au fost introduse masuri la nivel mondial si s-a decis crearea de structuri si mecanisme comune de raspuns in fata amenintarilor la adresa securitatii statelor si a bunastarii cetatenilor lor.
Printre diversele decizii adoptate la nivel international, acordul incheiat la summitul G20 de la Londra, din 2 aprilie 2009, ar putea reprezenta o mutatie esentiala fata de abordarile precedente.
3.3 CESE sustine adoptarea de masuri care sa favorizeze lupta impotriva fraudei fiscale si a altor activitati ilegale care dauneaza intereselor financiare ale UE si ale statelor membre, masuri destinate sa asigure cooperarea administrativa prin schimbul de informatii privind chestiuni fiscale. Comitetul ar dori de asemenea ca UE sa aiba posibilitatea sa initieze negocieri in vederea incheierii unui acord intre Uniune si Confederatia Elvetiana pe tema combaterii fraudei si evaziunii fiscale directe, acord care sa asigure cooperarea administrativa prin schimbul de informatii privind chestiuni fiscale.
3.4 In urma acordului G20 mentionat, a fost abandonata metoda analizei si recomandarii, caracteristica procedurilor anterioare ale organismelor si forumurilor care se ocupa de aceste probleme, solicitandu-se condamnarea asa-numitelor “jurisdictii necooperante”, printre care se numara toate paradisurile fiscale si financiare. Aceasta presupune prezentarea de propuneri de sanctiuni unilaterale, bilaterale si multilaterale, precum si abolirea treptata a secretului bancar si publicarea periodica a listei teritoriilor contraveniente.
3.5 Cu toate acestea, punerea in practica a acestor angajamente formulate de G20 a lasat foarte mult de dorit, din mai multe motive.
3.6 Numeroase zone vizate au iesit de pe lista jurisdictiilor necooperante, semnand pur si simplu intre ele cel putin douasprezece acorduri fiscale bilaterale (ca de exemplu cel dintre Liechtenstein si Monaco).
3.7 Pe scurt, este suficient sa se asigure schimbul de informatii la solicitarea autoritatilor responsabile cu aplicarea masurilor relevante (fiscale, penale etc.), fara ca autoritatile regiunii careia i se adreseaza solicitarea sa o poata respinge, invocand interesul national, secretul bancar sau alte motive similare.
3.8 In acest cazuri este evident ca modelul bilateral de actiune se dovedeste ineficient, motiv pentru care ar trebui sa se puna accentul pe imbunatatirea interventiei internationale (multilaterale) si a nivelurilor supranationale.
Acest lucru este dovedit de raportul publicat la 4 octombrie 2011 de organizatia Tax Justice Network, in care se aproape toate acordurile bilaterale semnate incepand din 2009 sunt considerate inutile. Ca urmare, organizatia a elaborat un indice al opacitatii fiscale, pe baza a doua criterii: obstacolele in calea solicitarilor de informatii din partea autoritatilor competente dintr-o alta tara si ponderea pe piata financiara mondiala a jurisdictiilor suspectate ca dau dovada de opacitate.
3.9 De asemenea, dupa cum semnaleaza diferite rapoarte specializate (precum cel elaborat de organizatia Global Financial Integrity), fluxurile de capital ilicit nu inceteaza sa creasca, cu peste 10 % anual, ceea ce are consecinte dezastruoase care agraveaza, printre altele, crizele datoriei suverane de care sunt afectate numeroase tari din comunitatea internationala si in special anumite state membre ale UE.
3.10 Cu toate acestea, UE este singura care a pus la punct un cadru credibil de actiune in domeniu, dar care este insa aplicat insuficient.
3.11 Un exemplu relevant il reprezinta aplicarea Directivei 2003/48/CE in materie de impozitare a veniturilor din economii ale nerezidentilor (persoane fizice) sub forma platilor de dobanzi.
3.12 Totusi, este adevarat ca, de la intrarea ei in vigoare, au fost instituite mecanisme de schimb automat de informatii fiscale intre toate statele membre si a fost incurajata semnarea de acorduri cu patru state europene considerate inainte paradisuri financiare si fiscale: Andorra, Liechtenstein, Principatul Monaco si San Marino.
3.13 Insa, la fel ca Elvetia, aceste tari europene au stabilit legaturi eterogene cu Uniunea, ceea ce face ca aplicarea conventiilor sa fie foarte complicata. De exemplu, Liechtenstein a aderat la Spatiul Economic European, dar nu are obligatia sa coopereze la nivel de omologi cu autoritatile administrative in materie civila si comerciala, deoarece nu este parte la Conventia Lugano II, din 30 octombrie 2007, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala.
3.14 Se spera ca aceasta modificare a statutului juridic va conduce rapid la schimbarile asteptate, tinand seama de intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, la articolul 8 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana si in declaratia nr. 3 aferenta ofera posibilitatea stabilirii unor legaturi structurale cu tarile vecine de mici dimensiuni.
3.15 Este evident ca solutia ideala pentru rezolvarea problemei ar consta in incheierea unui acord multilateral care sa integreze toate aceste jurisdictii necooperante intr-un model unic, intr-un spatiu geopolitic, juridic si economic natural.
3.16 Astfel, Comisia Europeana a inaintat la Curtea de Justitie, impotriva a patru state membre, o actiune privind neindeplinirea obligatiilor de transpunere a Directivei 2005/60/CE referitoare la inghetarea fondurilor.
3.17 In vederea sustinerii unei actiuni care sa aiba un impact supranational autentic, Comitetul Economic si Social European trebuie sa se ralieze pozitiei ferme a Parlamentului European, exprimata in decizia din aprilie 2011 [1], in care, printre altele, se sprijina consolidarea luptei impotriva lipsei de transparenta a informatiilor privind tranzactiile financiare transnationale. Ar putea fi instituit chiar si un instrument de denuntare, similar actului de clementa in materie de concurenta libera, pentru incurajarea semnalarii unor astfel de comportamente, recompensand denuntatorii prin modalitati economice care constau intr-o reducere a sanctiunii ce va fi aplicata.
3.18 In plus, in completarea masurii anterioare, se impune adoptarea imediata de mecanisme convenite in comun in cadrul G20, pentru a completa lacunele legislative in materie de activitati offshore, prin care pot fi eludate legislatiile fiscale aflate in vigoare in principalele centre financiare ale lumii.
3.19 Este urgenta adoptarea, in contextul strict al competentelor Uniunii Europene, a unor reguli ad-hoc obligatorii, sub forma de legislatie secundara, reguli care sa cuprinda, printre altele, prevederi care interzic oricarei persoane fizice sau juridice care controleaza fonduri sau entitati avand resedinta intr-un paradis fiscal sau financiar sa beneficieze de fonduri publice.
3.20 In 2009, OCDE a estimat ca valoarea capitalului depus in paradisurile fiscale s-a situat intre 1,7 si 11 miliarde de dolari si a intocmit o lista pe baza careia G20 a initiat o confruntare dura cu tarile care nu aplicau sau aplicau doar unele dintre conventiile internationale privind transparenta bancara si fiscala.
3.21 Raportul OCDE a generat un val de proteste, in special din partea Elvetiei, Luxemburgului si bineinteles, a Uruguayului. Cazul statului Delaware din SUA a suscitat dezbateri aprinse.
3.22 Cetatenii americani stiu foarte bine ca statul Delaware este un fel de paradis fiscal, aproape jumatate din societatile cotate pe Wall Street si Nasdaq avand sediul in statul vicepresedintelui SUA, Joe Biden, unde se platesc mai putine impozite locale, iar profitul nu este impozitat. In schimb, desi cei care activeaza in sector stiu de mult acest lucru, mult mai putini sunt la curent cu faptul ca micul stat de la sud de Pennsylvania ofera enorme avantaje societatilor offshore, prezentandu-se ca o alternativa la Insulele Cayman sau Bermude. Asigurarea transparentei in ceea ce priveste profiturile societatilor stabilite in Delaware cade in sarcina proprietarilor. Daca acestia nu sunt cetateni americani si daca activitatea societatii se desfasoara in afara SUA, ei nu sunt supusi impozitului in aceasta tara.
3.23 Spalarea banilor, evaziunea fiscala si fondurile destinate coruptiei sau deturnarii de fonduri din societatile proprii sunt cele mai importante si mai generalizate practici intalnite in aceste paradisuri. De aici sunt lansate atacurile asupra datoriilor suverane, cum ar fi campaniile ample de aparare a libertatii neconditionate de circulatie a capitalurilor, care implica mijloace de comunicare, partide politice si reprezentanti ai institutiilor.
3.24 Proasta guvernanta fiscala incurajeaza frauda si evaziunea fiscala, cu consecinte grave pentru bugetele nationale si pentru sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene.
3.25 Multe dintre societatile multinationale sunt organizate astfel incat sa poata profita de posibilitatea de a evita plata taxelor in diferitele jurisdictii sub care opereaza. Faptul ca tratamentul fiscal difera de la o jurisdictie la alta favorizeaza mai inainte de toate societatile mari, internationale sau foarte solide, si nu pe cele mici, nationale sau noi (aflate in faza de demarare). Aceste strategii de evaziune fiscala intra in contradictie cu principiul concurentei loiale si de responsabilitate a intreprinderilor. De asemenea, teritoriile respective devin baze de operatii pentru organizatii si intreprinderi care introduc bunuri pe piata interna fara certificate de origine adecvate si fara garantiile solicitate de UE, ceea ce afecteaza grav interesele consumatorilor si, uneori, sanatatea publica. Un sistem utilizat in acest mod este cel care abuzeaza de stabilirea preturilor de transfer, fixand preturile tranzactiilor in interiorul grupului pe baza parametrilor de evaluare legati de obligatiile fiscale ale grupului, in loc sa se raporteze la conditiile normale ale pietei.
3.26 Intreprinderile multinationale dispun fara indoiala de resursele necesare pentru a prezenta, fara mari complicatii administrative, rapoarte publice defalcate pe tari, in ceea ce priveste vanzarile, profiturile de pe urma activitatii, operatiunile in interiorul grupului, beneficiile inainte de impozitare, impozitele. Daca aceste informatii ar fi aduse la cunostinta publica, ar reiesi mai clar cine abuzeaza de stabilirea preturilor de transfer sau cine adopta o planificare fiscala agresiva.
3.27 Lipsa controalelor fiscale sau existenta unor reguli slabe de supraveghere prudentiala, opacitatea informatiilor destinate identificarii persoanelor fizice si juridice si oricare alta caracteristica juridica ori administrativa permit societatilor care opereaza de pe teritoriul unui paradis fiscal sa se bucure practic de impunitate totala si sa beneficieze de avantaje concurentiale inacceptabile, precum si de imunitate in fata actiunilor intreprinse de autoritatile judiciare si administrative din tari terte.
3.28 CESE condamna expres rolul jucat de paradisurile fiscale in incurajarea si in obtinerea de profituri de pe urma evaziunii fiscale, a fraudei fiscale si a fugii de capital. UE trebuie sa isi intensifice lupta impotriva acestor practici si sa adopte masuri concrete de sanctionare.
3.29 Comunitatea internationala, constienta de daunele serioase pe care existenta acestor teritorii le provoaca comertului international, intereselor trezoreriilor publice nationale, sigurantei si ordinii publice si, dupa cum o demonstreaza criza declansata in 2008, stabilitatii insesi a sistemelor financiare, a initiat cateva demersuri timide de identificare a acestor paradisuri fiscale, incercand sa le elimine treptat.
3.30 Eforturile combinate ale G20 si ale Natiunilor Unite, impreuna cu cele depuse in contextul initiativelor OCDE, au condus la rezultate inca insuficiente in raport cu provocarile puse de existenta paradisurilor fiscale si a centrelor financiare offshore. Aceste eforturi trebuie urmate de masuri decisive, eficace si coerente.
3.31 Insa demersurile efectuate, printre alte organizatii, de G20, de Grupul de Actiune Financiara Internationala (Financial Action Task Force – FATF) si de OCDE nu au reusit pana acum decat sa atenueze consecintele grave ale daunelor provocate de paradisurile fiscale si financiare.
3.32 Se impun identificarea jurisdictiilor necooperante, inregistrarea de progrese in evaluarea indeplinirii obligatiilor si aplicarea de masuri disuasive pentru a incuraja respectarea regulilor. De asemenea, CESE considera ca OCDE nu constituie un cadru adecvat pentru combaterea paradisurilor fiscale, fiind nevoie de imbunatatirea indicatorului care permite acordarea statutului de jurisdictie cooperanta, prin acordarea unei valori calitative acestuia. OCDE nu trebuie sa permita guvernelor sa iasa de pe lista neagra doar in urma unor simple promisiuni de respectare a principiilor privind schimbul de informatii, in lipsa garantarii unei puneri in practica efective a acestora.
3.33 Exista ratiuni suficiente pentru a putea afirma ca, intr-o anumita masura, criza financiara a fost cauzata de operatiuni cu produse financiare complexe si prea putin transparente, desfasurate de operatori financiari domiciliati in jurisdictii care aplica secretul fiscal, ceea ce a cauzat prejudicii grave investitorilor si cumparatorilor acestor produse. Paradisurile fiscale gazduiesc operatiuni ale institutiilor financiare care nu apar in buget, cum ar fi produse financiare complexe care nu contribuie la innoirea sectorului financiar si care provoaca instabilitate financiara. Exista numeroase dovezi ca, mai ales in tarile in curs de dezvoltare, numeroase investitii straine directe au ca provenienta paradisurile fiscale.
3.34 Constienta de aceasta situatie, Uniunea Europeana a condamnat in anumite ocazii existenta unor asemenea regimuri, prin vocea diverselor sale autoritati institutionale. Cu toate acestea, ea nu a fost capabila sa promoveze un cadru normativ si administrativ supranational, care sa contribuie la reducerea limitelor impunitatii.
3.35 Activitatea UE s-a concentrat pe eliminarea a circa 100 de regimuri fiscale daunatoare aflate sub jurisdictia statelor membre in care controlul financiar este redus sau pe teritoriul tarilor terte. In acest sens, in 2009 si 2010 Comisia Europeana a adoptat doua comunicari privind buna guvernanta fiscala si un cod de conduita. In prezent sunt de asemenea in vigoare trei directive privind profiturile recuperate de pe urma evaziunii fiscale, cooperarea administrativa si impozitarea economiilor (in curs de revizuire). De asemenea, clauzele de conformitate cu bunele practici sau cu buna guvernanta fiscala sunt foarte raspandite in acordurile comerciale, de asociere si de cooperare incheiate de UE cu tari terte.
3.36 Cu toate acestea, progresele sunt foarte limitate, deoarece competentele in materie de investigatie si sanctiuni apartin statelor membre.
3.37 Conform societatilor bancare, legea americana la care s-a facut referire a demonstrat ca adoptarea unilaterala a unor astfel de masuri poate da nastere unor probleme pentru entitatile financiare, din cauza incompatibilitatii dintre obligatiile impuse de FATCA in ceea ce priveste comunicarea, poprirea asiguratorie si inchiderea conturilor, pe de o parte, si legislatia UE si/sau cea nationala a tarii de resedinta a entitatii financiare, pe de alta parte.
3.38 La 4 martie 2009, premierul de atunci al Marii Britanii a tinut un discurs important in fata Congresului SUA, in care a indemnat tara aliata sa se asocieze angajamentului comun in favoarea unui sistem economic reglementat la nivel mondial si sa lupte impotriva utilizarii sistemelor financiare exclusiv in scopul imbogatirii personale.
Bruxelles, 24 mai 2012
Presedintele Comitetului Economic si Social European
Staffan Nilsson
[1] Rezolutia Parlamentului European din 6 aprilie 2011, privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raportul anual 2009 [2010/2247(INI)].

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close