Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 4 iulie 2012

Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice in materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 81 alineatul (2),
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara [2],
intrucat:
(1) Uniunea si-a stabilit obiectivul de a mentine si a dezvolta un spatiu de libertate, securitate si justitie, in cadrul caruia este asigurata libera circulatie a persoanelor. Pentru instituirea treptata a acestuia, Uniunea urmeaza sa adopte masuri privind cooperarea judiciara in materie civila avand implicatii transfrontaliere, in special atunci cand sunt necesare pentru buna functionare a pietei interne.
(2) In conformitate cu articolul 81 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, printre astfel de masuri s-ar putea numara masuri menite sa asigure compatibilitatea normelor privind conflictul de legi si de competenta aplicabile in statele membre.
(3) Consiliul European reunit la Tampere la 15 si 16 octombrie 1999 a aprobat principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti si a altor hotarari ale autoritatilor judiciare, ca fundament al cooperarii judiciare in materie civila, si a invitat Consiliul si Comisia sa adopte un program de masuri destinate punerii in aplicare a acestui principiu.
(4) La 30 noiembrie 2000 a fost adoptat un program de masuri privind punerea in aplicare a principiului recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti in materie civila si comerciala [3], comun pentru Comisie si Consiliu. Programul respectiv identifica masuri legate de armonizarea normelor privind conflictul de legi, menite sa faciliteze recunoasterea reciproca a hotararilor, si prevede elaborarea unui instrument in materie de testamente si succesiuni.
(5) Consiliul European, reunit la Bruxelles in perioada 4- 5 noiembrie 2004, a adoptat un nou program intitulat “Programul de la Haga: consolidarea libertatii, a securitatii si a justitiei in Uniunea Europeana” [4]. Respectivul program subliniaza necesitatea adoptarii unui instrument in materie de succesiuni privind, in special, chestiunea conflictului de legi, competenta, recunoasterea reciproca si executarea hotararilor in domeniul succesiunilor si un certificat european de mostenitor.
(6) Cu ocazia reuniunii sale de la Bruxelles din 10- 11 decembrie 2009, Consiliul European a adoptat un nou program multianual intitulat “Programul de la Stockholm – O Europa deschisa si sigura in serviciul cetatenilor si pentru protectia acestora” [5]. In programul respectiv, Consiliul European a considerat ca recunoasterea reciproca ar trebui extinsa la domenii care nu sunt inca incluse, dar care sunt esentiale pentru viata cotidiana, cum ar fi succesiunile si testamentele, tinand seama in egala masura de sistemele juridice ale statelor membre, inclusiv de ordinea publica si de traditiile nationale in acest domeniu.
(7) Functionarea corespunzatoare a pietei interne ar trebui facilitata prin eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor care se confrunta in prezent cu dificultati in exercitarea propriilor drepturi in contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate. In spatiul european de justitie, cetatenii trebuie sa isi poata organiza din timp succesiunea. Trebuie garantate intr-un mod eficient drepturile mostenitorilor si legatarilor, ale altor persoane apropiate defunctului, precum si ale creditorilor succesiunii.
(8) Pentru a atinge obiectivele respective, prezentul regulament ar trebui sa reuneasca dispozitii privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea — sau, dupa caz, acceptarea—, forta executorie si executarea hotararilor judecatoresti, a actelor autentice si a tranzactiilor judiciare si privind crearea unui certificat european de mostenitor.
(9) Domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui sa includa toate aspectele de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate, si anume la toate formele de transfer de bunuri, drepturi si obligatii din cauza de deces, fie ca este vorba de un act voluntar de transfer in temeiul unei dispozitii pentru cauza de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat.
(10) Prezentul regulament nu ar trebui sa se aplice aspectelor privind veniturile sau aspectelor administrative a caror natura tine de dreptul public. Prin urmare, legislatia nationala ar trebui sa stabileasca, de exemplu, modul de calcul si de plata a impozitelor si a celorlalte datorii care tin prin natura lor de dreptul public, fie ca este vorba de impozite datorate de decedat la data decesului sau de orice fel de taxe legate de succesiune de achitat din patrimoniul succesoral sau de catre beneficiari. Tot legislatia nationala ar trebui sa stabileasca daca transferul de bunuri din patrimoniul succesoral catre beneficiari in temeiul prezentului regulament sau inscrierea intr-un registru a unui bun din patrimoniul succesoral se face cu conditia achitarii unor taxe.
(11) Prezentul regulament nu ar trebui sa se aplice altor domenii de drept civil decat succesiunilor. Din motive de claritate, o serie de chestiuni care ar putea fi vazute ca avand o legatura cu materia succesiunilor ar trebui excluse in mod explicit din domeniul de aplicare a prezentului regulament.
(12) In mod corespunzator, prezentul regulament nu ar trebui sa se aplice aspectelor patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, inclusiv conventiilor matrimoniale, astfel cum sunt cunoscute in unele sisteme juridice, in masura in care astfel de regimuri nu au ca obiect chestiuni referitoare la succesiuni, si aspectelor patrimoniale ale relatiilor considerate ca avand efecte comparabile cu cele ale casatoriei. Autoritatile competente cu privire la o anumita succesiune in temeiul prezentului regulament ar trebui, totusi, in functie de situatie, sa ia in considerare solutionarea aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial sau ale unui regim patrimonial similar al defunctului la stabilirea patrimoniului succesoral al defunctului si a respectivelor cote-parti ale beneficiarilor.
(13) Din domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui, de asemenea, excluse chestiunile privind constituirea, administrarea si dizolvarea trusturilor. Acest lucru nu ar trebui inteles ca o excludere generala a trusturilor. In situatia in care un trust este constituit ca urmare a unui testament sau a unei legi cu privire la succesiunea ab intestat, legea aplicabila succesiunii in temeiul prezentului regulament ar trebui sa se aplice in ceea ce priveste devolutiunea succesorala si vocatia succesorala a beneficiarilor.
(14) Drepturile de proprietate si bunurile constituite sau transferate altfel decat prin succesiune, de exemplu prin liberalitati, ar trebui, de asemenea, sa fie excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Cu toate acestea, legea specificata in prezentul regulament drept lege aplicabila succesiunii este aceea care stabileste daca liberalitatile sau alte forme de dispozitii inter vivos avand ca efect constituirea unui drept real inaintea decesului ar trebui sa faca obiectul unui raport sau al unei reductiuni cu ocazia calcularii cotelor-parti din succesiune ale beneficiarilor, in conformitate cu legea aplicabila succesiunii.
(15) Prezentul regulament ar trebui sa permita constituirea sau transferul prin succesiune al unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile, astfel cum prevede legea aplicabila succesiunii. Totusi, regulamentul nu ar trebui sa aduca atingere numarului limitat (numerus clausus) al drepturilor reale cunoscute in dreptul national al anumitor state membre. Unui stat membru nu ar trebui sa i se solicite sa recunoasca un drept real referitor la bunuri situate in respectivul stat membru daca dreptul real in cauza este inexistent in dreptul sau.
(16) Totusi, pentru a permite beneficiarilor sa se bucure, intr-un alt stat membru, de drepturile care au fost create sau care le-au fost transferate prin succesiune, prezentul regulament ar trebui sa prevada adaptarea unui drept real necunoscut la cel mai apropiat drept real echivalent in temeiul legislatiei celuilalt stat membru. Atunci cand se procedeaza la o astfel de adaptare, ar trebui luate in considerare obiectivele si interesele urmarite de dreptul real specific si efectele produse de acesta. In vederea determinarii celui mai apropiat drept real echivalent in dreptul national, autoritatile sau persoanele competente din statul a carui lege s-a aplicat succesiunii pot fi contactate pentru informatii suplimentare asupra naturii si a efectelor dreptului respectiv. In acest scop, ar putea sa se utilizeze retelele existente in domeniul cooperarii judiciare in materie civila si comerciala, precum si orice alte mijloace disponibile care faciliteaza intelegerea legislatiei straine.
(17) Adaptarea drepturilor reale necunoscute, astfel cum este prevazuta in mod explicit in prezentul regulament, nu ar trebui sa excluda alte forme de adaptare in contextul aplicarii prezentului regulament.
(18) Cerintele privind inscrierea intr-un registru a unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Ar trebui deci ca legea statului membru in care este tinut registrul (pentru bunurile imobiliare, lex rei sitae) sa fie aceea care stabileste in ce conditii juridice si in ce mod trebuie efectuata inscrierea si care sunt autoritatile, cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii, responsabile de verificarea indeplinirii tuturor cerintelor si a faptului ca documentatia prezentata sau intocmita este suficienta sau contine informatiile necesare. In special, autoritatile pot verifica daca dreptul defunctului la bunurile succesorale mentionate in documentul prezentat spre inregistrare este un drept inscris ca atare in registru sau care este altfel dovedit in conformitate cu legea statului membru in care este tinut registrul. Pentru a evita duplicarea documentelor, autoritatile responsabile cu inregistrarea ar trebui sa accepte astfel de documente intocmite de catre autoritatile competente din alt stat membru, a caror circulatie este prevazuta in prezentul regulament. In special, certificatul european de mostenitor emis in temeiul prezentului regulament ar trebui sa constituie un document valabil pentru inregistrarea bunurilor succesorale intr-un registru al unui stat membru. Acest lucru nu ar trebui sa excluda posibilitatea ca autoritatile implicate in operatia de inregistrare sa-i ceara persoanei care solicita inscrierea sa furnizeze astfel de informatii sau documente suplimentare, necesare in temeiul legii statului membru in care este tinut registrul, de exemplu informatii sau documente referitoare la plata obligatiilor fiscale. Autoritatea competenta poate indica persoanei care solicita inscrierea cum sa furnizeze informatiile sau documentele lipsa.
(19) Efectele inscrierii unui drept intr-un registru ar trebui de asemenea excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Prin urmare, legea statului membru unde este tinut registrul ar trebui sa fie cea care determina daca inregistrarea are, de exemplu, efect declarativ sau constitutiv. Prin urmare, atunci cand, de exemplu, dobandirea unui drept asupra unor bunuri imobile determina inscrierea intr-un registru in temeiul legii statului membru pe teritoriul caruia este tinut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzactiilor juridice, momentul in care are loc dobandirea ar trebui sa faca obiectul legii respectivului stat membru.
(20) Prezentul regulament ar trebui sa respecte diferitele sisteme de abordare a materiei succesiunilor aplicate in statele membre. In sensul prezentului regulament, termenul de “instanta judecatoreasca” ar trebui, in consecinta, sa aiba un sens larg, pentru a include nu numai instante judecatoresti in adevaratul sens al cuvantului, care exercita atributii judiciare, ci si notari sau registre de publicitate imobiliara din unele state membre care, in anumite chestiuni de succesiuni, exercita atributii judiciare asemenea instantelor judecatoresti, precum si notari si profesionisti din domeniul juridic, care, in anumite state membre, exercita atributii judiciare intr-un anumit caz de succesiune prin delegarea de competente de catre o instanta judecatoreasca. Toate instantele judecatoresti, astfel cum sunt definite in prezentul regulament, ar trebui sa intre sub incidenta normelor in materie de competenta stabilite de prezentul regulament. In schimb, notiunea de “instanta judecatoreasca” nu ar trebui sa includa autoritatile extrajudiciare dintr-un stat membru, competente in materie de succesiuni in temeiul legislatiei nationale, cum ar fi notarii, care, in majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercita atributii judiciare.
(21) Prezentul regulament ar trebui sa permita tuturor notarilor care sunt competenti in materie de succesiuni in statele membre sa exercite astfel de competente. Daca notarii dintr-un anumit stat membru intra sau nu sub incidenta normelor in materie de competenta stabilite in prezentul regulament ar trebui sa depinda de intrarea sau nu a acestora sub incidenta definitiei notiunii de “instanta judecatoreasca” in sensul prezentului regulament.
(22) Actele emise de notari in materie de succesiuni in statele membre ar trebui sa circule in temeiul prezentului regulament. Atunci cand notarii exercita atributii judiciare, ei intra sub incidenta normelor in materie de competenta, iar hotararile pe care le pronunta ar trebui sa circule in conformitate cu dispozitiile privind recunoasterea, forta executorie si executarea hotararilor judecatoresti. Atunci cand notarii nu exercita atributii judiciare, ei nu intra sub incidenta normelor in materie de competenta, iar actele autentice pe care le emit ar trebui sa circule in conformitate cu dispozitiile privind actele autentice.
(23) Avand in vedere mobilitatea tot mai mare a cetatenilor si pentru a asigura administrarea corecta a justitiei in cadrul Uniunii si a asigura ca exista un factor de legatura real intre succesiune si statul membru in care se exercita competenta, prezentul regulament ar trebui sa prevada ca factorul general de legatura, in vederea stabilirii atat a instantei competente, cat si a legii aplicabile, ar trebui sa fie resedinta obisnuita a defunctului la data decesului. Pentru a stabili resedinta obisnuita, autoritatea care se ocupa de succesiune ar trebui sa efectueze o evaluare de ansamblu a circumstantelor vietii defunctului in cursul anilor anteriori decesului sau si la momentul decesului, luand in considerare toate elementele de fapt relevante, in special durata si regularitatea prezentei defunctului in statul vizat, precum si conditiile si motivele acestei prezente. Resedinta obisnuita astfel stabilita ar trebui sa demonstreze o legatura apropiata si stabila cu statul in chestiune, luand in considerare obiectivele specifice ale prezentului regulament.
(24) In anumite cazuri poate fi dificil de stabilit resedinta obisnuita a defunctului. Un astfel de caz poate aparea, in special, atunci cand defunctul a plecat din motive profesionale sau economice sa traiasca si sa lucreze intr-un alt stat, uneori pentru o perioada lunga, dar a mentinut o legatura stransa si stabila cu statul de origine. Intr-un astfel de caz, s-ar putea considera, in functie de circumstantele cazului, ca defunctul isi are inca resedinta obisnuita in statul sau de origine in care s-a aflat centrul de interes al familiei sale si si-a desfasurat viata sociala. Alte cazuri complexe pot aparea si atunci cand defunctul a trait alternativ in mai multe state sau a calatorit dintr-un stat in altul fara a se fi stabilit permanent intr-un anumit stat. In cazul in care defunctul era cetatean al unuia dintre statele respective sau isi avea toate bunurile principale in unul dintre acele state, cetatenia sa sau locul unde sunt situate bunurile sale ar putea constitui un factor special in evaluarea de ansamblu a tuturor circumstantelor de fapt.
(25) In ceea ce priveste stabilirea legii aplicabile succesiunii, autoritatea care se ocupa de succesiune poate, in cazuri exceptionale cand, de exemplu, defunctul s-a mutat in statul resedintei sale obisnuite destul de recent inainte de deces, iar toate circumstantele cazului indica faptul ca acesta avea in mod evident o legatura mai stransa cu un alt stat, sa ajunga la concluzia ca legea aplicabila succesiunii nu ar trebui sa fie legea statului in care defunctul isi avea resedinta obisnuita, ci mai degraba legea statului cu care defunctul avea in mod evident o legatura mai stransa. Totusi, nu ar trebui sa se recurga la utilizarea legaturii celei mai stranse in mod evident drept factor de legatura subsidiar ori de cate ori se dovedeste complicata stabilirea resedintei obisnuite a defunctului in momentul decesului.
(26) Nimic din prezentul regulament nu ar trebui sa impiedice o instanta judecatoreasca sa aplice mecanismele menite sa solutioneze ocolirea dispozitiilor legale, precum fraudarea legii in contextul dreptului international privat.
(27) Normele prezentului regulament sunt concepute astfel incat sa asigure faptul ca autoritatea care se ocupa de succesiune va aplica, in cele mai multe situatii, propria lege. In consecinta, prezentul regulament prevede o serie de mecanisme care sa fie activate atunci cand defunctul a ales ca succesiunea sa ii fie reglementata de legea unui stat membru a carui cetatenie o detinea.
(28) Un astfel de mecanism ar trebui sa le permita partilor sa incheie un acord de alegere a forului in favoarea instantelor judecatoresti ale statului membru pentru a carui lege s-a optat. Ar trebui sa se stabileasca de la caz la caz, in functie, in special, de chestiunea reglementata de acordul de alegere a forului, daca acordul ar trebui incheiat intre toate partile vizate de succesiune sau daca unele dintre acestea ar putea conveni sa aduca o chestiune specifica inaintea instantei judecatoresti alese intr-o situatie in care decizia adoptata de acea instanta judecatoreasca cu privire la chestiunea respectiva nu ar afecta drepturile celorlalte parti la succesiune.
(29) In cazul in care o instanta judecatoreasca s-a sesizat din oficiu intr-o cauza succesorala, astfel cum este cazul in anumite state membre, respectiva instanta ar trebui sa incheie procedurile daca partile convin sa solutioneze pe cale amiabila succesiunea printr-o tranzactie extrajudiciara in statul membru pentru a carui lege s-a optat. In cazul in care o instanta judecatoreasca nu se sesizeaza din oficiu intr-o cauza succesorala, prezentul regulament nu ar trebui sa impiedice partile sa solutioneze succesiunea pe cale amiabila printr-o tranzactie extrajudiciara, de exemplu o tranzactie in fata unui notar, intr-un stat membru ales de acestea, in cazul in care acest lucru este posibil in temeiul dreptului statului membru respectiv. Acest lucru ar trebui sa se aplice chiar daca legea aplicabila succesiunii nu face parte din legislatia statului respectiv.
(30) Pentru a asigura faptul ca instantele judecatoresti din toate statele membre pot, din aceleasi motive, sa isi exercite competenta cu privire la succesiunea persoanelor care nu isi au resedinta obisnuita intr-un stat membru la momentul decesului, prezentul regulament ar trebui sa enumere, in mod exhaustiv, in ordine ierarhica, motivele pentru care poate fi exercitata o astfel de competenta subsidiara.
(31) Pentru a se remedia in special situatiile de denegare de dreptate, in prezentul regulament ar trebui sa se prevada un forum necessitatis prin care se permite unei instante judecatoresti a unui stat membru, in cazuri exceptionale, sa se pronunte cu privire la o succesiune care prezinta o legatura stransa cu un stat tert. Un astfel de caz exceptional ar putea fi considerata situatia in care o actiune se dovedeste a fi imposibil de realizat in statul tert respectiv, de exemplu din cauza unui razboi civil, sau situatia in care, in mod rezonabil, nu se poate astepta ca un beneficiar sa initieze sau sa efectueze o actiune in acel stat. Cu toate acestea, competenta intemeiata pe forum necessitatis ar trebui sa fie exercitata doar in cazul in care cauza prezinta o legatura suficienta cu statul membru al instantei sesizate.
(32) Pentru a simplifica viata mostenitorilor si a legatarilor care isi au resedinta obisnuita intr-un alt stat membru decat acela in care se solutioneaza sau se va solutiona succesiunea, prezentul regulament ar trebui sa permita oricarei persoane indrituite in temeiul legii aplicabile succesiunii sa faca declaratii privind acceptarea succesiunii, a unui legat sau a unei rezerve succesorale sau renuntarea la acestea, sau privind limitarea raspunderii pentru datorii in cadrul succesiunii, sa faca astfel de declaratii sub forma prevazuta in legea statului membru in care isi are resedinta obisnuita in fata instantelor judecatoresti ale statului membru respectiv. Aceasta nu ar trebui sa excluda efectuarea de astfel de declaratii in fata altor autoritati din acel stat membru care sunt competente sa primeasca declaratii in temeiul dreptului national. Persoanele care aleg sa faca uz de posibilitatea de a face declaratii in statul membru al resedintei lor obisnuite ar trebui sa informeze, ele insele, instanta judecatoreasca sau autoritatea care se ocupa sau care se va ocupa cu succesiunea cu privire la existenta unor astfel de declaratii, in termenul stabilit de legea aplicabila succesiunii.
(33) Nu ar trebui sa fie posibil pentru o persoana care doreste sa isi limiteze raspunderea cu privire la datoriile succesiunii sa faca acest lucru printr-o simpla declaratie in acest sens, in fata instantelor sau a altor autoritati competente din statul membru in care isi are resedinta obisnuita, in situatia in care legea aplicabila succesiunii o obliga sa initieze o procedura judiciara specifica in fata instantei judecatoresti competente, de exemplu proceduri privind inventarierea. O declaratie facuta in astfel de conditii de catre o persoana in statul membru in care isi are resedinta obisnuita, sub forma prevazuta de legislatia statului membru respectiv, nu ar trebui, prin urmare, sa fie considerata ca indeplinind conditiile de forma in sensul prezentului regulament. De asemenea, nici actele de sesizare a instantei nu ar trebui sa fie considerate declaratii in sensul prezentului regulament.
(34) In interesul functionarii armonioase a justitiei, ar trebui evitata pronuntarea de hotarari contradictorii in state membre diferite. In acest scop, prezentul regulament ar trebui sa prevada norme generale de procedura similare celor proprii altor instrumente ale Uniunii din domeniul cooperarii judiciare in materie civila.
(35) O astfel de norma procedurala este norma privind litispendenta care va fi aplicata daca aceeasi cauza succesorala este introdusa la diferite instante judecatoresti din diferite state membre. Prin norma respectiva se va stabili care instanta judecatoreasca ar trebui sa continue solutionarea cauzei succesorale.
(36) Dat fiind faptul ca in unele state membre chestiunile referitoare la succesiuni ar putea fi de competenta unor autoritati nejudiciare, precum notarii, carora nu li se aplica normele privind competenta in temeiul prezentului regulament, nu se poate exclude eventualitatea ca in diferite state membre se fie initiate, in paralel, o tranzactie extrajudiciara si proceduri in instanta referitoare la aceeasi succesiune sau doua tranzactii extrajudiciare privind aceeasi succesiune. Intr-o astfel de situatie, in momentul in care iau cunostinta de desfasurarea unor proceduri paralele, partile implicate ar trebui sa convina cu privire la modul in care ar trebui sa actioneze. Daca acestea nu pot sa ajunga la un acord, succesiunea ar trebui sa fie de competenta si ar trebui solutionata de instantele judecatoresti competente in temeiul prezentului regulament.
(37) Pentru a permite cetatenilor sa profite, in conditii de securitate juridica, de avantajele oferite de piata interna, prezentul regulament ar trebui sa le permita cunoasterea din timp a legii aplicabile succesiunii lor. Ar trebui introduse norme armonizate privind conflictele de legi, pentru evitarea rezultatelor contradictorii. Regula principala ar trebui sa asigure ca succesiunea este reglementata de o lege previzibila, cu care succesiunea are legaturi stranse. Din motive de securitate juridica si pentru a evita fragmentarea succesiunii, acea lege ar trebui sa reglementeze succesiunea in ansamblul sau, adica totalitatea bunurilor care fac parte din patrimonul succesoral, indiferent de natura acestora si indiferent daca ele sunt situate intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert.
(38) Prezentul regulament ar trebui sa permita cetatenilor sa isi organizeze din timp succesiunea, alegand legea aplicabila succesiunii lor. Aceasta alegere ar trebui limitata la legea unui stat a carui cetatenie o detin, pentru a asigura o legatura intre defunct si legea aleasa si pentru a evita ca o lege sa fie aleasa cu intentia de a insela asteptarile legitime ale persoanelor care au dreptul la o cota-parte.
(39) Alegerea legii ar trebui facuta in mod expres, printr-o declaratie sub forma unei dispozitii pentru cauza de moarte, sau ar trebui demonstrata prin clauzele unei astfel de dispozitii. Alegerea unei legi ar putea fi considerata ca fiind demonstrata printr-o dispozitie pentru cauza de moarte in situatia in care, de exemplu, defunctul a facut trimitere in cuprinsul dispozitiei sale la prevederi specifice din legea statului a carui cetatenie o detine sau in situatia in care a mentionat in alt fel respectiva lege.
(40) In temeiul prezentului regulament, o alegere a legii ar trebui sa fie valabila chiar daca legea aleasa nu prevede posibilitatea alegerii legii in materie de succesiuni. Totusi, ar trebui ca legea aleasa sa fie cea care determina conditiile de fond ale actului prin care se face alegerea, adica daca se poate considera ca persoana care face alegerea a inteles si a consimtit cu privire la ceea ce facea. Acelasi lucru ar trebui sa fie valabil si in ceea ce priveste actul de modificare sau de revocare a alegerii legii.
(41) In sensul aplicarii prezentului regulament, stabilirea cetateniei sau a cetateniilor multiple ale unei persoane ar trebui solutionata ca o chestiune preliminara. Chestiunea considerarii unei persoane ca cetatean al unui stat nu se incadreaza in domeniul de aplicare a prezentului regulament si este reglementata de legislatia nationala, inclusiv, dupa caz, de conventiile internationale, cu respectarea deplina a principiilor generale ale Uniunii Europene.
(42) Legea stabilita drept lege aplicabila succesiunii ar trebui sa reglementeze succesiunea de la deschiderea acesteia pana la transferul proprietatii asupra bunurilor care fac parte din patrimoniul succesoral catre beneficiari, astfel cum stabileste legea respectiva. Legea ar trebui sa includa chestiuni referitoare la administrarea patrimoniului succesoral si la raspunderea pentru datorii in cadrul succesiunii. Plata datoriilor in cadrul succesiunii poate include luarea in considerare a rangului specific al creditorilor, indeosebi in functie de legea aplicabila succesiunii.
(43) Normele in materie de jurisdictie stabilite prin prezentul regulament ar putea, in anumite cazuri, sa conduca la o situatie in care instanta, competenta sa se pronunte intr-o succesiune, nu va aplica propria sa legislatie. Atunci cand o astfel de situatie survine intr-un stat membru a carui legislatie prevede numirea obligatorie a unui administrator al patrimoniului succesoral, prezentul regulament ar trebui sa permita instantei respectivului stat membru ca, atunci cand este sesizata, sa numeasca unul sau mai multi astfel de administratori in conformitate cu legislatia proprie. Toate acestea nu ar trebui sa aduca atingere niciunei alegeri facute de parti pentru solutionarea pe cale amiabila a succesiunii printr-o tranzactie extrajudiciara intr-un alt stat membru a carui legislatie prevede o astfel de posibilitate. Pentru a asigura coordonarea lipsita de dificultati intre legea aplicabila succesiunii si legea statului membru in care se afla instanta care numeste administratorii, instanta ar trebui sa numeasca persoana care ar fi indrituita (persoanele indrituite) sa administreze patrimoniul succesoral, cum ar fi, de exemplu, executorul testamentului defunctului ori insisi mostenitorii sau, daca legea aplicabila succesiunii o impune, un administrator tert, in conformitate cu legea aplicabila succesiunii. In cazuri specifice, in care legislatia proprie o reclama, instantele pot numi ca administrator o parte terta, chiar daca o astfel de numire nu este prevazuta de legea aplicabila succesiunii. In cazul in care defunctul a numit un executor testamentar, persoana respectiva nu poate fi lipsita de puterile sale decat daca legea aplicabila succesiunii permite terminarea mandatului sau.
(44) Puterile exercitate de administratorii numiti in statele membre de instanta sesizata ar trebui sa fie puterile de administrare pe care le pot exercita in conformitate cu legea aplicabila succesiunii. Astfel, daca, de exemplu, mostenitorul este numit ca administrator, acesta ar trebui sa dispuna de puterile de administrare a patrimoniului succesoral la care un mostenitor ar fi indrituit in conformitate cu acea lege. Atunci cand puterile de administrare care pot fi exercitate in conformitate cu legea aplicabila succesiunii nu sunt suficiente pentru a prezerva bunurile din patrimoniul succesoral sau pentru a proteja drepturile creditorilor sau pe acelea ale altor persoane care au garantat datoriile defunctului, administratorul (administratorii) numit (numiti) in statul membru in care se afla instanta sesizata poate (pot) administra, pe baza reziduala, puteri de administrare in acest scop prevazute in legea acelui stat membru. Printre aceste competente reziduale se pot numara, de exemplu, intocmirea unei liste a bunurilor si datoriilor succesiunii, informarea creditorilor cu privire la deschiderea succesiunii si invitatia adresata acestora de a-si face cunoscute pretentiile, precum si luarea oricaror masuri temporare, inclusiv de protectie, destinate sa prezerve bunurile din patrimoniul succesoral. Actele asumate de administrator in temeiul competentelor sale reziduale ar trebui sa respecte legea aplicabila succesiunii in ceea ce priveste transferul de proprietate asupra bunurilor succesorale, inclusiv orice tranzactie incheiata de beneficiari inainte de numirea administratorului, raspunderea in ceea ce priveste datoriile succesorale si drepturile beneficiarilor, inclusiv, atunci cand este cazul, dreptul de a accepta sau de a renunta la succesiune. Aceste acte ar putea, de exemplu, atrage dupa ele numai instrainarea bunurilor sau plata datoriilor, in cazul in care legea aplicabila succesiuni o permite. Atunci cand, in conformitate cu legea aplicabila succesiunii, numirea unui administrator tert modifica raspunderea mostenitorilor, aceste modificari in materie de raspundere ar trebui respectate.
(45) Prezentul regulament nu ar trebui sa excluda posibilitatea ca creditorii, de exemplu prin intermediul unui reprezentant, sa indeplineasca actiunile suplimentare prevazute de legislatia nationala, daca este cazul, in concordanta cu instrumentele relevante ale Uniunii, pentru salvgardarea drepturilor lor.
(46) Prezentul regulament ar trebui sa permita ca potentialii creditori din alte state membre in care sunt situate bunurile sa fie informati in legatura cu deschiderea succesiunii. Pentru aplicarea prezentului regulament, ar trebui, prin urmare, sa se ia in considerare posibilitatea instituirii unui mecanism, dupa caz, prin intermediul portalului e-justitie, pentru a le permite creditorilor potentiali din alte state membre sa acceseze informatiile pertinente, astfel incat sa-si faca cunoscute pretentiile.
(47) Legea aplicabila succesiunii ar trebui sa determine care sunt beneficiarii in orice caz de succesiune. In temeiul celor mai multe legi, termenul “beneficiari” s-ar referi la mostenitori si legatari, precum si la persoane care au dreptul la o rezerva succesorala, desi, de exemplu, situatia juridica a legatarilor nu este aceeasi in temeiul tuturor sistemelor de drept. In temeiul anumitor sisteme de legi, legatarul poate primi o cota-parte directa din patrimoniul succesoral, in timp ce, in temeiul altora, legatarul poate dobandi numai o creanta fata de mostenitori.
(48) Pentru a asigura securitatea juridica pentru persoanele care doresc sa isi planifice succesiunea din timp, prezentul regulament ar trebui sa prevada o norma specifica privind conflictul de legi referitoare la admisibilitatea si conditiile de fond ale dispozitiilor pentru cauza de moarte. Pentru a asigura aplicarea uniforma a respectivei norme, prezentul regulament ar trebui sa enumere elementele care ar trebui sa fie considerate drept elemente care se refera la conditiile de fond. Examinarea conditiilor de fond ale unei dispozitii pentru cauza de moarte poate duce la concluzia ca dispozitia respectiva nu exista din punct de vedere juridic.
(49) Un pact asupra unei succesiuni viitoare reprezinta un tip de dispozitie pentru cauza de moarte ale carui admisibilitate si acceptare variaza intre statele membre. Pentru a facilita acceptarea in statele membre a drepturilor succesorale dobandite ca rezultat al unui pact asupra unei succesiuni viitoare, in prezentul regulament ar trebui sa se precizeze care lege va reglementa admisibilitatea acestui tip de pact, conditiile de fond si caracterul obligatoriu intre parti, inclusiv conditiile pentru desfacerea sa.
(50) Legea care, in temeiul prezentului regulament, va reglementa admisibilitatea si conditiile de fond ale unei dispozitii pentru cauza de moarte si, in ceea ce priveste pactele asupra unei succesiuni viitoare, caracterul obligatoriu intre parti al unui asemenea pact nu ar trebui sa aduca atingere drepturilor niciunei persoane care, in temeiul legii aplicabile succesiunii, are dreptul la o rezerva succesorala sau un alt drept pe care nu il poate pierde din cauza persoanei al carei patrimoniu succesoral este vizat.
(51) Acolo unde, in prezentul regulament, se face trimitere la legea care s-ar fi aplicat succesiunii persoanei care a intocmit o dispozitie pentru cauza de moarte daca aceasta ar fi decedat in ziua intocmirii, modificarii sau, respectiv, a revocarii dispozitiei, o astfel de trimitere ar trebui inteleasa ca trimitere fie la legea statului in care isi avea resedinta obisnuita persoana respectiva in ziua respectiva, fie la legea statului a carui cetatenie o detinea in ziua respectiva, daca a facut o alegere a legii in temeiul prezentului regulament.
(52) Prezentul regulament ar trebui sa reglementeze conditiile de forma ale tuturor dispozitiilor pentru cauza de moarte intocmite in forma scrisa prin normele care respecta prevederile Conventiei de la Haga din 5 octombrie 1961 privind conflictele de legi referitoare la forma dispozitiilor testamentare. Atunci cand stabileste daca o anumita dispozitie pentru cauza de moarte indeplineste conditiile de forma in temeiul prezentului regulament, autoritatea competenta nu ar trebui sa tina seama de crearea frauduloasa a unui element international pentru eludarea normelor privind conditiile de forma.
(53) In sensul prezentului regulament, ar trebui sa se considere ca orice dispozitie de drept care limiteaza formele permise de dispozitii pentru cauza de moarte prin trimitere la anumite caracteristici personale ale persoanei care a intocmit dispozitia, precum varsta, apartine chestiunilor de forma. Acest lucru nu ar trebui interpretat ca insemnand ca legea aplicabila conditiilor de forma ale unei dispozitii pentru cauza de moarte in temeiul prezentului regulament ar trebui sa stabileasca daca un minor are capacitatea de a intocmi o dispozitie pentru cauza de moarte sau nu. Respectiva lege ar trebui sa stabileasca numai daca un aspect personal, precum acela al minoratului, ar trebui sa impiedice o persoana sa intocmeasca o dispozitie pentru cauza de moarte intr-o anumita forma.
(54) Din motive economice, familiale sau sociale, anumite bunuri imobile, anumite intreprinderi si alte categorii speciale de bunuri fac obiectul unor norme speciale in statul membru in care sunt situate; aceste norme speciale stabilesc restrictii privind succesiunile sau care afecteaza succesiunile, in ceea ce priveste acele bunuri. Prezentul regulament ar trebui sa asigure aplicarea acestui tip de norme speciale. Totusi, aceasta exceptie in aplicarea legii aplicabile succesiunii necesita o interpretare stricta, pentru a pastra compatibilitatea cu obiectivul general al prezentului regulament. In consecinta, nici normele care reglementeaza conflictul de legi care supun bunurile imobile unei legi diferite de cea aplicabila bunurilor mobile, nici dispozitiile care prevad o rezerva succesorala mai mare decat cea prevazuta in legea aplicabila succesiunii in temeiul prezentului regulament nu pot fi considerate drept norme speciale instituind restrictii privind succesiunile sau care afecteaza succesiunile in ceea ce priveste anumite bunuri.
(55) Pentru a asigura rezolvarea uniforma a unei situatii in care nu este sigur in ce ordine au decedat doua sau mai multe persoane a caror succesiune ar fi reglementata de legi diferite, prezentul regulament ar trebui sa prevada o norma prin care sa se stabileasca faptul ca niciunul dintre defuncti nu ar trebui sa aiba niciun fel de drepturi succesorale fata de celalalt sau de ceilalti.
(56) In unele situatii, o succesiune poate fi vacanta. Pentru astfel de situatii, in legi diferite exista prevederi diferite. In temeiul unor legi, statul va putea sa revendice succesiunea vacanta in calitate de mostenitor, indiferent de locul in care sunt situate bunurile. In temeiul altor legi, statul va putea sa intre numai in posesia bunurilor situate pe propriul teritoriu. In consecinta, prezentul regulament ar trebui sa contina o norma prin care sa se stabileasca ca aplicarea normei aplicabile succesiunii nu ar trebui sa impiedice un stat membru sa dobandeasca proprietatea asupra bunurilor situate pe teritoriul sau, in temeiul legii sale. Cu toate acestea, pentru a asigura faptul ca aceasta norma nu este in detrimentul creditorilor succesiunii, ar trebui adaugata o clauza conditionala conform careia creditorii succesiunii ar putea sa solicite satisfacerea creantelor lor din intregul patrimoniu succesoral, indiferent de locul unde sunt situate bunurile care constituie acest patrimoniu succesoral.
(57) Normele privind conflictul de legi prevazute in prezentul regulament pot duce la aplicarea legii unui stat tert. In astfel de cazuri, ar trebui sa se tina seama de normele de drept international privat din legislatia statului respectiv. In cazul in care respectivele norme prevad fie retrimiterea la legea unui stat membru, fie retrimiterea la legea unui stat tert care ar aplica succesiunii propria lege, o astfel de retrimitere ar trebui acceptata pentru a asigura coerenta la nivel international. Totusi, retrimiterea ar trebui sa fie exclusa in situatiile in care defunctul a ales legea unui stat tert.
(58) In circumstante exceptionale, consideratii de interes public ar trebui sa dea instantelor judecatoresti si altor autoritati competente in materie de succesiuni din statele membre posibilitatea de a nu tine seama de anumite dispozitii din legea straina atunci cand, intr-un anumit caz, aplicarea unor astfel de prevederi ar fi vadit incompatibila cu ordinea publica a statului membru in cauza. Cu toate acestea, instantele sau celelalte autoritati competente nu ar trebui sa poata aplica exceptia de ordine publica pentru a lasa deoparte legea unui alt stat membru sau pentru a refuza sa recunoasca — sau, daca este cazul, sa accepte— sau sa execute o hotarare, un act autentic sau o tranzactie judiciara dintr-un alt stat membru, daca in felul acesta ar incalca dispozitiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in special articolul 21, care interzice toate formele de discriminare.
(59) Avand in vedere obiectivul sau general, care este recunoasterea reciproca a hotararilor pronuntate in statele membre in materie de succesiuni, indiferent daca astfel de hotarari au fost pronuntate in cadrul unor proceduri contencioase sau al unor proceduri necontencioase, prezentul regulament ar trebui sa stabileasca norme cu privire la recunoasterea, forta executorie si executarea hotararilor judecatoresti similare celor ale altor instrumente ale Uniunii in domeniul cooperarii judiciare in materie civila.
(60) Pentru a se tine seama de diferitele modalitati de solutionare a aspectelor legate de succesiune in statele membre, prezentul regulament ar trebui sa asigure recunoasterea si executarea, in toate statele membre, a actelor autentice in materie de succesiuni.
(61) Actele autentice ar trebui sa aiba aceleasi efecte probatorii in alt stat membru pe care le au in statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate. Atunci cand se stabilesc efectele probatorii sau efectele cele mai apropiate ale unui anumit act autentic intr-un alt stat membru, ar trebui sa se faca trimitere la natura si amploarea efectelor probatorii ale actului autentic in statul membru de origine. In consecinta, legea statului membru de origine va fi cea care va stabili ce efecte probatorii ar trebui sa aiba un anumit act autentic intr-un alt stat membru.
(62) “Caracterul autentic” al unui act autentic ar trebui sa fie un concept autonom care sa se refere la elemente cum ar fi autenticitatea actului, cerintele de forma ale actului, competentele autoritatii care intocmeste actul si procedura utilizata pentru intocmirea actului. Acesta ar trebui sa priveasca, de asemenea, elementele de fapt inscrise in actul autentic de autoritatea implicata, precum faptul ca partile indicate s-au infatisat la data indicata in fata autoritatii respective si ca acestea au facut declaratiile indicate. Partea care doreste sa conteste caracterul autentic al unui act autentic ar trebui sa faca acest lucru in fata instantei judecatoresti competente in statul membru de origine al actului autentic in temeiul dreptului statului membru respectiv.
(63) Sintagma “actele juridice sau rapoartele juridice inregistrate de un act autentic” ar trebui interpretata ca o trimitere la continutul pe fond inregistrat in actul autentic. Actele juridice inregistrate intr-un act autentic ar putea fi, de exemplu, acordul dintre parti privind partajul succesoral sau repartizarea succesiunii, un testament, un pact asupra unei succesiuni viitoare sau o alta declaratie de intentie. Rapoartele juridice ar putea fi, de exemplu, vocatia succesorala a mostenitorilor sau a altor beneficiari, in functie de legea aplicabila succesiunii, stabilirea cotelor-parti respective ale acestora si a existentei unei rezerve succesorale sau orice alt element stabilit in temeiul legii aplicabile succesiunii. O parte care doreste sa conteste actele juridice sau rapoartele juridice inregistrate intr-un act autentic ar trebui sa faca acest lucru in fata instantelor judecatoresti competente in temeiul prezentului regulament, care ar trebui sa solutioneze contestarea in temeiul legii aplicabile succesiunii.
(64) Daca o chestiune legata de actele juridice sau rapoartele juridice inregistrate intr-un act autentic este invocata pe cale accesorie inaintea unei instante judecatoresti a unui stat membru, instanta judecatoreasca respectiva ar trebui sa fie competenta in materie.
(65) Un act autentic care este contestat nu ar trebui sa produca efecte probatorii intr-un stat membru, altul decat statul membru de origine, atat timp cat actiunea de contestare se afla pe rol. Daca actiunea de contestare se refera numai la o chestiune specifica cu privire la actele juridice sau rapoartele juridice inregistrate intr-un act autentic, actul autentic contestat nu ar trebui sa aiba efecte probatorii, in ceea ce priveste chestiunea contestata, intr-un stat membru, altul decat statul membru de origine, atat timp cat actiunea de contestare se afla pe rol. Un act autentic care, ca urmare a unei contestatii, este declarat nul ar trebui sa inceteze sa mai produca efecte probatorii.
(66) O autoritate careia, pentru aplicarea prezentului regulament, i s-ar prezenta doua acte autentice incompatibile ar trebui sa evalueze daca ar trebui sa se acorde prioritate unuia dintre actele autentice si caruia dintre acestea ar trebui sa i se acorde prioritate, luand in considerare circumstantele cazului particular. In cazul in care, din aceste circumstante, nu reiese clar daca ar trebui sa se acorde prioritate unuia dintre actele autentice si caruia dintre acestea ar trebui sa i se acorde prioritate, instantele judecatoresti competente in temeiul prezentului regulament ar trebui sa solutioneze chestiunea sau, in cazul in care chestiunea este invocata pe cale accesorie in cursul actiunii, instanta sesizata ar trebui sa solutioneze chestiunea. In cazul unei incompatibilitati intre un act autentic si o hotarare, ar trebui sa se ia in considerare motivele de nerecunoastere a hotararilor in temeiul prezentului regulament.
(67) Pentru ca o succesiune cu elemente de extraneitate in Uniune sa fie solutionata intr-o maniera rapida, simpla si eficace, mostenitorii, legatarii, executorii testamentari sau administratorii patrimoniului succesoral ar trebui sa isi poata dovedi cu usurinta statutul si/sau drepturile si competentele intr-un alt stat membru, de exemplu intr-un stat membru unde se situeaza bunurile succesorale. Pentru a le permite aceasta, prezentul regulament ar trebui sa prevada crearea unui certificat uniform, certificatul european de mostenitor (denumit in continuare “certificatul”), care sa fie emis pentru a fi utilizat in alt stat membru. Pentru a respecta principiul subsidiaritatii, certificatul nu ar trebui sa inlocuiasca documentele interne care pot exista in scopuri similare in statele membre.
(68) Autoritatea care emite certificatul ar trebui sa aiba in vedere formalitatile necesare pentru inregistrarea bunurilor imobiliare in statul membru in care este tinut registrul. In acest scop, prezentul regulament ar trebui sa prevada un schimb de informatii cu privire la aceste formalitati intre statele membre.
(69) Utilizarea certificatului nu ar trebui sa fie obligatorie. Aceasta inseamna ca persoanele in masura sa solicite un certificat nu ar trebui sa aiba obligatia sa faca acest lucru, dar ar trebui sa aiba libertatea sa foloseasca celelalte instrumente disponibile in temeiul prezentului regulament (hotarari, acte autentice si tranzactii judiciare). Cu toate acestea, nicio autoritate sau persoana careia i se prezinta un certificat emis intr-un alt stat membru nu ar trebui sa poata solicita sa i se prezinte, in locul certificatului, o hotarare, un act autentic sau o tranzactie judiciara.
(70) Certificatul ar trebui sa fie emis in statul membru ale carui instante judecatoresti sunt competente in temeiul prezentului regulament. Fiecare stat membru ar trebui sa stabileasca in legislatia interna ce autoritati ar trebui sa fie competente sa elibereze certificatul, si anume instantele judecatoresti, astfel cum sunt definite in sensul prezentului regulament, sau alte autoritati competente in materie de succesiuni, de exemplu, notarii. De asemenea, ar trebui ca fiecare stat membru sa stabileasca in legislatia sa interna daca autoritatea emitenta poate implica alte organisme competente in procesul de emitere, de exemplu organisme competente sa primeasca declaratii solemne in loc de juramant. Statele membre ar trebui sa comunice Comisiei informatiile relevante cu privire la autoritatile emitente, pentru ca aceste informatii sa poata fi puse la dispozitia publicului.
(71) Certificatul ar trebui sa produca aceleasi efecte in toate statele membre. Certificatul nu ar trebui sa aiba forta executorie in sine, ci efect probatoriu, si ar trebui sa se considere ca certificatul dovedeste in mod fidel elementele stabilite in temeiul legii aplicabile succesiunii sau in temeiul oricarei alte legi aplicabile elementelor specifice, precum conditiile de fond ale dispozitiei pentru cauza de moarte. Efectele probatorii ale certificatului nu ar trebui sa fie extinse la elemente care nu sunt reglementate prin prezentul regulament, cum ar fi, de exemplu, problema filiatiei sau, in cazul unui anumit bun, aceea de a stabili daca acesta a apartinut sau nu defunctului. Orice persoana care face plati sau care transmite bunuri succesorale unei persoane indicate in certificat ca avand dreptul sa accepte astfel de plati sau bunuri in calitate de mostenitor sau de legatar ar trebui sa beneficieze de o protectie adecvata daca actioneaza cu buna-credinta, pe baza exactitatii informatiilor atestate in certificat. Aceeasi protectie ar trebui garantata oricarei persoane care, pe baza exactitatii informatiilor atestate in certificat, cumpara sau primeste bunuri succesorale de la o persoana indicata in certificat ca avand dreptul sa dispuna de astfel de bunuri. Protectia ar trebui asigurata daca sunt prezentate copii certificate inca valabile. Daca dobandirea unor astfel de bunuri de catre o persoana terta are sau nu efect este o chestiune ce nu ar trebui sa fie stabilita prin prezentul regulament.
(72) Autoritatea competenta ar trebui sa emita certificatul la cerere. Certificatul in original ar trebui sa ramana la autoritatea emitenta, care ar trebui sa elibereze solicitantului si oricarei persoane care dovedeste ca are un interes legitim una sau mai multe copii certificate ale certificatului. Aceasta nu ar trebui sa impiedice un stat membru, in conformitate cu normele sale nationale privind accesul publicului la documente, sa permita difuzarea unor copii ale certificatului catre persoane apartinand publicului. Prezentul regulament ar trebui sa prevada o cale de atac impotriva hotararilor autoritatii emitente, inclusiv a hotararilor prin care se respinge eliberarea unui certificat. Atunci cand certificatul este rectificat, modificat sau retras, autoritatea emitenta ar trebui sa informeze persoanele carora le-au fost eliberate copii certificate, astfel incat sa se evite utilizarea abuziva a acestora.
(73) Respectarea angajamentelor internationale pe care statele membre si le-au asumat impune ca prezentul regulament sa nu aduca atingere aplicarii conventiilor internationale la care unul sau mai multe state membre sunt parti la data adoptarii prezentului regulament. In special, statele membre care sunt parti contractante la Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961 privind conflictele de legi in materia conditiilor de forma ale dispozitiilor testamentare ar trebui sa poata aplica in continuare dispozitiile respectivei conventii in locul dispozitiilor prezentului regulament in ceea ce priveste conditiile de forma ale testamentelor si ale testamentelor conjunctive. Coerenta cu obiectivele generale ale prezentului regulament impune totusi ca prezentul regulament sa prevaleze intre statele membre asupra conventiilor incheiate exclusiv intre doua sau mai multe state membre, in masura in care aceste conventii vizeaza aspecte reglementate de prezentul regulament.
(74) Prezentul regulament nu ar trebui sa impiedice statele membre care sunt parti la Conventia din 19 noiembrie 1934 incheiata intre Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia continand dispozitii de drept international privat cu privire la succesiuni, testamente si administrarea succesiunii, astfel cum a fost modificata prin acordul interguvernamental dintre statele parti la conventie, sa aplice in continuare anumite dispozitii ale conventiei respective.
(75) Pentru a facilita aplicarea prezentului regulament, este oportun sa se prevada obligatia statelor membre de a comunica anumite informatii privind propriile legislatii si proceduri referitoare la succesiuni in cadrul Retelei Judiciare Europene in materie civila si comerciala, infiintata prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului [6]. Pentru a permite publicarea la timp in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a tuturor informatiilor relevante pentru aplicarea practica a prezentului regulament, statele membre ar trebui, de asemenea, sa comunice Comisiei aceste informatii inainte de data aplicarii prezentului regulament.
(76) Tot pentru a facilita aplicarea prezentului regulament si pentru a permite utilizarea tehnologiilor moderne de comunicare, ar trebui prevazute formulare standard pentru atestate in ceea ce priveste cererea de incuviintare a executarii unei hotarari, a unui act autentic sau a unei tranzactii judiciare si pentru cererea de certificat european de mostenitor, precum si pentru certificatul propriu-zis.
(77) Pentru calcularea perioadelor si termenelor stabilite prin prezentul regulament ar trebui sa se aplice dispozitiile Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea normelor aplicabile perioadelor, datelor si termenelor [7].
(78) Pentru a asigura conditii uniforme de punere in aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui sa i se confere competente de executare in ceea ce priveste crearea si modificarea ulterioara a atestatelor si formularelor referitoare la incuviintarea executarii hotararilor judecatoresti, la tranzactiile judiciare, la actele autentice si la certificatul european de mostenitor. Aceste competente ar trebui exercitate in conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor si principiilor generale privind mecanismele de control de catre statele membre al exercitarii competentelor de executare de catre Comisie [8].
(79) Ar trebui sa se foloseasca procedura de consultare pentru adoptarea actelor de punere in aplicare privind stabilirea si modificarea ulterioara a atestatelor si a formularelor prevazute in prezentul regulament, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(80) Deoarece obiectivele prezentului regulament, si anume libera circulatie a persoanelor, posibilitatea ca cetatenii europeni sa isi organizeze din timp succesiunea intr-un context UE si protectia drepturilor mostenitorilor si legatarilor, ale altor persoane apropiate defunctului, precum si ale creditorilor succesiunii, nu pot fi indeplinite suficient de catre statele membre si, avand in vedere amploarea si efectele prezentului regulament, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este prevazut la articolul mentionat, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(81) Prezentul regulament respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezentul regulament trebuie aplicat de instantele judecatoresti si de alte autoritati competente ale statelor membre respectand aceste drepturi si principii.
(82) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul nr. 21 privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei cu privire la spatiul de libertate, securitate si justitie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, aceste state membre nu participa la adoptarea prezentului regulament, nu au obligatii in temeiul acestuia si nu fac obiectul aplicarii sale. Toate acestea nu aduc atingere posibilitatii ca Regatul Unit si Irlanda sa isi notifice intentia de a accepta prezentul regulament dupa adoptare, in conformitate cu articolul 4 din protocolul mentionat anterior.
(83) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul nr. 22 privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentului regulament, nu are obligatii in temeiul acestuia si nu face obiectul aplicarii sale,
ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DOMENIUL DE APLICARE SI DEFINITII
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplica succesiunilor privind patrimoniile persoanelor decedate. Regulamentul nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa.
(2) Sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament:
(a) statutul persoanelor fizice, precum si relatiile de familie si relatiile care, in conformitate cu legea care le este aplicabila, sunt considerate ca avand efecte comparabile;
(b) capacitatea juridica a persoanelor fizice, fara a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) litera (c) si articolului 26;
(c) chestiunile referitoare la disparitia, absenta sau moartea prezumata a unei persoane fizice;
(d) chestiunile legate de aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale si de aspectele patrimoniale ale relatiilor care sunt considerate, in conformitate cu legea care le este aplicabila, ca avand efecte comparabile cu cele ale casatoriei;
(e) obligatiile de intretinere, altele decat cele pentru cauza de moarte;
(f) conditiile de forma ale dispozitiilor privind aspecte patrimoniale pentru cauza de moarte intocmite in forma verbala;
(g) drepturile de proprietate si bunurile constituite sau transferate altfel decat prin succesiune, de exemplu prin liberalitati, prin proprietatea comuna careia i se aplica dreptul partenerului supravietuitor, prin planurile de pensii, prin contractele de asigurare si acordurile similare, fara a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) litera (i);
(h) chestiunile reglementate de dreptul societatilor comerciale si al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu, cum ar fi clauzele incluse in actele constitutive si in statutele societatilor comerciale si al altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu, care stabilesc ce anume se va intampla cu actiunile in cazul decesului membrilor acestora;
(i) dizolvarea, expirarea duratei si fuzionarea societatilor comerciale si a altor organisme, constituite ca persoane juridice sau nu;
(j) constituirea, administrarea si dizolvarea trusturilor;
(k) natura drepturilor reale; si
(l) orice inscriere intr-un registru al drepturilor de proprietate asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerintele legale pentru o astfel de inscriere, precum si efectele inregistrarii sau ale lipsei inregistrarii unor astfel de drepturi intr-un registru.
Articolul 2
Competentele in materie de succesiuni in cadrul statelor membre
Prezentul regulament nu aduce atingere competentei autoritatilor statelor membre in materie succesorala.
Articolul 3
Definitii
(1) In sensul prezentului regulament:
(a) “succesiune” inseamna succesiunea privind patrimoniul unei persoane decedate si acopera orice forma de transfer de bunuri, drepturi si obligatii pentru cauza de moarte, fie ca este vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispozitii pentru cauza de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat;
(b) “pact asupra unei succesiuni viitoare” inseamna un acord, inclusiv un acord rezultat din testamente reciproce, care creeaza, modifica sau inceteaza, cu sau fara contraprestatie, drepturi asupra patrimoniului sau patrimoniilor viitoare ale uneia sau mai multor persoane care sunt parti la acord;
(c) “testament conjunctiv” inseamna un testament intocmit de doua sau mai multe persoane intr-un singur act;
(d) “dispozitie pentru cauza de moarte” inseamna un testament, un testament conjunctiv sau un pact asupra unei succesiuni viitoare;
(e) “stat membru de origine” inseamna statul membru in care a fost pronuntata hotararea, a fost aprobata sau incheiata tranzactia judiciara ori a fost intocmit actul autentic sau a fost emis certificatul european de mostenitor, dupa caz;
(f) “stat membru de executare” inseamna statul membru in care se solicita incuviintarea executarii sau executarea hotararii, a tranzactiei judiciare sau a actului autentic;
(g) “hotarare” inseamna orice hotarare in materie de succesiuni pronuntata de o instanta judecatoreasca dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, inclusiv o hotarare privind stabilirea de catre un grefier a cheltuielilor de judecata;
(h) “tranzactie judiciara” inseamna o tranzactie in materie de succesiuni aprobata de o instanta judecatoreasca sau incheiata in fata unei instante judecatoresti in cursul unei proceduri;
(i) “act autentic” inseamna un document in materie de succesiuni intocmit sau inregistrat in mod formal ca act autentic intr-un stat membru si a carui autenticitate:
(i) se refera la semnatura si continutul actului autentic; si
(ii) a fost intocmit de catre o autoritate publica sau orice autoritate abilitata in acest sens de catre statul membru de origine.
(2) In sensul prezentului regulament, termenul “instanta judecatoreasca” include orice autoritate judiciara si toate celelalte autoritati si profesionisti din domeniul juridic competenti in materie de succesiuni, care exercita atributii judiciare sau actioneaza in baza delegarii de competente de catre o autoritate judiciara sau actioneaza sub controlul unei autoritati judiciare, cu conditia ca aceste autoritati si profesionisti din domeniul juridic sa ofere garantii in ceea ce priveste impartialitatea si dreptul tuturor partilor de a fi audiate si cu conditia ca hotararile pronuntate de acestia in temeiul legii statului membru in care isi exercita activitatea:
(a) sa poata face obiectul unei cai de atac sau al unui control de catre o autoritate judiciara; si
(b) sa aiba o forta si un efect similare cu cele ale unei hotarari a unei autoritati judiciare privind aceleasi aspecte.
Statele membre notifica Comisiei care sunt celelalte autoritati si profesionisti din domeniul juridic mentionati la primul paragraf in conformitate cu articolul 79.
CAPITOLUL II
COMPETENTA
Articolul 4
Competenta generala
Instantele judecatoresti din statul membru in care defunctul isi avea resedinta obisnuita in momentul decesului sunt competente sa hotarasca cu privire la succesiune in ansamblul sau.
Articolul 5
Acordul de alegere a forului
(1) In cazul in care legea aleasa de catre defunct pentru a se aplica succesiunii sale in temeiul articolului 22 este legea unui stat membru, partile vizate pot conveni ca o instanta sau instantele judecatoresti din statul membru respectiv sa aiba competenta exclusiva de a se pronunta cu privire la orice chestiune referitoare la succesiune.
(2) Un astfel de acord de alegere a forului este redactat in scris, datat si semnat de partile interesate. Orice comunicare sub forma electronica care permite consemnarea durabila a acordului este considerata echivalenta formei scrise.
Articolul 6
Declinarea competentei in cazul in care s-a optat pentru o lege
In cazul in care legea aleasa de defunct pentru a se aplica succesiunii sale in temeiul articolului 22 este legea unui stat membru, instanta judecatoreasca sesizata in temeiul articolului 4 sau al articolului 10:
(a) poate, la solicitarea unei parti la proceduri, sa isi decline competenta in cazul in care considera ca instantele judecatoresti din statul membru pentru a carui lege s-a optat sunt mai in masura sa hotarasca cu privire la succesiune, avand in vedere circumstantele de natura practica ale succesiunii, precum resedinta obisnuita a partilor si locul unde sunt situate bunurile; sau
(b) isi declina competenta in cazul in care partile la proceduri au convenit, in conformitate cu articolul 5, sa confere competenta unei instante sau instantelor judecatoresti din statul membru pentru a carui lege s-a optat.
Articolul 7
Competenta in cazul in care s-a optat pentru o lege
Instantele judecatoresti din statul membru pentru a carui lege a optat defunctul in temeiul articolului 22 sunt competente sa hotarasca cu privire la succesiune in cazul in care:
(a) o instanta judecatoreasca sesizata anterior si-a declinat competenta cu privire la aceeasi cauza in temeiul articolului 6;
(b) partile la proceduri au convenit, in conformitate cu articolul 5, sa confere competenta unei instante sau instantelor judecatoresti din statul membru respectiv; sau
(c) partile la proceduri au recunoscut in mod expres competenta instantei judecatoresti sesizate.
Articolul 8
Incheierea procedurilor din oficiu in cazul in care s-a optat pentru o lege
O instanta judecatoreasca care s-a sesizat din oficiu intr-o cauza succesorala in temeiul articolului 4 sau al articolului 10 incheie procedurile in cazul in care partile la proceduri au convenit sa solutioneze succesiunea pe cale amiabila printr-o tranzactie extrajudiciara in statul membru pentru a carui lege a optat defunctul in temeiul articolului 22.
Articolul 9
Competenta intemeiata pe infatisare
(1) In cazul in care, in cursul procedurilor in fata instantei judecatoresti a unui stat membru care isi exercita competenta in temeiul articolului 7, reiese ca nu toate partile la respectivele proceduri au fost si parti la acordul de alegere a forului, instanta continua sa isi exercite competenta daca partile la proceduri care nu au fost parti la acordul de alegere a forului se infatiseaza fara a contesta competenta instantei.
(2) In cazul in care partile la proceduri care nu au fost parti la acordul de alegere a forului contesta competenta instantei judecatoresti mentionate la alineatul (1), aceasta isi declina competenta.
In aceasta situatie, competenta de a hotari cu privire la succesiune revine instantelor judecatoresti competente in temeiul articolului 4 sau al articolului 10.
Articolul 10
Competenta subsidiara
(1) In cazul in care resedinta obisnuita a defunctului in momentul decesului nu este situata intr-un stat membru, instantele unui stat membru in care sunt situate bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral sunt totusi competente sa se pronunte asupra succesiunii in ansamblu sau, in masura in care:
(a) defunctul avea cetatenia acelui stat membru la data decesului; sau, daca aceasta conditie nu este indeplinita,
(b) defunctul isi avea anterior resedinta obisnuita in statul membru respectiv, cu conditia ca, in momentul sesizarii instantei, sa nu fi trecut mai mult de cinci ani de la schimbarea resedintei obisnuite.
(2) In cazul in care nicio instanta judecatoreasca a vreunui stat membru nu este competenta in temeiul alineatului (1), instantele statului membru in care se situeaza bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral sunt totusi competente sa se pronunte asupra respectivelor bunuri.
Articolul 11
Forum necessitatis
In cazul in care nicio instanta judecatoreasca a vreunui stat membru nu este competenta in temeiul altor dispozitii ale prezentului regulament, instantele judecatoresti ale unui stat membru se pot pronunta, in cazuri exceptionale, asupra succesiunii in situatia in care procedurile nu pot fi in mod rezonabil initiate sau nu se pot desfasura in mod rezonabil sau ar fi imposibile intr-un stat tert cu care cauza are o legatura stransa.
Cauza trebuie sa aiba o legatura suficienta cu statul membru al instantei judecatoresti sesizate.
Articolul 12
Limitarea procedurilor
(1) In cazul in care patrimoniul defunctului cuprinde bunuri situate intr-un stat tert, la cererea uneia dintre parti, instanta judecatoreasca sesizata sa hotarasca cu privire la succesiune poate decide sa nu se pronunte cu privire la unul sau mai multe dintre respectivele bunuri daca se preconizeaza ca hotararea sa cu privire la acele bunuri nu va fi recunoscuta si, dupa caz, declarata executorie in acel stat tert.
(2) Alineatul (1) nu afecteaza dreptul partilor de a limita domeniul de aplicare a procedurilor in temeiul legii statului membru al instantei judecatoresti sesizate.
Articolul 13
Acceptarea sau renuntarea la succesiune, la legat sau la rezerva succesorala
Pe langa instanta judecatoreasca competenta sa hotarasca cu privire la succesiune in temeiul prezentului regulament, instantele statului membru in care isi are resedinta obisnuita orice persoana care, in temeiul legii aplicabile succesiunii, poate face, in fata unei instante judecatoresti, o declaratie de acceptare sau de renuntare la succesiune, la un legat sau la rezerva succesorala sau o declaratie care limiteaza raspunderea persoanei in cauza cu privire la sarcinile succesiunii sunt competente sa primeasca astfel de declaratii in cazul care, in temeiul legii respectivului stat membru, acestea pot fi facute in fata unei instante judecatoresti.
Articolul 14
Sesizarea unei instante judecatoresti
In sensul prezentului capitol, se considera ca o instanta judecatoreasca este sesizata:
(a) la data la care actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent a fost depus la instanta, cu conditia ca reclamantul sa nu fi omis ulterior sa ia masurile pe care era obligat sa le ia pentru ca actul sa fie notificat sau comunicat paratului;
(b) in cazul in care actul trebuie notificat inainte de fi depus la instanta, la data primirii acestuia de catre autoritatea responsabila pentru notificare sau comunicare, cu conditia ca reclamantul sa nu fi omis ulterior sa ia masurile pe care era obligat sa le ia pentru ca actul sa fie depus la instanta; sau
(c) daca procedurile sunt initiate de instanta judecatoreasca din oficiu, la data adoptarii deciziei de initiere a procedurilor de catre instanta sau, in cazul in care o astfel de decizie nu este necesara, la data inregistrarii dosarului de catre instanta.
Articolul 15
Verificarea competentei
Atunci cand o instanta judecatoreasca dintr-un stat membru este sesizata intr-o cauza succesorala cu privire la care nu este competenta in temeiul prezentului regulament, aceasta isi declina, din oficiu, competenta.
Articolul 16
Verificarea admisibilitatii
(1) Atunci cand paratul, care isi are resedinta obisnuita intr-un alt stat decat statul membru in care s-a intentat actiunea, nu se prezinta in fata instantei judecatoresti, instanta competenta suspenda procedura pana cand se demonstreaza ca paratul a fost in masura sa primeasca actul de sesizare a instantei sau un act echivalent in timp util pentru a-si pregati apararea sau ca au fost intreprinse toate demersurile necesare in acest scop.
(2) Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (“notificarea sau comunicarea actelor”) [9] se aplica in locul alineatului (1) al prezentului articol daca actul de sesizare a instantei sau un act echivalent acestuia a trebuit sa fie transmis dintr-un stat membru catre un altul in temeiul respectivului regulament.
(3) In cazul in care Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 nu se aplica, articolul 15 din Conventia de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea si comunicarea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala se aplica in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent acestuia a trebuit sa fie transmis in strainatate in temeiul respectivei conventii.
Articolul 17
Litispendenta
(1) In cazul in care sunt introduse actiuni avand acelasi obiect si aceleasi parti in instante judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata ulterior isi suspenda din oficiu judecata pana in momentul in care se stabileste competenta primei instante sesizate.
(2) Daca se constata ca prima instanta judecatoreasca sesizata este competenta, instanta sesizata ulterior isi declina competenta in favoarea acesteia.
Articolul 18
Conexitate
(1) In cazul in care actiuni conexe sunt pe rolul unor instante judecatoresti aflate in state membre diferite, oricare dintre acestea, cu exceptia primei instante sesizate, poate suspenda judecata.
(2) In cazul in care respectivele actiuni sunt pe rol inaintea primei instante, orice instanta, cu exceptia primei instante sesizate, poate, de asemenea, la cererea uneia dintre parti, sa-si decline competenta, cu conditia ca actiunile sa fie de competenta primei instante sesizate si ca legea acesteia sa permita conexarea actiunilor.
(3) In sensul prezentului articol, sunt considerate conexe acele actiuni care sunt atat de strans legate intre ele, incat este de dorit ca acestea sa fie instrumentate si judecate impreuna, pentru a se evita riscul pronuntarii unor hotarari contradictorii in cauze judecate separat.
Articolul 19
Masuri provizorii, inclusiv masuri asiguratorii
Instantelor judecatoresti dintr-un stat membru le pot fi solicitate masuri provizorii, inclusiv masuri asiguratorii, prevazute in legislatia statului in cauza, chiar daca, in temeiul prezentului regulament, judecarea cauzei pe fond tine de competenta instantelor dintr-un alt stat membru.
CAPITOLUL III
LEGEA APLICABILA
Articolul 20
Aplicare universala
Orice lege mentionata in prezentul regulament se aplica indiferent daca este sau nu legea unui stat membru.
Articolul 21
Norma generala
(1) Sub rezerva cazului in care prezentul regulament cuprinde dispozitii contrare, legea aplicabila succesiunii in ansamblul sau este cea a statului in care defunctul isi avea resedinta obisnuita in momentul decesului.
(2) In cazul in care, cu titlu de exceptie, toate circumstantele cazului indica in mod clar ca, in momentul decesului, defunctul avea in mod evident o legatura mai stransa cu un alt stat decat statul a carui lege ar fi aplicabila in temeiul alineatului (1), legea aplicabila succesiunii este legea acelui alt stat.
Articolul 22
Alegerea legii
(1) O persoana poate sa aleaga ca legea care sa se aplice succesiunii sale in ansamblu sau sa fie legea statului a carui cetatenie o detine in momentul alegerii legii sau la data decesului.
O persoana care detine mai multe cetatenii poate sa aleaga legea oricaruia dintre statele al caror cetatean este in momentul alegerii legii sau la momentul decesului.
(2) Alegerea legii trebuie exprimata in mod explicit, printr-o declaratie sub forma unei dispozitii pentru cauza de moarte sau trebuie sa rezulte din clauzele unei astfel de dispozitii.
(3) Conditiile de fond ale actului prin care s-a facut alegerea legii sunt reglementate de legea aleasa.
(4) Orice modificare sau revocare a alegerii legii trebuie sa indeplineasca conditiile de forma pentru modificarea sau revocarea unei dispozitii pentru cauza de moarte.
Articolul 23
Domeniul de aplicare a legii aplicabile
(1) Legea stabilita in temeiul articolelor 21 sau 22 reglementeaza succesiunea in ansamblul sau.
(2) Aceasta lege reglementeaza, in special:
(a) cauzele, momentul si locul deschiderii succesiunii;
(b) vocatia succesorala a beneficiarilor, stabilirea cotelor-parti ce le revin acestora, a obligatiilor care le pot fi impuse de catre defunct, precum si a altor drepturi privind succesiunea, inclusiv drepturile succesorale ale sotului sau ale partenerului supravietuitor;
(c) capacitatea succesorala;
(d) dezmostenirea si nedemnitatea;
(e) transferul catre mostenitori si, dupa caz, catre legatari al bunurilor, drepturilor si obligatiilor din care se compune patrimoniul succesoral, inclusiv conditiile si efectele acceptarii succesiunii sau a unui legat sau ale renuntarii la acestea;
(f) puterile conferite mostenitorilor, executorilor testamentari si altor administratori ai patrimoniului succesoral, in special cu privire la vanzarea bunurilor si plata creditorilor, fara a aduce atingere atributiilor mentionate la articolul 29 alineatele (2) si (3);
(g) raspunderea pentru datoriile succesiunii;
(h) partea din patrimoniul succesoral de care se poate dispune, rezervele succesorale si alte restrictii privind libertatea de a dispune pentru cauza de moarte, precum si pretentiile pe care persoanele apropiate defunctului le-ar putea avea fata de patrimoniul succesoral sau fata de mostenitori;
(i) obligatiile privind raportul sau reductiunea liberalitatilor la calcularea cotelor-parti din succesiune ale diversilor beneficiari; si
(j) partajul succesoral.
Articolul 24
Dispozitii pentru cauza de moarte, altele decat pactele asupra unei succesiuni viitoare
(1) O dispozitie pentru cauza de moarte, alta decat un pact asupra unei succesiuni viitoare, este reglementata, in privinta admisibilitatii sale si a conditiilor de fond, de legea care, in temeiul prezentului regulament, ar fi fost aplicabila succesiunii persoanei care a intocmit dispozitia, in cazul in care aceasta ar fi decedat in ziua intocmirii dispozitiei.
(2) Fara a aduce atingere alineatului (1), o persoana poate alege ca lege care sa ii reglementeze dispozitia pentru cauza de moarte, cu privire la admisibilitatea si conditiile de fond ale acesteia, legea pe care acea persoana ar fi putut sa o aleaga in conformitate cu articolul 22, in conditiile stabilite de respectivul articol.
(3) Alineatul (1) se aplica, dupa caz, modificarii sau revocarii dispozitiei pentru cauza de moarte, alta decat un pact asupra unei succesiuni viitoare. In eventualitatea alegerii legii in conformitate cu alineatul (2), modificarea sau revocarea este reglementata de legea aleasa.
Articolul 25
Pactele asupra unei succesiuni viitoare
(1) Un pact asupra unei succesiuni viitoare referitor la succesiunea unei persoane este reglementat, in privinta admisibilitatii sale, a conditiilor de fond ale acestuia, a caracterului obligatoriu intre parti si a conditiilor pentru desfacerea sa, de legea care, in temeiul prezentului regulament, ar fi fost aplicabila succesiunii persoanei respective, in cazul in care aceasta ar fi decedat in ziua incheierii pactului.
(2) Un pact asupra unei succesiuni viitoare referitor la succesiunea mai multor persoane este admisibil numai daca este admisibil in conformitate cu toate legile care, in temeiul prezentului regulament, ar fi fost aplicabile succesiunii tuturor persoanelor implicate, in cazul in care acestea ar fi decedat in ziua incheierii pactului.
Un pact asupra unei succesiuni viitoare care este admisibil in temeiul primului paragraf este reglementat, in ceea ce priveste conditiile de fond, caracterul obligatoriu intre parti si conditiile pentru desfacerea sa, de legea cu care are cea mai stransa legatura dintre cele enumerate la primul paragraf.
(3) Fara a aduce atingere alineatelor (1) si (2), partile pot alege ca lege care sa reglementeze pactul asupra unei succesiuni viitoare, in ceea ce priveste admisibilitatea, conditiile de fond, caracterul obligatoriu intre parti si conditiile pentru desfacerea sa, legea pe care persoana sau una dintre persoanele al caror patrimoniu este vizat ar fi putut sa o aleaga in conformitate cu articolul 22, in conditiile stabilite de respectivul articol.
Articolul 26
Conditiile de fond ale dispozitiilor pentru cauza de moarte
(1) In sensul articolelor 24 si 25, urmatoarele elemente se refera la conditiile de fond:
(a) capacitatea persoanei care intocmeste dispozitia pentru cauza de moarte de a intocmi o astfel de dispozitie;
(b) cauzele speciale care impiedica persoana care intocmeste dispozitia sa dispuna in beneficiul anumitor persoane sau care impiedica o persoana sa primeasca bunuri succesorale de la persoana care intocmeste dispozitia;
(c) admisibilitatea reprezentarii in vederea intocmirii unei dispozitii pentru cauza de moarte;
(d) interpretarea dispozitiei; sau
(e) dolul, violenta, eroarea si oricare alte aspecte referitoare la consimtamantul sau la intentia persoanei care intocmeste dispozitia.
(2) In cazul in care o persoana are capacitatea de a intocmi o dispozitie pentru cauza de moarte in temeiul legii aplicabile in conformitate cu articolele 24 sau 25, schimbarea ulterioara a legii aplicabile nu afecteaza capacitatea sa de a modifica sau de a revoca o astfel de dispozitie.
Articolul 27
Conditiile de forma ale dispozitiilor pentru cauza de moarte intocmite in forma scrisa
(1) O dispozitie pentru cauza de moarte intocmita in forma scrisa indeplineste conditiile de forma in cazul in care forma sa respecta legea:
(a) statului in care a fost intocmita dispozitia sau in care a fost incheiat pactul asupra unei succesiuni viitoare;
(b) statului a carui cetatenie o poseda testatorul sau cel putin una dintre persoanele a caror succesiune este vizata de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul intocmirii dispozitiei sau al incheierii pactului, fie la momentul decesului;
(c) statului in care isi are domiciliul testatorul sau cel putin una dintre persoanele a caror succesiune este vizata de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul intocmirii dispozitiei sau al incheierii pactului, fie la momentul decesului;
(d) statului in care isi are resedinta obisnuita testatorul sau cel putin una dintre persoanele a caror succesiune este vizata de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul intocmirii dispozitiei sau al incheierii pactului, fie la momentul decesului; sau
(e) in ceea ce priveste bunurile imobile, a statului in care acestea sunt situate.
Stabilirea faptului daca testatorul sau persoanele a caror succesiune este vizata de pactul asupra unei succesiuni viitoare au avut domiciliul intr-un anume stat este reglementata de legea statului respectiv.
(2) Alineatul (1) se aplica de asemenea dispozitiilor pentru cauza de moarte care modifica sau revoca o dispozitie anterioara. Modificarea sau revocarea indeplineste de asemenea conditiile de forma daca respecta oricare dintre legile in conformitate cu care, in temeiul alineatului (1), dispozitia pentru cauza de moarte care a fost modificata sau revocata era valabila.
(3) In sensul prezentului articol, se considera ca orice dispozitie de drept care limiteaza formele permise de dispozitii pentru cauza de moarte prin trimitere la varsta, cetatenie sau alte conditii personale ale testatorului sau ale persoanelor a caror succesiune este vizata de un pact asupra unei succesiuni viitoare apartine chestiunilor de forma. Acelasi lucru este valabil si pentru calificarile pe care trebuie sa le posede martorii, necesare pentru validitatea unei dispozitii pentru cauza de moarte.
Articolul 28
Conditiile de forma ale unei declaratii privind acceptarea sau renuntarea la succesiune
O declaratie privind acceptarea succesiunii, a unui legat sau a unei rezerve succesorale sau renuntarea la acestea sau o declaratie conceputa sa limiteze raspunderea declarantului este valabila, in ceea ce priveste forma, daca respecta cerintele impuse de:
(a) legea aplicabila succesiunii in temeiul articolelor 21 sau 22; sau
(b) legea statului in care declarantul isi are resedinta obisnuita.
Articolul 29
Norme speciale privind numirea si puterile unui administrator al patrimoniului succesoral in anumite situatii
(1) Atunci cand numirea unui administrator este obligatorie sau obligatorie la cerere, in temeiul legii statului membru in care se afla instantele judecatoresti competente sa se pronunte asupra succesiunii in temeiul prezentului regulament, iar legea aplicabila succesiunii este o lege straina, instantele din acel stat membru pot, atunci cand sunt sesizate, sa numeasca unul sau mai multi administratori ai patrimoniului succesoral in conformitate cu propria lor lege, cu respectarea conditiilor prevazute in acest articol.
Administratorul numit (administratorii numiti) in conformitate cu prezentul alineat este indrituit (sunt indrituiti) sa execute testamentul defunctului si/sau sa administreze patrimoniul acestuia in conditiile legii aplicabile succesiunii. In cazul in care legea respectiva nu prevede administrarea patrimoniului de o persoana care nu are calitatea de beneficiar, instantele judecatoresti din statul membru in care urmeaza sa fie numit administratorul pot desemna un administrator tert in conformitate cu propria lor lege, daca respectiva lege nu dispune altfel si daca exista un conflict grav de interese intre beneficiari sau intre beneficiari si creditori sau alte persoane care au garantat datoriile defunctului, un dezacord intre beneficiari cu privire la administrarea patrimoniului sau un patrimoniu dificil de administrat din cauza naturii bunurilor.
Administratorul numit (administratorii numiti) in conformitate cu prezentul alineat este singura persoana (sunt singurele persoane) indrituita (indrituite) sa exercite puterile mentionate la alineatele (2) sau (3).
(2) Persoana numita ca administrator (persoanele numite ca administratori) in conformitate cu alineatul (1) exercita acele puteri de administrare a patrimoniului pe care le poate (pot) exercita in conformitate cu legea aplicabila succesiunii. Instanta care face numirea stabileste, in cuprinsul hotararii sale, conditiile de exercitare a acestor puteri in conformitate cu legea aplicabila succesiunii.
Atunci cand legea aplicabila succesiunii nu confera competente suficiente pentru prezervarea bunurilor din patrimoniul succesoral sau pentru protejarea drepturilor creditorilor sau ale altor persoane care au garantat datoriile defunctului, instanta care face numirea poate hotari sa permita administratorului (administratorilor) sa exercite, pe baza reziduala, puterile prevazute in acest scop in legea proprie si poate stabili, in hotararea sa, conditii specifice pentru exercitarea respectivelor puteri in conformitate cu acea lege.
Atunci cand exercita astfel de puteri reziduale, administratorul (administratorii) trebuie insa sa respecte legea aplicabila succesiunii in ceea ce priveste transferul de proprietate asupra patrimoniului succesoral, raspunderea pentru datoriile succesiunii, drepturile beneficiarilor, inclusiv, atunci cand este cazul, dreptul de a accepta sau de a renunta la succesiune si puterile executorului testamentar al defunctului.
(3) Fara a aduce atingere alineatului (2), instanta care numeste unul sau mai multi administratori in conformitate cu alineatul (1) poate hotari, cu titlu de exceptie, atunci cand legea aplicabila succesiunii este legea unui stat tert, sa confere respectivilor administratori toate puterile de administrare prevazute in legea statului membru in care sunt numiti.
Atunci cand exercita astfel de puteri, administratorii trebuie insa sa respecte, in special, vocatia succesorala a beneficiarilor si stabilirea drepturilor lor succesorale, inclusiv drepturile lor la o rezerva succesorala sau la pretentii asupra patrimoniului sau in contra mostenitorilor in conformitate cu legea aplicabila succesiunii.
Articolul 30
Norme speciale impunand restrictii cu privire la succesiune sau care afecteaza succesiunea sub anumite aspecte
In cazul in care legea statului in care sunt situate anumite bunuri imobile, anumite intreprinderi sau alte categorii speciale de bunuri contine norme speciale care, din motive economice, familiale sau sociale, stabilesc restrictii privind succesiunile sau care afecteaza succesiunile in ceea ce priveste acele bunuri, acele norme speciale se aplica succesiunii in masura in care, in temeiul legii acelui stat, respectivele norme sunt aplicabile indiferent de legea aplicabila succesiunii.
Articolul 31
Adaptarea drepturilor reale
In situatia in care o persoana invoca un drept real la care este indrituita in temeiul legii aplicabile succesiunii, iar in legislatia statului membru unde este invocat dreptul real nu este prevazut dreptul real in cauza, respectivul drept se adapteaza, daca este necesar si in masura in care acest lucru este posibil, la cel mai apropiat drept real echivalent in temeiul legislatiei statului respectiv, luand in considerare obiectivele si interesele urmarite de dreptul real specific si efectele acestuia.
Articolul 32
Comorienti
In cazul in care doua sau mai multe persoane ale caror succesiuni sunt reglementate de legi diferite decedeaza in imprejurari in care nu se poate stabili cu precizie ordinea in care au survenit decesele si in cazul in care legile respective solutioneaza diferit aceasta situatie sau nu cuprind dispozitii in acest sens, niciun defunct nu are drepturi la succesiunea celuilalt sau a celorlalti defuncti.
Articolul 33
Succesiunea vacanta
In masura in care, conform legii aplicabile succesiunii in temeiul prezentului regulament, nu exista niciun mostenitor sau niciun legatar pentru bunurile desemnate printr-o dispozitie pentru cauza de moarte si nicio persoana fizica nu are calitatea de mostenitor in temeiul legii, aplicarea legii astfel determinate nu aduce atingere dreptului unui stat membru sau al unei entitati desemnate in acest scop de respectivul stat sa dobandeasca, in temeiul legii sale, bunurile din patrimoniul succesoral situate pe teritoriul sau, cu conditia ca creditorii sa aiba dreptul sa solicite satisfacerea creantelor lor din patrimoniul succesoral in ansamblul sau.
Articolul 34
Retrimitere
(1) Aplicarea legii oricarui stat tert precizate in prezentul regulament inseamna aplicarea normelor de drept in vigoare in statul respectiv, inclusiv a normelor sale de drept international privat, in masura in care respectivele norme retrimit la:
(a) legea unui stat membru; sau
(b) legea unui alt stat tert care ar aplica propria lege.
(2) Retrimiterea nu se aplica cu privire la legile mentionate la articolul 21 alineatul (2), articolul 22, articolul 27, articolul 28 litera (b) si articolul 30.
Articolul 35
Ordinea publica
Aplicarea unei dispozitii din legea oricarui stat specificata in prezentul regulament nu poate fi refuzata decat daca o astfel de aplicare este vadit incompatibila cu ordinea publica a forului.
Articolul 36
State cu mai multe sisteme juridice – conflicte de legi teritoriale
(1) In cazul in care legea specificata in prezentul regulament este aceea a unui stat care cuprinde mai multe unitati teritoriale, fiecare avand propriile sale norme de drept privind succesiunea, normele interne privind conflictele de legi ale statului respectiv stabilesc unitatea teritoriala relevanta ale carei norme de drept se aplica.
(2) In absenta unor astfel de norme interne privind conflictele de legi:
(a) orice trimitere la legea statului mentionata la alineatul (1) se interpreteaza, in sensul stabilirii legii aplicabile in temeiul dispozitiilor privind resedinta obisnuita a defunctului, ca facand trimitere la legea unitatii teritoriale in care isi avea resedinta obisnuita defunctul la momentul decesului;
(b) orice trimitere la legea statului mentionata la alineatul (1) se interpreteaza, in sensul stabilirii legii aplicabile in temeiul dispozitiilor privind cetatenia defunctului, ca facand trimitere la legea unitatii teritoriale cu care defunctul a avut cea mai stransa legatura;
(c) orice trimitere la legea statului mentionata la alineatul (1) se interpreteaza, in sensul stabilirii legii aplicabile in temeiul oricaror altor dispozitii privind alte elemente ca factori de legatura, ca facand trimitere la legea unitatii teritoriale in care se situeaza elementul relevant.
(3) Fara a aduce atingere alineatului (2), orice trimitere la legea statului mentionata la alineatul (1) se interpreteaza, in sensul stabilirii legii relevante in temeiul articolului 27, in absenta unor norme interne privind conflictele de legi in acel stat, ca facand trimitere la legea unitatii teritoriale cu care testatorul sau persoanele a caror succesiune este vizata de pactul asupra unei succesiuni viitoare au avut cea mai stransa legatura.
Articolul 37
State cu doua sau mai multe sisteme juridice – conflicte de legi interpersonale
In privinta unui stat care are doua sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane in ceea ce priveste succesiunea, orice trimitere la legea unui astfel de stat se interpreteaza ca facand trimitere la sistemul de drept sau la ansamblul de norme determinate de normele in vigoare in acel stat. In lipsa unor astfel de norme, se aplica sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care defunctul a avut cea mai stransa legatura.
Articolul 38
Neaplicarea prezentului regulament la conflictele de legi interne
Un stat membru care contine mai multe unitati teritoriale care au, fiecare in parte, propriile lor norme de drept in materie de succesiuni nu este obligat sa aplice prezentul regulament in cazul conflictelor de legi care privesc exclusiv aceste unitati teritoriale.
CAPITOLUL IV
RECUNOASTEREA, FORTA EXECUTORIE SI EXECUTAREA HOTARARILOR
Articolul 39
Recunoasterea
(1) Hotararile pronuntate intr-un stat membru sunt recunoscute in celelalte state membre fara sa fie necesar sa se recurga la o procedura speciala.
(2) In cazul unei contestatii, orice parte interesata care invoca pe cale principala recunoasterea unei hotarari poate solicita, in conformitate cu procedura prevazuta la articolele 45-58, ca hotararea sa fie recunoscuta.
(3) Daca recunoasterea este invocata pe cale accesorie inaintea unei instante a unui stat membru, aceasta din urma este competenta in materie.
Articolul 40
Motive de nerecunoastere
O hotarare nu este recunoscuta daca:
(a) recunoasterea este vadit contrara ordinii publice a statului membru in care este solicitata recunoasterea;
(b) a fost pronuntata in lipsa, in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent acestuia nu a fost comunicat sau notificat paratului in timp util si intr-o maniera care sa ii fi permis sa isi pregateasca apararea, daca paratul nu a introdus o actiune impotriva hotararii atunci cand a avut posibilitatea sa o faca;
(c) este contradictorie cu o hotarare pronuntata in cadrul unor proceduri intre aceleasi parti in statul membru in care se solicita recunoasterea;
(d) este contradictorie cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert in cadrul unor proceduri intre aceleasi parti si avand acelasi obiect, atunci cand hotararea pronuntata anterior intruneste conditiile necesare pentru recunoasterea sa in statul membru in care se solicita recunoasterea.
Articolul 41
Lipsa revizuirilor pe fond
O hotarare pronuntata intr-un stat membru nu poate face, in niciun caz, obiectul unei revizuiri pe fond.
Articolul 42
Suspendarea procedurii de recunoastere
Instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cerere de recunoastere a unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-un alt stat membru poate suspenda procedura in cazul in care aceasta face obiectul unei cai de atac ordinare in statul membru de origine.
Articolul 43
Forta executorie
Hotararile pronuntate intr-un stat membru si executorii in acel statul membru au forta executorie in alte state membre atunci cand, la cererea oricareia dintre partile interesate, a fost incuviintata executarea acestora in statele respective in conformitate cu procedura prevazuta la articolele 45-58.
Articolul 44
Stabilirea domiciliului
Pentru a stabili daca, in sensul procedurii prevazute la articolele 45-58, o parte isi are domiciliul in statul membru de executare, instanta judecatoreasca sesizata aplica legea interna a statului membru respectiv.
Articolul 45
Competenta instantelor locului
(1) Cererea de incuviintare a executarii se prezinta instantei judecatoresti sau autoritatii competente din statul membru de executare, comunicata Comisiei de catre statul membru respectiv in conformitate cu articolul 78.
(2) Competenta teritoriala este determinata de locul de domiciliu al partii impotriva careia se solicita executarea sau de locul de executare.
Articolul 46
Procedura
(1) Procedura de depunere a cererii este reglementata de legislatia statului membru de executare.
(2) Reclamantul nu are obligatia de a avea o adresa postala sau un reprezentant autorizat in statul membru de executare.
(3) Cererea este insotita de urmatoarele documente:
(a) o copie a hotararii care sa intruneasca toate conditiile necesare in vederea stabilirii autenticitatii sale;
(b) atestatul eliberat de instanta judecatoreasca sau autoritatea competenta din statul membru de origine in forma stabilita in conformitate cu procedura de consultare mentionata la articolul 81 alineatul (2), fara a aduce atingere articolului 47.
Articolul 47
Neprezentarea atestatului
(1) In cazul neprezentarii atestatului prevazut la articolul 46 alineatul (3) litera (b), instanta sau autoritatea competenta poate sa fixeze un termen pentru prezentarea acestuia sau sa accepte un document echivalent sau, in cazul in care considera ca dispune de suficiente informatii, sa se dispenseze de prezentarea acestui document.
(2) La cererea instantei judecatoresti sau a autoritatii competente, se prezinta traducerea documentelor. Traducerea se efectueaza de catre o persoana autorizata in acest scop in unul dintre statele membre.
Articolul 48
Incuviintarea executarii
Hotararea este declarata ca executorie imediat dupa indeplinirea formalitatilor prevazute la articolul 46, fara a fi revizuita in conformitate cu articolul 40. Partea impotriva careia se solicita executarea nu poate formula aparari in aceasta etapa a procedurii.
Articolul 49
Comunicarea hotararii privind cererea de incuviintare a executarii
(1) Hotararea privind cererea de incuviintare a executarii este adusa de indata la cunostinta reclamantului, in conformitate cu procedura prevazuta de legea statului membru de executare.
(2) Hotararea de incuviintare a executarii este comunicata partii impotriva careia se solicita executarea, insotita de hotararea pentru care s-a solicitat executarea, in cazul in care aceasta nu a fost deja comunicata partii in cauza.
Articolul 50
Calea de atac impotriva hotararii privind cererea de incuviintare a executarii
(1) Oricare dintre parti poate exercita o cale de atac impotriva hotararii privind cererea de incuviintare a executarii.
(2) Actiunea se introduce la instanta judecatoreasca comunicata Comisiei de catre statul membru respectiv, in conformitate cu articolul 78.
(3) Actiunea se solutioneaza in conformitate cu normele care reglementeaza procedura contradictorie.
(4) Daca partea impotriva careia se solicita executarea nu se infatiseaza in fata instantei judecatoresti sesizate cu calea de atac declarata de reclamant, se aplica dispozitiile articolului 16 chiar si in cazul in care partea impotriva careia se solicita executarea nu isi are domiciliul in unul dintre statele membre.
(5) Actiunea impotriva hotararii de incuviintare a executarii se introduce in termen de 30 de zile de la data notificarii sau a comunicarii acesteia. Daca partea impotriva careia se solicita executarea are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, altul decat cel in care s-a pronuntat hotararea de incuviintare a executarii, termenul pentru exercitarea caii de atac este de 60 de zile si incepe sa curga de la data notificarii sau a comunicarii care a fost fie inmanata direct persoanei respective, fie trimisa la resedinta acesteia. Acest termen nu poate fi prelungit pe motiv de distanta.
Articolul 51
Procedura de contestare a hotararii pronuntate ca urmare a exercitarii caii de atac
Hotararea pronuntata ca urmare a exercitarii caii de atac poate fi contestata numai prin procedura comunicata Comisiei de catre statul membru respectiv, in conformitate cu articolul 78.
Articolul 52
Refuzul sau revocarea unei hotarari de incuviintare a executarii
Instanta sesizata cu calea de atac prevazuta la articolul 50 sau la articolul 51 nu poate refuza sau revoca o hotarare de incuviintare a executarii decat pentru unul dintre motivele prevazute la articolul 40. Instanta se pronunta fara intarziere.
Articolul 53
Suspendarea procedurilor
Instanta sesizata cu calea de atac prevazuta la articolele 50 sau 51 suspenda procedurile la cererea partii impotriva careia se solicita executarea, daca se suspenda incuviintarea executarii hotararii judecatoresti in statul membru de origine ca urmare a exercitarii unei cai de atac.
Articolul 54
Masuri provizorii, inclusiv masuri asiguratorii
(1) In cazul in care o hotarare trebuie sa fie recunoscuta in conformitate cu prezentul capitol, nimic nu il impiedica pe reclamant sa solicite aplicarea de masuri provizorii, inclusiv de masuri asiguratorii, prevazute de legea statului membru de executare fara sa fie necesara incuviintarea executarii hotararii respective in temeiul articolului 48.
(2) Hotararea de incuviintare a executarii determina de drept autorizarea luarii oricaror masuri asiguratorii.
(3) Pe durata termenului prevazut pentru introducerea unei cai de atac impotriva hotararii de incuviintare a executarii in conformitate cu articolul 50 alineatul (5) si pana la pronuntarea unei hotarari nu se pot lua decat masuri asiguratorii privind bunurile partii impotriva careia se solicita executarea.
Articolul 55
Forta executorie partiala
(1) Daca o hotarare statueaza asupra mai multor capete de cerere si hotararea de incuviintare a executarii nu poate fi pronuntata in cazul tuturor acestora, instanta judecatoreasca sau autoritatea competenta se pronunta in cazul unuia sau al mai multora dintre aceste capete de cerere.
(2) Reclamantul poate solicita ca hotararea de incuviintare a executarii sa se limiteze la anumite parti din hotarare.
Articolul 56
Asistenta juridica
Reclamantul care a beneficiat, integral sau partial, de asistenta juridica sau de o scutire de taxe sau cheltuieli de judecata in statul membru de origine este indreptatit sa beneficieze, in cadrul oricarei actiuni introduse pentru incuviintarea executarii hotararii, la asistenta juridica cea mai favorabila sau de scutirea de taxe si cheltuieli de judecata cea mai extinsa prevazuta de legea statului membru de executare.
Articolul 57
Lipsa cautiunii sau a garantiei
Nicio cautiune sau garantie, indiferent de denumire, nu poate fi impusa unei parti care, intr-un stat membru, solicita recunoasterea, incuviintarea executarii sau executarea unei hotarari pronuntate intr-un alt stat membru pe motiv ca este resortisant strain sau ca nu isi are domiciliul sau resedinta in statul membru de executare.
Articolul 58
Scutirea de impozite, prelevari sau taxe
In cadrul actiunii introduse pentru incuviintarea executarii hotararii, in statul membru de executare nu pot fi percepute niciun fel de impozite, prelevari sau taxe calculate proportional cu valoarea litigiului.
CAPITOLUL V
ACTE AUTENTICE SI TRANZACTII JUDICIARE
Articolul 59
Recunoasterea actelor autentice
(1) Un act autentic intocmit intr-un stat membru are aceleasi efecte probatorii in alt stat membru pe care le are in statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate, cu conditia sa nu contravina in mod vadit ordinii publice din statul membru in cauza.
Persoana care doreste sa utilizeze un act autentic intr-un alt stat membru poate solicita autoritatii care intocmeste actul autentic in statul membru de origine sa completeze formularul elaborat in conformitate cu procedura de consultare prevazuta la articolul 81 alineatul (2), care descrie efectele probatorii pe care actul autentic le produce in statul membru de origine.
(2) Orice contestare a caracterului autentic al unui act autentic se face in fata instantelor judecatoresti din statul membru de origine si se solutioneaza in temeiul dreptului statului respectiv. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii intr-un alt stat membru atat timp cat actiunea de contestare se afla pe rolul instantei judecatoresti competente.
(3) Orice contestare a actelor juridice sau a rapoartelor juridice inregistrate de un act autentic se face in fata instantelor judecatoresti competente in temeiul prezentului regulament si se solutioneaza in temeiul legii aplicabile in conformitate cu capitolul III. Actul autentic contestat nu produce efecte probatorii intr-un stat membru, altul decat statul membru de origine, in ceea ce priveste chestiunea contestata, atat timp cat actiunea de contestare se afla pe rolul instantei judecatoresti competente.
(4) Daca actele juridice sau raporturile juridice inregistrate intr-un act autentic in materie de succesiuni sunt invocate pe cale accesorie inaintea unei instante judecatoresti a unui stat membru, aceasta din urma este competenta in materie.
Articolul 60
Forta executorie a actelor autentice
(1) Executarea unui act autentic care este executoriu in statul membru de origine este incuviintata in alt stat membru la cererea oricarei parti interesate in conformitate cu procedura prevazuta la articolele 45-58.
(2) In sensul articolului 46 alineatul (3) litera (b), la cererea oricarei parti interesate, autoritatea care a intocmit actul autentic elibereaza un atestat folosind formularul elaborat in conformitate cu procedura de consultare prevazuta la articolul 81 alineatul (2).
(3) Instanta judecatoreasca sesizata cu un recurs in temeiul articolelor 50 sau 51 refuza sau revoca hotararea de incuviintare a executarii numai daca executarea actului autentic este vadit contrara ordinii publice din statul membru de executare.
Articolul 61
Forta executorie a tranzactiilor judiciare
(1) Tranzactiile judiciare care sunt executorii in statul membru de origine sunt declarate executorii in alt stat membru la cererea oricarei parti interesate in conformitate cu procedura prevazuta la articolele 45-58.
(2) In sensul articolului 46 alineatul (3) litera (b), la cererea oricarei parti interesate, instanta judecatoreasca care a aprobat tranzactia judiciara sau in fata careia aceasta a fost incheiata elibereaza un atestat folosind formularul elaborat in conformitate cu procedura de consultare prevazuta la articolul 81 alineatul (2).
(3) Instanta judecatoreasca sesizata cu un recurs in temeiul articolelor 50 sau 51 refuza sau revoca hotararea de incuviintare a executarii numai daca executarea actului autentic este vadit contrara ordinii publice din statul membru de executare.
CAPITOLUL VI
CERTIFICATUL EUROPEAN DE MOSTENITOR
Articolul 62
Crearea unui certificat european de mostenitor
(1) Prezentul regulament creeaza un certificat european de mostenitor (denumit in continuare “certificatul”), care este emis spre utilizare intr-un alt stat membru si care produce efectele enumerate la articolul 69.
(2) Utilizarea certificatului nu este obligatorie.
(3) Certificatul nu inlocuieste documentele interne utilizate in scopuri similare in statele membre. Cu toate acestea, un certificat emis in scopul utilizarii intr-un alt stat membru produce efectele enumerate la articolul 69 si in statul membru ale carui autoritati au eliberat certificatul in temeiul prezentului capitol.
Articolul 63
Scopul certificatului
(1) Certificatul este destinat utilizarii de catre mostenitori, de catre legatari cu drepturi directe la succesiune si de catre executori testamentari sau administratori ai patrimoniului succesoral care trebuie sa isi dovedeasca intr-un alt stat membru statutul sau sa isi exercite dreptul respectiv de mostenitor sau legatar si/sau atributiile de executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral.
(2) Certificatul poate fi utilizat, in special, pentru a proba unul sau mai multe dintre urmatoarele:
(a) statutul si/sau drepturile fiecarui mostenitor sau, dupa caz, ale fiecarui legatar mentionat in certificat si cotele-parti respective din patrimoniul succesoral;
(b) atribuirea unui bun anume sau a anumitor bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral mostenitorului/mostenitorilor sau, dupa caz, legatarului mentionat (legatarilor mentionati) in certificat;
(c) atributiile persoanei mentionate in certificat ca executor testamentar sau ca administrator al patrimoniului succesoral.
Articolul 64
Competenta de a elibera certificatul
Certificatul se elibereaza in statul membru ale carui instante judecatoresti sunt competente in temeiul articolului 4, 7, 10 sau 11. Autoritatea emitenta este:
(a) o instanta judecatoreasca, astfel cum este definita la articolul 3 alineatul (2); sau
(b) o alta autoritate care, in temeiul legislatiei interne, este competenta in materie de succesiuni.
Articolul 65
Solicitarea unui certificat
(1) Certificatul este emis la cererea oricarei persoane mentionate la articolul 63 alineatul (1) (denumita in continuare “solicitantul”).
(2) In scopul prezentarii cererii, solicitantul poate utiliza formularul elaborat in conformitate cu procedura de consultare prevazuta la articolul 81 alineatul (2).
(3) Cererea trebuie sa contina informatiile enumerate mai jos, in masura in care solicitantul detine astfel de informatii si in masura in care aceste informatii sunt necesare autoritatii emitente pentru a atesta elementele pe care solicitantul doreste sa le ateste, si trebuie sa fie insotita de toate documentele pertinente, fie in original, fie sub forma de copii care indeplinesc conditiile necesare pentru a le stabili autenticitatea, fara a aduce atingere articolului 66 alineatul (2):
(a) informatii privind defunctul: numele (numele dinainte de casatorie, daca este cazul), prenumele, sexul, data si locul nasterii, starea civila, cetatenia, codul numeric personal (daca este cazul), adresa la data decesului, data si locul decesului;
(b) informatii privind solicitantul: numele (numele dinainte de casatorie, daca este cazul), prenumele, sexul, data si locul nasterii, starea civila, cetatenia, codul numeric personal (daca este cazul), adresa si relatia cu defunctul, daca este cazul;
(c) informatii privind reprezentantul solicitantului, daca este cazul: numele (numele dinainte de casatorie, daca este cazul), prenumele, adresa si capacitatea de reprezentare;
(d) informatii privind sotul/sotia sau partenerul defunctului si, daca este cazul, privind fostul sot/fostii soti, fosta sotie/fostele sotii sau fostul partener/fostii parteneri: numele (numele dinainte de casatorie, daca este cazul), prenumele, sexul, data si locul nasterii, starea civila, cetatenia, codul numeric personal (dupa caz) si adresa;
(e) informatii privind alti posibili beneficiari in temeiul unei dispozitii pentru cauza de moarte sau in temeiul legii: numele si prenumele sau numele organizatiei, codul numeric personal (daca este cazul) si adresa;
(f) scopul preconizat al certificatului in conformitate cu articolul 63;
(g) coordonatele instantei judecatoresti sau ale altei autoritati competente care s-a ocupat sau care se ocupa cu succesiunea propriu-zisa, dupa caz;
(h) elementele in baza carora solicitantul revendica, dupa caz, dreptul sau la succesiune in calitate de beneficiar si/sau dreptul de a executa testamentul defunctului si/sau dreptul de a administra patrimoniul defunctului;
(i) o indicatie care sa precizeze daca defunctul a intocmit o dispozitie pentru cauza de moarte; daca nu se anexeaza nici originalul, nici o copie, indicatii referitoare la locul unde se afla originalul;
(j) o indicatie care sa precizeze daca defunctul a incheiat o conventie matrimoniala sau o conventie privind o relatie care ar putea produce efecte similare casatoriei; daca nu se anexeaza nici originalul, nici o copie a conventiei, indicatii referitoare la locul unde se afla originalul;
(k) o indicatie care sa precizeze daca vreunul dintre beneficiari a facut o declaratie privind acceptarea succesiunii sau renuntarea la aceasta;
(l) o declaratie prin care se atesta ca, in conformitate cu cunostintele de care dispune solicitantul, nu exista cauze pendinte referitoare la elementele care urmeaza sa fie atestate;
(m) orice alte informatii pe care solicitantul le considera utile in scopul emiterii certificatului.
Articolul 66
Examinarea cererii
(1) La primirea cererii, autoritatea emitenta verifica informatiile si declaratiile solicitantului, precum si documentele si celelalte mijloace de proba furnizate de acesta. Aceasta efectueaza anchetele necesare pentru verificarea respectiva, din oficiu, atunci cand acest lucru este prevazut in propria legislatie sau atunci cand este autorizat de aceasta sau il invita pe solicitant sa furnizeze orice alte dovezi pe care le considera necesare.
(2) Atunci cand solicitantul nu este in masura sa furnizeze copii ale documentelor relevante care indeplinesc conditiile necesare pentru stabilirea autenticitatii, autoritatea emitenta poate decide sa accepte probe sub alte forme.
(3) Atunci cand acest lucru este stipulat de legislatia statului respectiv si sub rezerva conditiilor stabilite de aceasta, autoritatea emitenta poate solicita formularea unor declaratii sub juramant sau sub forma de declaratie solemna in loc de juramant.
(4) Autoritatea emitenta ia toate masurile necesare pentru a informa beneficiarii cu privire la cererea de emitere a unui certificat. Daca este necesar pentru stabilirea elementelor care urmeaza a fi certificate, aceasta audiaza orice persoana implicata si orice executor sau administrator si face anunturi publice prin care ofera altor posibili beneficiari ocazia sa isi invoce drepturile.
(5) In sensul prezentului articol, autoritatea competenta a unui stat membru furnizeaza, la cerere, autoritatii emitente a unui alt stat membru informatii cuprinse in special in registrele funciare, in registrul starii civile si in registrele cuprinzand documente si elemente de fapt relevante pentru succesiune sau pentru aspectele patrimoniale ale regimului matrimonial sau ale unui regim patrimonial echivalent aplicat defunctului, in cazul in care respectiva autoritate competenta ar fi autorizata, in temeiul legislatiei nationale, sa furnizeze astfel de informatii unei alte autoritati nationale.
Articolul 67
Eliberarea certificatului
(1) Autoritatea emitenta elibereaza fara intarziere certificatul, in conformitate cu procedura prevazuta in prezentul capitol, atunci cand elementele care trebuie certificate au fost stabilite in conformitate cu legea aplicabila succesiunii sau in temeiul oricarei alte legi aplicabile unor elemente specifice. Aceasta utilizeaza formularul elaborat in conformitate cu procedura de consultare mentionata la articolul 81 alineatul (2).
Autoritatea emitenta nu elibereaza certificatul mai ales daca:
(a) elementele care trebuie certificate fac obiectul unei contestatii; sau
(b) certificatul nu ar fi in conformitate cu o hotarare referitoare la aceleasi elemente.
(2) Autoritatea emitenta ia toate masurile necesare pentru a informa beneficiarii cu privire la eliberarea certificatului.
Articolul 68
Continutul certificatului
Certificatul cuprinde urmatoarele informatii, in masura in care acestea sunt necesare in scopul pentru care se elibereaza certificatul:
(a) denumirea si adresa autoritatii emitente;
(b) numarul de referinta al dosarului;
(c) elementele pe baza carora autoritatea emitenta se considera competenta sa elibereze certificatul;
(d) data eliberarii;
(e) informatii privind solicitantul: numele (numele dinainte de casatorie, daca este cazul), prenumele, sexul, data si locul nasterii, starea civila, cetatenia, codul numeric personal (daca este cazul), adresa si relatia cu defunctul, daca este cazul;
(f) informatii privind defunctul: numele (numele dinainte de casatorie, daca este cazul), prenumele, sexul, data si locul nasterii, starea civila, cetatenia, codul numeric personal (daca este cazul), adresa la data decesului, data si locul decesului;
(g) informatii privind beneficiarii: numele (numele dinainte de casatorie, daca este cazul), prenumele si codul numeric personal (daca este cazul);
(h) informatii privind o conventie matrimoniala incheiata de defunct sau, dupa caz, privind o conventie incheiata de defunct privind o relatie care, in conformitate cu legea care ii este aplicabila, produce efecte similare casatoriei si informatii privind aspectele patrimoniale ale regimului matrimonial sau ale unui alt regim patrimonial echivalent;
(i) legea aplicabila succesiunii si elementele pe baza carora a fost stabilita acea lege;
(j) informatii care sa ateste daca succesiunea este ab intestat sau se intemeiaza pe o dispozitie pentru cauza de moarte, inclusiv informatii despre elementele din care decurg drepturile si/sau prerogativele mostenitorilor, legatarilor, executorilor testamentari sau ale administratorilor patrimoniului succesoral;
(k) daca este cazul, informatii privind natura acceptarii succesiunii sau a renuntarii la aceasta de catre fiecare beneficiar;
(l) cota-parte care ii revine fiecarui mostenitor si, dupa caz, lista drepturilor si/sau a bunurilor care revin unui anumit mostenitor;
(m) lista drepturilor si/sau a bunurilor care revin unui anumit legatar;
(n) restrictiile aplicate drepturilor mostenitorului (mostenitorilor) si, dupa caz, legatarului (legatarilor) in temeiul legii aplicabile succesiunii si/sau in conformitate cu dispozitia pentru cauza de moarte;
(o) puterile executorului testamentar si/sau ale administratorului patrimoniului succesoral si limitele acestora in temeiul legii aplicabile succesiunii si/sau in temeiul dispozitiei pentru cauza de moarte.
Articolul 69
Efectele certificatului
(1) Certificatul produce efecte in fiecare stat membru fara a fi necesara nicio procedura speciala.
(2) Se prezuma ca certificatul probeaza cu exactitate elementele stabilite in temeiul legii aplicabile succesiunii sau in temeiul oricarei alte legi aplicabile elementelor specifice. Se prezuma ca persoana mentionata in certificat drept mostenitor, legatar, executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral are statutul mentionat in certificat si/sau este titular al drepturilor sau al puterilor stipulate in certificat, fara alte conditii si/sau restrictii aferente acelor drepturi sau puteri decat cele stipulate in certificat.
(3) Se considera ca orice persoana care, actionand pe baza informatiilor atestate in certificat, efectueaza plati sau transmite bunuri unei persoane mentionate in certificat drept persoana autorizata sa accepte plati sau bunuri a incheiat tranzactii cu o persoana autorizata sa accepte plati sau bunuri, cu exceptia cazului in care aceasta persoana stie ca cele continute in certificat nu corespund realitatii sau nu are cunostinta de acest fapt din cauza unei neglijente grave.
(4) In cazul in care o persoana mentionata intr-un certificat drept persoana autorizata sa dispuna de bunurile succesorale dispune de aceste bunuri in favoarea unei alte persoane, daca actioneaza pe baza informatiilor atestate in certificat, se considera ca acea persoana devine parte intr-o tranzactie cu o persoana autorizata sa dispuna de bunurile vizate, cu exceptia cazului in care aceasta persoana stie ca cele continute in certificat nu corespund realitatii sau nu are cunostinta de acest fapt din cauza unei neglijente grave.
(5) Certificatul constituie un titlu valabil pentru inscrierea bunurilor succesorale in registrul corespunzator al unui stat membru, fara a aduce atingere articolului 1 alineatul (2) literele (k) si (l).
Articolul 70
Copii certificate ale certificatului
(1) Autoritatea emitenta pastreaza originalul certificatului si elibereaza una sau mai multe copii certificate solicitantului si oricarei persoane care dovedeste ca are un interes legitim.
(2) In sensul articolului 71 alineatul (3) si al articolului 73 alineatul (2), autoritatea emitenta pastreaza o lista a persoanelor carora le-au fost eliberate copii certificate in temeiul alineatului (1).
(3) Copiile certificate eliberate sunt valabile pentru o perioada limitata de sase luni, de indicat in copia certificata sub forma unei date de expirare. In cazuri exceptionale, justificate in mod corespunzator, autoritatea emitenta poate hotari, prin derogare, ca perioada de valabilitate sa fie mai lunga. Dupa expirarea acestei perioade, pentru a fi in masura sa utilizeze certificatul in sensul indicat la articolul 63, orice persoana care detine o copie certificata trebuie sa solicite prelungirea perioadei de valabilitate a copiei certificate sau sa solicite o noua copie certificata de la autoritatea emitenta.
Articolul 71
Rectificarea, modificarea sau retragerea certificatului
(1) La cererea oricarei persoane care dovedeste ca are un interes legitim sau din proprie initiativa, autoritatea emitenta rectifica certificatul in cazul unei erori de redactare.
(2) La cererea unei persoane care dovedeste ca are un interes legitim sau, in cazurile in care acest lucru este posibil, in temeiul dreptului intern, autoritatea emitenta, din proprie initiativa, modifica sau retrage certificatul in situatia in care s-a stabilit ca certificatul sau anumite elemente din certificat nu corespund realitatii.
(3) Autoritatea emitenta informeaza fara intarziere toate persoanele carora le-au fost eliberate copii certificate ale certificatului in temeiul articolului 70 alineatul (1) cu privire la orice rectificare, modificare sau retragere a acestuia.
Articolul 72
Cai de atac
(1) Hotararile luate de autoritatea emitenta in temeiul articolului 67 pot fi contestate de orice persoana care are dreptul sa solicite un certificat.
Hotararile luate de autoritatea emitenta in temeiul articolului 71 si al articolului 73 alineatul (1) litera (a) pot fi contestate de orice persoana care dovedeste ca are un interes legitim.
Contestatia se inainteaza unei autoritati judiciare din statul membru al autoritatii emitente, in conformitate cu legislatia acelui stat.
(2) In cazul in care, ca urmare a contestatiei mentionate la alineatul (1), se stabileste faptul ca certificatul nu corespunde realitatii, autoritatea judiciara competenta rectifica, modifica sau retrage certificatul sau asigura rectificarea, modificarea sau retragerea certificatului de catre autoritatea emitenta.
In cazul in care, ca rezultat al contestatiei mentionate la alineatul (1), se stabileste ca eliberarea certificatului a fost refuzata in mod nejustificat, autoritatea judiciara competenta elibereaza certificatul sau se asigura ca autoritatea emitenta reexamineaza cazul si ia o noua hotarare.
Articolul 73
Suspendarea efectelor certificatului
(1) Efectele certificatului pot fi suspendate de catre:
(a) autoritatea emitenta, la cererea oricarei persoane care dovedeste ca are un interes legitim, in cursul unei modificari sau retrageri a certificatului in temeiul articolului 71; sau
(b) autoritatea judiciara, la cererea oricarei persoane care are dreptul sa conteste o hotarare adoptata de autoritatea emitenta in temeiul articolului 72, in cursul unei astfel de contestatii.
(2) Autoritatea emitenta sau, dupa caz, autoritatea judiciara informeaza fara intarziere toate persoanele carora le-au fost eliberate copii certificate ale certificatului in temeiul articolului 70 alineatul (1) cu privire la orice suspendare a efectelor certificatului.
Pe durata suspendarii efectelor certificatului nu se mai pot elibera alte copii certificate ale certificatului.
CAPITOLUL VII
DISPOZITII GENERALE SI FINALE
Articolul 74
Legalizarea si alte formalitati similare
Pentru documentele eliberate intr-un stat membru in contextul prezentului regulament nu este necesara nicio legalizare sau vreo alta conditie de forma similara.
Articolul 75
Raportul cu conventiile internationale existente
(1) Prezentul regulament nu afecteaza aplicarea conventiilor internationale la care unul sau mai multe state membre sunt parti la data adoptarii prezentului regulament si care privesc aspectele reglementate de prezentul regulament.
In special, statele membre care sunt parti contractante la Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961 privind conflictele de legi in materia conditiilor de forma ale dispozitiilor testamentare continua sa aplice dispozitiile respectivei conventii in locul articolului 27 din prezentul regulament in ceea ce priveste conditiile de forma ale testamentelor si ale testamentelor conjunctive.
(2) Fara a aduce atingere alineatului (1), intre statele membre, prezentul regulament prevaleaza in raport cu conventiile incheiate exclusiv intre doua sau mai multe state membre, in masura in care aceste conventii vizeaza aspecte reglementate de prezentul regulament.
(3) Prezentul regulament nu impiedica aplicarea Conventiei din 19 noiembrie 1934 incheiata intre Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia continand dispozitii de drept international privat cu privire la succesiuni, testamente si administrarea patrimoniului succesoral, astfel cum a fost modificata prin acordul interguvernamental dintre acele state din 1 iunie 2012, de statele membre care sunt parti la conventie, in masura in care respectiva conventie prevede:
(a) norme privind aspectele procedurale ale administrarii patrimoniului succesoral, astfel cum au fost definite in conventie, si asistenta in aceasta privinta din partea autoritatilor statelor care sunt parti contractante la conventie; si
(b) proceduri simplificate si mai rapide pentru recunoasterea si executarea hotararilor in materie de succesiuni.
Articolul 76
Raportul cu Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului
Prezentul regulament nu aduce atingere aplicarii Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolventa [10].
Articolul 77
Informatii puse la dispozitia publicului
Pentru a se pune la dispozitia publicului informatiile in cadrul Retelei Judiciare Europene in materie civila si comerciala, statele membre transmit Comisiei un scurt rezumat al legislatiei nationale si al procedurilor referitoare la succesiuni, inclusiv informatii referitoare la tipul de autoritati competente in materie de succesiuni si informatii referitoare la tipul de autoritati competente sa primeasca declaratiile privind acceptarea succesiunii, a legatului sau a rezervei succesorale sau privind renuntarea la acestea.
Statele membre furnizeaza, de asemenea, fise informative care sa enumere toate documentele si/sau informatiile solicitate in mod normal in scopul inregistrarii bunurilor imobile aflate pe teritoriul lor.
Statele membre actualizeaza in permanenta informatiile respective.
Articolul 78
Informatii privind datele de contact si procedurile
(1) Pana la 16 ianuarie 2014, statele membre comunica Comisiei:
(a) denumirea si coordonatele instantelor judecatoresti competente sau ale autoritatilor competente in ceea ce priveste cererile de incuviintare a executarii in conformitate cu articolul 45 alineatul (1) si in ceea ce priveste caile de atac exercitate impotriva hotararilor cu privire la aceste cereri in conformitate cu articolul 50 alineatul (2);
(b) procedura mentionata la articolul 51 de contestare a hotararii pronuntate ca urmare a exercitarii caii de atac;
(c) informatii relevante referitoare la autoritatile competente sa elibereze certificatul in temeiul articolului 64; si
(d) caile de atac mentionate la articolul 72.
Statele membre informeaza Comisia cu privire la orice modificare ulterioara a acestor informatii.
(2) Comisia publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene informatiile comunicate in conformitate cu alineatul (1), cu exceptia adreselor si a coordonatelor instantelor judecatoresti si a autoritatilor mentionate la alineatul (1) litera (a).
(3) Comisia pune la dispozitia publicului toate informatiile comunicate in conformitate cu alineatul (1) prin orice alte mijloace corespunzatoare, in special prin intermediul Retelei Judiciare Europene in materie civila si comerciala.
Articolul 79
Stabilirea si modificarea ulterioara a listei cuprinzand informatiile mentionate la articolul 3 alineatul (2)
(1) Pe baza notificarilor din partea statelor membre, Comisia stabileste lista celorlalte autoritati si profesionisti din domeniul juridic mentionati la articolul 3 alineatul (2).
(2) Statele membre notifica Comisiei orice modificare ulterioara a informatiilor continute in aceasta lista. Comisia modifica lista in consecinta.
(3) Comisia publica lista si orice modificari ulterioare in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(4) Comisia pune la dispozitia publicului toate informatiile notificate in conformitate cu alineatele (1) si (2) prin orice alte mijloace adecvate, in special prin Reteaua Judiciara Europeana in materie civila si comerciala.
Articolul 80
Stabilirea si modificarea ulterioara a atestatelor si a formularelor mentionate la articolele 46, 59, 60, 61, 65 si 67
Comisia adopta acte de punere in aplicare privind stabilirea si modificarea ulterioara a atestatelor si a formularelor mentionate la articolele 46, 59, 60, 61, 65 si 67. Respectivele acte de punere in aplicare se adopta in conformitate cu procedura de consultare mentionata la articolul 81 alineatul (2).
Articolul 81
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistata de un comitet. Acesta este un comitet in sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) Atunci cand se face trimitere la prezentul alineat, se aplica articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 82
Revizuirea
Pana la 18 august 2025, Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament, inclusiv o evaluare a dificultatilor practice aparute in privinta cazurilor paralele de tranzactii extrajudiciare in domeniul succesiunilor in state membre diferite sau in privinta unei tranzactii extrajudiciare dintr-un stat membru realizata in paralel cu o tranzactie in instanta in alt stat membru. Raportul este insotit, dupa caz, de propuneri de modificare.
Articolul 83
Dispozitii tranzitorii
(1) Prezentul regulament se aplica succesiunilor persoanelor care au decedat la data de 17 august 2015 sau dupa data respectiva.
(2) In cazul in care defunctul a ales legea aplicabila succesiunii sale inainte de 17 august 2015, aceasta alegere este valabila daca indeplineste conditiile prevazute in capitolul III sau daca este valabila in aplicarea normelor de drept international privat care erau in vigoare, la data efectuarii alegerii, in statul in care defunctul isi avea resedinta obisnuita sau in oricare dintre statele a caror cetatenie o avea.
(3) O dispozitie pentru cauza de moarte intocmita inainte de 17 august 2015 este admisibila si valabila pe fond si in privinta formei daca indeplineste conditiile prevazute in capitolul III sau daca este admisibila si valabila pe fond si in privinta formei in aplicarea normelor de drept international privat care erau in vigoare in momentul intocmirii dispozitiei, in statul in care defunctul isi avea resedinta obisnuita sau in oricare dintre statele a caror cetatenie o avea sau in statul membru in care se afla autoritatea care se ocupa de succesiune.
(4) In cazul in care o dispozitie pentru cauza de moarte a fost facuta inainte de 17 august 2015 in conformitate cu legea pe care defunctul ar fi putut sa o aleaga in conformitate cu prezentul regulament, se considera ca acea lege a fost aleasa ca lege aplicabila succesiunii.
Articolul 84
Intrarea in vigoare
Prezentul regulament intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplica de la 17 august 2015, cu exceptia articolelor 77 si 78, care se aplica de la 16 ianuarie 2014, precum si a articolelor 79, 80 si 81, care se aplica de la 5 iulie 2012.
Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in statele membre in conformitate cu tratatele.
Adoptat la Strasbourg, 4 iulie 2012.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
M. Schulz
Pentru Consiliu
Presedintele
A. D. Mavroyiannis
[1] JO C 44, 11.2.2011, p. 148.
[2] Pozitia Parlamentului European din 13 martie 2012 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 7 iunie 2012.
[3] JO C 12, 15.1.2001, p. 1.
[4] JO C 53, 3.3.2005, p. 1.
[5] JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
[6] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
[7] JO L 124, 8.6.1971, p. 1.
[8] JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
[9] JO L 324, 10.12.2007, p. 79.
[10] JO L 160, 30.6.2000, p. 1.