Codul vamal comunitar – Rambursarea taxelor care nu sunt datorate legal – Termen

„Codul vamal comunitar – Articolul 236 alineatul (2) – Rambursarea taxelor care nu sunt datorate legal – Termen – Regulamentul (CE) nr. 2398/97 – Taxa antidumping definitiva la importurile de lenjerie de pat din bumbac originare din Egipt, India si Pakistan – Regulamentul (CE) nr. 1515/2001– Rambursarea taxelor antidumping platite in temeiul unui regulament declarat ulterior lipsit de validitate – Notiunea «forta majora» – Data la care ia nastere obligatia de rambursare a taxelor la import”

HOTARAREA CURTII (Camera a treia)

14 iunie 2012
In cauza C 533/10,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de tribunal d’instance de Roubaix (Franta) prin decizia du 8 noiembrie 2010, primita de Curte la 17 noiembrie 2010, in procedura

Compagnie internationale pour la vente à distance (CIVAD) SA
impotriva
Receveur des douanes de Roubaix,
Directeur régional des douanes et droits indirects de Lille,
Administration des douanes,

CURTEA (Camera a treia),

compusa din domnul K. Lenaerts, presedinte de camera, domnul J. Malenvoský, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis (raportor) si D. Šváby, judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: doamna R. Seres, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 6 octombrie 2011,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Compagnie internationale pour la vente à distance (CIVAD) SA, de F. Citron si de B. Servais, avocats;
– pentru guvernul francez, de G. de Bergues, de B. Cabouat si de J. S. Pilczer, precum si de C. Candat, in calitate de agenti;
– pentru guvernul ceh, de M. Smolek si de J. Vláčil, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de L. Bouyon si de H. van Vliet, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 8 decembrie 2011,

pronunta presenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 236 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 102, Editie speciala, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (JO L 311, p. 17, Editie speciala, 02/vol. 13, p. 12, denumit in continuare „Codul vamal”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Compagnie internationale pour la vente à distance (CIVAD) SA (denumita in continuare „CIVAD”), pe de o parte, si receveur des douanes de Roubaix, directeur régional de douanes et droits indirects de Lille si Administration des douanes, pe de alta parte, cu privire la o cerere de rambursare a taxelor antidumping pe care aceasta le a achitat fara sa le fi datorat la importurile de lenjerie de pat din bumbac originare din Pakistan.

Cadrul juridic

3 Articolul 236 din Codul vamal prevede:
„(1) Drepturile de import sau de export se ramburseaza in masura in care se stabileste ca, in momentul in care au fost platite, valoarea acestor drepturi nu era datorata legal sau ca valoarea lor a fost inscrisa in evidenta contabila contrar dispozitiilor articolului 220 alineatul (2).
Se procedeaza la remiterea drepturilor de import sau export in masura in care se stabileste ca, la momentul cand au fost inscrise in evidenta contabila, valoarea acestor drepturi nu era datorata legal sau ca valoarea lor a fost inscrisa in evidenta contabila contrar articolului 220 alineatul (2).
Nu se acorda rambursarea sau remiterea drepturilor daca faptele care au dus la achitare sau la inscrierea in evidenta contabila a unei sume care nu era legal datorata sunt rezultatul unei actiuni deliberate de catre o persoana interesata.
(2) Drepturile de import sau export se ramburseaza sau se remit la depunerea unei cereri catre biroul vamal in cauza intr un termen de trei ani de la data la care valoarea acestor drepturi a fost comunicata debitorului.
Acest termen se proroga daca persoana interesata face dovada ca a fost impiedicata sa depuna cererea in termenul mentionat datorita cazului fortuit sau fortei majore.
Autoritatile vamale procedeaza la rambursare sau remitere din oficiu atunci cand constata in acest interval existenta uneia sau alteia dintre situatiile descrise la alineatul (1) primul si al doilea paragraf.”
4 Potrivit articolului 243 alineatul (1) din Codul vamal, „[o]rice persoana are dreptul de a introduce o actiune impotriva deciziilor luate de autoritatile vamale cu privire la aplicarea legislatiei vamale si care o privesc direct si individual”.
5 Regulamentul (CE) nr. 2398/97 al Consiliului din 28 noiembrie 1997 (JO L 332, p. 1 si – rectificare – JO 1998, L 107, p. 16) a instituit o taxa antidumping definitiva la importurile de lenjerie de pat din bumbac originare din Egipt, India si Pakistan.
6 Regulamentul (CE) nr. 1515/2001 al Consiliului din 23 iulie 2001 privind masurile pe care Comunitatea le poate lua ca urmare a unui raport adoptat de Organul de solutionare a litigiilor al OMC privind masurile antidumping sau antisubventii (JO L 201, p. 10, Editie speciala, 11/vol. 24, p. 112) enumera aceste masuri la articolul 1 alineatul (1):
„(1) Atunci cand OSL [Organul de solutionare a litigiilor al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC)] adopta un raport privind o masura luata de catre Comunitate in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 384/96 [al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protectia impotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea tarilor care nu sunt membre ale Comunitatii Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Editie speciala, 11/vol. 12, p. 223)], cu Regulamentul (CE) nr. 2026/97 [al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protectia impotriva importurilor care fac obiectul unor subventii din partea tarilor care nu sunt membre ale Comunitatii Europene (JO L 288, p. 1, Editie speciala, 11/vol. 15, p. 180)] sau cu prezentul regulament («masura contestata»), Consiliul, hotarand cu majoritate simpla la propunerea Comisiei, dupa consultarea comitetului consultativ instituit in temeiul articolului 15 din Regulamentul (CE) nr. 384/96 sau al articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 («comitet consultativ»), poate lua una sau mai multe dintre urmatoarele masuri, dupa caz:
(a) sa abroge sau sa modifice masura contestata sau
(b) sa adopte orice alta masura speciala considerata corespunzatoare in acest caz.”
7 Articolul 3 din regulamentul mentionat prevede:
„Masurile adoptate in conformitate cu prezentul regulament produc efecte de la data intrarii in vigoare si nu pot fi invocate pentru obtinerea rambursarii drepturilor percepute inainte de aceasta data, cu exceptia cazului in care se prevede altfel.”
8 Avand in vedere recomandarile formulate in rapoartele adoptate de OSL la 30 octombrie 2000 si la 1 martie 2001 cu privire la taxele antidumping la importurile originare din India (denumite in continuare „rapoartele OSL”), Consiliul, prin articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 160/2002 din 28 ianuarie 2002 de modificare a Regulamentului nr. 2398/97 (JO L 26, p. 1), a declarat inchisa procedura antidumping referitoare la importurile de lenjerie de pat din bumbac originare din Pakistan.
9 La punctul 1 din dispozitivul Hotararii din 27 septembrie 2007, Ikea Wholesale (C 351/04, Rep., p. I 7723), Curtea a decis ca articolul 1 din Regulamentul nr. 2398/97 este lipsit de validitate in masura in care Consiliul a aplicat, in vederea stabilirii marjei de dumping referitoare la produsul care a facut obiectul anchetei, metoda „reducerii la zero” a marjelor de dumping negative pentru fiecare dintre tipurile de produse vizate. In aceste conditii, Curtea a mai decis, la punctul 2 din dispozitivul aceleiasi hotarari, ca un importator precum cel in discutie in cauza care a determinat pronuntarea acestei hotarari, care a introdus in fata unei instante nationale o actiune impotriva deciziilor prin care ii este solicitata plata taxelor antidumping in aplicarea regulamentului respectiv, declarat ca fiind lipsit de validitate in temeiul aceleiasi hotarari, are, in principiu, dreptul de a se prevala de aceasta lipsa de validitate in cadrul actiunii principale pentru a obtine rambursarea acestor taxe conform articolului 236 alineatul (1) din Codul vamal.

Actiunea principala si intrebarile preliminare

10 CIVAD, avand sediul in Franta si al carei obiect de activitate este vanzarea de marfuri prin corespondenta, a comercializat cu acest titlu lenjerie de pat din bumbac provenita din Pakistan.
11 Prin scrisorile din 26 iulie si din 28 octombrie 2002, CIVAD a solicitat Administration des douanes rambursarea taxelor antidumping pe care le platise in temeiul declaratiilor de import depuse potrivit Regulamentului nr. 2398/97 pentru perioadele cuprinse intre 15 decembrie 1997 si 25 ianuarie 1999, intre 1 februarie si 23 iulie 1999, precum si intre 29 iulie 1999 si 25 ianuarie 2002.
12 Printr o scrisoare din data de 17 martie 2008, Administration des douanes a admis cererea CIVAD in ceea ce priveste declaratiile de import depuse pentru perioada cuprinsa intre 29 iulie 1999 si 25 ianuarie 2002. In schimb, a respins cererea referitoare la declaratiile de import depuse pentru celelalte doua perioade mentionate anterior, cu motivarea ca aceasta fusese formulata dupa expirarea termenului de trei ani prevazut la articolul 236 alineatul (2) primul paragraf din Codul vamal.
13 Printr o scrisoare din data de 24 aprilie 2008, CIVAD a solicitat Administration des douanes sa reconsidere decizia, sustinand ca ii era imposibil sa depuna cereri de rambursare inainte de publicarea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Regulamentului nr. 160/2002 referitor la inchiderea procedurii antidumping in ceea ce priveste importurile originare din Pakistan. Prin scrisoarea din 14 august 2008, Administration des douanes a respins aceasta cerere.
14 Prin actul din 2 iulie 2009, CIVAD a introdus, in temeiul articolului 243 din Codul vamal, la tribunal d’instance de Roubaix, o actiune impotriva receveur des douanes de Roubaix, a directeur régional des douanes et droits indirects de Lille si a Administration des douanes.
15 In aceste conditii, tribunal d’instance de Roubaix, considerand ca solutionarea litigiului cu care este sesizat depinde de interpretarea articolului 236 alineatul (2) din Codul vamal, a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Nelegalitatea unui regulament comunitar, care nu poate face, nici in fapt, nici in drept, obiectul unei actiuni individuale in anulare formulate de un operator, constituie pentru acesta un caz de forta majora care permite depasirea termenului prevazut la articolul 236 alineatul (2) din [Codul vamal]?
2) In cazul unui raspuns negativ la prima intrebare, dispozitiile articolului 236 ultimul alineat din [Codul vamal] impun autoritatilor vamale sa procedeze din oficiu la rambursarea taxelor antidumping in cazul in care nelegalitatea regulamentului mentionat la prima intrebare a fost constatata ca urmare a contestarii legalitatii sale de catre un stat membru al OMC:
a) de la data primei comunicari a tarii in cauza prin care se contesta legalitatea regulamentului antidumping;
b) de la data raportului grupului special prin care se constata nelegalitatea regulamentului antidumping;
c) de la data raportului organului de apel al OMC care a determinat Comunitatea Europeana sa recunoasca nelegalitatea regulamentului antidumping?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la prima intrebare

16 Prin intermediul primei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 236 alineatul (2) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca nelegalitatea unui regulament constituie un caz de forta majora care permite prelungirea termenului de trei ani in care un importator poate solicita rambursarea taxelor la import achitate in temeiul acestui regulament.
17 Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca, in temeiul articolului 236 alineatul (2) primul paragraf din Codul vamal, pentru a obtine rambursarea taxelor la import, comerciantul trebuie sa depuna o cerere la biroul vamal in cauza intr un termen de trei ani de la data la care valoarea acestor taxe a fost comunicata debitorului.
18 In speta, in ceea ce priveste taxele achitate intre 1 februarie si 23 iulie 1999, precum si intre 15 decembrie 1997 si 25 ianuarie 1999, este cert ca CIVAD a depus cererile de rambursare corespunzatoare dupa expirarea respectivului termen de trei ani.
19 Trebuie amintit ca, la punctul 1 din dispozitivul Hotararii Ikea Wholesale, citata anterior, Curtea a decis ca articolul 1 din Regulamentul nr. 2398/97 este lipsit de validitate in masura in care Consiliul a aplicat, in vederea stabilirii marjei de dumping referitoare la produsul care a facut obiectul anchetei, metoda „reducerii la zero” a marjelor de dumping negative pentru fiecare dintre tipurile de produse vizate.
20 La punctul 67 din Hotararea Ikea Wholesale, citata anterior, Curtea a examinat de asemenea consecintele care trebuie sa fie desprinse din constatarea respectivei lipse de validitate si a concluzionat ca, intr o astfel de situatie, taxele antidumping achitate in temeiul Regulamentului nr. 2398/97 nu sunt legal datorate in sensul articolului 236 alineatul (1) din Codul vamal si trebuie, in principiu, sa faca obiectul unei rambursari din partea autoritatilor vamale nationale, conform acestei dispozitii, daca cerintele la care este supusa aceasta rambursare, intre care cea prevazuta la alineatul (2) al articolului mentionat, sunt indeplinite (a se vedea de asemenea Hotararea din 18 martie 2010, Trubowest Handel si Makarov/Consiliul si Comisia, C 419/08 P, Rep., p. I 2259, punctul 25).
21 Reiese din cele de mai sus ca, in urma constatarii de catre Curte a lipsei de validitate a unui regulament antidumping, un agent economic nu va mai putea, in principiu, sa solicite rambursarea taxelor antidumping pe care le a achitat in temeiul regulamentului respectiv si cu privire la care a expirat termenul de trei ani prevazut la articolul 236 alineatul (2) din Codul vamal. Astfel, articolul 236 alineatul (2) din Codul vamal stabileste o limita de trei ani pentru rambursarea taxelor vamale care nu sunt datorate legal.
22 Curtea a recunoscut compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei modalitati procedurale nationale prin care se stabileste un termen rezonabil in care un agent economic este obligat, sub sanctiunea decaderii, sa solicite rambursarea unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii. Un asemenea termen de decadere nu este, astfel, de natura sa faca practic imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii. In aceasta privinta, Curtea a retinut deja ca un termen de decadere de trei ani este rezonabil (a se vedea Hotararea din 17 noiembrie 1998, Aprile, C 228/96, Rec., p. I 7141, punctul 19, Hotararea din 24 martie 2009, Danske Slagterier, C 445/06, Rep., p. I 2119, punctul 32, si Hotararea din 15 aprilie 2010, Barth, C 542/08, Rep., p. I 3189, punctul 28).
23 Aceasta jurisprudenta se aplica de asemenea atunci cand, in mod exceptional, legiuitorul Uniunii decide, ca in actiunea principala, sa armonizeze modalitatile procedurale care reglementeaza cererile de rambursare a taxelor incasate fara sa fi fost datorate. Astfel, un termen rezonabil de decadere, indiferent daca este stabilit de dreptul national sau de dreptul Uniunii, este in interesul securitatii juridice, care protejeaza atat justitiabilul, cat si administratia vizata, si, cu toate acestea, nu impiedica exercitarea de catre justitiabil a drepturilor conferite de ordinea juridica a Uniunii (a se vedea in acest sens Hotararile Aprile, punctul 19, Danske Slagterier, punctul 32, si Barth, punctul 28, citate anterior).
24 In ceea ce priveste aspectul daca nelegalitatea Regulamentului nr. 2398/97 poate fi considerata un caz de forta majora, trebuie amintit ca, potrivit articolului 236 din Codul vamal, rambursarea taxelor la import sau la export achitate nu este acordata decat in anumite conditii si in cazuri special prevazute. O astfel de rambursare constituie, asadar, o exceptie de la regimul normal al importurilor si al exporturilor si, in consecinta, dispozitiile care prevad rambursarea sunt de stricta interpretare (Hotararea din 13 martie 2003, Tarile de Jos/Comisia, C 156/00, Rec., p. I 2527, punctul 91, si Hotararea din 17 februarie 2011, Berel si altii, C 78/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 62).
25 In consecinta, notiunea de forta majora, in sensul articolului 236 alineatul (2) al doilea paragraf din Codul vamal, trebuie sa fie interpretata in mod restrictiv.
26 In aceasta privinta, trebuie amintita jurisprudenta constanta a Curtii potrivit careia, intrucat nu are un continut identic in diferitele domenii de aplicare ale dreptului Uniunii, notiunea de forta majora are o semnificatie care trebuie determinata in functie de cadrul legal in care este destinata a si produce efectele (Hotararea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C 314/06, Rep., p. I 12273, punctul 25 si jurisprudenta citata).
27 In contextul reglementarii vamale, notiunea de forta majora trebuie, in principiu, sa fie inteleasa in sensul de imprejurari straine persoanei care o invoca, neobisnuite si imprevizibile, ale caror consecinte nu ar fi putut sa fie evitate, in pofida tuturor diligentelor depuse (Hotararea din 8 iulie 2010, Comisia/Italia, C 334/08, Rep., p. I 6865, punctul 46 si jurisprudenta citata).
28 Rezulta ca, dupa cum a precizat deja Curtea, notiunea de forta majora presupune un element obiectiv, referitor la imprejurari neobisnuite si straine operatorului, si un element subiectiv, legat de obligatia persoanei interesate de a se proteja de consecintele evenimentului neobisnuit luand masuri adecvate, fara a accepta sacrificii excesive (Hotararea Société Pipeline Méditerranée et Rhône, citata anterior, punctul 24 si jurisprudenta citata).
29 Intr o situatie precum cea din actiunea principala nu se intalneste niciunul din aceste doua elemente.
30 Pe de o parte, in ceea ce priveste elementul obiectiv, nelegalitatea unui regulament antidumping, precum Regulamentul nr. 2398/97, nu poate fi considerata o imprejurare neobisnuita. Este suficient sa se aminteasca in acest sens ca Uniunea este o Uniune de drept in care institutiile, organele si organismele sunt supuse controlului de conformitate a actelor acestora in special cu tratatele UE si FUE. Dupa cum a aratat avocatul general la punctul 56 din concluzii, este in natura lucrurilor in dreptul Uniunii posibilitatea ca anumite norme din care este constituita aceasta sa fie declarate ca fiind lipsite de validitate.
31 Referitor la elementul subiectiv, reclamanta din actiunea principala ar fi putut sa formuleze o cerere de rambursare din momentul efectuarii primei plati a taxelor antidumping in temeiul Regulamentului nr. 2398/97, in special pentru a contesta validitatea regulamentului respectiv.
32 Trebuie amintit in acest scop ca tratatele mentionate au stabilit un sistem complet de cai de atac si de proceduri, destinat sa incredinteze Curtii controlul legalitatii actelor adoptate de institutiile, de organele si de organismele Uniunii (a se vedea Hotararea din 29 iunie 2010, E si F, C 550/09, Rep., p. I 6213, punctul 44 si jurisprudenta citata).
33 In acest context, atunci cand un agent economic care se considera lezat prin aplicarea unui regulament antidumping pe care il apreciaza ca fiind nelegal a depus, in temeiul articolului 236 alineatul (2) din Codul vamal, o cerere de rambursare a taxelor pe care le a achitat, iar cererea a fost respinsa, acesta poate sa sesizeze instanta nationala competenta si sa invoce in fata acesteia din urma nelegalitatea regulamentului in cauza. In acest caz, instanta mentionata poate, sau chiar este tinuta, sa adreseze Curtii o intrebare privind validitatea regulamentului respectiv, in conditiile articolului 267 TFUE (Hotararea Trubowest Handel si Makarov/Consiliul si Comisia, citata anterior, punctul 24).
34 Intrucat CIVAD dispunea de posibilitatea de a contesta validitatea Regulamentului nr. 2398/97 inainte de expirarea termenului de trei ani prevazut la articolul 236 alineatul (2) primul paragraf din Codul vamal prin formularea unei cereri de rambursare in temeiul primului paragraf al alineatului respectiv, lipsa de validitate a regulamentului mentionat, constatata ulterior de Curte in Hotararea Ikea Wholesale, citata anterior, nu poate fi considerata un caz de forta majora care ar fi impiedicat o pe reclamanta din actiunea principala sa depuna o cerere de rambursare in termenul respectiv.
35 In aceste conditii, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 236 alineatul (2) al doilea paragraf din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca nelegalitatea unui regulament nu constituie un caz de forta majora, in sensul acestei dispozitii, care sa permita prelungirea termenului de trei ani in care un importator poate solicita rambursarea taxelor la import achitate in temeiul acestui regulament.

Cu privire la a doua intrebare

36 Prin intermediul celei de a doua intrebari, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca articolul 236 alineatul (2) al treilea paragraf din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca impune autoritatilor nationale sa procedeze din oficiu la rambursarea taxelor antidumping percepute in temeiul unui regulament declarat ulterior de catre OSL ca fiind neconform cu Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife si Comert 1994 (JO 1994, L 336, p. 103, Editie speciala, 11/vol. 10, p. 112, denumit in continuare „acordul antidumping”), cuprins in Anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 si aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind incheierea, in numele Comunitatii Europene, referitor la domeniile de competenta sa, a acordurilor obtinute in cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1, Editie speciala, 11/vol. 10, p. 3).
37 Trebuie amintit mai intai ca, in conformitate cu articolul 236 alineatul (2) al treilea paragraf din Codul vamal, autoritatile vamale procedeaza din oficiu la rambursarea sau la remiterea taxelor la import sau la export atunci cand constata, in termenul de trei ani calculat de la data comunicarii respectivelor taxe catre debitor, ca valoarea acestora nu era datorata legal in sensul alineatul (1) al aceluiasi articol.
38 Constatarea de catre OSL a faptului ca un regulament antidumping nu este conform cu acordul antidumping nu poate constitui o imprejurare de natura sa permita rambursarea taxelor la import conform articolului 236 alineatele (1) si (2) din Codul vamal.
39 Astfel, actele institutiilor, organelor si organismelor Uniunii beneficiaza de o prezumtie de validitate, ceea ce implica faptul ca acestea produc efecte juridice atata vreme cat nu au fost retrase, anulate in cadrul unei actiuni in anulare sau declarate ca fiind lipsite de validitate in urma unei trimiteri preliminare sau a unei exceptii de nelegalitate (Hotararea din 5 octombrie 2004, Comisia/Grecia, C 475/01, Rec., p. I 8923, punctul 18, si Hotararea din 12 februarie 2008, CELF si ministre de la Culture et de la Communication, C 199/06, Rep., p. I 469, punctul 60).
40 Or, avand in vedere ca numai Curtea este competenta sa constate nevaliditatea unui act al Uniunii cum ar fi un regulament antidumping, competenta care are ca obiectiv garantarea securitatii juridice prin asigurarea aplicarii uniforme a dreptului Uniunii (a se vedea Hotararea din 22 iunie 2010, Melki si Abdeli, C 188/10 si C 189/10, Rep., p. I 5667, punctul 54 si jurisprudenta citata), faptul ca OSL a constatat ca un regulament antidumping nu este conform cu acordul antidumping nu este de natura sa afecteze prezumtia de validitate a unui astfel de regulament.
41 Asadar, in lipsa constatarii nevaliditatii, a modificarii sau a abrogarii de catre institutiile competente ale Uniunii, Regulamentul nr. 2398/97 ramanea, chiar dupa constatarea respectiva a OSL, obligatoriu in toate elementele sale si direct aplicabil in orice stat membru.
42 In aceasta privinta, trebuie amintit ca, potrivit articolelor 1 si 3 din Regulamentul nr. 1515/2001, atunci cand OSL adopta un raport privind o masura luata de Uniune in materie de antidumping sau de antisubventii, Consiliul poate, dupa caz, fie sa abroge sau sa modifice masura respectiva, fie sa adopte orice alta masura speciala considerata corespunzatoare si ca, daca nu se prevede altfel, eventualele masuri astfel adoptate de Consiliu produc efecte de la data intrarii in vigoare si nu pot fi invocate pentru obtinerea rambursarii taxelor percepute inainte de aceasta data.
43 In consecinta, pana la 27 septembrie 2007, data pronuntarii Hotararii Ikea Wholesale, citate anterior, intrucat Regulamentul nr. 2398/97 nu fusese declarat lipsit de validitate de catre Curte si nici nu fusese abrogat sau modificat prin Regulamentul nr. 160/2002, indiferent de constatarile OSL privind conformitatea Regulamentului nr. 2398/97 cu acordul antidumping, acest regulament beneficia de prezumtia de validitate, astfel incat autoritatile vamale nationale nu puteau sa considere, anterior acestei date, ca taxele stabilite in temeiul prevederilor acestuia nu erau legal datorate in sensul articolului 236 alineatul (1) din Codul vamal. In aceste imprejurari, acestea nu puteau, anterior datei respective, nici sa procedeze, in temeiul articolului 236 alineatul (2) al treilea paragraf din Codul vamal, la o rambursare din oficiu a taxelor antidumping achitate in temeiul Regulamentului nr. 2398/97.
44 In aceste conditii, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare ca articolul 236 alineatul (2) al treilea paragraf din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca nu permite autoritatilor vamale nationale sa procedeze din oficiu la rambursarea taxelor antidumping, percepute in temeiul unui regulament al Uniunii, pe baza constatarii de catre OSL a neconformitatii regulamentului respectiv cu acordul antidumping.

Cu privire la cheltuielile de judecata

45 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara:
1) Articolul 236 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretat in sensul ca nelegalitatea unui regulament nu constituie un caz de forta majora, in sensul acestei dispozitii, care sa permita prelungirea termenului de trei ani in care un importator poate solicita rambursarea taxelor la import achitate in temeiul acestui regulament.
2) Articolul 236 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000, trebuie interpretat in sensul ca nu permite autoritatilor vamale nationale sa procedeze din oficiu la rambursarea taxelor antidumping, percepute in temeiul unui regulament al Uniunii, pe baza constatarii de catre Organul de solutionare a litigiilor a neconformitatii regulamentului respectiv cu Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife si Comert 1994, cuprins in Anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 si aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind incheierea, in numele Comunitatii Europene, referitor la domeniile de competenta sa, a acordurilor obtinute in cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994).

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close