Directiva 2008/7/CE – Impozitarea indirecta a majorarii de capital

„Directiva 2008/7/CE – Impozitarea indirecta a majorarii de capital – Articolul 5 alineatul (1) litera (c) si articolul 6 alineatul (1) litera (e) – Domeniu de aplicare – Taxa anuala catre camerele locale de comert, industrie, artizanat si agricultura”

HOTARAREA CURTII (Camera a treia)

19 aprilie 2012

In cauza C 443/09,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolelor 234 CE si 267 TFUE de Tribunale di Cosenza (Italia), prin deciziile din 5 noiembrie 2009 si din 13 septembrie 2010, primite de Curte la 13 noiembrie 2009 si, respectiv, la 20 septembrie 2010, in procedura

Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura (CCIAA) di Cosenza
impotriva
Grillo Star Srl, in faliment,

CURTEA (Camera a treia),
compusa din domnul K. Lenaerts, presedinte de camera, domnul J. Malenovský, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis si D. Šváby (raportor), judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: doamna K. Sztranc Sławiczek, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 20 octombrie 2011,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura (CCIAA) di Cosenza, de O. Morcavallo si de F. Sciaudone, avvocati;
– pentru Grillo Star Srl, de R. Mastroianni, avvocato;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, in calitate de agent, asistata de S. Fiorentino, avvocato dello Stato;
– pentru guvernul german, de N. Graf Vitzthum, in calitate de agent;
– pentru guvernul austriac, de C. Pesendorfer, in calitate de agent;
– pentru Comisia Europeana, de A. Aresu si de M. Afonso, in calitate de agenti,

dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 12 ianuarie 2012,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (c) si a articolului 6 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirecta a majorarii de capital (JO L 46, p. 11).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul procedurii de stabilire a pasivului societatii in faliment Grillo Star Srl (denumita in continuare „Grillo Star”) de catre judecatorul delegat cu solutionarea cauzelor de faliment din cadrul Tribunale di Cosenza, chemat sa se pronunte asupra cererii de inscriere in pasiv a unei creante detinute de Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Cosenza (denumita in continuare „CCIAA di Cosenza”), privind neplata de catre Grillo Star, pentru anul 2009, a taxei anuale datorate de fiecare intreprindere inscrisa sau mentionata in registrul intreprinderilor (denumita in continuare „taxa anuala”).

Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Articolul 2 din Directiva 2008/7, intitulat „Societate de capital”, prevede:
„(1) In intelesul prezentei directive, «societate de capital» inseamna:
(a) orice societate constituita intr una din formele prevazute in anexa I;
(b) orice societate comerciala, firma, asociere sau persoana juridica care detine actiuni de capital sau de active care pot fi tranzactionate la o bursa de valori;
(c) orice societate comerciala, firma, asociatie sau persoana juridica cu scop lucrativ, ai carei membri au dreptul sa transfere actiunile lor unor parti terte fara autorizatie prealabila si care sunt responsabili pentru datoriile societatii comerciale, firmei, asociatiei sau persoanei juridice numai in limita numarului de actiuni detinute.
(2) In intelesul prezentei directive, orice alta societate comerciala, firma, asociere sau persoana juridica cu scop lucrativ este considerata societate de capital.”
4 Articolul 5 alineatul (1) din directiva mentionata prevede:
„Statele membre nu impun societatilor de capital nicio forma de impozitare indirecta in ceea ce priveste:
[…]
(c) inregistrarea sau orice alta formalitate necesara inainte de inceperea activitatii pe care o societate de capital trebuie s o indeplineasca in functie de forma sa legala de constituire;
[…]”
5 Articolul 6 alineatul (1) din aceeasi directiva are urmatorul cuprins:
„Fara a aduce atingere articolului 5, statele membre pot impune urmatoarele impozite si taxe:
[…]
(e) taxe datorate sub forma unor onorarii sau speze;
[…]”
 Reglementarea nationala
6 In versiunea anterioara reformarii realizate prin articolul 1 alineatul 19 din Decretul legislativ nr. 23 din 15 februarie 2010 privind reforma sistemului camerelor de comert, industrie, artizanat si agricultura, in aplicarea articolului 53 din Legea nr. 99 din 23 iulie 2009 (decreto legislativo n. 23 – Riforma dell’ordinamento relativo alle camere di commercio, industria, artigianato e agricoltura, in attuazione dell’articolo 53 della legge 23 luglio 2009, n. 99) (GURI nr. 46 din 25 februarie 2010, p. 1), intrata in vigoare la 12 martie 2010, dispozitiile din legislatia nationala aplicabile actiunii principale sunt cele redate in continuare.
Codul civil
7 Articolul 2188 alineatul 1 din Codul civil italian (denumit in continuare „Codul civil”) a instituit un registru al intreprinderilor, in care, potrivit articolului 2195 din acest cod, trebuie sa fie inregistrate toate intreprinderile industriale, comerciale si financiare, administrate de o singura persoana sau in asociere, si, in special, in conformitate cu articolul 2200 din acelasi cod, societatile comerciale si cooperativele, inclusiv cele care nu desfasoara nicio activitate comerciala.
Legea nr. 580/1993 si dispozitiile de punere in aplicare
8 Articolul 8 alineatele 1 si 2 din Legea nr. 580/1993 privind reorganizarea camerelor de comert, industrie, artizanat si agricultura (Legge n. 580   Recante Riordinamento delle camere di commercio, industria, artigianato e agricoltura) din 29 decembrie 1993 (supliment ordinar la GURI nr. 7 din 11 ianuarie 1994, denumita in continuare „Legea nr. 580/1993”) prevede ca obligatia de a tine registrul intreprinderilor revine camerelor de comert, industrie, artizanat si agricultura.
9 Articolul 18 alineatele 3-5 din Legea nr. 580/1993 stabileste modalitatile de calcul al taxei anuale.
10 Decretul din 30 aprilie 2009 al ministrului dezvoltarii economice privind stabilirea cuantumului taxei anuale datorate de intreprinderi camerelor de comert pentru anul 2009 (decreto del ministro dello Sviluppo economico – Determinazione delle misure del diritto annuale dovuto per l’anno 2009, dalle imprese alle camere di commercio) (GURI nr. 114 din 19 mai 2009, p. 37) stabileste cuantumul taxei anuale pentru anul in discutie in actiunea principala. Aceasta taxa se ridica la suma forfetara de 200 de euro pentru intreprinderile a caror cifra de afaceri anuala nu depaseste 100 000 de euro, iar, dincolo de aceasta suma, taxa se calculeaza, in transe, sub forma unui procent din cifra de afaceri a intreprinderii respective.
Actiunea principala si intrebarile preliminare
11 Prin hotararea din 29 aprilie 2009, sectia de falimente a Tribunale di Cosenza a declarat falimentul societatii Grillo Star, precum si deschiderea procedurii de inscriere a creditorilor la pasiv, conform articolului 93 din Legea privind falimentul.
12 In cadrul acestei proceduri, la 4 iunie 2009, CCIAA di Cosenza a solicitat inscrierea in pasivul falimentului societatii Grillo Star a unei creante in cuantum de 200 de euro, majorata cu 113,39 euro, reprezentand taxa anuala datorata pentru anul 2009.
13 Fiind chemat sa se pronunte asupra cererii de inscriere a acestei creante in pasivul falimentului societatii Grillo Star, judecatorul delegat cu solutionarea cauzelor de faliment din cadrul Tribunale di Cosenza are indoieli asupra compatibilitatii cu Directiva 2008/7 a reglementarii italiene de stabilire a taxei anuale.
14 In aceasta privinta, judecatorul delegat face trimitere la jurisprudenta Curtii, in special la Hotararea din 20 aprilie 1993, Ponente Carni si Cispadana Costruzioni (C 71/91 si C 178/91, Rec., p. I 1915), la Hotararea din 2 decembrie 1997, Fantask si altii (C 188/95, Rec., p. I 6783), precum si la Hotararea din 10 septembrie 2002, Prisco si CASER (C 216/99 si C 222/99, Rec., p. I 6761), care definesc taxele platite sub forma de onorarii sau speze pe care statele membre au posibilitatea sa le impuna in temeiul exceptiei prevazute la articolul 12 alineatul (1) litera (e) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorarii capitalului (JO L 249, p. 25, Editie speciala, 09/vol. 1, p. 9) si care este preluata in esenta la articolul 6 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2008/7. Or, in opinia respectivului judecator, taxa anuala nu ia forma unor onorarii sau speze intrucat nu este in legatura cu costul serviciului prestat intreprinderilor pentru mentinerea inscrierii lor in registrul tinut de camerele de comert, industrie, artizanat si agricultura.
15 In aceste conditii, judecatorul delegat cu solutionarea cauzelor de faliment din cadrul Tribunale di Cosenza a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Criteriile de stabilire a taxei anuale prevazute la articolul 18 litera b) din [Legea nr. 580/1993], astfel cum sunt fixate la alineatele 3, 4, 5 si 6 ale acestui articol, sunt contrare [Directivei 2008/7], in masura in care aceasta taxa nu poate face obiectul derogarii prevazute la articolul 6 [alineatul (1)] litera (e) din aceeasi directiva?
2) In special:
– Taxa anuala pentru a carei stabilire se face referire la «necesarul pentru indeplinirea serviciilor pe care sistemul camerelor de comert este obligat sa le furnizeze pe intreg teritoriul national» are caracterul unor onorarii sau speze?
– Prevederea unui «fond de distribuire echitabila» care are drept obiectiv omogenizarea pe intreg teritoriul national a indeplinirii tuturor functiilor administrative atribuite prin lege camerelor de comert exclude caracterul de onorarii sau speze al taxei anuale?
– Posibilitatea acordata fiecareia dintre camerele de comert de a majora cu pana la 20 % valoarea taxei anuale in scopul de a cofinanta initiative destinate sa sporeasca productia si sa imbunatateasca conditiile economice ale circumscriptiei teritoriale aflate in competenta lor este compatibila cu caracterul de onorarii sau speze al taxei anuale?
– Lipsa de clarificari privind modalitatile de determinare a necesarului pentru tinerea si actualizarea inscrierilor si a mentiunilor in registrul comertului de catre camerele de comert se opune verificarii caracterului de onorarii sau speze al taxei?
– Stabilirea forfetara a taxei anuale, in lipsa unor prevederi privind verificarea la «intervale regulate» a caracterului sau adecvat in raport cu costul mediu al serviciului, este compatibila cu caracterul de onorarii sau speze al taxei?”
16 In ceea ce priveste aplicabilitatea articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/7 in cazul taxei anuale, judecatorul delegat cu solutionarea cauzelor de faliment din cadrul Tribunale di Cosenza a completat decizia de trimitere din 5 noiembrie 2009 cu urmatoarele intrebari:
„1) Obligatia unei societati de capital care nu desfasoara si nu a desfasurat niciodata o activitate comerciala si care, prin urmare, este «inactiva» de a plati [taxa anuala] este contrara [Directivei 2008/7]?
2) Caracterul constitutiv al inregistrarii in registrul intreprinderilor – inregistrare care, in ordinea juridica italiana, este legata in mod indisociabil de dobandirea personalitatii juridice a societatilor de capital – si plata ulterioara a «taxei anuale» aferente sunt contrare [Directivei 2008/7]?”
17 In urma acestei completari a deciziei de trimitere, prin Ordonanta presedintelui Curtii din 20 octombrie 2010 s a dispus redeschiderea procedurii scrise.

Cu privire la competenta Curtii
18 CCIAA di Cosenza sustine in esenta ca Curtea nu are competenta de a raspunde la prezentele cereri de pronuntare a unor hotarari preliminare deoarece judecatorul delegat cu solutionarea cauzelor de faliment din cadrul Tribunale di Cosenza nu poate fi calificat drept „instanta” in sensul articolului 267 TFUE. In aceasta privinta, reclamanta din actiunea principala sustine ca procedura in fata judecatorului respectiv nu conduce la o decizie cu caracter jurisdictional. In acest sens, mentioneaza ca judecatorul amintit exercita in principal functii de supraveghere si de control al regularitatii procedurii de stabilire a pasivului, admitand, in tot sau in parte, respingand sau declarand inadmisibila orice cerere de inscriere a unei creante. Totodata, CCIAA di Cosenza sustine ca procedura in fata unui astfel de judecator prezinta numeroase limitari ale principiului contradictorialitatii.
19 Grillo Star sustine, in schimb, ca procedura pe care o aplica judecatorul delegat are un caracter jurisdictional, deoarece legislatia italiana ii atribuie acestui judecator misiunea de a lua decizii motivate cu privire la fiecare dintre cererile de inscriere in pasivul falimentului, iar aceste decizii au autoritate de lucru judecat, in lipsa unei cai de atac, si sunt obligatorii pentru parti. Grillo Star arata de asemenea ca decizia judecatorului delegat este adoptata in urma unei sedinte la care partile sunt convocate si au dreptul sa participe.
20 In aceasta privinta, trebuie sa se arate ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, pentru a aprecia daca organul de trimitere are caracterul unei „instante” in sensul articolului 267 TFUE, aspect care tine doar de dreptul Uniunii, Curtea ia in considerare un ansamblu de elemente, precum originea legala a organului, caracterul sau permanent, caracterul obligatoriu al competentei sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de catre organ a normelor de drept, precum si independenta acestuia (a se vedea Hotararea din 14 iunie 2011, Miles si altii, C 196/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 37 si jurisprudenta citata).
21 In plus, instantele nationale au competenta sa sesizeze Curtea numai daca exista un litigiu pendinte pe rolul lor si daca sunt chemate sa se pronunte in cadrul unei proceduri destinate sa se finalizeze printr o decizie cu caracter jurisdictional (Ordonanta din 24 martie 2011, Bengtsson, C 344/09, punctul 18 si jurisprudenta citata).
22 Astfel, in situatia in care actioneaza in calitate de autoritate administrativa, fara a trebui ca, in acelasi timp, sa solutioneze un litigiu, in sensul jurisprudentei Curtii, nu se poate considera ca organismul de trimitere exercita o functie jurisdictionala (Ordonanta Bengtsson, citata anterior, punctul 19 si jurisprudenta citata).
23 In speta, din indicatiile furnizate de CCIAA di Cosenza si confirmate de Grillo Star rezulta ca judecatorul delegat cu solutionarea cauzelor de faliment are misiunea ca, pe baza unui proiect de prezentare a stadiului pasivului elaborat de lichidatorul societatii in faliment, sa stabileasca, la cererea creditorilor, care sunt creantele admise la acest pasiv. De asemenea, din Legea privind falimentul rezulta ca atat lichidatorul, cat si celelalte persoane interesate au posibilitatea de a contesta in fata judecatorului delegat cererea de inscriere a unei creante prezentata acestuia de catre un creditor. In sfarsit, trebuie aratat ca, in lipsa unei opozitii, decizia acestui judecator delegat de respingere a inscrierii unei creante in pasiv produce efecte juridice obligatorii.
24 Pe de alta parte, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 19 din concluzii, lichidatorul si creditorii au posibilitatea de a prezenta observatii scrise si orale in fata judecatorului delegat cu solutionarea cauzelor de faliment.
25 Avand in vedere toate aceste elemente, nu se poate sustine in mod valabil ca judecatorul delegat cu solutionarea cauzelor de faliment din cadrul Tribunale di Cosenza nu este chemat, in sensul dreptului Uniunii, sa pronunte o decizie cu caracter jurisdictional pentru a transa un litigiu in cadrul unei proceduri contradictorii.
26 In aceste conditii, Curtea este competenta sa raspunda la intrebarile adresate de instanta de trimitere.

Cu privire la intrebarile preliminare
27 Prin intermediul intrebarilor formulate, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca Directiva 2008/7 si in special articolul 5 alineatul (1) litera (c) si articolul 6 alineatul (1) litera (e) trebuie interpretate in sensul ca se opun impunerii unei taxe anuale, precum cea in discutie in actiunea principala, platita camerelor de comert, industrie, artizanat si agricultura italiene de catre orice intreprindere inscrisa sau mentionata in registrul tinut de aceste camere.
28 Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca Curtea a avut deja ocazia sa precizeze ca articolul 12 din Directiva 69/335, al carui mod de redactare este in esenta identic cu cel al articolului 6 din Directiva 2008/7, constituie o derogare de la interdictia de principiu a formelor de impozitare care au aceleasi caracteristici ca si impozitul pe capital, prevazuta la articolul 10 din Directiva 69/335, preluat, la randul sau, in esenta, la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/7 (a se vedea in acest sens printre altele Hotararea Fantask si altii, citata anterior, punctul 20).
29 Trebuie, asadar, sa se examineze in prealabil daca o taxa anuala precum cea in discutie in actiunea principala reprezinta o forma de impozitare interzisa prin articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/7.
30 Potrivit articolului mentionat, in special potrivit alineatului (1) litera (c) al acestuia, sunt interzise impozitele indirecte care, indiferent de forma lor, sunt datorate in cazul inregistrarilor sau al oricarei alte formalitati necesare inainte de inceperea activitatii pe care o societate de capital trebuie sa o indeplineasca in functie de forma sa legala de constituire.
31 Aceasta interdictie se justifica prin faptul ca, desi nu se aplica aporturilor de capital ca atare, impozitele in discutie sunt totusi impuse avand in vedere formalitatile legate de forma juridica a societatii, si anume instrumentul utilizat pentru majorarea capitalului, astfel incat mentinerea acestora ar risca sa intre in contradictie cu scopurile urmarite prin Directiva 2008/7 (a se vedea in acest sens Hotararea din 28 iunie 2007, Albert Reiss Beteiligungsgesellschaft, C 466/03, Rep., p. I 5357, punctul 50 si jurisprudenta citata).
32 Articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/7 trebuie in principiu sa fie interpretat extensiv, in sensul ca are in vedere nu numai procedurile formale necesare inainte de inceperea activitatii unei societati de capital, ci si formalitatile care conditioneaza exercitarea si continuarea activitatii unei astfel de societati (a se vedea in acest sens Hotararea Albert Reiss Beteiligungsgesellschaft, citata anterior, punctul 51 si jurisprudenta citata).
33 Cu toate acestea, reiese din jurisprudenta Curtii ca acest articol nu interzice un impozit care este datorat anual ca urmare a inregistrarii unei intreprinderi la camera de comert si industrie, in masura in care faptul generator al acestui impozit nu consta in inregistrarea societatii sau a persoanei juridice proprietare a unei intreprinderi, ci in inregistrarea intreprinderii insesi, daca o astfel de taxa nu depinde de forma juridica a entitatii proprietare a intreprinderii si daca nu este, asadar, legata de formalitatile pe care trebuie sa le indeplineasca societatile de capital in functie de forma lor legala de constituire (a se vedea in acest sens Hotararea din 11 iunie 1996, Denkavit Internationaal si altii, C 2/94, Rec., p. I 2827, punctele 24-26).
34 Este clar ca faptul generator al unei taxe anuale precum cea in discutie in actiunea principala nu consta, potrivit legislatiei nationale aplicabile, in inregistrarea societatii sau a persoanei juridice proprietare a intreprinderii, ci in inregistrarea intreprinderii insesi. Este vorba despre o taxa care se aplica, pe baza cifrei lor de afaceri, tuturor entitatilor cu scop lucrativ.
35 O taxa de aceasta natura, astfel cum a confirmat Grillo Star in sedinta, nu depinde de forma juridica pe care o are entitatea proprietara a intreprinderii, aplicandu se atat intreprinderilor constituite sub forma societatilor de capital, in sensul articolului 2 din Directiva 2008/7, cat si celor care au o alta forma legala de constituire si, in special, celor detinute sau administrate individual de persoanele fizice (a se vedea prin analogie Hotararea Denkavit Internationaal si altii, citata anterior, punctul 25).
36 In plus, dupa cum releva in mod intemeiat guvernul italian si Comisia Europeana, caracterul proportional al taxei anuale cu cifra de afaceri a intreprinderii respective exclude ca plata acesteia sa constituie o formalitate mai oneroasa pentru o intreprindere care a luat forma juridica a unei societati de capital decat pentru o intreprindere constituita intr o alta forma juridica.
37 Rezulta astfel ca o taxa anuala precum cea in discutie in actiunea principala nu este legata de formalitatile pe care trebuie sa le indeplineasca societatile de capital in functie de forma lor legala de constituire.
38 Imprejurarea, mentionata de instanta de trimitere, potrivit careia inregistrarea societatilor de capital in registrul intreprinderilor are un efect constitutiv pentru societatile de capital in sensul dreptului national in cauza, spre deosebire de alte intreprinderi, nu poate repune in discutie constatarea de la punctul anterior. Astfel, desi inregistrarea in acest registru si, pe cale de consecinta, plata taxei anuale aferente acesteia reprezinta o conditie a existentei juridice a societatilor de capital, acest element nu poate, per se, sa modifice faptul generator al acestei taxe anuale, astfel cum a fost identificat la punctul 34 din prezenta hotarare, transformandu o intr o taxa datorata ca urmare a inregistrarii societatii de capital proprietare a intreprinderii (a se vedea prin analogie Hotararea Denkavit Internationaal si altii, citata anterior, punctul 28). In plus, este clar ca neplata de catre o societate de capital a taxei respective nu determina radierea acesteia din registrul intreprinderilor.
39 Este de asemenea lipsit de relevanta faptul, invocat de CCIAA di Cosenza, ca o societate de capital, precum Grillo Star, trebuie sa plateasca o taxa anuala, cum este cea in cauza in actiunea principala, chiar si pentru perioada in care nu a exercitat nicio activitate economica efectiva. Astfel, in conformitate cu dreptul national in cauza in actiunea principala, o astfel de obligatie a societatilor de capital de a achita taxa anuala se justifica prin prezumtia potrivit careia orice societate de capital detine in principiu o intreprindere. In aceasta privinta, Curtea a recunoscut, pe de o parte, ca definitia notiunii de intreprindere, intr un domeniu precum cel la care se refera Directiva 2008/7, este de competenta legiuitorului national (a se vedea in acest sens Hotararea Denkavit Internationaal si altii, citata anterior, punctul 31) si, pe de alta parte, ca aceasta prezumtie nu afecteaza constatarea potrivit careia faptul generator al unei taxe precum taxa anuala consta, astfel cum s a amintit la punctul 34 din prezenta hotarare, in inregistrarea intreprinderii insesi, indiferent de forma sa legala de constituire (a se vedea in acest sens Hotararea Denkavit Internationaal si altii, citata anterior, punctul 29).
40 Pe de alta parte, reiese din dosarul de care dispune Curtea ca o societate precum Grillo Star, care a efectuat cel putin operatiuni preparatorii in vederea unei activitati hoteliere, in special prin achizitionarea de terenuri, nu poate in niciun caz sa fie asimilata unei societati „vide” in sensul punctului 29 din Hotararea Denkavit Internationaal si altii, citata anterior, mai precis, unei societati lipsite de active si care nu mai exercita, asadar, nicio activitate.
41 In aceste conditii, se impune constatarea ca o taxa anuala precum cea in discutie in actiunea principala nu reprezinta o forma de impozitare interzisa in sensul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/7.
42 Prin urmare, nu este necesar sa se examineze daca o astfel de taxa poate face obiectul derogarii de la acest articol, prevazuta la articolul 6 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2008/7.
43 In consecinta, este necesar sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/7 trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unei taxe, precum cea in discutie in actiunea principala, datorata anual de orice intreprindere ca urmare a inregistrarii sale in registrul intreprinderilor, chiar daca o astfel de inregistrare are un efect constitutiv pentru societatile de capital si chiar daca aceasta taxa este datorata de societatile respective si pentru perioada in care nu exercita decat activitati preparatorii in vederea exploatarii unei intreprinderi.

 Cu privire la cheltuielile de judecata
44 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara:
Articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirecta a majorarii de capital trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unei taxe, precum cea in discutie in actiunea principala, datorata anual de orice intreprindere ca urmare a inregistrarii sale in registrul intreprinderilor, chiar daca o astfel de inregistrare are un efect constitutiv pentru societatile de capital si chiar daca aceasta taxa este datorata de societatile respective si pentru perioada in care nu exercita decat activitati preparatorii in vederea exploatarii unei intreprinderi.