DCC 750/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005

In M. Of. nr. 788 din 23 noiembrie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 750/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Ioan Gancea si Maria Gancea in Dosarul nr. 821/57/2011 al Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului nr. 556D/2012 al Curtii Constitutionale.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 557D/2012, avand ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identica, ridicata de Ioan Liviu Serbu in Dosarul nr. 822/57/2011 al Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune in discutie problema conexarii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor mentionate.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 557D/2012 la Dosarul nr. 556D/2012, care a fost primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.072 din 8 septembrie 2009.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 31 ianuarie 2012, pronuntate in dosarele nr. 821/57/2011 si nr. 822/57/2011, Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Ioan Gancea si Maria Gancea, respectiv de Ioan Liviu Serbu in cauze de contencios administrativ si fiscal avand ca obiect solutionarea unor actiuni in anulare a unor acte administrative.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia formuleaza critici de neconstitutionalitate extrinseca asupra Legii nr. 163/2005, desi vizeaza dispozitiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005, prin care a fost introdus capitolul VIII^1 in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, compus din art. 77^1, art. 77^2 si art. 77^3.
Se sustine in acest sens ca in cadrul procedurii de adoptare a Legii nr. 163/2005 nu au fost respectate prevederile art. 61 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutie, referitoare la principiul bicameralismului si la votul majoritatii membrilor fiecarei Camere cu care sunt adoptate legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor. Astfel, se arata ca exista diferente majore intre forma adoptata in Senat, ca prima Camera sesizata, si forma adoptata de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, sens in care sunt redate considerente ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 710 din 6 mai 2009, prin care Curtea Constitutionala a constatat ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici este neconstitutionala, sub aspectul incalcarii principiului constitutional al bicameralismului Parlamentului Romaniei, consacrat de art. 61 din Legea fundamentala.
Se arata ca dispozitiile cuprinse in capitolul VIII^1 din Legea nr. 571/2003 s-au regasit, initial, in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ respins insa prin Legea nr. 164/2005. Or, in forma adoptata de Senat, Legea nr. 163/2005 nu cuprindea si prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, acestea fiind introduse ulterior, ca urmare a propunerii Comisiei de buget, finante si banci a Camerei Deputatilor, Camera decizionala in materie.
Cat priveste pretinsa contradictie fata de prevederile art. 76 alin. (1) din Constitutie, se arata ca Legea nr. 163/2005 a fost adoptata cu majoritatea specifica legilor ordinare, desi are un caracter organic, deoarece actul normativ pe care il modifica – Legea nr. 571/2003 – a capatat caracter organic prin includerea in cuprinsul sau a unor infractiuni.
Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata sub aspectul criticilor de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 61 din Constitutie, intrucat exista deosebiri majore de continut juridic intre forma proiectului de lege adoptat de Senat, ca prima Camera sesizata, si a celei adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala.
Cat priveste criticile intemeiate pe art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala, instanta de judecata apreciaza ca reglementarile in materie fiscala nu fac obiectul legilor organice, iar Legea nr. 163/2005, desi modifica o lege organica, are ca obiect de reglementare exclusiv domeniul fiscal, astfel ca aceste critici nu pot fi retinute.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul a transmis punctul sau de vedere prin care apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In privinta pretinsei contrarietati fata de prevederile art. 76 alin. (1) din Constitutie, se sustine, cu trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.072 din 8 septembrie 2009, ca, in procesul de calificare a unei legi ca fiind organica sau ordinara, mai importanta este majoritatea de voturi inregistrata la data votului final asupra legii si ca reglementarile fiscale nu fac obiectul legilor organice nici in sensul prevederilor art. 73 alin. (3) si nici in temeiul vreunei alte prevederi constitutionale. Cat priveste pretinsa nerespectare a principiului bicameralismului, se face trimitere la considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 si se conchide ca “doar Curtea Constitutionala se poate pronunta in ce masura forma legii adoptate in Senat difera substantial de forma adoptata de Camera Deputatilor, cu consecinta incalcarii art. 61 din Legea fundamentala”.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 sunt constitutionale. In esenta, se arata ca, desi o lege organica poate cuprinde, din motive de politica legislativa, si norme de natura legii ordinare, nu inseamna ca aceste norme capata caracter organic, deoarece altfel s-ar contraveni art. 73 din Constitutie, care reglementeaza domeniile strict rezervate legii organice. In cazul de fata, desi Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a inglobat si unele prevederi cu caracter organic, aceste modificari nu au transformat intregul Cod fiscal intr-o lege organica.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit incheierilor de sesizare si motivarii autorilor exceptiei, prevederile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005. Prin aceste dispozitii a fost introdus in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal capitolul VIII^1 – “Venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal”, capitol format initial din art. 77^1, art. 77^2 si art. 77^3. Obiectul de reglementare al acestor norme juridice il reprezinta impozitul asupra veniturilor realizate din transferul dreptului de proprietate asupra constructiilor de orice fel si terenului aferent acestora, stabilirea cotelor procentuale datorate, modalitatile de plata, precum si obligatiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietatilor imobiliare.
Avand in vedere motivarea autorilor exceptiei, si anume criticile de neconstitutionalitate de natura extrinseca, Curtea Constitutionala constata ca obiectul exceptiei nu poate fi stabilit in raport cu dispozitiile art. 77^1, art. 77^2 si ale art. 77^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ci prin raportare la prevederile art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care aceste texte legale au fost introduse in cuprinsul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Textele din Constitutie invocate de autorii exceptiei sunt cele ale art. 61 referitor la rolul si structura Parlamentului si ale art. 76 alin. (1), care stabileste ca legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca autorii acesteia invoca vicii de neconstitutionalitate extrinseca ale Legii nr. 163/2005, apreciind ca procedura de adoptare a acestui act normativ s-a desfasurat cu incalcarea principiului bicameralismului si a regulilor constitutionale referitoare la domeniul rezervat legii organice, si anume procedura de vot specifica si necesara adoptarii legilor organice.
1. Cu privire la pretinsa incalcare a principiului bicameralismului, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constitutie, Curtea Constitutionala, urmarind desfasurarea procesului legislativ propriu adoptarii Legii nr. 163/2005 si fisa legislativa corespunzatoare acestui act normativ, constata urmatoarele:
Obiectul acestui proiect de lege il constituie aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004, prima Camera sesizata – Senatul – adoptand proiectul de lege cu includerea unor amendamente.
Camera decizionala – Camera Deputatilor – a adoptat proiectul de lege formuland, la randul sau, unele amendamente, legea devenind Legea nr. 163/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005.
Analizand continutul si sursa amendamentelor formulate in Camera Deputatilor, mai exact in cadrul raportului inaintat de Comisia pentru buget, finante si banci asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constata ca o parte semnificativa a acestora preia, integral sau cu foarte mici modificari, texte din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005.
Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2005 a fost adoptat de Senat, ca prima Camera sesizata, impreuna cu unele amendamente formulate fata de prevederile proiectului propus de Guvern in calitate de initiator. Din motive de rationalizare a procesului legislativ, Camera Deputatilor, avand pe rol de dezbatut doua proiecte de lege ce priveau Codul fiscal, a preluat din proiectul de lege de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, adoptat de Senat, dispozitiile Capitolului VIII^1 pe care le-a inclus in Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2005. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2005 a fost respins de Camera decizionala – Camera Deputatilor -, devenind, dupa promulgare, Legea nr. 164/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 467 din 1 iunie 2005.
Revenind la Legea nr. 163/2005 si procesul sau legislativ, Curtea observa, asadar, ca aceasta contine texte din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2005 si, in special, prevederile capitolului VIII^1, vizate de autorul exceptiei. Totodata, se regasesc si amendamentele formulate de Senat cu prilejul dezbaterii proiectului de lege pentru aprobarea acestei ordonante de urgenta, alaturi de amendamentele aceleiasi Camere formulate cu prilejul dezbaterii si votului proiectului de lege privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (viitoarea Lege nr. 163/2005). Legea mai cuprinde si amendamentele Camerei Deputatilor, formulate cu prilejul dezbaterii si votului asupra acestui proiect de lege, fara insa ca acestea sa aduca modificari de substanta fata de forma adoptata in Senat, multe dintre acestea fiind impuse din ratiuni de tehnica legislativa.
Urmarind strict comparatia dintre forma adoptata de Senat a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 si forma finala a Legii nr. 163/2005, rezultata ca urmare a dezbaterilor si votului acordat in Camera Deputatilor, se creeaza, cel putin aparent, impresia incalcarii principiului bicameralismului, diferenta de continut fiind vizibila, flagranta si de substanta.
Examinand, insa, cuprinsul normativ al prevederilor Legii nr. 163/2005 si fisa legislativa, astfel cum s-a aratat mai sus, Curtea constata ca, in aceeasi zi, Camera Deputatilor a adoptat doua proiecte de legi ce vizeaza aceeasi materie, respectiv Codul fiscal. Prin Legea nr. 163/2005 au fost preluate, de Camera Deputatilor, texte din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2005, impreuna cu amendamentele adoptate de Senat si propriile amendamente, iar in finalul legii a fost introdus un text prin care se dispune abrogarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2005. Prin urmare, proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonante, ramanand fara obiect de reglementare, a fost respins de aceeasi Camera, in calitate de Camera decizionala, si a devenit Legea nr. 164/2005 de respingere a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2005.
Atat Legea nr. 163/2005, cat si Legea nr. 164/2005 au fost adoptate de Parlament si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, la aceeasi data de 1 iunie 2005. Prin urmare, nu se poate sustine ca Senatul, prima Camera sesizata in ambele cazuri de dezbatere a celor doua proiecte de lege, este complet strain de continutul legislativ final al viitoarei Legi nr. 163/2005, deoarece a acordat votul sau cu prilejul dezbaterii fiecaruia dintre cele doua proiecte de lege si a exercitat, in concret, dreptul sau de a depune si adopta amendamente. Cat priveste Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2005 si, in special, prevederile cuprinse in Legea nr. 571/2003 la capitolul VIII^1, Senatul a adoptat un proiect de lege prin care aproba aceasta ordonanta, ceea ce exprima votul sau favorabil cu privire la cuprinsul sau normativ.
In concluzie, nu se poate afirma ca, in cazul de fata, Legea nr. 163/2005 a fost adoptata cu incalcarea exigentelor impuse de principiul constitutional al bicameralismului. Camera decizionala, avand in vedere circumstantele specifice procesului legislativ astfel cum s-a aratat mai sus, nu a facut altceva decat sa dea eficienta si operativitate activitatii de legiferare, fara a aduce atingere autoritatii de legiferare a primei Camere, ci, dimpotriva, tinand cont de vointa sa exprimata prin vot.
2. Cat priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la incalcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca nici acestea nu pot fi retinute. Curtea a mai examinat sustineri similare, potrivit carora introducerea in Codul fiscal a titlului IX^1 – Infractiuni prin Legea nr. 494/2004 si dobandirea cu aceasta ocazie a caracterului de lege organica fac necesara modificarea sa cu cvorumul prevazut de art. 76 alin. (1) din Constitutie pentru legile organice. Prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea Constitutionala, respingand sesizarea de neconstitutionalitate, a statuat ca domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constitutiei, astfel incat legiuitorul va adopta legi organice numai in acele domenii. Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, a stabilit ca este posibil ca o lege organica sa cuprinda, din motive de politica legislativa, si norme de natura legii ordinare, dar fara ca aceste norme sa capete natura de lege organica, intrucat, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate legii organice de art. 73 alin. (3) din Constitutie. De aceea, printr-o lege ordinara se pot modifica dispozitii dintr-o lege organica, daca acestea nu contin norme de natura legii organice, intrucat se refera la aspecte care nu sunt in directa legatura cu domeniul de reglementare al legii organice. In consecinta, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenta sau nu a unei reglementari la categoria legilor ordinare sau organice.
Cele retinute de Curtea Constitutionala prin decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, sub aspectul considerentelor pe care se fundamenteaza solutia pronuntata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Ioan Gancea si Maria Gancea in Dosarul nr. 821/57/2011 al Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia de contencios administrativ si fiscal, precum si de Ioan Liviu Serbu in Dosarul nr. 822/57/2011 al aceleiasi instante de judecata.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close