A opta directiva TVA – Norme detaliate privind rambursarea TVA ului persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul tarii – Termen de inaintare a cererii de rambursare

„A opta directiva TVA – Norme detaliate privind rambursarea TVA ului persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul tarii – Termen de inaintare a cererii de rambursare – Termen de decadere”

HOTARAREA CURTII (Camera a cincea)

21 iunie 2012

In cauza C 294/11,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Corte suprema di cassazione (Italia), prin decizia din 3 martie 2011, primita de Curte la 9 iunie 2011, in procedura

Ministero dell’Economia e delle Finanze,
Agenzia delle Entrate
impotriva
Elsacom NV,

CURTEA (Camera a cincea),
compusa din domnul M. Safjan, presedinte de camera, domnul M. Ilešič si doamna M. Berger (raportor), judecatori,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Elsacom NV, de S. Petrecca, avvocato;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, in calitate de agent, asistata de G. Galluzzo, avvocato dello Stato;
– pentru guvernul elen, de K. Paraskevopoulou si de Z. Chatzipavlou, in calitate de agenti;
– pentru guvernul maghiar, de M. Z. Fehér, de K. Szíjjártó si de Z. Tóth, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de C. Soulay si de D. Recchia, in calitate de agenti;
avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta
Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 7 alineatul (1) primul paragraf din A opta directiva 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adaugata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul tarii (JO L 331, p. 11, Editie speciala, 09/vol. 1, p. 34, denumita in continuare „A opta directiva TVA”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Ministero dell’Economia e delle Finanze si Agenzia delle Entrate (denumite in continuare, impreuna, „administratia fiscala”), pe de o parte, si Elsacom NV (denumita in continuare „Elsacom”), societate cu sediul in Tarile de Jos, pe de alta parte, cu privire la rambursarea taxei pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA ul”) achitate de aceasta din urma in Italia in cursul anului 1999.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adaugata, prevazuta in Directiva 2006/112/CE, catre persoane impozabile stabilite in alt stat membru decat statul membru de rambursare (JO L 44, p. 23) a abrogat si a inlocuit A opta directiva TVA. Articolul 28 alineatul (2) din Directiva 2008/9 precizeaza, cu toate acestea, ca dispozitiile cuprinse in A opta directiva TVA se aplica in continuare cererilor de rambursare depuse inainte de 1 ianuarie 2010, ceea ce este cazul in actiunea principala.
4 Potrivit celui de al treilea considerent al celei de A opta directive TVA:
„[…] diferentele dintre sistemele in vigoare in prezent in statele membre, care provoaca in unele cazuri perturbarea comertului si denaturarea concurentei, trebuie eliminate.”
5 Articolul 2 din aceasta directiva prevedea:
„Fiecare stat membru restituie oricarei persoane platitoare de impozit care nu este stabilita pe teritoriul tarii, dar care este stabilita in alt stat membru, sub rezerva conditiilor prevazute in continuare, orice taxa pe valoarea adaugata aferenta serviciilor care i au fost prestate sau bunurilor mobiliare care i au fost livrate de alta persoana platitoare de impozit pe teritoriul tarii sau aferenta importului de bunuri in tara respectiva, in masura in care astfel de bunuri si servicii sunt folosite in tranzactiile prevazute la articolul 17 alineatul (3) literele (a) si (b) din Directiva 77/388/CEE si la prestarea serviciilor prevazute la articolul 1 litera (b).”
6 In temeiul articolului 3 litera (a) din directiva mentionata:
„Pentru a putea beneficia de restituire, orice persoana platitoare de impozit, asa cum este mentionata in articolul 2, care nu livreaza bunuri si nu presteaza servicii considerate livrate sau prestate pe teritoriul tarii trebuie:
(a) sa inainteze autoritatilor competente […] o cerere […]”
7 Potrivit articolului 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva TVA:
„Cererile sunt inaintate autoritatii competente […] in termen de sase luni de la incheierea anului calendaristic in care taxa devine exigibila.”
8 Punctul B din anexa C la aceasta directiva avea urmatorul cuprins:
„Cererea […] se inainteaza pana la data de 30 iunie a anului urmator anului vizat de cerere […]”
9 Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2008/9 prevede:
„Cererea de rambursare este trimisa […] cel tarziu pana la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmeaza perioadei de rambursare. […]”
10 Articolul 1 din Directiva 2010/66/UE a Consiliului din 14 octombrie 2010 de modificare a Directivei 2008/9 (JO L 275, p. 1) prevede:
„La articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2008/9/CE se adauga urmatorul paragraf:
«Cererile de rambursare referitoare la perioadele de rambursare din anul 2009 se trimit […] cel tarziu la 31 martie 2011.»”

Dreptul italian

11 Articolul 16 din Decretul Presedintelui Republicii nr. 793 din 30 decembrie 1981 (GURI nr. 358 din 31 decembrie 1981), promulgat in special pentru a adapta sistemul de TVA la dreptul Uniunii, a introdus in Decretul Presedintelui Republicii nr. 633 privind instituirea si reglementarea taxei pe valoarea adaugata (Decreto del presidente della Repubblica n. 633, istituzione e disciplina dell’imposta sul valore aggiunto) din 26 octombrie 1972 (supliment ordinar la GURI nr. 292 din 11 noiembrie 1972, denumit in continuare „DPR nr. 633/72”), articolul 38 ter, care insarcineaza ministrul de finante, in cooperare cu ministrul trezoreriei publice, sa stabileasca prin decret normele detaliate si termenele aplicabile cererilor de rambursare.
12 Decretul ministrului de finante nr. 2672 privind normele de aplicare a dispozitiilor mentionate la articolul 38 ter din DPR nr. 633/72, cu modificarile ulterioare, referitor la normele detaliate privind rambursarea TVA ului catre persoanele impozabile nerezidente (Decreto del Ministero delle Finanze n. 2672, norme di attuazione delle disposizioni di cui all’art. 38 ter del [DPR nr. 633/72], e successive modificazioni, concernente le modalità di esecuzione dei rimborsi dell’imposta sul valore aggiunto a soggetti non residenti) din 20 mai 1982 (GURI nr. 146 din 29 mai 1982) prevede la articolul 1 al doilea paragraf ca rambursarea trebuie efectuata „la cererea persoanelor interesate, care trebuie inaintata pana la data de 30 iunie a anului calendaristic” urmator celui vizat de cerere.

Situatia de fapt din actiunea principala si intrebarea preliminara

13 Administratia fiscala a refuzat rambursarea TVA ului pe care Elsacom il achitase in baza unor facturi primite de la cocontractantii sai in Italia in cursul anului 1999. Cererea de rambursare aferenta fusese depusa la 27 iulie 2000. Administratia fiscala a motivat refuzul prin tardivitatea cererii, care, potrivit articolului 1 al doilea paragraf din Decretul nr. 2672 al ministrului de finante din 20 mai 1982 mentionat, ar fi trebuit sa fie depusa cel tarziu la 30 iunie 2000.
14 Commisione tributaria provinciale di Roma a admis actiunea introdusa de Elsacom impotriva deciziei administratiei fiscale, considerand ca termenul de sase luni calculat de la sfarsitul anului vizat de taxa, prevazut la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva TVA, era doar un termen de recomandare si nu constituia, asadar, un termen de decadere.
15 Administratia fiscala a formulat apel impotriva acestei decizii la Commissione tributaria del Lazio, care a mentinut decizia pronuntata de Commissione tributaria provinciale di Roma.
16 Administratia fiscala a formulat recurs impotriva hotararii la instanta de trimitere, sustinand ca termenul mentionat era un termen de decadere.
17 In aceste conditii, Corte suprema di cassazione a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Termenul de sase luni de la incheierea anului calendaristic in care taxa devine exigibila, care este prevazut, pentru inaintarea cererii de rambursare a taxei pe valoarea adaugata de catre persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul tarii, la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva [TVA], este un termen de decadere, cu alte cuvinte, este stabilit sub sanctiunea decaderii din dreptul la rambursare?”

Cu privire la intrebarea preliminara

Cu privire la admisibilitate

18 Mai intai, trebuie examinata exceptia invocata de Elsacom, potrivit careia intrebarea preliminara ar fi inadmisibila intrucat dispozitiile a caror interpretare si a caror aplicare ar fi necesare pentru solutionarea actiunii principale nu ar face parte din dreptul Uniunii, ci din dreptul intern.
19 In aceasta privinta, trebuie amintit, pe de o parte, ca, desi nu este de competenta Curtii sa interpreteze o dispozitie nationala, aceasta este totusi competenta, in cadrul unei trimiteri preliminare, sa furnizeze instantei nationale toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care sunt de natura sa ii permita sa aprecieze compatibilitatea acestei dispozitii nationale cu dreptul Uniunii in vederea solutionarii cauzei deduse judecatii sale (a se vedea in acest sens Hotararea din 25 februarie 2010, Pontina Ambiente, C 172/08, Rec., p. I 1175, punctul 27 si jurisprudenta citata).
20 Pe de alta parte, numai instanta nationala sesizata cu actiunea principala si care trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru hotararea judecatoreasca ce urmeaza a fi pronuntata are competenta sa aprecieze, luand in considerare particularitatile cauzei, atat necesitatea unei hotarari preliminare pentru a fi in masura sa pronunte propria hotarare, cat si pertinenta intrebarilor pe care le adreseaza Curtii. In consecinta, intrucat intrebarile adresate au ca obiect interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, in principiu, obligata sa se pronunte (a se vedea Hotararea din 16 februarie 2012, Eon Aset Menidjmunt, C 118/11, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 76 si jurisprudenta citata). Intrebarile adresate de instanta nationala beneficiaza, asadar, de o prezumtie de pertinenta (a se vedea in acest sens Hotararea din 12 octombrie 2010, Rosenbladt, C 45/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 33).
21 Prezumtia de pertinenta a intrebarilor adresate cu titlu preliminar de instantele nationale nu poate fi inlaturata decat in cazuri exceptionale, atunci cand este evident ca interpretarea solicitata a dispozitiilor dreptului Uniunii vizate de aceste intrebari nu are nicio legatura cu obiectul actiunii principale (a se vedea Hotararea din 17 februarie 2011, Weryński, C 283/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 34 si jurisprudenta citata).
22 Or, in speta, intrebarea adresata de instanta de trimitere priveste interpretarea dreptului Uniunii, mai precis, a articolului 7 alineatul (1) primul paragraf din A opta directiva TVA, si nu este evident ca interpretarea solicitata a dispozitiei mentionate nu are nicio legatura cu obiectul actiunii. In consecinta, aceasta intrebare este admisibila.

Cu privire la fond

23 In ceea ce priveste fondul, prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca termenul de sase luni prevazut, pentru inaintarea unei cereri de rambursare a TVA ului, la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva TVA este un termen de decadere.
24 In aceasta privinta, trebuie sa se observe, mai intai, ca rezulta chiar din cuprinsul acestei dispozitii ca termenul prevazut la articolul sus mentionat este un termen de decadere.
25 Desi este adevarat, desigur, ca anumite versiuni lingvistice ale dispozitiei respective – cum ar fi, printre altele, versiunea spaniola („dentro”), versiunea italiana („entro”) si versiunea engleza („within”) – ar putea da nastere la incertitudini cu privire la natura termenului mentionat, punctul B din anexa C la aceleasi versiuni lingvistice ale celei de A opta directive TVA arata in mod clar ca termenul in discutie nu este un simplu termen de recomandare.
26 Aceasta interpretare este confirmata de alte versiuni lingvistice ale articolului 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva TVA. Astfel, de exemplu, in versiunea franceza, acest articol prevede expres ca o cerere de rambursare se inainteaza „au plus tard” (cel mai tarziu) in termen de sase luni de la incheierea anului calendaristic in care taxa devine exigibila. Aceasta precizare indica foarte clar faptul ca o cerere nu poate fi depusa in mod valabil ulterior acestei date (a se vedea in acest sens Hotararea din 29 iulie 2010, Grecia/Comisia, C 54/09 P, Rep., p. I 7537, punctul 46). La fel se intampla, printre altele, in versiunea germana („spätestens”) si in versiunea olandeza („uiterlijk”). De asemenea, punctul B din anexa C la aceasta directiva cuprinde, in orice caz in versiunile germana, franceza si olandeza, o mentiune analoaga care confirma aceasta interpretare.
27 In aceasta privinta, trebuie subliniat ca, in temeiul unei jurisprudente constante, diferitele versiuni lingvistice ale unui text al Uniunii trebuie sa fie interpretate in mod uniform si, prin urmare, in caz de divergente intre aceste versiuni, dispozitia in cauza trebuie sa fie interpretata in raport cu economia generala si cu finalitatea reglementarii din care face parte (a se vedea in special Hotararea din 29 aprilie 2010, M si altii, C 340/08, Rep., p. I 3913, punctul 44 si jurisprudenta citata).
28 In continuare, in ceea ce priveste finalitatea reglementarii in cauza, trebuie amintit ca obiectivul celei de A opta directive TVA, potrivit celui de al treilea considerent al acesteia, consta in aceea ca „[…] diferentele dintre sistemele in vigoare in prezent in statele membre, care provoaca in unele cazuri perturbarea comertului si denaturarea concurentei, trebuie eliminate”.
29 Pe de alta parte, posibilitatea de a introduce o cerere de rambursare a excedentelor de TVA fara nicio limitare in timp ar contraveni principiului securitatii juridice, care impune ca situatia fiscala a persoanei impozabile, din punctul de vedere al drepturilor si al obligatiilor fata de administratia fiscala, sa nu poata fi pusa in discutie la nesfarsit (a se vedea Hotararea din 21 ianuarie 2010, Alstom Power Hydro, C 472/08, Rep., p. I 623, punctul 16 si jurisprudenta citata).
30 Or, stabilirea unui termen de recomandare, adica a unui termen care nu este prevazut sub sanctiunea decaderii, pentru inaintarea unei cereri de rambursare a TVA ului in temeiul articolului 2 coroborat cu articolul 3 din A opta directiva TVA este contrara fie obiectivului privind armonizarea urmarit de A opta directiva TVA, fie, dupa caz, jurisprudentei mentionate la punctul anterior.
31 Astfel, pe de o parte, daca termenul de sase luni prevazut la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva TVA ar trebui interpretat ca fiind un termen de recomandare, acest lucru ar avea drept consecinta sa permita statelor membre sa aplice propria legislatie din domeniul prescriptiei drepturilor, eventual mai restrictiva, astfel incat, in aceasta situatie, termenele care rezulta din respectiva legislatie nationala ar determina, in cele din urma, perioada pe care o au la dispozitie persoanele impozabile pentru a depune o cerere de rambursare a TVA ului. Or, termenele din domeniul prescriptiei extinctive a drepturilor nu sunt armonizate in Uniunea Europeana si, in consecinta, pot varia de la un stat membru la altul. O astfel de interpretare ar fi, asadar, contrara obiectivului urmarit de A opta directiva TVA potrivit caruia „diferentele dintre sistemele in vigoare in prezent in statele membre […] trebuie eliminate”.
32 Pe de alta parte, daca articolul 7 alineatul (1) primul paragraf din A opta directiva TVA nu ar prevedea decat un termen de recomandare, iar statele membre, in loc sa aplice legislatia nationala mai restrictiva in materie de prescriptie, s ar referi numai la termenul prevazut la acest articol, posibilitatea de a inainta in mod valabil o cerere de rambursare a TVA ului nu ar fi supusa niciunei limitari in timp. Un astfel de rezultat ar fi inconciliabil cu jurisprudenta mentionata la punctul 29 din prezenta hotarare, care poate fi transpusa la cazurile de rambursare prevazute de A opta directiva TVA.
33 In sfarsit, cu titlu suplimentar, trebuie sa se observe ca, prin adoptarea articolului 15 alineatul (1) prima teza din Directiva 2008/9, statele membre au prelungit cu trei luni termenul in cauza. Astfel cum sustine, in esenta, Comisia Europeana, se poate deduce de aici ca statele membre insele au pornit de la principiul ca termenul in cauza este un termen de decadere, prelungirea unui termen fiind in general necesara numai daca expirarea acestuia determina decaderea din dreptul care ar fi trebuit sa fie exercitat inainte de expirarea termenului respectiv. Aceeasi concluzie se poate desprinde, cu atat mai mult, din faptul ca articolul 1 din Directiva 2010/66 a prelungit din nou, cu titlu exceptional si numai cu privire la cererile de rambursare referitoare la o perioada din anul 2009, termenul de depunere pana la 31 martie 2011, pentru a remedia problemele tehnice aparute in cursul anului 2010 la primirea, de catre autoritatile competente, a cererilor de rambursare referitoare la exercitiul fiscal 2009.
34 Avand in vedere cele de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarea formulata ca termenul de sase luni prevazut, pentru inaintarea unei cereri de rambursare a TVA ului, la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva TVA este un termen de decadere.

Cu privire la cheltuielile de judecata

35 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declara:
Termenul de sase luni prevazut, pentru inaintarea unei cereri de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf ultima teza din A opta directiva 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adaugata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul tarii este un termen de decadere.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close