Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 octombrie 2012

Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienta energetica, de modificare a Directivelor 2009/125/CE si 2010/30/UE si de abrogare a Directivelor 2004/8/CE si 2006/32/CE

(Text cu relevanta pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 194 alineatul (2),
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
dupa transmiterea proiectului de act legislativ catre parlamentele nationale,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [2],
hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara [3],

intrucat:
(1) Uniunea se confrunta cu provocari fara precedent cauzate de dependenta crescanda fata de importurile de energie si de cantitatea redusa de resurse energetice, precum si de necesitatea de a limita schimbarile climatice si de a depasi criza economica. Eficienta energetica reprezinta o modalitate importanta prin care pot fi abordate provocarile in cauza. Aceasta imbunatateste securitatea aprovizionarii cu energie a Uniunii prin reducerea consumului de energie primara si a importurilor de energie. Eficienta energetica contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera intr-o maniera rentabila si, prin urmare, la atenuarea schimbarilor climatice. Trecerea la o economie mai eficienta din punct de vedere energetic ar trebui, de asemenea, sa accelereze difuzarea solutiilor inovatoare in plan tehnologic si sa imbunatateasca competitivitatea industriei in Uniune, favorizand cresterea economica si crearea de locuri de munca de inalta calitate in mai multe sectoare care au legatura cu eficienta energetica.
(2) Concluziile Consiliului European din 8- 9 martie 2007 au subliniat necesitatea de a spori eficienta energetica in cadrul Uniunii in vederea indeplinirii obiectivului de reducere cu 20 % a consumului de energie primara al Uniunii pana in 2020 in raport cu previziunile pentru anul respectiv. Concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 au subliniat ca trebuie realizat obiectivul de crestere a eficientei energetice cu 20 % pentru 2020, care in prezent nu se incadreaza in grafic, astfel cum s-a convenit in cadrul Consiliului European din iunie 2010. Previziunile din 2007 au indicat un consum de energie primara de 1842 Mtep in 2020. O reducere de 20 % este echivalenta cu 1474 Mtep in 2020, si anume o reducere de 368 Mtep in raport cu previziunile.
(3) Concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 au confirmat ca obiectivul de eficienta energetica este unul dintre obiectivele principale ale noii strategii a Uniunii pentru ocuparea fortei de munca si o crestere inteligenta, durabila si favorabila incluziunii (“Strategia Europa 2020”). In cadrul acestui proces si pentru a pune in aplicare acest obiectiv la nivel national, statele membre au obligatia sa-si stabileasca obiectivele nationale in strans dialog cu Comisia si sa indice, in programele lor nationale de reforma, modalitatea prin care intentioneaza sa realizeze obiectivele in cauza.
(4) Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2010 intitulata “Energie 2020” plaseaza eficienta energetica la baza strategiei energetice a Uniunii pentru 2020 si subliniaza necesitatea unei noi strategii in materie de eficienta energetica, care sa permita tuturor statelor membre sa decupleze consumul energetic de cresterea economica.
(5) In rezolutia sa din 15 decembrie 2010 referitoare la revizuirea planului de actiune pentru eficienta energetica, Parlamentul European a solicitat Comisiei sa includa in planul revizuit de actiune pentru eficienta energetica masuri menite sa reduca decalajul pentru a atinge obiectivul global al Uniunii in materie de eficienta energetica in 2020.
(6) Una dintre initiativele Strategiei Europa 2020 este initiativa emblematica privind o Europa eficienta din punctul de vedere al utilizarii resurselor, adoptata de Comisie la 26 ianuarie 2011. Aceasta identifica eficienta energetica drept un element esential in asigurarea durabilitatii utilizarii resurselor de energie.
(7) Concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 au recunoscut ca obiectivul Uniunii in materie de eficienta energetica nu se afla in graficul stabilit si ca se impune o actiune hotarata pentru a valorifica potentialul considerabil de crestere a economiilor de energie ale cladirilor, ale transporturilor si ale produselor si proceselor. De asemenea, concluziile respective prevad faptul ca se va revizui punerea in aplicare a obiectivului de eficienta energetica al Uniunii pana in 2013 si ca se vor lua in considerare si alte masuri in caz de necesitate.
(8) La 8 martie 2011, Comisia a adoptat comunicarea sa privind planul 2011 pentru eficienta energetica. Comunicarea a confirmat ca Uniunea nu isi poate indeplini obiectivul privind eficienta energetica. Acest fapt se constata cu toate ca s-au inregistrat progrese in politicile nationale pentru eficienta energetica, prezentate in cadrul primelor planuri nationale de actiune pentru eficienta energetica inaintate de statele membre in indeplinirea cerintelor Directivei 2006/32/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienta energetica la utilizatorii finali si serviciile energetice [4]. Analiza initiala a celui de-al doilea plan de actiune confirma faptul ca Uniunea nu isi poate indeplini obiectivul. Pentru a remedia acest aspect, planul pentru eficienta energetica in 2011 cuprindea o serie de politici si masuri in ceea ce priveste eficienta energetica care reglementeaza intregul lant energetic, inclusiv producerea, transportul si distributia energiei; rolul principal al sectorului public in ceea ce priveste eficienta energetica; cladirile si aparatele; industria si necesitatea de a autoriza consumatorii finali sa-si gestioneze propriul consum de energie. Eficienta energetica in sectorul transportului a fost analizata in paralel in Cartea alba privind transporturile, adoptata la 28 martie 2011. In special, initiativa 26 din cartea alba solicita standarde corespunzatoare pentru emisiile de CO2 ale vehiculelor in cadrul tuturor modurilor de transport, completate acolo unde este cazul cu cerinte privind eficienta energetica, pentru a aborda toate tipurile de sisteme de propulsie.
(9) La 8 martie 2011, Comisia a adoptat, de asemenea, Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitiva cu emisii scazute de dioxid de carbon pana in 2050, prin care identifica, din aceasta perspectiva, necesitatea de a se acorda o atentie sporita eficientei energetice.
(10) In acest context, este necesara actualizarea cadrului juridic al Uniunii pentru eficienta energetica printr-o directiva care sa urmareasca obiectivul global de reducere cu 20 % a consumului de energie primara al Uniunii pana in 2020 si imbunatatirea ulterioara in materie de eficienta energetica dupa 2020. In acest scop, prezenta directiva ar trebui sa stabileasca un cadru comun pentru promovarea eficientei energetice in cadrul Uniunii, precum si actiuni specifice de punere in aplicare a unora dintre propunerile incluse in Planul 2011 pentru eficienta energetica si de indeplinire a potentialului semnificativ nerealizat de economisire a energiei pe care il identifica.
(11) Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera astfel incat sa respecte angajamentele Comunitatii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera pana in 2020 [5] solicita Comisiei sa evalueze si sa prezinte un raport pana in anul 2012 cu privire la progresele inregistrate de Uniune si de statele sale membre pentru indeplinirea obiectivului de reducere a consumului de energie cu 20 % pana in 2020 in comparatie cu prognozele. De asemenea, decizia prevede ca, pentru a ajuta statele membre in indeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui sa propuna, pana la 31 decembrie 2012, masuri consolidate sau masuri noi de accelerare a eficientei energetice. Prezenta directiva raspunde cerintei in cauza. De asemenea, aceasta contribuie la indeplinirea obiectivelor stabilite in Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitiva cu emisii scazute de dioxid de carbon pana in 2050, in special prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera din sectorul energiei si la atingerea pana in 2050 a obiectivului de producere de energie electrica cu emisii zero.
(12) Este necesar sa fie adoptata o abordare integrata pentru a valorifica intregul potential existent de economisire a energiei, care include economiile din sectorul aprovizionarii cu energie si, respectiv, din sectorul utilizatorilor finali. In acelasi timp, ar trebui consolidate dispozitiile Directivei 2004/8/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerarii pe baza cererii de energie termica utila pe piata interna a energiei [6] si ale Directivei 2006/32/CE.
(13) Ar fi preferabil ca indeplinirea obiectivului de 20 % in materie de eficienta energetica sa fie rezultatul punerii in aplicare cumulative a masurilor nationale si europene specifice care promoveaza eficienta energetica in diferite domenii. Statele membre ar trebui sa-si stabileasca obiective, scheme si programe nationale indicative in materie de eficienta energetica. Obiectivele respective si eforturile individuale ale fiecarui stat membru ar trebui evaluate de catre Comisie, impreuna cu datele privind progresele inregistrate, pentru a evalua probabilitatea indeplinirii obiectivului global al Uniunii si masura in care eforturile individuale sunt suficiente pentru realizarea obiectivului comun. Prin urmare, Comisia ar trebui sa monitorizeze indeaproape punerea in aplicare a programelor nationale de eficienta energetica prin intermediul cadrului sau legislativ revizuit si in contextul procesului Europa 2020. Cu ocazia stabilirii obiectivelor nationale indicative in materie de eficienta energetica, statele membre ar trebui sa poata tine seama de situatia nationala care afecteaza consumul de energie primara, ca de exemplu potentialul ramas de economisire rentabila a energiei, schimbarile inregistrate in importurile si exporturile de energie, dezvoltarea tuturor surselor regenerabile de energie, energia nucleara, captarea si stocarea dioxidului de carbon si actiunea timpurie. Cu ocazia realizarii unor exercitii de modelare, Comisia ar trebui sa consulte statele membre cu privire la ipotezele modelelor si la rezultatele preliminare ale modelarii in timp util si intr-un mod transparent. Sunt necesare modele imbunatatite ale impactului masurilor in materie de eficienta energetica si al tehnologiilor si performantei acestora.
(14) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile [7] prevede ca Cipru si Malta, datorita caracterului insular si periferic, se bazeaza pe aviatie ca mod de transport, care este esential pentru cetatenii si economia acestora. In consecinta, Cipru si Malta au un consum final brut de energie in transportul aerian national care este disproportionat de mare, respectiv mai mult de trei ori media comunitara pe 2005 si, prin urmare, sunt afectate intr-un mod disproportionat de actualele constrangeri tehnologice si de reglementare.
(15) Volumul total al cheltuielilor publice reprezinta 19 % din produsul intern brut al Uniunii. Din acest motiv, sectorul public constituie un motor important pentru orientarea pietei catre produse, cladiri si servicii mai eficiente din punct de vedere energetic, precum si in favoarea modificarii comportamentului de consum energetic al cetatenilor si intreprinderilor. De asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul masurilor de imbunatatire a eficientei energetice poate elibera resursele publice in alte scopuri. Organismele publice de la nivel national, regional si local ar trebui sa indeplineasca un rol exemplar in ceea ce priveste eficienta energetica.
(16) Avand in vedere ca in Concluziile Consiliului din 10 iunie 2011 privind Planul 2011 pentru eficienta energetica s-a subliniat faptul ca 40 % din consumul final de energie al Uniunii este reprezentat de cladiri, iar pentru a beneficia de posibilitatile de crestere economica si de ocupare a fortei de munca in sectoarele comertului specializat si constructiilor, precum si in productia de articole de constructie si in activitatile profesionale precum arhitectura, consultanta si ingineria, statele membre ar trebui sa instituie o strategie pe termen lung, post-2020, vizand mobilizarea investitiilor in renovarea cladirilor rezidentiale si comerciale in vederea imbunatatirii performantei energetice a parcului imobiliar. Strategia respectiva ar trebui sa vizeze renovarile profunde, eficiente din punct de vedere al costurilor, care sa reduca atat volumul de energie furnizat, cat si consumul de energie final al unei cladiri, cu un procent semnificativ in comparatie cu nivelurile anterioare renovarii, rezultand astfel o performanta energetica foarte mare. Astfel de renovari profunde ar putea fi efectuate si in etape.
(17) Este necesar ca rata renovarilor de cladiri sa creasca deoarece parcul imobiliar existent constituie sectorul cu cel mai mare potential de economisire a energiei. In plus, cladirile reprezinta un element esential in ceea ce priveste indeplinirea obiectivului Uniunii de reducere cu 80-95 % a emisiilor de gaze cu efect de sera pana in 2050 in raport cu 1990. Cladirile detinute de organismele publice reprezinta o pondere semnificativa din parcul imobiliar si au o vizibilitate ridicata in viata publica. Prin urmare, se recomanda stabilirea unei rate anuale a renovarilor pentru cladirile detinute si ocupate de administratia centrala pe teritoriul unui stat membru, in vederea imbunatatirii performantei energetice a acestora. Rata renovarilor nu ar trebui sa aduca atingere obligatiilor privind cladirile al caror consum de energie este aproape egal cu zero, prevazute de Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanta energetica a cladirilor [8]. Obligatia prevazuta de prezenta directiva de renovare a cladirilor detinute de administratia centrala completeaza directiva respectiva, care solicita statelor membre sa se asigure ca, atunci cand cladirile existente sunt supuse unor renovari majore, performanta energetica a acestora este imbunatatita pentru a satisface cerintele minime de performanta energetica. Statele membre ar trebui sa poata lua masuri alternative eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a obtine o imbunatatire echivalenta a performantei energetice a cladirilor care apartin administratiei centrale. Obligatia de a renova suprafata cladirilor administratiei centrale ar trebui sa le revina departamentelor administrative a caror competenta cuprinde intregul teritoriu al unui stat membru. In cazul in care intr-un stat membru nu exista un departament administrativ relevant caruia sa i se fi conferit o anumita competenta pe intreg teritoriul, obligatia ar trebui sa le revina acelor departamente administrative ale caror competente acopera in mod colectiv intregul teritoriu.
(18) O serie de municipalitati si de alte organisme publice din statele membre au pus deja in aplicare abordari integrate in ceea ce priveste economiile de energie si aprovizionarea cu energie, de exemplu, prin intermediul planurilor de actiune in domeniul energiei durabile, cum ar fi cele dezvoltate in temeiul initiativei Conventia primarilor si abordarile urbane integrate care depasesc interventiile individuale referitoare la cladiri sau moduri de transport. Statele membre ar trebui sa incurajeze municipalitatile si alte organisme publice sa adopte planuri integrate si durabile in materie de eficienta energetica cu obiective clare, sa implice cetatenii in elaborarea si punerea in aplicare a acestora si sa ii informeze in mod corespunzator in legatura cu continutul acestora si cu progresul inregistrat in ceea ce priveste atingerea obiectivelor stabilite. Astfel de planuri pot genera economii semnificative de energie, in special daca sunt puse in aplicare prin sistemele de gestionare a energiei care permit organismelor publice vizate sa-si gestioneze mai bine propriul consum energetic. Ar trebui incurajat schimbul de experienta intre orase si alte organisme publice cu privire la experiente mai inovatoare.
(19) In ceea ce priveste achizitionarea anumitor produse si servicii, precum si achizitionarea si inchirierea cladirilor, administratiile centrale care incheie contracte de achizitii publice de lucrari, bunuri sau servicii ar trebui sa ofere un exemplu si sa ia decizii de cumparare eficiente din punct de vedere energetic. Aceasta regula ar trebui sa se aplice departamentelor administrative a caror competenta acopera intregul teritoriu al unui stat membru. In cazul in care intr-un stat membru nu exista un departament administrativ relevant caruia sa i se fi conferit o anumita competenta pe intreg teritoriul, obligatia ar trebui sa le revina acelor departamente administrative ale caror competente acopera in mod colectiv intregul teritoriu. Cu toate acestea, nu trebuie sa se aduca atingere dispozitiilor directivelor Uniunii privind achizitiile publice. Pentru alte produse decat cele care fac obiectul cerintelor de eficienta energetica pentru achizitionare in temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui sa incurajeze organismele publice sa ia in considerare eficienta energetica a achizitiei.
(20) Evaluarea posibilitatii de stabilire a unei scheme de “certificate albe” la nivelul Uniunii a demonstrat ca, in situatia actuala, un astfel de sistem ar genera costuri administrative excesive, existand riscul ca economiile de energie sa se concentreze intr-o serie de state membre si sa nu fie introduse uniform pe intreg teritoriul Uniunii. Obiectivul unei astfel de scheme la nivelul Uniunii ar putea fi realizat mai bine, cel putin in acest stadiu, prin intermediul schemelor nationale de obligatii in materie de eficienta energetica pentru utilitatile energetice sau al altor masuri de politica alternative care sa asigure aceeasi cantitate de economii de energie. Ar fi indicat ca nivelul de ambitie al acestor scheme sa fie stabilit intr-un cadru comun la nivelul Uniunii, oferindu-se in acelasi timp statelor membre o flexibilitate considerabila pentru a tine pe deplin seama de organizarea nationala a actorilor pietei, de contextul specific al sectorului energiei si de obiceiurile consumatorilor finali. Cadrul comun ar trebui sa ofere utilitatilor energetice posibilitatea de a furniza servicii energetice tuturor consumatorilor finali, nu doar celor carora le vand energie. Aceasta creste concurenta pe piata energetica deoarece utilitatile energetice isi pot diferentia produsele prin furnizarea de servicii energetice complementare. Cadrul comun ar trebui sa permita statelor membre sa includa cerintele in schema lor nationala care urmareste un scop social, in special pentru a se asigura ca consumatorii vulnerabili beneficiaza de o eficienta energetica mai ridicata. Statele membre ar trebui sa stabileasca, pe baza unor criterii obiective si nediscriminatorii, care sunt distribuitorii de energie sau furnizorii de energie care ar trebui sa aiba obligatia de a indeplini obiectivul de economisire a energiei la nivelul utilizarii finale stabilit de prezenta directiva.
Statelor membre ar trebui sa li se permita, in special, sa nu impuna aceasta obligatie distribuitorilor mici de energie, furnizorilor mici de energie si sectoarelor energetice de mica anvergura, pentru a evita o sarcina administrativa disproportionata. Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 stabileste principiile care ar trebui luate in considerare de catre statele membre care decid sa se abtina de la aplicarea acestei posibilitati. Ca o modalitate de a sprijini initiativele nationale privind eficienta energetica, partile obligate in temeiul schemelor nationale de obligatii in materie de eficienta energetica ar putea sa isi indeplineasca obligatiile contribuind anual la un Fond national pentru eficienta energetica cu o suma echivalenta cu investitiile necesare in cadrul schemei.
(21) Avand in vedere imperativul absolut de refacere a sustenabilitatii finantelor publice si de consolidare fiscala, la punerea in aplicare a masurilor specifice care fac obiectul prezentei directive ar trebui acordata atentia adecvata raportului cost-eficacitate la nivelul fiecarui stat membru in ceea ce priveste punerea in aplicare a masurilor de eficienta energetica pe baza unor analize si evaluari corespunzatoare.
(22) Cerinta de a obtine economii din vanzarile anuale de energie catre consumatorii finali, fata de cat ar fi fost volumul de vanzari, nu reprezinta un plafon referitor la vanzari sau la consumul de energie. Statele membre ar trebui sa fie in masura sa excluda integral sau partial vanzarile de energie, exprimata ca volum, utilizata in activitatile industriale enumerate in anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera in cadrul Comunitatii [9], atunci cand calculeaza vanzarile de energie catre consumatorii finali, intrucat este recunoscut faptul ca anumite sectoare sau subsectoare carora le sunt specifice aceste activitati pot fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Este oportun ca statele membre sa fie constiente de costurile sistemelor pentru a putea evalua cu exactitate costurile aferente masurilor.
(23) Fara a aduce atingere cerintelor de la articolul 7 si in vederea limitarii sarcinii administrative, fiecare stat membru poate grupa masurile de politica individuale pentru punerea in aplicare a articolului 7 intr-un program national cuprinzator pentru eficienta energetica.
(24) Pentru a valorifica potentialul de economisire a energiei in anumite segmente ale pietei unde auditurile energetice nu sunt in general oferite cu titlu comercial [cum ar fi intreprinderile mici si mijlocii (IMM)], statele membre ar trebui sa elaboreze programe care sa incurajeze IMM-urile sa se supuna unor audituri energetice. Auditurile energetice ar trebui sa aiba un caracter obligatoriu si periodic pentru intreprinderile mari, intrucat economiile de energie pot fi semnificative. Auditurile energetice ar trebui sa tina seama de standardele europene sau internationale relevante, precum EN ISO 50001 (sisteme de gestionare a energiei) sau EN 16247-1 (audituri energetice) sau EN ISO 14000 (sisteme de gestionare a mediului) in cazul in care includ un audit energetic, fiind astfel in conformitate cu dispozitiile anexei VI la prezenta directiva deoarece aceste dispozitii nu depasesc cerintele prevazute in standardele relevante respective. In prezent se afla in curs de elaborare un standard european specific privind auditurile energetice.
(25) In cazul in care auditurile energetice sunt efectuate de catre experti interni, pentru a se asigura independenta necesara, acestia ar trebui sa nu fie direct implicati in activitatea auditata.
(26) La elaborarea masurilor de imbunatatire a eficientei energetice, ar trebui luate in considerare castigurile in materie de eficienta si economiile obtinute prin aplicarea la scara larga a inovatiilor tehnologice rentabile, cum ar fi contoarele inteligente. In cazul in care s-au instalat contoare inteligente, acestea nu ar trebui sa fie utilizate de catre societati in scopul unei facturari retroactive nejustificate.
(27) In ceea ce priveste energia electrica si in conformitate cu Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piata interna a energiei electrice [10], in cazul in care introducerea contoarelor inteligente beneficiaza de o evaluare pozitiva, cel putin 80 % dintre consumatori ar trebui sa dispuna de sisteme de contorizare inteligenta pana in anul 2020. In privinta gazelor, si in conformitate cu Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piata interna in sectorul gazelor naturale [11], in cazul in care introducerea sistemelor de contorizare inteligenta beneficiaza de o evaluare pozitiva, statele membre sau orice autoritate competenta desemnata de acestea ar trebui sa pregateasca un calendar pentru implementarea sistemelor de contorizare inteligenta.
(28) Este benefica utilizarea contoarelor individuale sau a repartitoarelor de costuri pentru energia termica pentru masurarea consumului individual de energie termica in cladirile cu mai multe apartamente alimentate prin reteaua de termoficare sau prin incalzirea centrala comuna, in masura in care consumatorii finali au posibilitatea de a-si controla consumul individual. Prin urmare, utilizarea acestora are sens doar in cladirile in care corpurile de incalzire sunt prevazute cu robinete cu termostat pentru corpuri de incalzire.
(29) In anumite cladiri cu mai multe apartamente alimentate prin reteaua de termoficare sau prin incalzirea centrala comuna, utilizarea unor contoare care masoara cu precizie consumul individual de energie termica ar fi complicata din punct de vedere tehnic si costisitoare, intrucat apa calda folosita la incalzire intra si iese din apartamente prin mai multe puncte. Se poate presupune ca, din punct de vedere tehnic, contorizarea individuala a consumului de energie termica in cladirile cu mai multe apartamente este, cu toate acestea, posibila in cazul in care instalarea contoarelor individuale nu ar necesita schimbarea conductelor existente pentru incalzirea cu apa calda din cladire. In astfel de cladiri, masurarea consumului individual de energie termica poate fi efectuata prin intermediul repartitoarelor individuale de costuri pentru energia termica instalate pe fiecare corp de incalzire.
(30) Directiva 2006/32/CE solicita statelor membre sa asigure furnizarea catre consumatorii finali a unor contoare individuale la preturi competitive, care sa reflecte exact consumul real de energie al consumatorilor finali si sa furnizeze informatii despre timpul efectiv de utilizare. In majoritatea cazurilor, aceasta cerinta face obiectul conditiei de a fi posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar si proportional in raport cu economiile de energie potentiale. Insa, atunci cand se face o conexiune intr-o cladire noua sau atunci cand o cladire este supusa unor renovari majore, in conformitate cu dispozitiile Directivei 2010/31/UE, astfel de contoare individuale ar trebui intotdeauna furnizate. Conform Directivei 2006/32/CE, consumatorilor ar trebui, de asemenea, sa li se furnizeze suficient de frecvent facturi clare, bazate pe consumul real, pentru a le permite sa isi regleze propriul consum de energie.
(31) Directivele 2009/72/CE si 2009/73/CE solicita statelor membre sa asigure implementarea sistemelor de contorizare inteligenta pentru a sprijini participarea activa a consumatorilor la pietele furnizarii de energie electrica si de gaze naturale. In ceea ce priveste energia electrica, daca se constata ca introducerea contoarelor inteligente este eficienta din punct de vedere al costurilor, cel putin 80 % dintre consumatori trebuie sa dispuna de sisteme de contorizare inteligenta pana in anul 2020. In ceea ce priveste gazele naturale, nu s-a stabilit niciun termen, dar se solicita pregatirea unui calendar. De asemenea, directivele respective prevad obligatia informarii consumatorilor finali in mod corespunzator si suficient de frecvent cu privire la consumul real de energie electrica/gaz si cu privire la costuri, pentru a le permite sa isi regleze propriul consum.
(32) Impactul dispozitiilor privind contorizarea si facturarea ale Directivelor 2006/32/CE, 2009/72/CE si 2009/73/CE privind economisirea energiei a fost unul limitat. In multe parti ale Uniunii, aceste dispozitii nu au dus la primirea de catre consumatori a unor informatii actualizate despre consumul lor de energie si nici a unor facturi bazate pe consumul real, cu frecventa pe care studiile o indica a fi necesara pentru a permite consumatorilor sa isi regleze propriul consum de energie. In ceea ce priveste incalzirea spatiului si apa calda in cladirile cu mai multe apartamente, insuficienta claritate a acestor dispozitii a dus totodata la numeroase plangeri din partea cetatenilor.
(33) Pentru a consolida capacitatea consumatorilor finali de a avea acces la informatiile privind contorizarea si facturarea consumului lor individual de energie si avand in vedere posibilitatile asociate cu procesul de implementare a sistemelor de contorizare inteligenta si de introducere a contoarelor inteligente in statele membre, este important sa se imbunatateasca claritatea cerintelor dreptului Uniunii din acest domeniu. Aceasta ar trebui sa contribuie la reducerea costurilor de implementare a sistemelor de contorizare inteligenta prevazute cu functii de economisire a energiei si sa sprijine dezvoltarea pietelor de servicii energetice si de gestionare a cererii de energie. Implementarea sistemelor de contorizare inteligenta permite facturarea frecventa pe baza consumului real. Cu toate acestea, exista totodata necesitatea de a clarifica cerintele privind accesul la informatii si facturarea echitabila si exacta pe baza consumului real in cazurile in care contoarele inteligente nu vor fi disponibile pana in anul 2020, inclusiv in ceea ce priveste contorizarea si facturarea consumului individual de energie pentru incalzire si racire si de apa calda in cladirile cu mai multe unitati alimentate prin reteaua de termoficare sau racire centralizata sau prin propriul sistem comun de incalzire instalat in cladirile respective.
(34) La elaborarea masurilor de imbunatatire a eficientei energetice, statele membre ar trebui sa tina seama in mod corespunzator de necesitatea de a se asigura buna functionare a pietei interne si punerea in aplicare coerenta a acquis-ului, in conformitate cu Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(35) Cogenerarea de inalta eficienta si termoficarea si racirea centralizata detin un potential semnificativ de economisire a energiei primare care este in general nevalorificat in Uniune. Statele membre ar trebui sa realizeze o evaluare cuprinzatoare a potentialului cogenerarii de inalta eficienta si al termoficarii si racirii centralizate. Aceste evaluari ar trebui sa fie actualizate la cererea Comisiei, pentru a se pune la dispozitia investitorilor informatii privind planurile nationale de dezvoltare si pentru a contribui la un mediu de investitii stabil si incurajator. Noile instalatii de producere a energiei electrice si instalatiile existente substantial reabilitate sau a caror licenta ori autorizatie de functionare este actualizata ar trebui, sub rezerva unei analize cost-beneficiu care arata un surplus cost-beneficiu, sa fie echipate cu unitati de cogenerare de inalta eficienta care sa recupereze caldura reziduala rezultata in urma producerii de energie electrica. Caldura reziduala poate fi ulterior transportata acolo unde este solicitata prin intermediul retelelor de termoficare. Evenimentele care determina o cerinta pentru aplicarea criteriilor de autorizare vor fi, in general, evenimente care determina si cerinte privind permisele in conformitate cu Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale [12] si privind autorizarea in conformitate cu Directiva 2009/72/CE.
(36) Ar putea fi oportun ca centralele nucleare sau centralele electrice destinate sa utilizeze stocarea geologica permisa in temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologica a dioxidului de carbon [13], sa fie amplasate in locuri in care valorificarea caldurii reziduale prin cogenerarea de inalta eficienta sau prin aprovizionarea unei retele de termoficare sau racire centralizata nu este eficienta din punct de vedere al costurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui sa poata scuti aceste centrale de obligatia de a efectua o analiza cost-beneficiu pentru dotarea centralei cu echipamente care permit valorificarea caldurii reziduale prin intermediul unei unitati de cogenerare de inalta eficienta. Ar trebui sa fie de asemenea posibil ca centralele electrice cu sarcina de varf si cele de rezerva care sunt planificate sa functioneze sub 1500 de ore de functionare pe an ca medie mobila pe o perioada de cinci ani sa fie scutite de cerinta de a furniza si caldura.
(37) Este oportun ca statele membre sa incurajeze introducerea unor masuri si proceduri pentru promovarea instalatiilor de cogenerare cu o putere termica nominala totala mai mica de 20 MW, in vederea stimularii producerii distribuite de energie.
(38) Cogenerarea de inalta eficienta ar trebui sa fie definita de economiile de energie obtinute din producerea combinata in locul producerii separate de caldura si energie electrica. Definitiile cogenerarii si ale cogenerarii de inalta eficienta utilizate in legislatia Uniunii nu ar trebui sa aduca atingere utilizarii diferitelor definitii din legislatia nationala in alte scopuri decat cele vizate de legislatia in cauza a Uniunii. Pentru a se maximiza economiile de energie si pentru a se evita pierderea oportunitatilor de economisire a energiei, ar trebui acordata cea mai mare atentie conditiilor de exploatare a unitatilor de cogenerare.
(39) Pentru a se spori transparenta pentru consumatorii finali cu scopul ca acestia sa poata alege intre energia electrica produsa prin cogenerare si energia electrica produsa prin alte tehnici, originea cogenerarii de inalta eficienta ar trebui garantata pe baza valorilor de referinta armonizate privind eficienta energetica. Sistemele privind garantiile de origine nu implica in sine dreptul de a beneficia de pe urma mecanismelor nationale de sprijin. Este important ca toate formele de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta sa fie acoperite de garantiile de origine. Garantiile de origine ar trebui sa fie diferentiate de certificatele care pot fi preschimbate.
(40) Ar trebui luata in considerare structura specifica a cogenerarii si a sectoarelor de termoficare si racire centralizata, care includ numerosi producatori mici si mijlocii, in special in momentul reexaminarii procedurilor administrative pentru obtinerea permisiunii de a construi capacitatea de cogenerare sau retele asociate, in aplicarea principiului “a gandi mai intai la scara mica”.
(41) Majoritatea intreprinderilor Uniunii sunt IMM-uri. Acestea prezinta un potential enorm de economisire a energiei pentru Uniune. Pentru a le ajuta sa adopte masuri privind eficienta energetica, statele membre ar trebui sa stabileasca un cadru favorabil menit sa ofere IMM-urilor asistenta tehnica si informatii mai bine orientate.
(42) Directiva 2010/75/UE include eficienta energetica printre criteriile de determinare a celor mai bune tehnici disponibile care ar trebui sa serveasca drept referinta pentru stabilirea conditiilor de autorizare a instalatiilor care se incadreaza in domeniul sau de aplicare, inclusiv instalatiile de ardere cu o putere termica nominala totala de 50 MW sau mai mare. Cu toate acestea, directiva in cauza ofera statelor membre optiunea de a nu impune cerinte referitoare la eficienta energetica unitatilor de ardere sau altor unitati care elibereaza dioxid de carbon in cadrul sitului, pentru activitatile enumerate in anexa I la Directiva 2003/87/CE. Statele membre ar putea include informatii cu privire la nivelurile de eficienta energetica in rapoartele pe care trebuie sa le prezinte in temeiul Directivei 2010/75/UE.
(43) Pe baza unor criterii obiective, transparente si nediscriminatorii, statele membre ar trebui sa stabileasca norme care sa reglementeze sustinerea si impartirea costurilor privind conectarile la retea si consolidarile de retea, precum si adaptarile tehnice necesare pentru a integra noii producatori de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta, luand in considerare orientarile si codurile dezvoltate in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 iulie 2009 privind conditiile de acces la retea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrica [14] si Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 iulie 2009 privind conditiile de acces la retelele pentru transportul gazelor naturale [15]. Producatorii de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta ar trebui sa aiba posibilitatea de a emite o invitatie la licitatie pentru lucrarile de conectare. Ar trebui facilitat accesul la sistemul retelei pentru energia electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta, in special pentru unitatile de cogenerare de mica putere si pentru unitatile de microcogenerare. In conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72/CE si cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE, statele membre pot impune obligatii de serviciu public, inclusiv referitoare la eficienta energetica a intreprinderilor care isi desfasoara activitatea in sectorul energiei electrice, respectiv in sectorul gazelor.
(44) Raspunsul la cerere este un instrument important pentru imbunatatirea eficientei energetice, deoarece sporeste in mod semnificativ posibilitatile consumatorilor sau ale partilor terte desemnate de catre acestia de a lua masuri cu privire la informatiile privind consumul si facturarea si ofera, astfel, un mecanism care sa reduca sau sa transfere consumul, ceea ce duce la economii de energie atat in ceea ce priveste consumul final, cat si in ceea ce priveste producerea, transportul si distributia de energie prin utilizarea optima a retelelor si a activelor de productie.
(45) Raspunsul la cerere poate fi bazat pe raspunsurile consumatorilor finali la semnalele referitoare la preturi sau pe automatizarea cladirilor. Conditiile pentru raspunsul la cerere si accesul la acesta ar trebui imbunatatite, inclusiv pentru micii consumatori finali. In consecinta, tinand seama de extinderea continua a retelelor inteligente, statele membre ar trebui sa se asigure ca autoritatile nationale de reglementare in domeniul energiei sunt in masura sa se asigure ca tarifele de retea si reglementarile stimuleaza imbunatatirea eficientei energetice si sprijina stabilirea dinamica a preturilor pentru masurile de gestionare a raspunsului la cerere adoptate de catre consumatorii finali. Ar trebui sa fie urmarite integrarea pe piata si egalitatea sanselor de intrare pe piata pentru resursele de cerere (furnizare si incarcarea consumatorului), impreuna cu producerea. In plus, statele membre ar trebui sa se asigure ca autoritatile nationale de reglementare in domeniul energiei adopta o abordare integrata care sa cuprinda economiile potentiale in sectoarele aprovizionarii cu energie si utilizarii finale.
(46) Ar trebui sa fie disponibil un numar suficient de profesionisti competenti in domeniul eficientei energetice care sa asigure punerea in aplicare eficienta si in timp util a prezentei directive, de exemplu, in legatura cu respectarea cerintelor privind auditurile energetice si punerea in aplicare a schemelor de obligatii in ceea ce priveste eficienta energetica. Prin urmare, statele membre ar trebui sa puna in aplicare scheme de certificare pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice si alte masuri de imbunatatire a eficientei energetice.
(47) Este necesar sa se continue dezvoltarea pietei pentru servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea cererii si ofertei de servicii energetice. Transparenta, de exemplu, prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice, poate contribui la aceasta. De asemenea, contractele-tip, schimbul de bune practici si orientarile, in special pentru contractarea performantei energetice, pot contribui la stimularea cererii. Ca si in alte forme ale acordurilor de finantare din partea tertilor, in cazul unui contract privind performanta energetica, beneficiarul serviciilor energetice evita costurile pentru investitii prin utilizarea unei parti din valoarea financiara a economiilor de energie pentru a rambursa integral sau partial investitiile efectuate de catre un tert.
(48) Este necesar sa fie identificate si eliminate barierele de reglementare, precum si cele de alta natura, aparute in calea utilizarii contractelor privind performanta energetica si a altor acorduri de finantare din partea tertilor pentru economiile de energie. Aceste bariere includ normele si practicile contabile care impiedica reflectarea corespunzatoare in conturi a investitiilor de capital si a economiilor financiare anuale rezultate in urma adoptarii masurilor de imbunatatire a eficientei energetice pentru intreaga durata de viata a investitiilor. De asemenea, ar trebui abordate la nivel national obstacolele din calea renovarii parcului imobiliar existent generate de fragmentarea motivatiilor intre diferitii actori vizati.
(49) Statele membre si regiunile ar trebui incurajate sa exploateze la maximum fondurile structurale si Fondul de coeziune pentru a stimula investitiile in ceea ce priveste masurile de imbunatatire a eficientei energetice. Investitiile in materie de imbunatatire a eficientei energetice au potentialul de a contribui la cresterea economica, ocuparea fortei de munca, inovare si reducerea saraciei energetice in gospodarii, avand, prin urmare, o contributie pozitiva la coeziunea economica, sociala si teritoriala. Zonele cu potential de finantare includ masurile privind eficienta energetica in cladirile publice si locuintele sociale si furnizarea de noi competente pentru promovarea ocuparii fortei de munca in sectorul eficientei energetice.
(50) Statele membre ar trebui sa incurajeze utilizarea de mecanisme de finantare pentru a contribui la indeplinirea obiectivelor prezentei directive. Astfel de mecanisme de finantare ar putea include contributii financiare si amenzi ca urmare a nerespectarii anumitor dispozitii din prezenta directiva; resurse alocate eficientei energetice in conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE; resurse alocate eficientei energetice in cadrul financiar multianual, in special Fondul de coeziune, si fondurile structurale si de dezvoltare rurala, precum si instrumente financiare europene specifice, precum Fondul european pentru eficienta energetica.
(51) Mecanismele de finantare s-ar putea baza, acolo unde este cazul, pe resurse alocate eficientei energetice din obligatiunile Uniunii pentru finantarea proiectelor; resurse alocate eficientei energetice de la Banca Europeana de Investitii si alte institutii financiare europene, in special Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei; resurse provenind de la institutiile financiare; resurse nationale, inclusiv prin crearea de cadre de reglementare si fiscale care sa incurajeze punerea in aplicare a initiativelor si programelor privind eficienta energetica; venituri din nivelul anual de emisii alocate in temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE.
(52) In special, mecanismele de finantare ar putea utiliza aceste contributii, resurse si venituri pentru a facilita si a incuraja investitiile de capital privat, bazandu-se in special pe investitori institutionali si folosind criterii care sa asigure atingerea atat a obiectivelor de mediu, cat si a obiectivelor sociale pentru acordarea fondurilor; pentru a utiliza instrumente financiare inovatoare (de exemplu, garantii de credit pentru capitalul privat, garantii de credit pentru incurajarea contractelor de performanta energetica, subventii, credite subventionate si linii de credit specifice, sisteme de finantare a tertilor) care sa reduca riscurile proiectelor in materie de eficienta energetica si sa permita renovari rentabile, chiar si la nivelul gospodariilor cu venituri mici si medii; pentru a fi legate de programe sau de agentii care vor agrega si vor evalua calitatea proiectelor de economisire de energie, vor furniza asistenta tehnica, vor promova piata serviciilor energetice si vor contribui la generarea de cereri din partea consumatorilor pentru servicii energetice.
(53) Mecanismele de finantare ar putea, de asemenea, sa furnizeze resurse corespunzatoare pentru sprijinirea programelor de formare si de certificare care imbunatatesc si acrediteaza competentele in materie de eficienta energetica; sa furnizeze resurse pentru cercetare, demonstrare si accelerarea absorbtiei de tehnologii la scara mica si de microtehnologii in vederea producerii de energie, precum si pentru optimizarea conectarii acestor generatoare la retea; sa fie legate de programe care iau masuri de promovare a eficientei energetice in toate gospodariile, vizand prevenirea saraciei energetice si stimularea proprietarilor care inchiriaza casele sa asigure cel mai ridicat nivel de eficienta energetica a proprietatilor lor; sa furnizeze resurse corespunzatoare pentru sprijinirea dialogului social si a stabilirii de standarde, vizand imbunatatirea eficientei energetice si asigurarea unor conditii de lucru bune, precum si a sanatatii si a sigurantei la locul de munca.
(54) Ar trebui utilizate instrumentele financiare ale Uniunii si mecanismele de finantare inovatoare pentru a realiza obiectivul de imbunatatire a performantei energetice a cladirilor organismelor publice. In acest sens, statele membre pot utiliza veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate in temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor astfel de mecanisme pe baza voluntara si tinand seama de normele bugetare nationale.
(55) La punerea in aplicare a obiectivului de 20 % in materie de eficienta energetica, Comisia va trebui sa monitorizeze impactul noilor masuri asupra Directivei 2003/87/CE, stabilind sistemul Uniunii privind comercializarea cotelor de emisii (ETS), pentru a mentine stimulentele din sistemul de comercializare a emisiilor care promoveaza investitiile cu emisii scazute de carbon si pregatesc sectoarele ETS in vederea inovatiilor necesare in viitor. Va fi necesara monitorizarea de catre Comisie a impactului asupra acelor sectoare industriale care sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum s-a stabilit in Decizia 2010/2/UE a Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, in conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului, a unei liste a sectoarelor si subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon [16], pentru a asigura faptul ca prezenta directiva promoveaza si nu impiedica dezvoltarea sectoarelor respective.
(56) Directiva 2006/32/CE solicita statelor membre sa adopte si sa incerce sa atinga obiectivul national indicativ global de 9 % in ceea ce priveste reducerea consumului de energie pana in 2016 prin punerea in aplicare a serviciilor energetice si a altor masuri de imbunatatire a eficientei energetice. Directiva in cauza prevede ca cel de-al doilea plan pentru eficienta energetica adoptat de catre statele membre trebuie sa fie urmat in mod corespunzator, dupa caz, de propunerile Comisiei pentru masuri suplimentare, inclusiv extinderea perioadei de aplicare a obiectivelor. Daca un raport concluzioneaza ca nu s-a inregistrat un progres suficient catre atingerea obiectivelor nationale indicative prevazute de directiva in cauza, propunerile respective trebuie sa abordeze nivelul si natura obiectivelor. Conform evaluarii impactului care insoteste prezenta directiva, statele membre sunt pe cale sa realizeze obiectivul de 9 %, care este o optiune mai putin ambitioasa decat obiectivul de 20 % adoptat ulterior privind reducerea consumului de energie pana in 2020, si prin urmare nu este necesara abordarea nivelului obiectivelor.
(57) Programul Energie inteligenta – Europa stabilit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovatie si competitivitate (2007-2013) [17] a fost esential pentru crearea unui mediu favorabil punerii corespunzatoare in aplicare a politicilor Uniunii privind energia durabila prin inlaturarea barierelor de pe piata – precum nivelul insuficient de sensibilizare si de capacitate a actorilor de pe piata si a institutiilor, barierele tehnice sau administrative la nivel national in calea bunei functionari a pietei interne a energiei sau pietele subdezvoltate ale muncii – pentru a face fata dificultatii reprezentate de obiectivul unei economii cu emisii scazute de dioxid de carbon. Multe dintre aceste bariere sunt inca semnificative.
(58) Pentru a valorifica potentialul considerabil de economisire a energiei pe care il au produsele cu impact energetic, ar trebui accelerata si extinsa punerea in aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerintelor in materie de proiectare ecologica aplicabile produselor cu impact energetic [18] si a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare si informatii standard despre produs, a consumului de energie si de alte resurse al produselor cu impact energetic [19]. Ar trebui acordata prioritate produselor care ofera potentialul cel mai ridicat de economisire a energiei, astfel cum au fost identificate in planul de lucru pentru proiectarea ecologica, precum si revizuirii, acolo unde este cazul, a masurilor existente.
(59) In vederea clarificarii conditiilor in care statele membre pot stabili cerinte privind performanta energetica in temeiul Directivei 2010/31/UE respectand totodata Directiva 2009/125/CE si masurile de punere in aplicare a acesteia, Directiva 2009/125/CE ar trebui modificata in mod corespunzator.
(60) Deoarece scopul prezentei directive, si anume acela de a atinge obiectivul Uniunii de 20 % in materie de eficienta energetica pana in 2020 si de a deschide calea pentru viitoarea crestere a eficientei energetice dupa 2020, nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre statele membre fara adoptarea de masuri suplimentare privind eficienta energetica si avand in vedere ca acesta poate fi indeplinit mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta anumite masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este prevazut la articolul respectiv, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului in cauza.
(61) Pentru a permite adaptarea la progresul tehnic si la modificarile privind distributia surselor de energie, competenta de a adopta acte in conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene ar trebuie delegata Comisiei in ceea ce priveste reexaminarea valorilor de referinta armonizate privind randamentul energetic prevazute in Directiva 2004/8/CE, precum si in ceea ce priveste valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primara implicit si cerintele din anexele la prezenta directiva. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrarilor sale pregatitoare, Comisia sa organizeze consultari adecvate, inclusiv la nivel de experti. Comisia, atunci cand pregateste si elaboreaza acte delegate, ar trebui sa asigure o transmitere simultana, in timp util si adecvata a documentelor relevante catre Parlamentul European si Consiliu.
(62) In vederea asigurarii unor conditii uniforme pentru punerea in aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competente de executare Comisiei. Respectivele competente ar trebui exercitate in conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor si principiilor generale privind mecanismele de control de catre statele membre al exercitarii competentelor de executare de catre Comisie [20].
(63) Toate dispozitiile de fond ale Directivelor 2004/8/CE si 2006/32/CE ar trebui abrogate, cu exceptia articolului 4 alineatele (1)-(4) din Directiva 2006/32/CE si a anexelor I, III si IV la Directiva 2006/32/CE. Aceste din urma dispozitii ar trebui sa fie aplicate in continuare pana la expirarea termenului limita pentru realizarea obiectivului de 9 %. Articolul 9 alineatele (1) si (2) din Directiva 2010/30/UE, care prevede pentru statele membre obligatia de a depune eforturi sa achizitioneze numai acele produse care apartin clasei celei mai ridicate de eficienta energetica, ar trebui eliminat.
(64) Obligatia de a transpune prezenta directiva in legislatia nationala ar trebui limitata la dispozitiile care reprezinta o modificare de fond in raport cu Directivele 2004/8/CE si 2006/32/CE. Obligatia de transpunere a dispozitiilor nemodificate decurge din respectivele directive.
(65) Este necesar ca prezenta directiva sa nu aduca atingere obligatiilor statelor membre legate de termenele de transpunere in legislatia nationala si de aplicare a Directivelor 2004/8/CE si 2006/32/CE.
(66) In conformitate cu Declaratia politica comuna a statelor membre si a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat sa ataseze la notificarea masurilor de transpunere, in cazuri justificate, unul sau mai multe documente care explica relatia dintre elementele unei directive si partile corespunzatoare ale instrumentelor nationale de transpunere. In ceea ce priveste prezenta directiva, legiuitorul considera ca este justificata transmiterea unor astfel de documente,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I
OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE, DEFINITII SI OBIECTIVE DE EFICIENTA ENERGETICA
Articolul 1
Obiect si domeniu de aplicare
(1) Prezenta directiva prevede un cadru comun de masuri pentru promovarea eficientei energetice pe teritoriul Uniunii cu scopul de a se asigura atingerea obiectivului principal al Uniunii de 20 % in materie de eficienta energetica pana in 2020 si de a deschide calea pentru viitoarea crestere a eficientei energetice dupa aceasta data.
Prezenta directiva prevede norme menite sa elimine barierele existente pe piata energiei si sa depaseasca deficientele pietei care impiedica eficienta in ceea ce priveste aprovizionarea si utilizarea energiei, stabilind obiectivele nationale indicative in materie de eficienta energetica pentru 2020.
(2) Cerintele prevazute de prezenta directiva sunt cerinte minime si nu impiedica niciun stat membru sa mentina sau sa introduca masuri mai stricte. Astfel de masuri trebuie sa fie compatibile cu dreptul Uniunii. In cazul in care legislatia nationala prevede masuri mai stricte, statul membru notifica aceasta legislatie Comisiei.
Articolul 2
Definitii
In sensul prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:
1. “energie” inseamna toate formele de produse energetice, combustibili, energie termica, energie din surse regenerabile, energie electrica sau orice alta forma de energie, astfel cum sunt definite in articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile in domeniul energiei [21];
2. “consum de energie primara” inseamna consumul intern brut, cu exceptia utilizarilor neenergetice;
3. “consumul final de energie” inseamna toata energia furnizata industriei, transporturilor, gospodariilor, sectoarelor prestatoare de servicii si agriculturii. Acesta exclude livrarile catre sectorul de transformare a energiei si catre industriile din sectorul energetic;
4. “eficienta energetica” inseamna raportul dintre rezultatul constand in performanta, servicii, bunuri sau energie si energia folosita in acest scop;
5. “economii de energie” inseamna o cantitate de energie economisita determinata prin masurarea si/sau estimarea consumului inainte si dupa punerea in aplicare a unei masuri de imbunatatire a eficientei energetice, asigurand in acelasi timp normalizarea conditiilor externe care afecteaza consumul de energie;
6. “imbunatatirea eficientei energetice” inseamna o crestere a eficientei energetice ca rezultat al schimbarilor tehnologice, comportamentale si/sau economice;
7. “serviciu energetic” inseamna beneficiu fizic, utilitate sau bun obtinut dintr-o combinatie de energie cu o tehnologie sau actiune eficienta din punct de vedere energetic care poate include activitatile de exploatare, intretinere si control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe baza unui contract si care, in conditii normale, s-a dovedit ca duce la o imbunatatire a eficientei energetice sau economii de energie primara, in conditii verificabile si masurabile sau estimabile;
8. “organisme publice” inseamna “autoritati contractante” astfel cum sunt definite in Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii [22];
9. “administratie centrala” inseamna toate departamentele administrative a caror competenta acopera intregul teritoriu al unui stat membru;
10. “suprafata totala utila” inseamna suprafata unei cladiri sau a unei parti de cladire unde se utilizeaza energie pentru a regla climatul interior;
11. “sistem de gestionare a energiei” inseamna un set de elemente legate intre ele sau care interactioneaza intre ele apartinand unui plan care stabileste obiectivul de eficienta energetica si strategia de atingere a acestui obiectiv;
12. “standard european” inseamna un standard adoptat de Comitetul European de Standardizare, de Comitetul European de Standardizare Electrotehnica sau de Institutul European de Standardizare in Telecomunicatii si pus la dispozitia publicului;
13. “standard international” inseamna un standard adoptat de Organizatia Internationala de Standardizare si pus la dispozitia publicului;
14. “parte obligata” inseamna distribuitorul de energie sau furnizorul de energie pentru care sunt obligatorii schemele nationale de obligatii in ceea ce priveste eficienta energetica, prevazute la articolul 7;
15. “parte mandatata” inseamna o entitate juridica careia i-au fost delegate competente de catre administratia publica sau de un alt organism public pentru a dezvolta, gestiona sau exploata un sistem de finantare in numele administratiei publice sau al altui organism public;
16. “parte participanta” inseamna o intreprindere sau un organism public care s-a angajat sa atinga anumite obiective in cadrul unui acord voluntar sau caruia i se aplica un instrument national de politica de reglementare;
17. “autoritate publica de punere in aplicare” inseamna un organism reglementat de dreptul public, responsabil cu realizarea sau monitorizarea impozitarii energiei sau a carbonului, a sistemelor si instrumentelor financiare, a stimulentelor fiscale, a standardelor si normelor, a sistemelor de etichetare energetica, a formarii si educatiei;
18. “masura de politica” inseamna un instrument de reglementare, financiar, fiscal, voluntar sau de furnizare a informatiilor stabilit in mod oficial si pus in aplicare intr-un stat membru pentru a crea un cadru favorabil, o cerinta sau un stimulent pentru ca actorii de pe piata sa furnizeze si sa achizitioneze servicii energetice si sa intreprinda alte masuri de imbunatatire a eficientei energetice;
19. “actiune individuala” inseamna o actiune care duce la imbunatatiri verificabile si masurabile sau care pot fi estimate ale eficientei energetice si care este efectuata ca rezultat al unei masuri de politica;
20. “distribuitor de energie” inseamna o persoana fizica sau juridica, inclusiv un operator de sistem de distributie, responsabila de transportul energiei in vederea livrarii acesteia la consumatorii finali sau la statiile de distributie care vand energie consumatorilor finali;
21. “operator de sistem de distributie” inseamna “operator de distributie” astfel cum este definit in Directiva 2009/72/CE si, respectiv, in Directiva 2009/73/CE;
22. “furnizor de energie” inseamna o persoana fizica sau juridica care vinde energie consumatorilor finali;
23. “consumator final” inseamna o persoana fizica sau juridica care achizitioneaza energie pentru propriul sau consum final;
24. “furnizor de servicii energetice” inseamna o persoana fizica sau juridica care furnizeaza servicii energetice sau alte masuri de imbunatatire a eficientei energetice catre instalatia sau sediul consumatorului final;
25. “audit energetic” inseamna o procedura sistematica al carei scop este obtinerea unor cunostinte corespunzatoare despre profilul consumului energetic existent al unei cladiri sau al unui grup de cladiri, al unei operatiuni sau instalatii industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau public, identificarea si cuantificarea oportunitatilor rentabile de economisire a energiei si raportarea rezultatelor;
26. “intreprinderi mici si mijlocii” sau “IMM-uri” inseamna intreprinderi in sensul celor definite in titlul I din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microintreprinderilor si a intreprinderilor mici si mijlocii [23]; categoria microintreprinderilor si intreprinderilor mici si mijlocii este formata din intreprinderi care au sub 250 de angajati si a caror cifra de afaceri anuala nu depaseste 50 milioane EUR si/sau al caror total al bilantului anual nu depaseste 43 milioane EUR;
27. “contract de performanta energetica” inseamna un acord contractual intre beneficiarul si furnizorul unei masuri de imbunatatire a eficientei energetice, verificata si monitorizata pe toata perioada contractului, prin care investitiile (activitatea, aprovizionarea sau serviciile) in masura respectiva sunt platite proportional cu un nivel al imbunatatirii eficientei energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanta energetica, cum ar fi economiile financiare;
28. “sistem de contorizare inteligenta” inseamna un sistem electronic care poate masura consumul de energie oferind mai multe informatii decat un contor traditional si care poate transmite si primi date utilizand o anumita forma de comunicatii electronice;
29. “operator de sistem de transport” inseamna “operator de transport si de sistem” astfel cum este definit in Directiva 2009/72/CE si, respectiv, in Directiva 2009/73/CE;
30. “cogenerare” inseamna producerea simultana, in acelasi proces, a energiei termice si a energiei electrice sau mecanice;
31. “cerere justificata din punct de vedere economic” inseamna cererea care nu depaseste necesarul de incalzire sau racire si care ar putea fi satisfacuta altfel in conditiile pietei, prin alte procese de producere a energiei, in afara de cogenerare;
32. “energie termica utila” inseamna energia termica produsa intr-un proces de cogenerare, pentru a satisface o cerere de incalzire sau racire, justificata din punct de vedere economic;
33. “energie electrica produsa prin cogenerare” inseamna energia electrica produsa intr-un proces legat de producerea de energie termica utila si calculata in conformitate cu metodologia prezentata in anexa I;
34. “cogenerare de inalta eficienta” inseamna cogenerarea care indeplineste criteriile stabilite in anexa II;
35. “eficienta globala” inseamna suma anuala a productiei de energie electrica si mecanica si a productiei de energie termica utila, impartita la cantitatea de combustibil folosita pentru producerea energiei termice intr-un proces de cogenerare si in productia bruta de energie electrica si mecanica;
36. “raportul dintre energia electrica si energia termica” inseamna raportul dintre energia electrica produsa prin cogenerare si energia termica utila la functionare exclusiv in regim de cogenerare, utilizand datele operationale ale unei unitati specifice;
37. “unitate de cogenerare” inseamna acea unitate care poate functiona in regim de cogenerare;
38. “unitate de cogenerare de mica putere” inseamna o unitate de cogenerare cu capacitate instalata mai mica de 1 MWe;
39. “unitate de microcogenerare” inseamna o unitate de cogenerare cu o capacitate maxima mai mica de 50 kWe;
40. “raportul suprafetelor” inseamna raportul dintre suprafata totala a cladirilor si suprafata terenului intr-un anumit teritoriu;
41. “sistem eficient de termoficare si racire centralizata” inseamna un sistem de termoficare sau racire centralizat care utilizeaza cel putin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % caldura reziduala, 75 % energie termica cogenerata sau 50 % dintr-o combinatie de energie si caldura de tipul celor sus-mentionate;
42. “incalzire si racire eficienta” inseamna o optiune de incalzire si racire care, comparativ cu un scenariu de baza care reflecta situatia normala, reduce masurabil consumul de energie primara necesar pentru a furniza o unitate de energie livrata in cadrul unei limite de sistem relevante intr-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, dupa cum a fost evaluat in analiza costuri-beneficii la care se face trimitere in prezenta directiva, tinand seama de energia necesara pentru extractie, conversie, transport si distributie;
43. “incalzire si racire individuala eficienta” inseamna o optiune privind furnizarea de incalzire si racire individuala care, comparativ cu termoficarea si racirea centralizata eficienta, reduce masurabil consumul de energie primara din surse neregenerabile necesar pentru a furniza o unitate de energie livrata in cadrul unei limite de sistem relevante sau necesita acelasi consum de energie primara din surse neregenerabile, dar la un cost inferior, tinand seama de energia necesara pentru extractie, conversie, transport si distributie;
44. “reabilitare substantiala” inseamna reabilitarea ale carei costuri depasesc 50 % din costurile de investitii pentru o noua unitate comparabila;
45. “agregator” inseamna un furnizor de servicii de cerere de energie care combina incarcari multiple de scurta durata ale consumatorilor pentru a vinde sau a licita pe piete de energie organizate.
Articolul 3
Obiective de eficienta energetica
(1) Fiecare stat membru stabileste un obiectiv national indicativ in materie de eficienta energetica, bazat fie pe consumul de energie primara sau consumul final de energie, fie pe economiile de energie primara sau finala, fie pe intensitatea energetica. Statele membre notifica aceste obiective Comisiei in conformitate cu articolul 24 alineatul (1) si cu anexa XIV partea 1. Cu ocazia acestei notificari, statele membre exprima aceste obiective, de asemenea, ca nivel absolut al consumului de energie primara si al consumului final de energie in 2020 si explica in ce fel si pe baza caror date a fost calculat acest lucru.
In momentul stabiliri acestor obiective, statele membre iau in considerare:
(a) faptul ca, in 2020, consumul de energie al Uniunii trebuie sa fie de maximum 1474 Mtep de energie primara sau maximum 1078 Mtep de energie finala;
(b) masurile prevazute de prezenta directiva;
(c) masurile adoptate in vederea realizarii obiectivelor nationale privind economiile de energie, adoptate in temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE; si
(d) alte masuri de promovare a eficientei energetice in cadrul statelor membre si la nivelul Uniunii.
Cu ocazia stabilirii acestor obiective, statele membre pot tine seama de asemenea de situatia nationala care afecteaza consumul de energie primara, ca de exemplu:
(a) potentialul ramas de reducere rentabila a consumului de energie;
(b) evolutia si prognozele privind PIB;
(c) schimbarile inregistrate in importurile si exporturile de energie;
(d) dezvoltarea tuturor surselor regenerabile de energie, energia nucleara, captarea si stocarea dioxidului de carbon; si
(e) actiunea timpurie.
(2) Pana la 30 iunie 2014, Comisia evalueaza progresele inregistrate si masura in care obtinerea de catre Uniune a unui consum de energie de maximum 1474 Mtep de energie primara si/sau a unui consum de maximum 1078 Mtep de energie finala in 2020 este realizabila.
(3) Cu ocazia reexaminarii mentionate la alineatul (2), Comisia:
(a) insumeaza obiectivele nationale indicative in materie de eficienta energetica raportate de statele membre;
(b) evalueaza daca suma acestor obiective poate fi considerata un indicator fiabil al indeplinirii de catre Uniune a obiectivului sau, tinand seama de evaluarea primului raport anual in conformitate cu articolul 24 alineatul (1) si de evaluarea planurilor nationale de actiune pentru eficienta energetica in conformitate cu articolul 24 alineatul (2);
(c) tine seama de analiza complementara decurgand din:
(i) o evaluare a progresului inregistrat privind consumul de energie, precum si privind acest consum raportat la activitatea economica de la nivelul Uniunii, inclusiv progresele inregistrate in ceea ce priveste eficienta furnizarii de energie in statele membre ale caror obiective indicative nationale se bazeaza pe consumul final de energie sau pe economiile de energie finala, inclusiv progresele inregistrate ca urmare a respectarii de catre aceste state membre a dispozitiilor capitolului III din prezenta directiva;
(ii) rezultatele obtinute din exercitiile de modelare in ceea ce priveste evolutiile viitoare ale consumului de energie la nivelul Uniunii;
(d) compara rezultatele de la literele (a)-(c) cu cantitatea de energie pentru consum care ar fi necesara pentru a obtine un consum de energie de maximum 1474 Mtep de energie primara si/sau un consum de maximum 1078 Mtep de energie finala in 2020.
CAPITOLUL II
CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT
Articolul 4
Renovarea cladirilor
Statele membre stabilesc o strategie pe termen lung pentru mobilizarea investitiilor in renovarea stocului de cladiri rezidentiale si comerciale, atat publice, cat si private, existente la nivel national. Aceasta strategie cuprinde:
(a) o imagine de ansamblu a parcului imobiliar existent la nivel national, bazata, dupa caz, pe esantioane statistice;
(b) identificarea solutiilor de renovare eficiente din punct de vedere al costurilor si relevante pentru tipul de cladiri si zona climatica;
(c) politici si masuri de stimulare a renovarilor de cladiri, aprofundate si eficiente din punct de vedere al costurilor, inclusiv a renovarilor aprofundate efectuate in etape;
(d) o perspectiva previzionala, in vederea ghidarii deciziilor de investitii ale diferitelor persoane, ale intreprinderilor de constructii si ale institutiilor financiare;
(e) o estimare bazata pe date concrete a economiilor de energie preconizate si a altor beneficii mai mari.
O prima versiune a strategiei se publica pana la 30 aprilie 2014, este actualizata ulterior o data la trei ani si este transmisa Comisiei ca parte a Planurilor de actiune nationale privind eficienta energetica.
Articolul 5
Rolul de exemplu al cladirilor organismelor publice
(1) Fara a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, fiecare stat membru se asigura ca, incepand cu 1 ianuarie 2014, 3 % din suprafata totala a cladirilor incalzite si/sau racite detinute si ocupate de administratia sa centrala se renoveaza anual pentru a indeplini cel putin cerintele minime in materie de performanta energetica stabilite de statul membru in cauza in temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.
Ponderea de 3 % se calculeaza la suprafata totala a cladirilor cu o suprafata totala utila de peste 500 m2 detinute si ocupate de administratia centrala a statului membru in cauza, care nu indeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecarui an, cerintele nationale minime privind performanta energetica stabilite in temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE. Incepand cu 9 iulie 2015, pragul respectiv este coborat la 250 m2.
In cazul in care un stat membru solicita ca obligatia de a renova anual 3 % din suprafata totala sa se extinda la suprafata detinuta si ocupata de departamente administrative situate la un nivel inferior administratiei centrale, rata de 3 % se calculeaza la suprafata totala a cladirilor cu o suprafata totala utila de peste 500 m2 si, incepand cu 9 iulie 2015, de peste 250 m2 detinute si ocupate de administratia centrala si de aceste departamente administrative ale statului membru in cauza, care nu indeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecarui an, cerintele nationale minime privind performanta energetica stabilite in temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.
In momentul punerii in aplicare a masurilor pentru renovarea completa a cladirilor administratiei centrale in conformitate cu primul paragraf, statele membre pot alege sa ia in considerare cladirea in ansamblu, inclusiv anvelopa cladirii, echipamentele, functionarea si intretinerea.
Statele membre solicita includerea cladirilor administratiei centrale cu cea mai scazuta performanta energetica printre prioritatile masurilor de eficienta energetica, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic si eficient din punct de vedere al costurilor.
(2) Statele membre pot hotari sa nu stabileasca sau sa nu aplice cerintele mentionate la alineatul (1) pentru urmatoarele categorii de cladiri:
(a) cladiri protejate oficial ca facand parte dintr-un sit protejat sau datorita valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, in masura in care respectarea anumitor cerinte minime de performanta energetica ar modifica in mod inacceptabil caracterul sau aspectul acestora;
(b) cladiri detinute de fortele armate sau de administratia centrala si care servesc unor obiective de aparare nationala, cu exceptia spatiilor de locuit individuale sau a cladirilor de birouri ale fortelor armate si ale altor categorii de personal angajat de autoritatile de aparare nationala;
(c) cladiri utilizate ca lacasuri de cult sau pentru alte activitati cu caracter religios.
(3) In cazul in care un stat membru renoveaza mai mult de 3 % din suprafata totala a cladirilor administratiei centrale intr-un anumit an, acesta poate contabiliza excedentul in cadrul ratei de renovare anuala a oricaruia dintre cei trei ani anteriori sau urmatori.
(4) Statele membre pot contabiliza, in cadrul ratei de renovare anuala a cladirilor administratiei centrale, cladirile noi ocupate si detinute pentru a inlocui cladiri specifice ale administratiei centrale demolate in oricare din cei doi ani precedenti sau cladiri vandute, demolate ori scoase din uz in oricare din cei doi ani precedenti ca urmare a utilizarii mai intensive a altor cladiri.
(5) In sensul alineatului (1), pana la 31 decembrie 2013, statele membre stabilesc si pun la dispozitia publicului un inventar al cladirilor administratiei centrale incalzite si/sau racite cu o suprafata totala utila de peste 500 m2 si, pana la 9 iulie 2015, de peste 250 m2, excluzand cladirile exceptate in temeiul alineatului (2). Inventarul cuprinde urmatoarele informatii:
(a) suprafata totala in m2; si
(b) performanta energetica a fiecarei cladiri sau datele energetice relevante.
(6) Fara a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, statele membre pot opta pentru o abordare alternativa alineatelor (1)-(5) din prezentul articol, situatie in care statele membre adopta alte masuri eficiente din punct de vedere al costurilor, inclusiv renovari aprofundate si masuri vizand schimbari in comportamentul ocupantilor, pentru a obtine, pana in 2020, o cantitate de economii de energie in cladirile eligibile detinute si ocupate de catre administratia lor centrala cel putin echivalenta cu cea necesara in temeiul alineatului (1), raportata in fiecare an.
In sensul abordarii alternative, statele membre pot estima economiile de energie pe care le-ar genera aplicarea alineatelor (1)-(4) prin utilizarea unor valori standard adecvate pentru consumul de energie al cladirilor de referinta ale administratiei centrale, inainte si dupa renovare si in conformitate cu estimarile suprafetei parcului imobiliar al acestora. Categoriile de cladiri de referinta ale administratiei centrale sunt reprezentative pentru parcul imobiliar al acesteia.
Statele membre care opteaza pentru abordarea alternativa notifica Comisiei, pana cel tarziu la 31 decembrie 2013, masurile alternative pe care intentioneaza sa le adopte, precum si modul in care vor realiza o imbunatatire echivalenta a performantei energetice a cladirilor detinute de administratia lor centrala.
(7) Statele membre incurajeaza organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional si local, precum si organismele care se ocupa de locuintele sociale reglementate de dreptul public, acordand atentia cuvenita competentelor si structurii administrative ale acestora:
(a) sa adopte un plan in materie de eficienta energetica, de sine statator sau ca parte a unui plan mai cuprinzator privind clima sau mediul, care sa contina obiective si actiuni specifice privind economia de energie si eficienta energetica, in vederea respectarii rolului de exemplu al cladirilor administratiei centrale prevazut la alineatele (1), (5) si (6);
(b) sa puna in aplicare un sistem de gestionare a energiei, inclusiv audituri energetice, ca parte din punerea in aplicare a planului lor;
(c) sa utilizeze, dupa caz, societati de servicii energetice si contractarea in materie de performanta energetica pentru a finanta renovarile si a implementa planurile de mentinere sau de imbunatatire a eficientei energetice pe termen lung.
Articolul 6
Achizitii efectuate de organismele publice
(1) Statele membre se asigura ca administratiile centrale achizitioneaza doar produse, servicii si cladiri cu performante inalte de eficienta energetica, in masura in care aceasta corespunde cerintelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economica, viabilitate sporita, conformitate tehnica, precum si unui nivel suficient de concurenta, astfel cum se mentioneaza in anexa III.
Obligatia stabilita la primul paragraf se aplica contractelor de achizitii de produse, servicii si cladiri de catre organismele publice, in masura in care aceste contracte au o valoare egala sau superioara limitelor stabilite la articolul 7 din Directiva 2004/18/CE.
(2) Obligatia mentionata la alineatul (1) se aplica in cazul contractelor fortelor armate numai in masura in care aplicarea sa nu genereaza un conflict cu natura si obiectivul principal ale activitatilor fortelor armate. Obligatia nu se aplica contractelor de furnizare a echipamentului militar definite in Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrari, de furnizare de bunuri si de prestare de servicii de catre autoritatile sau entitatile contractante in domeniile apararii si securitatii [24].
(3) Statele membre incurajeaza organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional si local, acordand atentia cuvenita competentelor si structurii administrative ale acestora, sa urmeze exemplul administratiilor lor centrale si sa achizitioneze doar produse, servicii si cladiri cu performante ridicate de eficienta energetica. Statele membre incurajeaza organismele publice sa evalueze posibilitatea incheierii de contracte de performanta energetica pe termen lung care ofera economii de energie pe termen lung atunci cand organizeaza licitatii pentru contracte de prestari de servicii cu un continut energetic semnificativ.
(4) Fara a aduce atingere alineatului (1), atunci cand achizitioneaza un pachet de produse reglementat in ansamblu de un act delegat adoptat in temeiul Directivei 2010/30/UE, statele membre pot solicita ca eficienta energetica totala sa aiba prioritate asupra eficientei energetice a produselor individuale din pachetul respectiv prin achizitionarea pachetului de produse care respecta criteriul apartenentei la cea mai inalta clasa de eficienta energetica.
Articolul 7
Scheme de obligatii in ceea ce priveste eficienta energetica
(1) Fiecare stat membru stabileste o schema de obligatii in ceea ce priveste eficienta energetica. Respectiva schema asigura ca distribuitorii de energie si/sau furnizorii de energie care sunt desemnati ca parti obligate in temeiul alineatului (4) si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul fiecarui stat membru realizeaza un obiectiv cumulativ in materie de economii de energie la nivelul utilizarii finale pana la 31 decembrie 2020, fara a aduce atingere alineatului (2).
Acest obiectiv este cel putin echivalent cu obtinerea unor economii noi in fiecare an, de la 1 ianuarie 2014 si pana la 31 decembrie 2020, de 1,5 % din volumul vanzarilor anuale de energie catre consumatorii finali ale tuturor distribuitorilor de energie sau ale tuturor furnizorilor de energie ca volum, calculat ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioara datei de 1 ianuarie 2013. Vanzarile de energie, ca volum, utilizate in transport, pot fi excluse partial sau integral din acest calcul.
Statele membre decid modul in care se repartizeaza cantitatea calculata de economii noi, mentionata la al doilea paragraf, pe parcursul perioadei respective.
(2) Fiecare stat membru poate, sub rezerva alineatului (3):
(a) sa efectueze calculul in conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, utilizand valori de 1 % in 2014 si 2015; 1,25 % in 2016 si 2017; si 1,5 % in 2018, 2019 si 2020;
(b) sa excluda din calcul, ca volum, toate sau o parte din vanzarile de energie utilizata in activitatile industriale enumerate in anexa I la Directiva 2003/87/CE;
(c) sa permita ca economiile de energie realizate in sectoarele transformarii, distributiei si transportului de energie, incluzand infrastructura de termoficare si racire centralizata eficienta, ca urmare a punerii in aplicare a cerintelor prevazute la articolul 14 alineatul (4), la articolul 14 alineatul (5) litera (b) si la articolul 15 alineatele (1)-(6) si (9), sa se scada din cantitatea de economii de energie prevazute la alineatul (1); si
(d) sa scada economiile de energie rezultate din actiunile individuale nou puse in aplicare de la 31 decembrie 2008, care continua sa aiba impact in 2020 si care pot fi masurate si verificate, din cantitatea de economii de energie mentionate la alineatul (1).
(3) Aplicarea alineatului (2) nu conduce la o reducere de mai mult de 25 % din cantitatea de economii de energie prevazute la alineatul (1). Statele membre care fac uz de alineatul (2) notifica acest lucru Comisiei pana la 5 iunie 2014, inclusiv elementele enumerate la alineatul (2) care urmeaza sa se aplice si un calcul care arata impactul acestora asupra cantitatii de economii de energie prevazute la alineatul (1).
(4) Fara a aduce atingere calculului economiilor de energie pentru obiectivul conform alineatului (1) al doilea paragraf, fiecare stat membru desemneaza, in sensul alineatului (1) primul paragraf, pe baza unor criterii obiective si nediscriminatorii, parti obligate in randul distribuitorilor de energie si/sau al furnizorilor de energie care isi desfasoara activitatea pe teritoriul acestora si pot include distribuitori de combustibil pentru transport sau comercianti care vand cu amanuntul combustibil pentru transport care isi desfasoara activitatea pe teritoriul acestora. Cantitatea economiilor de energie necesare pentru indeplinirea obligatiei se realizeaza de catre partile obligate din randul consumatorilor finali, desemnate, dupa caz, de catre statul membru, indiferent de calculul realizat in baza alineatului (1) sau, daca statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor dovedite provenind de la alte parti, astfel cum se mentioneaza la alineatul (7) litera (b).
(5) Statele membre exprima cantitatea de economii de energie solicitata de la fiecare parte obligata in termeni de consum de energie finala sau primara al acestora. Metoda selectata pentru exprimarea cantitatii solicitate de economii de energie se utilizeaza, de asemenea, pentru calcularea economiilor solicitate de partile obligate. Se aplica factorii de conversie din anexa IV.
(6) Statele membre se asigura ca economiile rezultate din aplicarea alineatelor (1), (2) si (9) din prezentul articol si a articolului 20 alineatul (6) se calculeaza in conformitate cu anexa V punctele 1 si 2. Acestea pun in aplicare sisteme de masurare, control si verificare in temeiul carora se verifica cel putin o parte semnificativa si un esantion reprezentativ din punct de vedere statistic din masurile de imbunatatire a eficientei energetice puse in practica de catre partile obligate. Masurarea, controlul si verificarea sus-mentionate se realizeaza in mod independent fata de partile obligate.
(7) In cadrul schemei de obligatii in materie de eficienta energetica, statele membre pot:
(a) sa includa cerinte cu scop social in cadrul obligatiilor de economisire a energiei pe care le impun, inclusiv solicitand ca o parte dintre masurile de eficienta energetica sa fie puse in aplicare ca prioritate in gospodariile afectate de saracia energetica sau in locuintele sociale;
(b) sa permita partilor obligate sa contabilizeze in cadrul obligatiei economiile certificate de energie inregistrate de furnizorii de servicii energetice sau de alte parti terte, inclusiv in cazul in care partile obligate promoveaza masuri prin intermediul altor organisme aprobate de stat sau prin intermediul autoritatilor publice care pot implica sau nu parteneriate formale si pot fi combinate cu alte surse de finantare. Atunci cand permit acest lucru, statele membre se asigura ca este stabilit un proces de aprobare clar, transparent si deschis pentru toti actorii de pe piata, care vizeaza reducerea la minimum a costurilor de certificare;
(c) sa permita partilor obligate sa contabilizeze economiile obtinute intr-un anumit an ca si cand acestea ar fi fost obtinute in oricare dintre ultimii patru sau urmatorii trei ani.
(8) Statele membre publica anual economiile de energie realizate de fiecare parte obligata sau de fiecare subcategorie de parte obligata, precum si economiile totale realizate in cadrul schemei.
Statele membre se asigura ca partile obligate transmit la cerere:
(a) informatiile statistice agregate referitoare la consumatorii lor finali (identificand modificarile semnificative ale informatiilor transmise anterior); si
(b) informatiile curente privind consumul de energie la consumatorul final, inclusiv, dupa caz, profilurile de sarcina, segmentarea consumatorilor si localizarea geografica a consumatorilor, pastrand, in acelasi timp, integritatea si confidentialitatea informatiilor cu caracter privat sau sensibile din punct de vedere comercial, in conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.
O astfel de cerere este efectuata cel mult o data pe an.
(9) Ca alternativa la stabilirea unei scheme de obligatii in ceea ce priveste eficienta energetica in temeiul alineatului (1), statele membre pot opta sa adopte alte masuri de politica pentru a realiza economii de energie in randul consumatorilor finali, cu conditia ca masurile respective de politica sa respecte criteriile prevazute la alineatele (10) si (11). Valoarea anuala a noilor economii de energie realizate prin aceasta abordare este echivalenta cu valoarea noilor economii de energie prevazute la alineatele (1), (2) si (3). Cu conditia mentinerii echivalentei, statele membre pot combina schemele de obligatii cu masuri de politica alternative, inclusiv cu programe nationale privind eficienta energetica.
Masurile de politica mentionate la primul paragraf pot include, dar nu se limiteaza la urmatoarele masuri de politica sau combinatii ale acestora:
(a) taxe pe energie sau CO2 care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali;
(b) sisteme si instrumente de finantare sau stimulente fiscale care duc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic si care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali;
(c) reglementari sau acorduri voluntare care duc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic si care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali;
(d) standarde si norme care urmaresc imbunatatirea eficientei energetice a produselor si a serviciilor, inclusiv a cladirilor si a vehiculelor, cu exceptia cazurilor in care acestea sunt obligatorii si aplicabile in statele membre in temeiul dreptului Uniunii;
(e) sisteme de etichetare energetica, cu exceptia celor care sunt obligatorii si aplicabile in statele membre in temeiul dreptului Uniunii;
(f) formare si educare, inclusiv programe de consiliere in materie energetica, care duc la aplicarea tehnologiei sau a tehnicilor eficiente din punct de vedere energetic si care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali.
Statele membre notifica Comisiei, pana la 5 decembrie 2013, masurile de politica pe care intentioneaza sa le adopte in sensul primului paragraf si al articolului 20 alineatul (6), respectand cadrul prevazut in anexa V punctul 4 si aratand modalitatea in care vor obtine economiile necesare. In cazul masurilor de politica mentionate la al doilea paragraf si la articolul 20 alineatul (6), respectiva notificare demonstreaza in ce mod sunt indeplinite criteriile de la alineatul (10). In cazul masurilor de politica, altele decat cele mentionate la al doilea paragraf sau la articolul 20 alineatul (6), statele membre explica modalitatea de obtinere a unui nivel echivalent de economii, monitorizare si verificare. Comisia poate sa faca sugestii de modificare in termen de trei luni de la notificare.
(10) Fara a aduce atingere alineatului (11), criteriile pentru masurile de politica adoptate in conformitate cu alineatul (9) al doilea paragraf si cu articolul 20 alineatul (6) sunt urmatoarele:
(a) masurile de politica prevad cel putin doua perioade intermediare pana la 31 decembrie 2020 si duc la atingerea nivelului de ambitie prevazut la alineatul (1);
(b) responsabilitatea fiecarei parti mandatate, parti participante sau autoritati publice de punere in aplicare, oricare dintre acestea fiind relevanta, este definita;
(c) economiile de energie care urmeaza a fi obtinute sunt stabilite intr-un mod transparent;
(d) cantitatea de economii de energie necesara sau care urmeaza a fi obtinuta prin masura de politica este exprimata in consum de energie primara sau finala, utilizand factorii de conversie prevazuti in anexa IV;
(e) economiile de energie sunt calculate utilizand metodele si principiile cuprinse in anexa V punctele 1 si 2;
(f) economiile de energie sunt calculate utilizand metodele si principiile cuprinse in anexa V punctul 3;
(g) partile participante intocmesc un raport anual privind economiile de energie realizate, cu exceptia cazului in care acest lucru nu este posibil, iar respectivul raport este pus la dispozitia publicului;
(h) se asigura monitorizarea rezultatelor si sunt considerate masuri adecvate in situatia in care progresele sunt nesatisfacatoare;
(i) este infiintat un sistem de control care include si verificarea independenta a unei parti semnificative din punct de vedere statistic a masurilor de imbunatatire a eficientei energetice; si
(j) se publica anual date privind evolutiile anuale inregistrate in economiile de energie.
(11) Statele membre se asigura ca taxele mentionate la alineatul (9) al doilea paragraf litera (a) respecta criteriile enumerate la alineatul (10) literele (a), (b), (c), (d), (f), (h) si (j).
Statele membre se asigura ca reglementarile si acordurile voluntare mentionate la alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) respecta criteriile enumerate la alineatul (10) literele (a), (b), (c), (d), (e), (g), (h), (i) si (j).
Statele membre se asigura ca celelalte masuri de politica mentionate la alineatul (9) al doilea paragraf si fondurile nationale pentru eficienta energetica mentionate la articolul 20 alineatul (6) respecta criteriile enumerate la alineatul (10) literele (a), (b), (c), (d), (e), (h), (i) si (j).
(12) Statele membre se asigura ca, in situatia in care impactul masurilor de politica se suprapune cu cel al actiunilor individuale, nu se va face o contabilizare dubla a economiilor de energie.
Articolul 8
Audituri energetice si sisteme de gestionare a energiei
(1) Statele membre promoveaza, pentru toti consumatorii finali, disponibilitatea auditurilor energetice de inalta calitate, rentabile si:
(a) efectuate intr-o maniera independenta de catre experti calificati si/sau acreditati, in conformitate cu criteriile de calificare; sau
(b) puse in aplicare si supravegheate de catre autoritati independente in temeiul legislatiei nationale.
Auditurile energetice mentionate la primul paragraf pot fi efectuate de experti interni sau auditori energetici, cu conditia ca statul membru in cauza sa fi implementat un sistem care sa asigure si sa verifice calitatea acestora, care sa includa, dupa caz, o selectie anuala aleatorie a cel putin unui procent semnificativ din punct de vedere statistic din toate auditurile energetice pe care acestia le efectueaza.
Pentru a garanta calitatea ridicata a auditurilor energetice si a sistemelor de gestionare a energiei, statele membre stabilesc criterii minime transparente si nediscriminatorii pentru auditurile energetice bazate pe anexa VI.
Auditurile energetice nu cuprind clauze care sa impiedice transferul rezultatelor auditului catre orice furnizor calificat/acreditat de servicii energetice, cu conditia sa nu existe obiectii din partea clientului.
(2) Statele membre dezvolta programe pentru a incuraja IMM-urile sa se supuna auditurilor energetice, precum si punerea ulterioara in aplicare a recomandarilor acestor audituri.
Pe baza unor criterii transparente si nediscriminatorii si fara a aduce atingere legislatiei Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot sa instituie scheme de sprijin pentru IMM-uri, inclusiv in cazul in care au incheiat acorduri voluntare, pentru a acoperi costurile unui audit energetic si ale punerii in aplicare a unor recomandari extrem de rentabile formulate in urma auditurilor energetice, in cazul in care masurile propuse sunt puse in aplicare.
Statele membre aduc in atentia IMM-urilor, inclusiv prin intermediul organizatiilor reprezentative intermediare ale acestora, exemple concrete privind modul in care sistemele de gestionare a energiei le pot imbunatati activitatea. Comisia acorda asistenta statelor membre, sprijinind schimburile de bune practici in domeniu.
(3) Statele membre dezvolta, de asemenea, programe de sensibilizare in randul gospodariilor in privinta beneficiilor unor astfel de audituri, prin intermediul serviciilor de consiliere adecvate.
Statele membre incurajeaza programele de formare pentru calificarea auditorilor energetici, vizand asigurarea unui numar suficient de experti disponibili.
(4) Statele membre se asigura ca intreprinderile care nu sunt IMM-uri fac obiectul unui audit energetic efectuat intr-o maniera independenta si eficienta din punct de vedere al costurilor de catre experti calificati si/sau acreditati sau efectuat si supravegheat de autoritati independente in temeiul legislatiei nationale pana la 5 decembrie 2015 si cel putin la fiecare patru ani de la data ultimului audit energetic.
(5) Se considera ca auditurile energetice indeplinesc cerintele de la alineatul (4) in cazul in care sunt efectuate in mod independent, pe baza unor criterii minime bazate pe anexa VI, si sunt puse in aplicare in temeiul acordurilor voluntare incheiate intre anumite organizatii ale partilor interesate si un organism numit si supravegheat de catre statul membru in cauza, sau de catre alte organisme carora autoritatile competente le-au delegat responsabilitatea in acest sens, sau de catre Comisie.
Accesul participantilor de pe piata care ofera servicii energetice se bazeaza pe criterii transparente si nediscriminatorii.
(6) Intreprinderile care nu sunt IMM-uri si care pun in aplicare un sistem de gestionare a energiei sau a mediului, certificat de catre un organism independent in conformitate cu standardele europene sau internationale relevante, sunt scutite de la cerintele prevazute la alineatul (4), cu conditia ca statele membre sa asigure faptul ca sistemul de gestionare in cauza include un audit energetic pe baza criteriilor minime bazate pe anexa VI.
(7) Auditurile energetice pot fi de sine statatoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Statele membre pot solicita ca auditul energetic sa includa o evaluare a fezabilitatii tehnice si economice a racordarii la o retea de termoficare sau de racire centralizata existenta sau preconizata.
Fara a aduce atingere legislatiei Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot pune in aplicare sisteme de stimulare si de sprijin pentru punerea in aplicare a recomandarilor rezultate in urma auditurilor energetice si a altor masuri similare.
Articolul 9
Contorizarea
(1) Statele membre garanteaza ca, in masura in care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar si proportional in raport cu economiile de energie potentiale, consumatorii finali de energie electrica, gaze naturale, incalzire centralizata, racire centralizata si apa calda menajera sunt dotati cu contoare individuale la preturi competitive, care reflecta exact consumul real de energie al consumatorilor finali si care furnizeaza informatii despre timpul efectiv de utilizare.
Astfel de contoare individuale la preturi competitive se pun totdeauna la dispozitie in cazul in care:
(a) se inlocuieste un contor existent, cu exceptia situatiei in care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau nu este rentabil in raport cu economiile potentiale estimate pe termen lung;
(b) se face o noua conexiune intr-o cladire noua sau atunci cand o cladire este supusa unor renovari majore, in conformitate cu dispozitiile Directivei 2010/31/UE.
(2) In cazul si in masura in care statele membre implementeaza sisteme de contorizare inteligenta si introduc contoarele inteligente de gaze naturale si/sau de energie electrica in conformitate cu Directivele 2009/72/CE si 2009/73/CE:
(a) acestea se asigura ca sistemele de contorizare furnizeaza consumatorilor finali informatii privind perioada de utilizare reala si ca obiectivele privind eficienta energetica si beneficiile pentru consumatorii finali sunt luate in considerare pe deplin in momentul stabilirii functionalitatilor minime ale contoarelor si a obligatiilor impuse participantilor de pe piata;
(b) acestea asigura securitatea contoarelor inteligente si comunicarea datelor, precum si dreptul la viata privata al consumatorilor finali, in conformitate cu legislatia relevanta a Uniunii privind protectia datelor si a vietii private;
(c) in ceea ce priveste energia electrica si la cererea consumatorului final, acestea solicita operatorilor contoarelor sa se asigure ca respectivul contor sau respectivele contoare pot masura energia electrica exportata catre retea de la sediul consumatorului final;
(d) acestea se asigura ca, la cererea consumatorilor finali, datele inregistrate de contoare privind productia sau consumul de energie electrica al acestora sunt puse la dispozitia lor sau a unei parti terte care actioneaza in numele consumatorilor finali, intr-un format usor de inteles pe care il pot utiliza pentru a compara diferite oferte in conditii identice;
(e) acestea stabilesc obligatia de informare si asistenta corespunzatoare a consumatorilor la momentul instalarii, in special cu privire la intregul potential al contoarelor inteligente in ceea ce priveste gestionarea contorizarii si monitorizarea consumului de energie.
(3) In cazul in care incalzirea si racirea sau apa calda pentru o cladire sunt furnizate de o retea de termoficare sau de o sursa centrala care alimenteaza mai multe cladiri, se instaleaza un contor de energie termica sau de apa calda la schimbatorul de caldura sau la punctul de livrare.
In cladirile cu mai multe apartamente si in cladirile polivalente cu o sursa centrala de incalzire/racire sau alimentate de la o retea de termoficare sau de la o sursa centrala deservind mai multe cladiri, contoarele care masoara consumul individual se instaleaza de asemenea pana la 31 decembrie 2016 pentru masurarea consumului de energie pentru incalzire sau racire sau de apa calda pentru fiecare unitate in parte, in cazul in care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic si eficient din punct de vedere al costurilor. In cazul in care utilizarea de contoare individuale nu este fezabila din punct de vedere tehnic sau nu este eficienta din punct de vedere al costurilor, pentru contorizarea energiei termice se utilizeaza repartitoare individuale de costuri pentru energia termica destinate masurarii consumului fiecarui corp de incalzire, cu exceptia cazului in care statul membru in cauza arata ca instalarea unor astfel de repartitoare nu ar fi eficienta din punct de vedere al costurilor. In aceste cazuri, pot fi avute in vedere metode alternative eficiente din punct de vedere al costurilor privind masurarea consumului de energie termica.
In cazul in care cladirile cu mai multe apartamente sunt alimentate de la retele de termoficare sau racire centralizata sau in cazul in care prevaleaza sistemele comune proprii de incalzire sau racire pentru astfel de cladiri, statele membre pot introduce norme transparente privind repartizarea costurilor pentru consumul de energie termica sau de apa calda in astfel de cladiri, in vederea asigurarii transparentei si a corectitudinii contabilizarii consumului individual. Dupa caz, astfel de norme includ orientari privind modalitatea de repartizare a costurilor pentru energia termica si/sau apa calda utilizata, dupa cum urmeaza:
(a) apa calda menajera;
(b) energie termica distribuita de instalatia cladirii si in scopul incalzirii zonelor comune (in cazul in care casa scarilor si coridoarele sunt echipate cu corpuri de incalzire);
(c) in scopul incalzirii apartamentelor.
Articolul 10
Informatii privind facturarea
(1) In cazul in care consumatorii finali nu dispun de contoare inteligente conform Directivelor 2009/72/CE si 2009/73/CE, statele membre se asigura, pana la 31 decembrie 2014, ca informatiile cu privire la facturare sunt exacte si au la baza consumul real, in conformitate cu anexa VII punctul 1.1, in cazul tuturor sectoarelor reglementate de prezenta directiva, inclusiv al distribuitorilor de energie, al operatorilor de sisteme de distributie si al furnizorilor de energie, atunci cand acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic si justificat din punct de vedere economic.
Aceasta obligatie poate fi indeplinita printr-un sistem de autocitire periodica de catre consumatorii finali in cadrul caruia acestia comunica citirile propriului contor furnizorului de energie. Numai in cazul in care consumatorul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioada stabilita de facturare, factura se bazeaza pe o estimare a consumului sau pe o suma forfetara.
(2) Contoarele instalate in conformitate cu Directivele 2009/72/CE si 2009/73/CE permit furnizarea de informatii exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigura consumatorilor finali posibilitatea de a accesa cu usurinta informatii suplimentare referitoare la consumul anterior care permit o autoverificare detaliata.
Informatiile suplimentare privind consumul anterior includ:
(a) date cumulative pentru cel putin ultimii trei ani sau pentru perioada scursa de la inceputul contractului de furnizare, daca aceasta din urma este mai mica. Datele corespund intervalelor pentru care au fost elaborate informatii privind facturarea frecventa; si
(b) date detaliate in functie de perioada de utilizare pentru fiecare zi, saptamana, luna si an. Aceste date se pun la dispozitia consumatorului final prin intermediul internetului sau al interfetei destinate contoarelor, pentru perioada de cel putin 24 de luni anterioare sau pentru perioada scursa de la inceputul contractului de furnizare, daca aceasta din urma este mai mica.
(3) Indiferent daca au fost instalate sau nu contoare inteligente, statele membre:
(a) solicita ca, la cererea consumatorului final, informatiile privind facturile la energie si consumul anterior al consumatorilor finali sa fie puse la dispozitia unui furnizor de servicii energetice desemnat de catre consumatorul final, in masura in care aceste informatii sunt disponibile;
(b) se asigura ca consumatorilor finali li se ofera optiunea de a primi pe cale electronica facturi si informatii privind facturarea, precum si ca consumatorii primesc, la cerere, o explicatie clara si usor de inteles a modului de stabilire a facturii, in special in cazul in care facturile nu sunt bazate pe consumul real;
(c) se asigura ca, impreuna cu factura, sunt puse la dispozitie informatii adecvate pentru a oferi consumatorilor finali o perspectiva cuprinzatoare asupra costurilor actuale ale energiei, in conformitate cu anexa VII;
(d) pot prevedea ca, la cererea consumatorului final, informatiile cuprinse in respectivele facturi nu sunt considerate ca fiind o solicitare de plata. In astfel de cazuri, statele membre se asigura ca furnizorii de surse de energie ofera modalitati flexibile pentru platile propriu-zise;
(e) solicita ca informatiile si estimarile costurilor energiei sa fie puse la dispozitia consumatorilor la cerere, in timp util si intr-un format usor de inteles, care sa le permita acestora sa compare diferite oferte in conditii identice.
Articolul 11
Costurile de acces la informatiile privind contorizarea si facturarea
(1) Statele membre se asigura ca consumatorii finali isi primesc in mod gratuit toate facturile si toate informatiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum si ca acestia au acces adecvat si gratuit la datele privind propriul consum.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), repartizarea costurilor aferente informatiilor privind facturarea pentru consumul individual de energie pentru incalzire si racire in cladirile cu mai multe apartamente si in cladirile polivalente, conform articolului 9 alineatul (3), se efectueaza fara a genera profit. Costurile care rezulta din atribuirea acestei sarcini unei terte parti, precum un furnizor de servicii sau furnizorul local de energie, si care acopera masurarea, alocarea si contabilizarea consumului individual real in astfel de cladiri, pot fi puse pe seama consumatorilor finali, in masura in care astfel de costuri sunt rezonabile.
Articolul 12
Programul de informare si de capacitare a consumatorilor
(1) Statele membre iau masurile corespunzatoare pentru a promova si a facilita o utilizare eficienta a energiei de catre micii consumatori de energie, inclusiv de catre consumatorii interni. Aceste masuri pot face parte dintr-o strategie nationala.
(2) In sensul alineatului (1), aceste masuri includ unul sau mai multe dintre elementele enumerate la litera (a) sau (b):
(a) o serie de instrumente si politici de promovare a schimbarii comportamentale, care pot include:
(i) stimulente financiare;
(ii) acces la finante, imprumuturi nerambursabile sau subventii;
(iii) furnizarea de informatii;
(iv) proiecte exemplare;
(v) activitati la locul de munca;
(b) cai si mijloace de implicare a consumatorilor si a organizatiilor de consumatori in timpul posibilei instalari a contoarelor inteligente prin comunicarea urmatoarelor elemente:
(i) schimbarile eficiente din punct de vedere energetic si usor de realizat cu privire la utilizarea energiei;
(ii) informatii cu privire la masurile de eficienta energetica.
Articolul 13
Sanctiuni
Statele membre stabilesc norme privind sanctiunile aplicabile in caz de nerespectare a dispozitiilor nationale adoptate in conformitate cu articolele 7-11 si cu articolul 18 alineatul (3) si iau masurile necesare pentru a asigura aplicarea dispozitiilor respective. Sanctiunile prevazute trebuie sa fie eficiente, proportionale si disuasive. Statele membre notifica aceste dispozitii Comisiei pana la 5 iunie 2014 si ii notifica fara intarziere orice modificare ulterioara care le afecteaza.
CAPITOLUL III
EFICIENTA APROVIZIONARII CU ENERGIE
Articolul 14
Promovarea eficientei energetice in ceea ce priveste serviciile de incalzire si racire
(1) Pana la 31 decembrie 2015, statele membre realizeaza si notifica Comisiei o evaluare cuprinzatoare a potentialului de punere in aplicare a cogenerarii de inalta eficienta si a termoficarii si racirii centralizate eficiente, care sa contina informatiile prevazute in anexa VIII. Daca au efectuat deja o evaluare echivalenta, statele membre o notifica Comisiei.
Evaluarea cuprinzatoare tine pe deplin seama de analiza potentialelor nationale de cogenerare de inalta eficienta realizata in conformitate cu Directiva 2004/8/CE.
La cererea Comisiei, evaluarea se actualizeaza si este notificata Comisiei la fiecare cinci ani sau. Comisia inainteaza orice astfel de cerere cu cel putin un an inainte de expirarea termenului.
(2) Statele membre adopta politici care incurajeaza acordarea atentiei cuvenite, la nivel local si regional, potentialului utilizarii sistemelor eficiente de incalzire si racire, in special a celor care folosesc cogenerarea de inalta eficienta. Se tine seama de potentialul de dezvoltare al unor piete locale si regionale ale energiei termice.
(3) Pentru a realiza evaluarea mentionata la alineatul (1), statele membre efectueaza o analiza costuri-beneficii la nivelul intregului lor teritoriu, pe baza conditiilor climatice, a fezabilitatii economice si a nivelului de dotare tehnica, in conformitate cu anexa IX partea 1. Analiza costuri-beneficii este capabila sa faciliteze identificarea solutiilor celor mai eficiente din punct de vedere al costurilor si al resurselor, in vederea satisfacerii cerintelor de incalzire si racire. Aceasta analiza costuri-beneficii poate face parte dintr-o evaluare de mediu in conformitate cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri si programe asupra mediului [25].
(4) In cazul in care evaluarea mentionata la alineatul (1) si analiza mentionata la alineatul (3) identifica un potential pentru aplicarea cogenerarii de inalta eficienta si/sau a termoficarii si racirii centralizate eficiente, ale carui beneficii depasesc costurile, statele membre iau masurile adecvate in vederea dezvoltarii unei infrastructuri de termoficare si racire centralizata eficienta si/sau in vederea favorizarii dezvoltarii cogenerarii de inalta eficienta si a utilizarii sistemelor de incalzire si racire cu caldura reziduala si surse regenerabile de energie, in conformitate cu alineatele (1), (5) si (7).
In cazul in care evaluarea mentionata la alineatul (1) si analiza mentionata la alineatul (3) nu identifica un potential ale carui beneficii depasesc costurile, inclusiv costurile administrative de realizare a analizei costuri-beneficii mentionate la alineatul (5), statul membru vizat poate scuti instalatiile de la aplicarea cerintelor prevazute in respectivul alineat.
(5) Statele membre se asigura ca se realizeaza o analiza costuri-beneficii in conformitate cu anexa IX partea 2 atunci cand, dupa 5 iunie 2014:
(a) se planifica o noua instalatie termoelectrica cu o putere termica totala mai mare de 20 MW, in vederea evaluarii costurilor si beneficiilor legate de exploatarea instalatiei ca instalatie de cogenerare de inalta eficienta;
(b) se reabiliteaza substantial o instalatie termoelectrica existenta cu o putere termica totala mai mare de 20 MW, in vederea evaluarii costurilor si beneficiilor conversiei acesteia intr-o instalatie de cogenerare de inalta eficienta;
(c) se planifica sau se reabiliteaza substantial o instalatie industriala cu o putere termica totala mai mare de 20 MW care produc caldura reziduala la un nivel de temperatura utila, in vederea evaluarii costului si beneficiilor de utilizare a caldurii reziduale pentru a acoperi o cerere justificata din punct de vedere economic, inclusiv prin cogenerare, si de conectare a respectivei instalatii la o retea de termoficare si racire centralizata;
(d) se planifica fie o noua retea de termoficare si racire centralizata, fie o noua instalatie de producere a energiei cu o putere termica totala mai mare de 20 MW in cadrul unei retele existente de termoficare sau racire centralizata, fie reabilitarea substantiala a unei astfel de instalatii existente, in vederea evaluarii costurilor si beneficiilor utilizarii caldurii reziduale din instalatiile industriale din apropiere.
Montarea echipamentelor de captare a dioxidului de carbon produs de o instalatie de ardere in vederea stocarii sale geologice, astfel cum se prevede in Directiva 2009/31/CE, nu este considerata reabilitare in sensul literelor (b), (c) si (d) de la prezentul alineat.
Statele membre pot solicita efectuarea analizei costuri-beneficii mentionate la literele (c) si (d) in colaborare cu societatile responsabile de operarea retelelor de termoficare si racire centralizata.
(6) Statele membre pot scuti de la aplicarea alineatului (5):
(a) instalatiile de producere a energiei electrice cu functionare la sarcina de varf si cele de rezerva care sunt proiectate sa functioneze sub 1500 de ore de functionare pe an ca medie mobila pe o perioada de cinci ani, pe baza unei proceduri de verificare stabilite de catre statele membre care asigura ca este indeplinit acest criteriu de scutire;
(b) centralele nucleare;
(c) instalatiile care trebuie amplasate in apropierea unui sit de stocare geologica autorizat in temeiul Directivei 2009/31/CE.
Statele membre pot, de asemenea, sa stabileasca praguri, exprimate in cantitati de caldura reziduala disponibila utila, in cerere de energie termica sau in distante dintre instalatiile industriale si retelele de termoficare, in vederea scutirii instalatiilor individuale de la aplicarea dispozitiilor mentionate la alineatul (5) literele (c) si (d).
Statele membre notifica Comisiei scutirile adoptate in conformitate cu prezentul alineat, pana la 31 decembrie 2013, precum si eventualele modificari aduse acestora dupa aceasta data.
(7) Statele membre adopta criterii de autorizare astfel cum se prevede la articolul 7 din Directiva 2009/72/CE sau criterii echivalente pentru acordarea permisului, pentru:
(a) a lua in considerare rezultatele evaluarii cuprinzatoare mentionate la alineatul (1);
(b) a asigura indeplinirea cerintelor de la alineatul (5); si
(c) a lua in considerare rezultatele analizei costuri-beneficii mentionate la alineatul (5).
(8) Statele membre pot scuti anumite instalatii individuale, pe baza criteriilor privind autorizarea si acordarea permisului, mentionate la alineatul (7), de la aplicarea cerintei de implementare a optiunilor ale caror beneficii depasesc costurile, daca exista motive imperative juridice, de proprietate sau financiare pentru acest lucru. In aceste situatii, statul membru vizat inainteaza Comisiei o notificare motivata a deciziei sale, in termen de trei luni de la data luarii respectivei decizii.
(9) Alineatele (5), (6), (7) si (8) din prezentul articol se aplica instalatiilor reglementate de Directiva 2010/75/UE, fara a aduce atingere cerintelor respectivei directive.
(10) Pe baza valorilor de referinta armonizate ale eficientei mentionate in anexa II litera (f), statele membre se asigura ca originea energiei electrice produse prin cogenerare de inalta eficienta poate fi garantata in conformitate cu criteriile obiective, transparente si nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru in parte. Statele membre se asigura ca garantia de origine respecta cerintele si contine cel putin informatiile prevazute in anexa X. Statele membre isi recunosc reciproc garantiile de origine, exclusiv ca dovada a elementelor prevazute in prezentul alineat. Orice refuz de recunoastere a garantiei de origine ca dovada, in special din motive care tin de prevenirea fraudelor, trebuie sa se bazeze pe criterii obiective, transparente si nediscriminatorii. Statele membre notifica Comisiei un astfel de refuz si motivele acestuia. In cazul unui refuz de a recunoaste o garantie de origine, Comisia poate adopta o decizie prin care sa oblige partea in cauza sa o recunoasca, in special in ceea ce priveste criteriile obiective, transparente si nediscriminatorii pe care se bazeaza aceasta recunoastere.
Comisia este imputernicita sa reexamineze, prin intermediul actelor delegate, in conformitate cu articolul 23 din prezenta directiva, valorile de referinta armonizate ale randamentului prevazute in Decizia de punere in aplicare 2011/877/UE a Comisiei [26], in temeiul Directivei 2004/8/CE, pana la 31 decembrie 2014.
(11) Statele membre se asigura ca orice sprijin disponibil pentru cogenerare este conditionat de energia electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta si ca se face o utilizare eficienta a caldurii reziduale utilizate pentru realizarea economiilor de energie primara. Dupa caz, sprijinul public pentru cogenerare, precum si pentru producerea centralizata de energie termica si retelele de termoficare fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat.
Articolul 15
Transformarea, transportul si distributia energiei
(1) Statele membre se asigura ca autoritatile nationale de reglementare in domeniul energiei acorda atentia cuvenita eficientei energetice la indeplinirea sarcinilor de reglementare mentionate in Directivele 2009/72/CE si 2009/73/CE, referitor la deciziile acestora privind exploatarea infrastructurii de gaze naturale si energie electrica.
Statele membre se asigura, in special, ca autoritatile nationale de reglementare, prin elaborarea de tarife si regulamente privind reteaua, in cadrul Directivei 2009/72/CE si tinand seama de costurile si beneficiile fiecarei masuri in parte, stimuleaza operatorii de retea sa puna la dispozitie servicii de sistem utilizatorilor de retea care sa le permita sa puna in aplicare masuri de imbunatatire a eficientei energetice in contextul dezvoltarii continue a retelelor inteligente.
Aceste servicii de sistem pot fi stabilite de operatorul de sistem si nu trebuie sa aiba un impact negativ asupra securitatii sistemului.
Pentru energia electrica, statele membre se asigura ca regulamentele privind reteaua si tarifele de retea indeplinesc criteriile din anexa XI, luandu-se in considerare orientarile si codurile dezvoltate in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009.
(2) Statele membre se asigura ca, pana la 30 iunie 2015:
(a) se desfasoara o evaluare a potentialului de eficienta energetica al infrastructurii de gaze si energie electrica, in special in ceea ce priveste transportul, distributia, gestiunea sarcinii si interoperabilitatea, precum si conectarea la instalatiile care produc energie, inclusiv posibilitati de acces pentru microgeneratoarele de energie;
(b) sunt identificate masuri si investitii concrete pentru introducerea in cadrul infrastructurii retelei a unor imbunatatiri ale eficientei energetice care sa fie eficiente din punct de vedere al costurilor, cu un calendar al introducerii acestora.
(3) Statele membre pot permite componente de sisteme si structuri tarifare cu scop social pentru transportul si distributia energiei furnizate in retea, cu conditia ca orice efecte de subminare asupra sistemului de transport si distributie sa fie pastrate la nivelul minim necesar si sa nu fie disproportionate in raport cu obiectivul social.
(4) Cand procedeaza la echilibrarea pietelor si achizitioneaza servicii auxiliare, statele membre asigura eliminarea stimulentelor in ceea ce priveste tarifele de transport si distributie care dauneaza eficientei globale (inclusiv eficientei energetice) a producerii, transportului, distributiei si furnizarii de energie electrica sau a acelor stimulente care ar putea impiedica participarea raspunsului la cerere. Statele membre se asigura ca operatorii de retea sunt stimulati in sensul imbunatatirii eficientei conceperii si exploatarii infrastructurii si, in temeiul Directivei 2009/72/CE, ca tarifele permit furnizorilor sa imbunatateasca participarea consumatorilor la eficienta sistemului, inclusiv raspunsul la cerere, in functie de situatia nationala.
(5) Fara a aduce atingere articolului 16 alineatul (2) din Directiva 2009/28/CE si tinand seama de articolul 15 din Directiva 2009/72/CE si de necesitatea de a asigura continuitatea furnizarii de energie termica, statele membre se asigura ca, sub rezerva cerintelor referitoare la mentinerea fiabilitatii si securitatii retelei, bazate pe criteriile transparente si nediscriminatorii stabilite de catre autoritatile nationale competente, operatorii de sisteme de transport si operatorii de sisteme de distributie, atunci cand detin responsabilitatea repartizarii instalatiilor de producere in teritoriul acestora:
(a) garanteaza transportul si distributia energiei electrice produse prin cogenerare de inalta eficienta;
(b) ofera acces prioritar sau garantat la reteaua de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta;
(c) in momentul repartizarii instalatiilor de producere a energiei electrice, acorda prioritate repartizarii de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta, in masura in care functionarea in siguranta a sistemului national de energie electrica permite acest lucru.
Statele membre se asigura ca normele referitoare la ierarhizarea diferitelor prioritati de acces si repartizare atribuite in sistemele lor de energie electrica sunt explicate clar si in detaliu si sunt publicate. In momentul acordarii accesului prioritar sau al repartizarii in scopul cogenerarii de inalta eficienta, statele membre pot stabili ierarhii intre si in interiorul diferitelor tipuri de energie din surse regenerabile si cogenerare de inalta eficienta si, in orice caz, se asigura ca nu este impiedicat accesul prioritar sau repartizarea prioritara de energie din diferite surse regenerabile.
Pe langa obligatiile prevazute la primul paragraf, operatorii de sisteme de transport si operatorii de sisteme de distributie respecta cerintele prevazute in anexa XII.
In special, statele membre pot facilita conectarea la sistemul de retea al energiei electrice produse prin cogenerare de inalta eficienta in unitati de cogenerare de mica putere sau in unitati de microcogenerare. Dupa caz, statele membre iau masuri de incurajare a operatorilor de retele sa adopte un proces simplu de notificare de tip “instalare si informare” pentru instalarea de microunitati de cogenerare in scopul simplificarii si al scurtarii procedurii de autorizare pentru cetateni si instalatori.
(6) Sub rezerva cerintelor referitoare la mentinerea fiabilitatii si securitatii retelei, statele membre iau masurile corespunzatoare pentru a asigura ca, in cazul in care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic si economic avand in vedere modul de functionare al instalatiei de cogenerare de inalta eficienta, operatorii instalatiilor de cogenerare de inalta eficienta pot oferi servicii de echilibrare si alte servicii operationale la nivelul operatorilor de sisteme de transport sau al operatorilor de sisteme de distributie. Operatorii de sisteme de transport si operatorii de sisteme de distributie se asigura ca aceste servicii fac parte dintr-un proces de atribuire a serviciilor transparent si nediscriminatoriu si care permite efectuarea de controale.
Dupa caz, statele membre pot solicita operatorilor de sisteme de transport si operatorilor de sisteme de distributie sa incurajeze amplasarea cogenerarii de inalta eficienta in apropierea zonelor cu necesitati prin reducerea taxelor privind conectarea si utilizarea sistemului.
(7) Statele membre pot permite producatorilor de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta care doresc sa fie conectati la retea sa emita o invitatie la licitatie pentru lucrarile de conectare.
(8) Statele membre se asigura ca autoritatile nationale de reglementare in domeniul energiei incurajeaza resursele la nivelul cererii, cum ar fi raspunsul la cerere, pentru a participa alaturi de aprovizionare pe pietele cu ridicata si cu amanuntul.
Sub rezerva constrangerilor tehnice inerente gestionarii retelelor, statele membre se asigura ca operatorii de sisteme de transport si operatorii de sisteme de distributie, la indeplinirea cerintelor referitoare la serviciile de echilibrare si auxiliare, trateaza furnizorii de raspuns la cerere, inclusiv agregatorii, intr-o maniera nediscriminatorie, pe baza capacitatilor lor tehnice.
Sub rezerva constrangerilor tehnice inerente gestionarii retelelor, statele membre promoveaza accesul raspunsului la cerere si participarea acestuia la pietele de servicii de echilibrare, de rezerva si alte servicii de sistem, printre altele solicitand autoritatilor nationale de reglementare in domeniul energetic sau, atunci cand sistemele nationale de reglementare prevad acest lucru, operatorilor de sisteme de transport si operatorilor de sisteme de distributie, in stransa cooperare cu furnizorii de servicii de cerere si cu consumatorii, sa defineasca modalitatile tehnice in vederea participarii la respectivele piete, pe baza cerintelor tehnice ale acestor piete si a capacitatilor de raspuns la cerere. Astfel de specificatii includ participarea agregatorilor.
(9) In momentul raportarii in conformitate cu Directiva 2010/75/UE si fara a aduce atingere articolului 9 alineatul (2) din respectiva directiva, statele membre iau in considerare includerea informatiilor referitoare la nivelurile de eficienta energetica a instalatiilor a caror functionare implica arderea combustibililor cu o putere termica nominala totala de 50 MW sau mai mare, in lumina celor mai bune tehnici disponibile dezvoltate in conformitate cu Directiva 2010/75/UE si Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii [27].
Statele membre pot incuraja operatorii instalatiilor mentionate la primul paragraf sa isi imbunatateasca media neta anuala a ratelor de functionare.
CAPITOLUL IV
DISPOZITII ORIZONTALE
Articolul 16
Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare si certificare
(1) In cazul in care un stat membru considera ca nivelul national de competente tehnice, obiectivitate si fiabilitate este insuficient, acesta se asigura ca, pana la 31 decembrie 2014, sistemele de certificare si/sau de acreditare si/sau sistemele echivalente de calificare, inclusiv, dupa caz, programele adecvate de formare devin sau sunt disponibile pentru furnizorii de servicii energetice, auditurile energetice, managerii energetici si pentru instalatorii de elemente de cladiri cu impact energetic, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (9) din Directiva 2010/31/UE.
(2) Statele membre se asigura ca sistemele mentionate la alineatul (1) ofera transparenta consumatorilor, sunt fiabile si contribuie la realizarea obiectivelor nationale de eficienta energetica.
(3) Statele membre pun la dispozitia publicului sistemele de certificare si/sau de acreditare sau sistemele echivalente de calificare mentionate la alineatul (1) si coopereaza intre ele si cu Comisia in vederea compararii si recunoasterii acestor sisteme.
Statele membre iau masurile adecvate pentru a atrage atentia consumatorilor asupra disponibilitatii sistemelor de calificare si/sau certificare, in conformitate cu articolul 18 alineatul (1).
Articolul 17
Informatii si formare profesionala
(1) Statele membre se asigura ca informatiile privind mecanismele de eficienta energetica disponibile si cadrele financiar si juridic sunt transparente si diseminate pe scara larga si in mod activ tuturor actorilor relevanti de pe piata, cum ar fi consumatorii, constructorii, arhitectii, inginerii, auditorii de mediu si instalatorii de elemente de constructie, astfel cum sunt definite de Directiva 2010/31/UE.
Statele membre incurajeaza punerea la dispozitia bancilor si a altor institutii financiare a informatiilor cu privire la posibilitatile de a participa, inclusiv prin crearea de parteneriate public-privat, la finantarea masurilor de imbunatatire a eficientei energetice.
(2) Statele membre stabilesc conditii corespunzatoare pentru ca operatorii de pe piata sa le furnizeze consumatorilor de energie informatii adecvate si specifice si consiliere privind eficienta energetica.
(3) Comisia revizuieste impactul masurilor sale pentru a sprijini dezvoltarea platformelor, implicand, printre altele, organismele europene de dialog social in vederea promovarii programelor de formare profesionala pentru eficienta energetica si inainteaza masuri suplimentare, dupa caz. Comisia incurajeaza partenerii sociali europeni in discutiile acestora cu privire la eficienta energetica.
(4) Statele membre, cu participarea partilor interesate, inclusiv a autoritatilor locale si regionale, promoveaza initiative de informare, de sensibilizare si de formare adecvate pentru a informa cetatenii cu privire la avantajele si la aspectele practice ale adoptarii masurilor de imbunatatire a eficientei energetice.
(5) Comisia incurajeaza schimbul de informatii cu privire la cele mai bune practici de economisire a energiei in randul statelor membre si diseminarea acestor informatii la scara larga.
Articolul 18
Servicii energetice
(1) Statele membre promoveaza piata serviciilor energetice si accesul IMM-urilor la aceasta piata prin:
(a) diseminarea de informatii clare si usor accesibile privind:
(i) contractele disponibile de servicii energetice si clauzele care trebuie incluse in aceste contracte pentru a se garanta economiile de energie si drepturile consumatorilor finali;
(ii) instrumentele financiare, stimulentele, granturile si imprumuturile menite sa sustina proiectele de eficienta energetica;
(b) incurajarea dezvoltarii etichetelor de calitate, intre altele de catre organizatiile profesionale;
(c) punerea la dispozitia publicului si actualizarea periodica a listei cu furnizorii disponibili de servicii energetice care sunt calificati si/sau certificati si a calificarilor si/sau a certificarilor acestora, in conformitate cu articolul 16, sau furnizarea unei interfete cu ajutorul careia furnizorii de servicii energetice sa poata furniza informatii;
(d) acordarea de sprijin sectorului public in ceea ce priveste solicitarea de oferte de servicii energetice, in special pentru reabilitarea cladirilor, prin:
(i) furnizarea de contracte-tip pentru contractele de performanta energetica care sa includa cel putin elementele mentionate in anexa XIII;
(ii) furnizarea de informatii privind cele mai bune practici pentru contractele de performanta energetica, inclusiv, daca este disponibila, o analiza costuri-beneficii care utilizeaza o abordare pe baza ciclului de viata;
(e) furnizarea unei examinari calitative in cadrul planului national de actiune pentru eficienta energetica cu privire la evolutiile actuale si viitoare ale pietei serviciilor energetice.
(2) Statele membre sprijina functionarea adecvata a pietei de servicii energetice, dupa caz, prin:
(a) identificarea si publicarea punctului/punctelor de contact de unde consumatorii finali pot obtine informatiile mentionate la alineatul (1);
(b) luarea de masuri, daca este cazul, de inlaturare a barierelor de reglementare, precum si a celor de alta natura care impiedica incheierea de contracte de performanta energetica si adoptarea altor modele de servicii de eficienta energetica in vederea identificarii si/sau a punerii in aplicare a masurilor destinate economisirii de energie;
(c) luarea in considerare a instituirii sau a atribuirii rolului unui mecanism independent, cum ar fi un avocat al poporului, pentru a asigura tratarea cu eficienta a reclamatiilor si solutionarea extrajudiciara a litigiilor care decurg dintr-un contract de servicii energetice;
(d) acordarea posibilitatii ca intermediarii de pe piata independenti sa joace un rol in stimularea dezvoltarii pietei in materie de cerere si oferta.
(3) Statele membre se asigura ca distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de distributie si furnizorii de energie se abtin de la orice activitati care pot impiedica cererea si furnizarea de servicii energetice sau alte masuri de imbunatatire a eficientei energetice sau care pot impiedica dezvoltarea pietelor pentru astfel de servicii sau masuri, inclusiv blocarea pietelor pentru concurenti sau abuzul de pozitie dominanta.
Articolul 19
Alte masuri de promovare a eficientei energetice
(1) Statele membre evalueaza si, dupa caz, iau masurile adecvate pentru eliminarea barierelor de reglementare, precum si a celor de alta natura aparute in calea eficientei energetice, fara a aduce atingere principiilor de baza ale legislatiei privind proprietatea si chiria din statele membre, in special cu privire la:
(a) fragmentarea stimulentelor intre proprietarul si chiriasul unei cladiri sau intre proprietari, pentru a se evita ca aceste parti sa renunte la efectuarea de investitii de imbunatatire a eficientei energetice, pe care le-ar fi efectuat in alte conditii, din cauza faptului ca nu vor obtine beneficii individuale complete sau din cauza absentei normelor privind impartirea costurilor si a beneficiilor intre ele, inclusiv a normelor si masurilor nationale de reglementare a procesului de luare a deciziilor in cazul proprietatilor cu mai multi proprietari;
(b) dispozitiile juridice si de reglementare, precum si practicile administrative privind achizitiile publice si bugetele si exercitiile financiare anuale, cu scopul de a se asigura ca organismele publice individuale nu sunt impiedicate sa faca investitii menite sa imbunatateasca eficienta energetica si sa minimizeze costurile estimate ale ciclului de viata, precum si sa utilizeze contracte de eficienta energetica si alte mecanisme de finantare de la surse terte pe o baza contractuala pe termen lung.
Astfel de masuri de eliminare a barierelor pot include furnizarea de stimulente, abrogarea sau modificarea dispozitiilor juridice sau de reglementare, adoptarea orientarilor si a comunicarilor interpretative sau simplificarea procedurilor administrative. Masurile pot fi combinate cu asigurarea educarii, formarii profesionale si informatiilor specifice, precum si a asistentei tehnice in materie de eficienta energetica.
(2) Evaluarea barierelor si a masurilor mentionate la alineatul (1) sunt notificate Comisiei in primul plan national de actiune pentru eficienta energetica prevazut la articolul 24 alineatul (2). Comisia incurajeaza schimbul celor mai bune practici in acest sens.
Articolul 20
Fondul national pentru eficienta energetica, finantare si asistenta tehnica
(1) Fara a aduce atingere articolelor 107 si 108 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, statele membre faciliteaza instituirea de mecanisme financiare sau utilizarea celor existente pentru ca masurile de imbunatatire a eficientei energetice sa maximizeze avantajele fluxurilor multiple de finantare.
(2) Comisia acorda asistenta statelor membre, atunci cand este cazul, direct sau prin intermediul institutiilor financiare europene, in ceea ce priveste crearea de facilitati de finantare si de mecanisme de asistenta tehnica, in scopul de a spori eficienta energetica in diferite sectoare.
(3) Comisia faciliteaza schimbul de bune practici intre autoritatile sau organismele nationale sau regionale competente, de exemplu prin reuniuni anuale ale organismelor de reglementare, baze de date publice cu informatii privind punerea in aplicare a masurilor de catre statele membre si o comparatie intre tari.
(4) Statele membre pot institui un fond national pentru eficienta energetica. Scopul acestui fond este de a sprijini initiativele nationale privind eficienta energetica.
(5) Statele membre pot permite indeplinirea obligatiilor mentionate la articolul 5 alineatul (1) prin contributii anuale la Fondul national pentru eficienta energetica echivalente cu investitiile necesare pentru a indeplini obligatiile respective.
(6) Statele membre pot dispune ca partile obligate isi pot indeplini obligatiile prevazute la articolul 7 alineatul (1) printr-o contributie anuala la Fondul national pentru eficienta energetica echivalenta cu investitiile necesare pentru a indeplini obligatiile respective.
(7) Statele membre pot folosi veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate in temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor mecanisme inovatoare de finantare pentru a pune in practica obiectivul mentionat la articolul 5 de imbunatatire a performantei energetice a cladirilor.
Articolul 21
Factori de conversie
In vederea compararii economiilor de energie si a conversiei intr-o unitate comparabila, se aplica factorii de conversie prevazuti in anexa IV, cu exceptia cazului in care se poate justifica folosirea altor factori de conversie.
CAPITOLUL V
DISPOZITII FINALE
Articolul 22
Acte delegate
(1) Comisia este imputernicita sa adopte acte delegate in conformitate cu articolul 23 pentru a revizui valorile de referinta armonizate ale randamentului prevazute la articolul 14 alineatul (10) al doilea paragraf.
(2) Comisia este imputernicita sa adopte acte delegate in conformitate cu articolul 23 pentru a adapta la progresul tehnic valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primara implicit si cerintele mentionate in anexele I, II, III, IV, V, VII, VIII, IX, X si XII.
Articolul 23
Exercitarea delegarii
(1) Competenta de a adopta acte delegate este conferita Comisiei in conditiile prevazute in prezentul articol.
(2) Competenta de a adopta acte delegate mentionata la articolul 22 se confera Comisiei pentru o perioada de cinci ani de la 4 decembrie 2012.
(3) Delegarea de competente mentionata la articolul 22 poate fi revocata oricand de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capat delegarii de competente specificata in decizia respectiva. Decizia produce efecte din ziua care urmeaza datei publicarii acesteia in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o data ulterioara mentionata in decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja in vigoare.
(4) De indata ce adopta un act delegat, Comisia il notifica simultan Parlamentului European si Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat in temeiul articolului 22 intra in vigoare numai in cazul in care nici Parlamentul European si nici Consiliul nu au formulat obiectiuni in termen de 2 luni de la notificarea acestuia catre Parlamentul European si Consiliu, sau in cazul in care, inaintea expirarii termenului respectiv, Parlamentul European si Consiliul au informat Comisia ca nu vor formula obiectiuni. Respectivul termen se prelungeste cu doua luni la initiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 24
Reexaminarea si monitorizarea punerii in aplicare
(1) Incepand cu 2013, pana la data de 30 aprilie a fiecarui an, statele membre prezinta un raport privind progresul inregistrat in legatura cu indeplinirea obiectivelor nationale de eficienta energetica, in conformitate cu anexa XIV partea 1. Raportul poate fi parte din programele nationale de reforma prevazute de Recomandarea 2010/410/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 privind orientarile generale pentru politicile economice ale statelor membre si ale Uniunii [28].
(2) Pana la 30 aprilie 2014, iar ulterior la fiecare trei ani, statele membre prezinta planuri nationale de actiune pentru eficienta energetica. Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica acopera masurile semnificative de imbunatatire a eficientei energetice si economiile de energie preconizate si/sau inregistrate, inclusiv cele privind aprovizionarea, transportul si distributia de energie, precum si consumul final de energie, in vederea atingerii obiectivelor nationale in materie de eficienta energetica prevazute la articolul 3 alineatul (1). Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica vor fi completate cu estimari actualizate privind consumul global de energie primara preconizat pentru 2020, precum si nivelurile estimate ale consumului de energie primara in sectoarele mentionate in anexa XIV partea 1.
Comisia furnizeaza, pana la 31 decembrie 2012, un model orientativ pentru planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica. Acest model se adopta in conformitate cu procedura de consultare mentionata la articolul 26 alineatul (2). In orice caz, planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica includ informatiile prevazute in anexa XIV.
(3) Comisia analizeaza rapoartele anuale si planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica si evalueaza masura in care statele membre au progresat in ceea ce priveste obiectivele nationale in materie de eficienta energetica solicitate in temeiul articolului 3 alineatul (1) si in ceea ce priveste punerea in aplicare a prezentei directive. Comisia transmite evaluarea Parlamentului European si Consiliului. Pe baza evaluarii rapoartelor si a planurilor nationale de actiune pentru eficienta energetica, Comisia poate emite recomandari catre statele membre.
(4) Comisia monitorizeaza impactul punerii in aplicare a prezentei directive asupra Directivelor 2003/87/CE, 2009/28/CE si 2010/31/UE precum si asupra Deciziei nr. 406/2009/CE si asupra sectoarelor industriale, in special a celor expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum s-a stabilit in Decizia 2010/2/UE.
(5) Comisia reexamineaza necesitatea permanenta a posibilitatii derogarilor stabilite la articolul 14 alineatul (6), pentru prima data in cadrul evaluarii primului plan national de actiune pentru eficienta energetica si ulterior la fiecare trei ani. In cazul in care reexaminarea demonstreaza faptul ca oricare dintre criteriile pentru derogarile respective nu se mai justifica tinand seama de disponibilitatea sarcinii termice si de conditiile reale de functionare a instalatiilor care beneficiaza de derogari, Comisia propune masurile corespunzatoare.
(6) Statele membre inainteaza Comisiei, pana la data de 30 aprilie a fiecarui an, statistici privind productia nationala de energie electrica si termica din cogenerarea cu eficienta ridicata si scazuta, in conformitate cu metodologia mentionata la anexa I, in legatura cu productia totala de energie termica si electrica. De asemenea, acestea inainteaza statistici anuale privind capacitatile de cogenerare a energiei termice si electrice si combustibilii folositi pentru cogenerare, precum si productia si capacitatea de termoficare si racire centralizata in legatura cu capacitatile si productia totala de energie termica si electrica. Statele membre inainteaza statistici privind economiile de energie primara realizate prin aplicarea cogenerarii in conformitate cu metodologia prevazuta in anexa II.
(7) Pana la 30 iunie 2014, Comisia inainteaza Parlamentului European si Consiliului evaluarea prevazuta la articolul 3 alineatul (2), insotita, daca este necesar, de propuneri de masuri suplimentare.
(8) Comisia revizuieste eficacitatea punerii in aplicare a articolului 6 pana la 5 decembrie 2015, luand in considerare cerintele prevazute de Directiva 2004/18/CE, si inainteaza un raport Parlamentului European si Consiliului. Raportul respectiv este insotit, dupa caz, de propuneri de masuri suplimentare.
(9) Pana la 30 iunie 2016, Comisia inainteaza Parlamentului European si Consiliului un raport privind punerea in aplicare a articolului 7. Raportul este insotit, dupa caz, de o propunere legislativa pentru unul sau mai multe din scopurile urmatoare:
(a) modificarea datei finale prevazute la articolul 7 alineatul (1);
(b) revizuirea cerintelor prevazute la articolul 7 alineatele (1), (2) si (3);
(c) stabilirea unor cerinte comune suplimentare, in special in ceea ce priveste aspectele prevazute la articolul 7 alineatul (7).
(10) Pana la 30 iunie 2018, Comisia evalueaza progresul inregistrat de statele membre in ceea ce priveste eliminarea barierelor de reglementare si de alta natura mentionate la articolul 19 alineatul (1). Aceasta evaluare este urmata, dupa caz, de propuneri de masuri suplimentare.
(11) Comisia pune la dispozitia publicului rapoartele mentionate la alineatele (1) si (2).
Articolul 25
Platforma online
Comisia instituie o platforma online in vederea stimularii punerii in practica a prezentei directive la nivel national, regional si local. Aceasta platforma sprijina schimbul de experiente cu privire la practici, analize comparative, activitati de interrelationare, precum si practici inovatoare.
Articolul 26
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistata de un comitet. Respectivul comitet este un comitet in intelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) In cazul in care se face trimitere la prezentul alineat, se aplica articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 27
Modificari si abrogari
(1) Directiva 2006/32/CE se abroga de la 5 iunie 2014, cu exceptia articolului 4 alineatele (1)-(4) si a anexelor I, III si IV, fara a aduce atingere obligatiilor statelor membre referitoare la termenul de transpunere in legislatia nationala. Articolul 4 alineatele (1)-(4) din si anexele I, III si IV la Directiva 2006/32/CE se abroga de la 1 ianuarie 2017.
Directiva 2004/8/CE se abroga de la 5 iunie 2014, fara a aduce atingere obligatiilor statelor membre referitoare la termenul de transpunere in legislatia nationala.
Trimiterile la Directivele 2006/32/CE si 2004/8/CE se interpreteaza ca trimiteri la prezenta directiva si se citesc in conformitate cu tabelul de corespondenta din anexa XV.
(2) Articolul 9 alineatele (1) si (2) din Directiva 2010/30/UE se elimina de la 5 iunie 2014.
(3) Directiva 2009/125/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. Se introduce urmatorul considerent:
“(35a) Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanta energetica a cladirilor [] solicita statelor membre sa stabileasca cerinte de performanta energetica pentru elementele de cladiri care fac parte din anvelopa cladirii si cerintele de sistem referitoare la performanta energetica globala, instalarea adecvata si dimensionarea corespunzatoare, ajustarea si controlul sistemelor tehnice de constructii care sunt instalate in cladirile existente. Aceste cerinte pot, in anumite situatii si in conformitate cu obiectivele prezentei directive, sa limiteze instalarea de produse cu impact energetic care se conformeaza la prezenta directiva si la masurile de punere in aplicare a acesteia, cu conditia ca astfel de cerinte sa nu reprezinte o bariera de piata nejustificata.
2. La sfarsitul articolului 6 alineatul (1) se adauga urmatoarea propozitie:
“In acest mod nu trebuie sa se aduca insa atingere cerintelor de performanta energetica si cerintelor de sistem stabilite de statele membre in conformitate cu articolul 4 alineatul (1) si cu articolul 8 din Directiva 2010/31/UE.”
Articolul 28
Transpunere
(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 5 iunie 2014.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 4, articolului 5 alineatul (1) primul paragraf, articolului 5 alineatul (5), articolului 5 alineatul (6), articolului 7 alineatul (9) ultimul paragraf, articolului 14 alineatul (6), articolului 19 alineatul (2), articolului 24 alineatul (1) si articolului 24 alineatul (2), precum si anexei V punctul 4 pana la datele mentionate in dispozitiile respective.
Statele membre comunica de indata Comisiei textele acestor dispozitii.
Atunci cand statele membre adopta aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.
Articolul 29
Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 30
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Strasbourg, 25 octombrie 2012.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
M. Schulz
Pentru Consiliu
Presedintele
A. D. Mavroyiannis
[1] JO C 24, 28.1.2012, p. 134.
[2] JO C 54, 23.2.2012, p. 49.
[3] Pozitia Parlamentului European din 11 septembrie 2012 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial) si Decizia Consiliului din 4 octombrie 2012.
[4] JO L 114, 27.4.2006, p. 64.
[5] JO L 140, 5.6.2009, p. 136.
[6] JO L 52, 21.2.2004, p. 50.
[7] JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
[8] JO L 153, 18.6.2010, p. 13.
[9] JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
[10] JO L 211, 14.8.2009, p. 55.
[11] JO L 211, 14.8.2009, p. 94.
[12] JO L 334, 17.12.2010, p. 17.
[13] JO L 140, 5.6.2009, p. 114.
[14] JO L 211, 14.8.2009, p. 15.
[15] JO L 211, 14.8.2009, p. 36.
[16] JO L 1, 5.1.2010, p. 10.
[17] JO L 310, 9.11.2006, p. 15.
[18] JO L 285, 31.10.2009, p. 10.
[19] JO L 153, 18.6.2010, p. 1.
[20] JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
[21] JO L 304, 14.11.2008, p. 1.
[22] JO L 134, 30.4.2004, p. 114.
[23] JO L 124, 20.5.2003, p. 36.
[24] JO L 216, 20.8.2009, p. 76.
[25] JO L 197, 21.7.2001, p. 30.
[26] JO L 343, 23.12.2011, p. 91.
[27] JO L 24, 29.1.2008, p. 8.
[28] JO L 191, 23.7.2010, p. 28.
[] JO L 153, 18.6.2010, p. 13.”
————————————————–
ANEXA I
PRINCIPII GENERALE PENTRU CALCULUL ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE PRIN COGENERARE
Partea I
Principii generale
Valorile folosite pentru calculul energiei electrice produse prin cogenerare se determina pe baza exploatarii estimate sau efective a unitatii in conditii normale de utilizare. Pentru unitatile de microcogenerare, calculul se poate baza pe valori certificate.
(a) Productia de energie electrica din cogenerare se considera egala cu productia totala anuala de energie electrica a unitatii respective, masurata la bornele generatoarelor principale:
(i) in unitatile de cogenerare de tipurile (b), (d), (e), (f), (g) si (h) mentionate in partea II, cu o eficienta globala anuala stabilita de statele membre la un nivel de cel putin 75 %; si
(ii) in unitatile de cogenerare de tipurile (a) si (c) mentionate in partea II, cu o eficienta globala anuala stabilita de statele membre la un nivel de cel putin 80 %.
(b) In unitatile de cogenerare cu o eficienta globala anuala mai mica decat valoarea prevazuta la litera (a) punctul (i) [unitati de cogenerare de tipurile (b), (d), (e), (f), (g) si (h) mentionate in partea II] sau cu o eficienta globala anuala sub valoarea mentionata la litera (a) punctul (ii) [unitati de cogenerare de tipurile (a) si (c) mentionate in partea II], cogenerarea se calculeaza cu urmatoarea formula:
ECHP=HCHP × C
unde:
ECHP este cantitatea de energie electrica produsa prin cogenerare;
C este raportul dintre energia electrica si energia termica;
HCHP este cantitatea de energie termica utila produsa prin cogenerare (calculata, in acest sens, ca productia totala de energie termica minus orice cantitate de energie termica produsa in cazane separate sau prin extractie de abur viu din generatorul de abur, inainte de turbina).
Calculul energiei electrice produse prin cogenerare trebuie sa aiba la baza raportul efectiv dintre energia electrica si energia termica. Daca nu se cunoaste raportul efectiv dintre energia electrica si energia termica a unei unitati de cogenerare, se pot folosi urmatoarele valori implicite, in special pentru scopuri statistice, pentru unitati de tipurile (a), (b), (c), (d) si (e) mentionate in partea II, cu conditia ca energia electrica produsa in cogenerare sa fie mai mica sau egala cu productia de energie electrica totala a unitatii:
Tipul unitatii | Raportul energie electrica/energie termica, C |
Turbina de gaz cu ciclu combinat cu recuperare de caldura | 0,95 |
Turbina de abur cu contrapresiune | 0,45 |
Turbina de abur cu condensatie | 0,45 |
Turbina de gaz cu recuperare de caldura | 0,55 |
Motor cu combustie interna | 0,75 |
Daca statele membre introduc valori implicite pentru raportul dintre energia electrica si energia termica pentru unitatile de tipurile (f), (g), (h), (i), (j) si (k) mentionate in partea II, aceste valori implicite trebuie sa fie publicate si notificate Comisiei.
(c) Daca o parte din continutul de energie al cantitatii de combustibil din procesul de cogenerare este recuperata sub forma de produse chimice si reciclata, aceasta parte poate fi scazuta din cantitatea de combustibil inainte de calcularea eficientei globale utilizate la literele (a) si (b).
(d) Statele membre pot determina raportul dintre energia electrica si energia termica drept raportul dintre energia electrica si energia termica utila in cazul functionarii in regim de cogenerare la o sarcina redusa, utilizand datele operationale ale unei unitati specifice.
(e) Statele membre pot utiliza alte perioade de raportare in afara de cea anuala, pentru calculele de la literele (a) si (b).
Partea II
Tehnologii de cogenerare care intra sub incidenta prezentei directive
(a) Turbina de gaz in ciclu combinat, cu recuperare de caldura
(b) Turbina de abur cu contrapresiune
(c) Turbina de abur cu condensatie
(d) Turbina de gaz cu recuperare de caldura
(e) Motor cu combustie interna
(f) Microturbine
(g) Motoare Stirling
(h) Pile de combustie
(i) Motoare cu abur
(j) Cicluri Rankine pentru fluide organice
(k) Orice alt tip de tehnologie sau combinatii ale acestora, care intra sub incidenta definitiei stabilite la articolul 2 punctul 30.
In momentul punerii in aplicare a principiilor generale pentru calcularea energiei electrice produse prin cogenerare, statele membre utilizeaza orientarile detaliate prevazute in Decizia 2008/952/CE a Comisiei din 19 noiembrie 2008 de stabilire a orientarilor detaliate pentru implementarea anexei II la Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European si a Consiliului [1].
[1] JO L 338, 17.12.2008, p. 55.
————————————————–
ANEXA II
METODOLOGIA DE DETERMINARE A EFICIENTEI PROCESULUI DE COGENERARE
Valorile utilizate pentru calculul eficientei cogenerarii si al economiilor de energie primara se determina pe baza exploatarii estimate sau efective a unitatii, in conditii normale de utilizare.
(a) Cogenerarea de inalta eficienta
In sensul prezentei directive, cogenerarea de inalta eficienta indeplineste urmatoarele criterii:
– productia in sistem de cogenerare de la unitatile de cogenerare asigura economii de energie primara calculate in conformitate cu litera (b) de cel putin 10 %, comparativ cu valorile de referinta pentru producerea separata de energie electrica si termica;
– productia unitatilor de mica putere si a unitatilor de microcogenerare care asigura economii de energie primara poate fi considerata drept cogenerare de inalta eficienta.
(b) Calculul economiilor de energie primara
Cantitatea de economii de energie primara rezultata in urma producerii in sistem de cogenerare, definita in conformitate cu anexa I, se calculeaza pe baza urmatoarei formule:
PES =
1 –
+
unde:
PES reprezinta economiile de energie primara;
CHP Hη reprezinta eficienta termica a productiei in cogenerare, definita ca raport intre productia anuala de energie termica utila si cantitatea de combustibil utilizata pentru producerea de energie termica utila si energie electrica din cogenerare;
Ref Hη reprezinta valoarea de referinta a eficientei pentru producerea separata de energie termica;
CHP Eη reprezinta eficienta electrica a productiei in cogenerare, definita ca raport intre productia anuala de energie electrica produsa prin cogenerare si cantitatea de combustibil utilizata pentru producerea sumei dintre productia de energie termica utila si energie electrica din cogenerare. In cazul in care o unitate de cogenerare produce energie mecanica, cantitatea anuala de energie electrica produsa prin cogenerare poate fi marita cu un element suplimentar, care reprezinta cantitatea de energie electrica echivalenta cu cea de energie mecanica. Acest element suplimentar nu creeaza un drept de emitere a garantiilor de origine, in conformitate cu articolul 14 alineatul (10);
Ref Eη reprezinta valoarea de referinta a eficientei pentru producerea separata de energie electrica.
(c) Calculul economiilor de energie in cazul utilizarii metodei de calcul alternativ
Statele membre pot calcula economiile de energie primara rezultate ca urmare a producerii de energie termica si energie electrica si mecanica dupa cum se indica mai jos fara a utiliza anexa I pentru a exclude din acest proces cantitatile de energie termica si energie electrica ce nu sunt rezultate din cogenerare. O astfel de productie poate fi considerata ca fiind cogenerare de inalta eficienta, cu conditia sa indeplineasca criteriile de eficienta stabilite la litera (a) din prezenta anexa si – pentru unitatile de cogenerare cu capacitate electrica mai mare de 25 MW – eficienta globala sa fie peste 70 %. Cu toate acestea, specificarea cantitatii de energie electrica produsa prin cogenerare in contextul acestei productii, pentru emiterea unei garantii de origine si in scop statistic, se determina in conformitate cu anexa I.
Daca economiile de energie primara pentru un proces se calculeaza utilizand metoda de calcul alternativ indicata mai sus, economiile de energie primara se calculeaza pe baza formulei mentionate la litera (b) din prezenta anexa, inlocuind: “CHP Hη” cu “Hη” si “CHP Eη” cu “Eη”, unde:
Hη reprezinta eficienta termica a procesului, definita ca raport intre productia anuala de energie termica si cantitatea de combustibil utilizata pentru producerea sumei dintre productia de energie termica si productia de energie electrica;
Eη reprezinta eficienta electrica a procesului, definita ca raport intre productia anuala de energie electrica si cantitatea de combustibil utilizata pentru producerea sumei dintre productia de energie termica si productia de energie electrica. In cazul in care o unitate de cogenerare produce energie mecanica, energia electrica produsa anual prin cogenerare poate fi marita printr-un element suplimentar, care reprezinta cantitatea de energie electrica echivalenta cu cea de energie mecanica. Acest element suplimentar nu va crea un drept de emitere a garantiilor de origine, in conformitate cu articolul 14 alineatul (10).
(d) Statele membre pot utiliza alte perioade de raportare, in afara de cea anuala, pentru calculele efectuate in conformitate cu literele (b) si (c) din prezenta anexa.
(e) Pentru unitati de microcogenerare, calculul economiilor de energie primara se poate baza pe date certificate.
(f) Valorile de referinta ale eficientei pentru producerea separata de energie electrica si termica
Aceste valori de referinta armonizate ale eficientei constau dintr-o matrice de valori diferentiate prin factori relevanti, printre care anul constructiei si tipurile de combustibil si trebuie sa se bazeze pe o analiza bine fundamentata care sa ia in considerare, intre altele, datele de exploatare in conditii realiste, combinatia de combustibili si conditiile climatice, precum si tehnologiile de cogenerare aplicate.
Valorile de referinta ale eficientei pentru producerea separata de energie termica si electrica in conformitate cu formula prezentata la litera (b) stabilesc eficienta de exploatare a producerii separate de energie termica si electrica pe care cogenerarea intentioneaza sa o inlocuiasca.
Valorile de referinta ale eficientei se calculeaza in conformitate cu principiile urmatoare:
1. Pentru unitatile de cogenerare, compararea cu producerea separata de energie electrica trebuie sa aiba la baza principiul compararii acelorasi tipuri de combustibil.
2. Fiecare unitate de cogenerare se compara cu tehnologia cea mai buna si justificabila din punct de vedere economic pentru producerea separata de energie termica si electrica disponibila pe piata in anul construirii unitatii de cogenerare.
3. Valorile de referinta ale eficientei pentru unitatile de cogenerare mai vechi de 10 ani se stabilesc pe baza valorilor de referinta pentru unitatile cu vechime de 10 ani.
4. Valorile de referinta ale eficientei pentru producerea separata de energie electrica si termica reflecta diferentele climatice dintre statele membre.
————————————————–
ANEXA III
CERINTELE DE EFICIENTA ENERGETICA PENTRU ACHIZITIONAREA DE PRODUSE, SERVICII SI CLADIRI DE CATRE ADMINISTRATIA CENTRALA
In masura in care acest lucru respecta raportul costuri-eficacitate, fezabilitatea economica, o mai mare durabilitate, adecvarea tehnica, precum si concurenta suficienta, administratiile centrale care achizitioneaza produse, servicii sau cladiri:
(a) in cazul in care un produs este reglementat de un act delegat adoptat in temeiul Directivei 2010/30/UE sau de o directiva corespunzatoare de punere in aplicare a Comisiei, achizitioneaza numai produsele care respecta criteriul de apartenenta la cea mai inalta clasa de eficienta energetica posibila din perspectiva necesitatii de a asigura o concurenta suficienta;
(b) in cazul in care un produs nereglementat in conformitate cu litera (a) este reglementat de o masura de punere in aplicare in temeiul Directivei 2009/125/CE adoptate dupa intrarea in vigoare a prezentei directive, achizitioneaza numai produse care respecta valorile de referinta privind eficienta energetica specificate in respectiva masura de punere in aplicare;
(c) achizitioneaza numai produsele reprezentand echipamente de birou reglementate de Decizia 2006/1005/CE a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind incheierea Acordului intre Guvernul Statelor Unite ale Americii si Comunitatea Europeana privind coordonarea programelor de etichetare referitoare la eficienta energetica a echipamentelor de birou [1] care respecta cerintele privind eficienta energetica si care sa fie la fel de stricte precum cele enumerate in anexa C la acordul atasat la decizia in cauza;
(d) achizitioneaza numai pneurile care indeplinesc criteriul de apartenenta la clasa cea mai ridicata de eficienta a consumului de combustibil, in conformitate cu definitia din Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor in ceea ce priveste eficienta consumului de combustibil si alti parametri esentiali [2]. Aceasta cerinta nu impiedica organismele publice sa achizitioneze pneuri cu cea mai ridicata clasa de aderenta sau clasa de zgomot exterior de rulare justificata prin motive de siguranta si de sanatate publica;
(e) solicita in cadrul licitatiilor pentru contracte de servicii ca furnizorii de servicii sa utilizeze, in cadrul furnizarii serviciilor in cauza, doar produse care indeplinesc cerintele mentionate la literele (a)-(d) in momentul furnizarii serviciilor respective. Aceasta cerinta se aplica doar produselor noi achizitionate de furnizorii de servicii partial sau integral in scopul furnizarii serviciului in cauza;
(f) sa achizitioneze sau sa incheie noi acorduri de inchiriere doar a cladirilor care indeplinesc cel putin cerintele minime privind performanta energetica, mentionate la articolul 5 alineatul (1), cu exceptia cazului in care scopul achizitionarii este:
(i) renovarea aprofundata sau demolarea;
(ii) in cazul organismelor publice, sa revanda cladirea fara a o utiliza in scopurile proprii ale organismului public; sau
(iii) conservarea acesteia ca o cladire protejata oficial ca facand parte dintr-un complex desemnat ca atare sau datorita valorii lor arhitecturale sau istorice.
Gradul de respectare a acestor cerinte se verifica pe baza certificatelor de performanta energetica mentionate la articolul 11 din Directiva 2010/31/UE.
[1] JO L 381, 28.12.2006, p. 24.
[2] JO L 342, 22.12.2009, p. 46.
————————————————–
ANEXA IV
CONTINUTUL ENERGETIC AL COMBUSTIBILILOR SELECTATI PENTRU UTILIZARE FINALA – TABEL DE CONVERSIE [1]
Sursa: Eurostat.
[2] [3] [4]
Produs energetic | kJ (PCI) | kgep (PCI) | kWh (PCI) |
1 kg cocs | 28500 | 0,676 | 7,917 |
1 kg antracit | 17200-30700 | 0,411-0,733 | 4,778-8,528 |
1 kg brichete lignit | 20000 | 0,478 | 5,556 |
1 kg lignit superior | 10500-21000 | 0,251-0,502 | 2,917-5,833 |
1 kg lignit | 5600-10500 | 0,134-0,251 | 1,556-2,917 |
1 kg sisturi bituminoase | 8000-9000 | 0,191-0,215 | 2,222-2,500 |
1 kg turba | 7800-13800 | 0,186-0,330 | 2,167-3,833 |
1 kg brichete turba | 16000-16800 | 0,382-0,401 | 4,444-4,667 |
1 kg titei greu | 40000 | 0,955 | 11,111 |
1 kg pacura | 42300 | 1,010 | 11,750 |
1 kg benzina | 44000 | 1,051 | 12,222 |
1 kg parafina | 40000 | 0,955 | 11,111 |
1 kg gaz petrolier lichefiat | 46000 | 1,099 | 12,778 |
1 kg gaz natural [2] | 47200 | 1,126 | 13,10 |
1 kg gaz natural lichefiat | 45190 | 1,079 | 12,553 |
1 kg lemn (umiditate 25 %) [3] | 13800 | 0,330 | 3,833 |
1 kg pelete/brichete din lemn | 16800 | 0,401 | 4,667 |
1 kg deseuri | 7400-10700 | 0,177-0,256 | 2,056-2,972 |
1 MJ caldura derivata | 1000 | 0,024 | 0,278 |
1 kWh energie electrica | 3600 | 0,086 | 1 [4] |
[1] Statele membre pot aplica factori de conversie diferiti, in cazul in care acestia pot fi justificati.
[2] 93 % metan.
[3] Statele membre pot aplica alte valori, in functie de tipul de lemn utilizat cel mai mult in statul membru respectiv.
[4] Aplicabil in cazul in care economiile de energie sunt calculate ca energie primara prin intermediul unei abordari ascendente bazate pe consumul energetic final. Pentru economiile de energie electrica in kWh, statele membre pot aplica un coeficient implicit de 2,5. Statele membre pot aplica un alt coeficient, cu conditia de a putea justifica valoarea acestuia.
————————————————–
ANEXA V
Metode si principii comune de calcul al impactului schemelor de obligatii in materie de eficienta energetica si al altor masuri de politica in temeiul articolului 7 alineatele (1), (2) si (9) si al articolului 20 alineatul (6)
1. Metodele de calcul al economiilor de energie in sensul articolului 7 alineatele (1) si (2), articolului 7 alineatul (9) al doilea paragraf literele (b), (c), (d), (e) si (f) si articolului 20 alineatul (6)
Partile obligate, participante sau mandatate sau autoritatile publice de punere in aplicare pot utiliza una sau mai multe dintre urmatoarele metode de calcul al economiilor de energie:
(a) economii preconizate, prin referire la rezultatele imbunatatirilor energetice anterioare monitorizate independent in instalatii similare. Abordarea generica este denumita “ex ante”;
(b) economii contorizate, in care economiile din instalarea masurii sau a pachetului de masuri sunt stabilite prin inregistrarea reducerii propriu-zise a energiei utilizate, tinand seama de factori precum aditionalitatea, ocuparea, nivelurile de productie si conditiile meteorologice care pot afecta consumul. Abordarea generica este denumita “ex post”.
(c) economii de energie gradate, prin care sunt utilizate estimarile tehnice. Aceasta abordare poate fi utilizata doar in cazul in care determinarea unor date strict masurate pentru o instalatie specifica este dificila sau mult prea costisitoare, de exemplu inlocuirea unui compresor sau a unui motor electric cu o valoare nominala in kWh diferita de cea pentru care au fost masurate informatii independente privind economiile de energie, sau in cazul in care acestea se desfasoara pe baza metodologiilor si standardelor de referinta stabilite la nivel national de experti calificati sau acreditati care sunt independenti fata de partile obligate, participante sau mandatate implicate;
(d) economii de energie monitorizate, in care este stabilit raspunsul consumatorilor la recomandari, campanii de informare, etichetare sau sisteme de certificare sau contoare inteligente. Aceasta abordare poate fi utilizata doar pentru economiile de energie rezultate din schimbarile privind comportamentul consumatorilor. Aceasta nu poate fi utilizata pentru economii rezultate din introducerea unor masuri concrete.
2. In stabilirea economiilor de energie pentru o masura de eficienta energetica in scopul articolului 7 alineatele (1) si (2), al articolului 7 alineatul (9) al doilea paragraf literele (b), (c), (d), (e) si (f) si al articolului 20 alineatul (6) se aplica urmatoarele principii:
(a) poate fi acordat credit doar pentru economiile care depasesc urmatoarele niveluri:
(i) standardele de performanta ale Uniunii privind emisiile pentru noile autoturisme si noile vehicule utilitare usoare in urma punerii in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanta privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordarii integrate a Comunitatii de a reduce emisiile de CO2 produse de vehiculele utilitare usoare [1] si, respectiv, a Regulamentului (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanta pentru vehiculele utilitare usoare noi, ca parte a abordarii integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele usoare [2];
(ii) cerintele Uniunii privind eliminarea de pe piata a anumitor produse cu impact energetic in urma punerii in aplicare a masurilor de punere in aplicare in temeiul Directivei 2009/125/CE; si
(b) pentru a tine seama de variatiile climatice dintre regiuni, statele membre pot alege sa ajusteze economiile la o valoare standard sau sa stabileasca diferite economii de energie in functie de variatiile de temperatura dintre regiuni;
(c) trebuie sa se poata demonstra ca activitatile partii obligate, participante sau mandatate sunt pertinente pentru realizarea economiilor de energie preconizate;
(d) economiile de energie dintr-o actiune individuala pot fi revendicate doar de o parte;
(e) calcularea economiilor de energie tine seama de durata de viata a economiilor. Acest lucru poate fi obtinut prin calcularea economiilor pe care fiecare actiune individuala le va realiza intre data punerii sale in aplicare si 31 decembrie 2020. Alternativ, statele membre pot adopta o alta metoda decat cea preconizata pentru a obtine cel putin aceeasi cantitate totala de economii. Atunci cand utilizeaza alte metode, statele membre se asigura cu valoarea totala a economiilor de energie calculata pe baza acestor alte metode nu depaseste valoarea economiilor de energie care ar fi rezultat din calcul in momentul calcularii economiilor pe care fiecare actiune individuala le va realiza intre data punerii sale in aplicare si 31 decembrie 2020. Statele membre descriu in detaliu, in primul plan national de actiune pentru eficienta energetica in conformitate cu anexa XIV din prezenta directiva, care sunt celelalte metode pe care le-au folosit si ce dispozitii au fost aplicate pentru a asigura indeplinirea prezentei cerinte obligatorii de calculare; si
(f) sunt permise actiunile partilor obligate, participante sau mandatate, fie individual, fie impreuna, care vizeaza o transformare de durata a produselor, echipamentelor sau a pietelor catre un nivel superior de eficienta energetica; si
(g) in vederea promovarii adoptarii masurilor in materie de eficienta energetica, statele membre se asigura ca sunt mentinute standardele de calitate pentru produse, servicii si aplicarea masurilor. In cazul in care nu exista astfel de standarde, statele membre actioneaza impreuna cu partile obligate, participante sau mandatate pentru a le introduce.
3. In stabilirea economiilor de energie din masuri de politica aplicate in temeiul articolului 7 alineatul (9) al doilea paragraf litera (a), se aplica urmatoarele principii:
(a) se acorda credit doar pentru economiile de energie din masuri de impozitare care depasesc nivelurile minime de impozitare aplicabile combustibililor dupa cum prevede Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice si a electricitatii [3] sau Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata [4];
(b) datele oficiale recente si reprezentative privind elasticitatea preturilor sunt utilizate pentru calcularea impactului; si
(c) economiile de energie din instrumentele insotitoare de politica in materie de impozitare, inclusiv stimulentele fiscale sau plata catre un fond, sunt contabilizate separat.
4. Notificarea metodologiei
Statele membre notifica Comisiei, pana la 5 decembrie 2013, metodologia detaliata propusa pentru operarea schemelor de obligatii in materie de eficienta energetica si in sensul articolului 7 alineatul (9) si al articolului 20 alineatul (6). Cu exceptia cazului impozitelor, notificarea include detalii privind:
(a) partile obligate, participante sau mandatate sau autoritatile publice de punere in aplicare;
(b) sectoarele-tinta;
(c) nivelul obiectivului de economisire a energiei sau al economiilor preconizate a fi realizate in intreaga perioada si in perioadele intermediare;
(d) durata perioadei de obligatie si a perioadelor intermediare;
(e) categoriile de masuri eligibile;
(f) metodologia de calcul, inclusiv modalitatile de stabilire a aditionalitatii si a pertinentei si metodologiile si standardele de referinta care sunt folosite pentru estimarile tehnice;
(g) durata de viata a masurilor;
(h) abordarea aleasa pentru abordarea variatiilor climatice in randul statelor membre;
(i) standardele de calitate;
(j) protocoalele de monitorizare si de verificare si modul in care este asigurata independenta acestora fata de partile obligate, participante sau mandatate;
(k) protocoalele de audit; si
(l) modul in care este luata in considerare necesitatea indeplinirii cerintei de la articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf.
In cazul impozitelor, notificarea include detalii privind:
(a) sectoarele-tinta si segmentul de contribuabili;
(b) autoritatea publica de punere in aplicare;
(c) economiile preconizate a fi realizate;
(d) durata masurii de impozitare si perioadele intermediare; si
(e) metodologia de calcul, inclusiv elasticitatea pretului utilizata.
[1] JO L 140, 5.6.2009, p. 1.
[2] JO L 145, 31.5.2011, p. 1.
[3] JO L 283, 31.10.2003, p. 51.
[4] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
————————————————–
ANEXA VI
Criterii minime pentru auditurile energetice, inclusiv cele desfasurate ca parte a sistemelor de gestionare a energiei
Auditurile energetice mentionate la articolul 8 se bazeaza pe urmatoarele orientari:
(a) se bazeaza pe date operationale actualizate, masurate si trasabile privind consumul de energie si (pentru energia electrica) profilurile de sarcina;
(b) contin o revizuire detaliata a profilului de consum de energie al cladirilor sau grupurilor de cladiri, al operatiunilor sau instalatiilor industriale, inclusiv transporturile;
(c) se bazeaza, ori de cate ori este posibil, pe analiza costurilor ciclului de viata (LCCA) si nu pe perioadele simple de rambursare (SPP) pentru a lua in considerare economiile pe termen lung, valorile reziduale ale investitiilor pe termen lung si ratele de actualizare;
(d) sunt proportionale si suficient de reprezentative pentru a permite crearea unei imagini fiabile a performantei energetice globale si identificarea fiabila a celor mai semnificative oportunitati de imbunatatire.
Auditurile energetice permit calcule detaliate si validate pentru masurile propuse, astfel incat sa furnizeze informatii clare cu privire la economiile potentiale.
Datele utilizate in auditurile energetice sunt stocabile in scopul analizei istorice si al urmaririi performantei.
————————————————–
ANEXA VII
Cerinte minime pentru facturare si informatiile privind facturarea pe baza consumului real
1. Cerinte minime pentru facturare
1.1. Facturarea pe baza consumului real
Pentru a permite consumatorilor finali sa-si regleze propriul consum de energie, facturarea ar trebui sa fie efectuata pe baza consumului real, cel putin o data pe an, iar informatiile privind facturarea ar trebui puse la dispozitie cel putin trimestrial, la cerere sau in cazul in care consumatorii au optat pentru factura electronica, sau de doua ori pe an in celelalte cazuri. Gazul folosit doar pentru gatit poate fi scutit de la aplicarea prezentei cerinte.
1.2. Informatii minime incluse in factura
Statele membre se asigura, dupa caz, ca urmatoarele informatii sunt puse la dispozitia consumatorilor finali, intr-o forma clara si usor de inteles, prin intermediul facturilor, contractelor, tranzactiilor si chitantelor emise in statiile de distributie:
(a) preturile reale actuale si consumul real de energie;
(b) comparatii intre consumul actual de energie al consumatorului final si consumul corespunzator aceleiasi perioade a anului anterior, preferabil sub forma grafica;
(c) informatii de contact pentru organizatiile consumatorilor finali, agentiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri internet de unde se pot obtine informatii privind masurile disponibile de imbunatatire a eficientei energetice, profiluri comparative ale utilizatorilor finali si specificatii tehnice obiective privind echipamentele energetice.
In plus, ori de cate ori este posibil si util, statele membre se asigura ca sunt puse la dispozitia consumatorilor finali comparatii cu un utilizator final mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeasi categorie de consum, intr-o forma clara si usor de inteles, prin intermediul sau semnalate in cadrul facturilor, contractelor, tranzactiilor si chitantelor emise in statiile de distributie.
1.3. Consiliere cu privire la eficienta energetica in cadrul facturilor si alte forme de retransmitere a informatiilor catre consumatorii finali
In momentul trimiterii contractelor si a modificarilor aduse acestora, precum si in facturile trimise consumatorilor sau prin intermediul site-urilor internet care se adreseaza consumatorilor individuali, distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de distributie si furnizorii de energie informeaza clientii, intr-o maniera cat mai clara si usor de inteles, cu privire la datele de contact privind centrele independente de consiliere a consumatorilor, agentiile energetice sau alte institutii similare, inclusiv adresele de internet ale acestora, unde consumatorii pot obtine consiliere cu privire la masurile disponibile in materie de eficienta energetica, profilurile de referinta privind consumul individual de energie si alte specificatii tehnice ale aparatelor energetice care pot contribui la reducerea consumului energetic al aparatelor.
————————————————–
ANEXA VIII
Potentialul eficientei energetice in ceea ce priveste serviciile de incalzire si racire
1. Evaluarea cuprinzatoare a potentialelor nationale de incalzire si racire mentionate la articolul 14 alineatul (1) include:
(a) o descriere a cererii de incalzire si racire;
(b) o prognoza privind modul in care aceasta cerere se va modifica in urmatorii 10 ani, luandu-se in considerare in special evolutia cererii de incalzire si racire a cladirilor si diferitele sectoare industriale;
(c) o harta a teritoriului national, in care sunt identificate, protejand totodata informatiile comerciale sensibile:
(i) punctele cu cerere de incalzire si racire, inclusiv:
– municipalitatile si conurbatiile cu un raport al suprafetelor de cel putin 0,3; si
– zonele industriale cu un consum anual total pentru incalzire si racire de peste 20 GWh;
(ii) infrastructura existenta si planificata de termoficare si racire centralizata;
(iii) punctele potentiale cu surse de incalzire si racire, inclusiv:
– instalatiile de producere a energiei electrice cu o productie energetica anuala totala de peste 20 GWh;
– instalatiile de incinerare a deseurilor; si
– instalatiile de cogenerare existente si planificate, care utilizeaza tehnologiile mentionate in anexa I partea II, si instalatiile de termoficare;
(d) identificarea cererii de incalzire si racire care poate fi satisfacuta prin cogenerare de inalta eficienta, inclusiv prin microcogenerare rezidentiala, si prin intermediul retelei de termoficare si racire centralizata;
(e) identificarea potentialului de cogenerare suplimentara de inalta eficienta, inclusiv in urma reabilitarii instalatiilor industriale si de producere existente si a construirii de noi astfel de instalatii sau a altor facilitati care produc caldura reziduala;
(f) identificarea potentialului de eficienta energetica al infrastructurii de termoficare si racire centralizata;
(g) strategii, politici si masuri care ar putea sa fie adoptate pana in 2020 si 2030 cu scopul de a se realiza potentialul mentionat la litera (e) si de a se indeplini cererea de la litera (d), inclusiv, dupa caz, propuneri pentru:
(i) cresterea ponderii cogenerarii in ceea ce priveste sistemele de incalzire si racire si productia de energie electrica;
(ii) dezvoltarea infrastructurii de termoficare si racire centralizata eficienta pentru a se permite dezvoltarea cogenerarii de inalta eficienta si utilizarea serviciilor de incalzire si racire rezultate din caldura reziduala si sursele regenerabile de energie;
(iii) incurajarea noilor instalatii termoelectrice si a instalatiilor industriale care produc caldura reziduala sa fie amplasate in situri unde se recupereaza cantitatea maxima de caldura reziduala disponibila pentru a se indeplini cererea existenta sau preconizata de incalzire si racire;
(iv) incurajarea noilor zone rezidentiale sau a noilor instalatii industriale care consuma caldura in cadrul proceselor de productie sa fie amplasate acolo unde este disponibila caldura reziduala, astfel cum prevede evaluarea cuprinzatoare, sa poata contribui la realizarea cererii de incalzire si racire. Aceasta ar putea include propuneri care sprijina concentrarea unui numar de instalatii individuale in acelasi amplasament in vederea asigurarii unei corespondente optime intre cererea si oferta de servicii de incalzire si racire;
(v) incurajarea instalatiilor termoelectrice, instalatiilor industriale care produc caldura reziduala, instalatiilor de incinerare a deseurilor si a altor instalatii de transformare a deseurilor in energie sa fie conectate la reteaua locala de termoficare sau racire centralizata;
(vi) incurajarea zonelor rezidentiale si instalatiilor industriale care consuma caldura in procesele de productie sa fie conectate la reteaua locala de termoficare sau racire centralizata;
(h) ponderea cogenerarii de inalta eficienta si a potentialului stabilit, precum si a progresului inregistrat in temeiul Directivei 2004/8/CE;
(i) o estimare a energiei primare care urmeaza sa fie economisita;
(j) o estimare a masurilor de sustinere publica pentru serviciile de incalzire si racire, daca acestea exista, cu mentionarea bugetului anual si identificarea potentialului element de sprijin. Aceasta nu aduce atingere unei notificari separate a sistemelor de sprijin public pentru evaluarea ajutoarelor de stat.
2. In mod corespunzator, evaluarea cuprinzatoare poate fi alcatuita dintr-un ansamblu de planuri si strategii regionale sau locale.
————————————————–
ANEXA IX
ANALIZA COSTURI-BENEFICII
Partea 1
Principiile generale ale analizei costuri-beneficii
Obiectivul pregatirii analizelor costuri-beneficii – in raport cu masurile de promovare a eficientei energetice in ceea ce priveste serviciile de incalzire si racire prevazute la articolul 14 alineatul (3) – este de a oferi un temei decizional pentru prioritizarea calificata a resurselor limitate la nivelul societatii.
Analiza costuri-beneficii poate acoperi o evaluare a unui proiect sau evaluarea unui grup de proiecte pentru o evaluare locala, regionala sau nationala mai larga in scopul stabilirii optiunii de incalzire sau racire celei mai eficiente din punct de vedere al costurilor si benefice pentru o zona geografica data, in scopul planificarii energiei termice.
Analizele costuri-beneficii in temeiul articolului 14 alineatul (3) includ o analiza economica acoperind factori socioeconomici si de mediu.
Analizele costuri-beneficii includ urmatoarele etape si considerente:
(a) Instituirea unei limite de sistem si a unei limite geografice
Sfera analizelor costuri-beneficii respective determina sistemul energetic relevant. Limita geografica acopera o zona geografica corespunzatoare bine definita, de exemplu, o regiune data sau o zona metropolitana, pentru a evita selectarea unor solutii care sa nu fie optime, pe baza examinarii fiecarui proiect in parte.
(b) Abordarea integrata pentru optiunile de cerere si oferta
Analiza costuri-beneficii tine seama de toate resursele de aprovizionare relevante din sistem si de limita geografica, folosind datele disponibile, inclusiv caldura reziduala din producerea energiei electrice si instalatii industriale si energia din surse regenerabile, si de caracteristicile si tendintele cererii de incalzire si racire.
(c) Constituirea unui scenariu de referinta
Scopul scenariului de referinta este de a servi drept punct de referinta fata de care sunt evaluate scenariile alternative.
(d) Identificarea scenariilor alternative
Toate alternativele relevante pentru scenariul de referinta sunt luate in considerare. Scenariile care nu sunt fezabile din motive tehnice, financiare, de reglementare nationala sau din cauza constrangerilor de timp pot fi excluse intr-o etapa timpurie a analizei costuri-beneficii in cazul in care acest lucru se justifica pe baza unor considerente documentate cu grija, explicit si temeinic.
Numai optiunile de cogenerare de inalta eficienta, de termoficare si racire centralizata eficienta sau de furnizare de incalzire si de racire individuala eficienta ar trebui luate in considerare in analiza costuri-beneficii ca scenarii alternative fata de scenariul de referinta.
(e) Metoda de calcul al surplusului de costuri-beneficii
(i) Costurile si beneficiile totale pe termen lung ale optiunilor privind furnizarea de incalzire sau racire sunt evaluate si comparate.
(ii) Criteriul de evaluare este criteriul valorii nete actualizate (VNA).
(iii) Orizontul de timp este ales in asa fel incat sa fie incluse toate costurile si beneficiile relevante ale scenariilor. De exemplu, un orizont de timp adecvat ar putea fi de 25 de ani pentru o centrala electrica pe baza de gaz, de 30 de ani pentru un sistem de termoficare sau de 20 de ani pentru echipamentele de incalzire de tipul cazanelor.
(f) Calculul si prognoza preturilor si alte ipoteze pentru analiza economica
(i) Statele membre formuleaza ipoteze, in scopul analizelor costuri-beneficii, cu privire la preturile factorilor majori de intrare si de iesire si rata de actualizare.
(ii) Rata de actualizare utilizata in analiza economica pentru calculul valorii nete actualizate se alege in conformitate cu orientarile europene sau nationale [1].
(iii) Statele membre folosesc prognozele nationale, europene sau internationale pentru evolutia preturilor la energie daca acestea corespund contextului national si/sau regional/local propriu.
(iv) Preturile utilizate in analiza economica reflecta costurile si beneficiile socioeconomice reale si ar trebui sa includa costurile externe, cum ar fi efectele de mediu si cele asupra sanatatii, in masura posibilului, de exemplu atunci cand exista un pret de piata sau cand este deja inclus in reglementarile europene sau nationale.
(g) Analiza economica: inventarul efectelor
Analizele economice iau in considerare toate efectele economice relevante.
In scenariile analizate, statele membre pot evalua si lua in considerare, in procesul decizional, economiile de energie si de costuri generate de flexibilitatea sporita a furnizarii energiei si de o functionare mai aproape de optim a retelelor electrice, inclusiv costurile evitate si economiile evitate prin reducerea investitiei in infrastructura.
Costurile si beneficiile luate in considerare includ cel putin urmatoarele:
(i) Beneficiile
– Valoarea productiei livrate consumatorului (energie termica si electrica)
– Beneficii externe, cum ar fi beneficii de mediu si de sanatate, in masura posibilului
(ii) Costuri
– Costurile de capital ale centralelor si echipamentelor
– Costurile de capital ale retelelor asociate de energie
– Costuri de operare variabile si fixe
– Costuri de energie
– Costuri de mediu si de sanatate, in masura posibilului
(h) Analiza sensibilitatii
Analiza sensibilitatii este inclusa pentru a evalua costurile si beneficiile unui proiect sau grup de proiecte pe baza unor preturi diferite la energie, rate de actualizare si a altor factori variabili cu impact semnificativ asupra rezultatului calculelor.
Statele membre desemneaza autoritatile competente responsabile de desfasurarea analizelor costuri-beneficii in temeiul articolului 14. Statele membre pot solicita autoritatilor locale, regionale si nationale competente sau operatorilor instalatiilor individuale sa realizeze analiza economica si financiara. Acestea furnizeaza metodologiile detaliate si ipotezele in conformitate cu prezenta anexa si stabilesc si fac publice procedurile pentru analiza economica.
Partea 2
Principii in sensul articolului 14 alineatele (5) si (7)
Analizele costuri-beneficii ofera informatii in scopul realizarii masurilor mentionate la articolul 14 alineatele (5) si (7):
In cazul in care se planifica o instalatie care produce exclusiv energie electrica sau o instalatie fara recuperator de caldura, se realizeaza o comparatie intre instalatiile planificate sau reabilitarea planificata si o instalatie echivalenta care produce aceeasi cantitate de energie electrica sau de caldura de proces, dar care recupereaza caldura reziduala si care furnizeaza caldura prin cogenerare de inalta eficienta si/sau retele de termoficare si racire centralizata.
In cadrul unei limite geografice date, evaluarea ia in considerare instalatia planificata, precum si eventualele puncte cu cerere de energie termica existente sau potentiale corespunzatoare care ar putea fi alimentate prin aceasta, tinand seama de posibilitatile rationale (de exemplu fezabilitatea tehnica si distanta).
Limita de sistem se stabileste astfel incat sa includa instalatia planificata si sarcinile termice, cum ar fi cladirea/cladirile si procesul industrial. In cadrul acestei limite de sistem, costul total de furnizare a caldurii si energiei se determina pentru ambele cazuri si apoi se compara.
Sarcinile termice includ sarcinile termice existente, precum o instalatie industriala sau un sistem de termoficare si, de asemenea, in zonele urbane, sarcina termica si costurile care ar exista daca unui grup de cladiri sau unei parti a unui oras i s-ar furniza si/sau ar fi conectata la o noua retea de termoficare.
Analiza costuri-beneficii se bazeaza pe o descriere a instalatiei planificate si a instalatiei/instalatiilor de comparatie, cu referire la capacitatea electrica si termica, dupa caz, tipul de combustibil, utilizarea planificata si numarul de ore de operare anuale planificate, amplasarea si cererea de energie electrica si termica.
In scopul comparatiei, sunt luate in considerare cererea de energie termica si tipurile de incalzire si racire utilizate de punctele cu cerere de energie termica din vecinatate. Comparatia acopera costurile aferente infrastructurii pentru instalatia planificata si pentru cea cu care se face comparatia.
Analizele costuri-beneficii in scopul articolului 14 alineatul (5) includ o analiza economica, care vizeaza o analiza financiara, care reflecta tranzactiile reale de fluxuri de lichiditati din investitia in instalatii individuale si din functionarea acestora.
Proiectele cu rezultate pozitive in ceea ce priveste costurile si beneficiile sunt acelea in care suma beneficiilor actualizate in cadrul analizei economice si financiare depaseste suma costurilor actualizate (surplus costuri-beneficii).
Statele membre stabilesc principii directoare privind metodologia, ipotezele si orizontul de timp pentru analiza economica.
Statele membre pot solicita intreprinderilor responsabile de functionarea instalatiilor de producere a energiei electrice si termice, intreprinderilor industriale, operatorilor retelelor de termoficare si racire centralizata sau altor parti influentate de limita de sistem definita si de limita geografica, sa contribuie cu date pentru utilizarea in evaluarea costurilor si beneficiilor unei instalatii individuale.
[1] Rata nationala de actualizare aleasa in scopul analizei economice ar trebui sa tina seama de datele furnizate de Banca Centrala Europeana.
————————————————–
ANEXA X
Garantia de origine privind energia electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta
(a) Statele membre adopta masuri pentru a se asigura ca:
(i) garantia de origine a energiei electrice produsa prin cogenerare de inalta eficienta:
– permite producatorilor sa demonstreze ca energia electrica pe care o vand este produsa prin cogenerare de inalta eficienta si este emisa in acest scop ca raspuns la o solicitare din partea producatorului;
– este corecta, fiabila si rezistenta la contrafacere;
– este emisa, transferata si anulata electronic;
(ii) o unitate de energie produsa prin cogenerare de inalta eficienta este luata in considerare o singura data.
(b) Garantia de origine mentionata la articolul 14 alineatul (10) trebuie sa contina cel putin urmatoarele informatii:
(i) identitatea, amplasarea, tipul si capacitatea (termica si electrica) a instalatiei unde a fost produsa energia in cauza;
(ii) data si locul productiei;
(iii) puterea calorifica inferioara a sursei de combustibil din care a fost produsa energia electrica;
(iv) cantitatea de energie termica produsa impreuna cu energia electrica si utilizarea acesteia;
(v) cantitatea de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta, in conformitate cu anexa II, pe care o reprezinta garantia;
(vi) economiile de energie primara calculate in conformitate cu anexa II pe baza valorilor de referinta armonizate ale eficientei mentionate la anexa II litera (f);
(vii) eficienta nominala de producere a energiei electrice si termice a instalatiei;
(viii) daca si in ce masura instalatia a beneficiat de sprijin pentru investitii;
(ix) daca si in ce masura unitatea de energie a beneficiat in orice alt mod de o schema nationala de sprijin si tipul schemei de sprijin;
(x) data la care instalatia a fost pusa in functiune; si
(xi) data si tara emiterii si un numar de identificare unic.
Garantia de origine trebuie sa aiba dimensiunea standard de 1 MWh. Aceasta face referire la productia bruta de energie electrica masurata la limita statiei si exportata catre retea.
————————————————–
ANEXA XI
Criterii de eficienta energetica pentru reglementarea retelelor energetice si pentru tarifele de retea electrica
1. Tarifele de retea trebuie sa reflecte costurile economiilor de costuri in retele rezultate in urma masurilor de gestionare a cererii si a raspunsului la cerere, precum si a producerii distribuite, inclusiv economiile rezultate in urma scaderii preturilor de livrare sau a investitiilor in retea si a unei exploatari mai eficiente a retelei.
2. Reglementarile privind retelele si tarifele nu impiedica operatorii de retea sau furnizorii de energie sa puna la dispozitie servicii de sistem pentru masurile de gestionare a raspunsului la cerere, gestionarea cererii si producerea distribuita privind pietele organizate de energie electrica, in special:
(a) trecerea sarcinii din perioadele de varf in cele mai putin aglomerate de catre consumatorii finali, luandu-se in considerare disponibilitatea energiei din surse regenerabile de energie, energia din cogenerare si producerea distribuita;
(b) economiile de energie din raspunsul la cerere al consumatorilor distribuiti de catre agregatorii energetici;
(c) reducerea cererii din masurile de eficienta energetica adoptate de catre furnizorii de servicii energetice, inclusiv companiile de furnizare a serviciilor energetice;
(d) conectarea si repartizarea surselor de producere la tensiuni mai scazute;
(e) conectarea surselor de producere dintr-o locatie mai apropiata la consum; si
(f) stocarea energiei.
In sensul prezentei dispozitii, termenul “piete organizate de energie electrica” include pietele nereglementate si schimburile de energie electrica pentru comercializarea energiei, capacitatii, compensatiilor si serviciilor de sprijin in toate intervalele de timp, inclusiv pietele la termen, pietele pentru ziua urmatoare si pietele din aceeasi zi.
3. Tarifele de retea sau de vanzare cu amanuntul pot sustine preturi dinamice pentru masurile de gestionare a raspunsului la cerere adoptate de catre consumatorii finali, precum:
(a) tarifele corespunzatoare duratei de utilizare;
(b) preturile din momentele esentiale;
(c) preturile in timp real; si
(d) reducerile de pret pentru perioadele de varf.
————————————————–
ANEXA XII
CERINTE DE EFICIENTA ENERGETICA PENTRU OPERATORII SISTEMELOR DE TRANSPORT SI OPERATORII SISTEMELOR DE DISTRIBUTIE
Operatorii sistemelor de transport si operatorii sistemelor de distributie trebuie:
(a) sa stabileasca si sa faca publice normele standard referitoare la suportarea si partajarea costurilor adaptarilor tehnice, cum ar fi conectarile la retea si consolidarile retelei, exploatarea mai eficienta a retelei si normele privind punerea in aplicare nediscriminatorie a codurilor de retea, care sunt necesare pentru integrarea noilor producatori de energie rezultata din cogenerarea de inalta eficienta in cadrul retelei interconectate;
(b) sa puna la dispozitia noilor producatori de energie electrica rezultata din cogenerarea de inalta eficienta care doresc sa se conecteze la sistem informatiile cuprinzatoare si necesare solicitate de catre acestia, inclusiv:
(i) o estimare cuprinzatoare si detaliata a costurilor asociate cu conectarea;
(ii) un calendar rezonabil si precis pentru primirea si prelucrarea cererii in ceea ce priveste conectarea la retea;
(iii) un calendar indicativ rezonabil pentru orice propunere de conectare la retea. Procesul global pentru conectarea la retea nu ar trebui sa dureze mai mult de 24 de luni, tinand seama de ceea ce este realizabil in mod rezonabil si nediscriminatoriu;
(c) sa furnizeze proceduri standard si simplificate in ceea ce priveste conectarea producatorilor distribuiti de energie electrica produsa prin cogenerare de inalta eficienta cu scopul de a facilita conectarea acestora la retea.
Normele standard prevazute la litera (a) se bazeaza pe criterii obiective, transparente si nediscriminatorii, tinandu-se in special seama de costurile si beneficiile asociate cu conectarea producatorilor respectivi la retea. Aceste norme pot prevedea diferite tipuri de conectare la retea.
————————————————–
ANEXA XIII
Lista minima de elemente care trebuie incluse in contractele sau in caietele de sarcini asociate privind performanta energetica incheiate cu sectorul public
– Lista clara si transparenta a masurilor privind eficienta energetica care urmeaza sa fie puse in aplicare sau a rezultatelor in materie de eficienta care urmeaza sa fie obtinute.
– Economiile garantate care urmeaza sa fie realizate prin punerea in aplicare a masurilor contractului.
– Durata si etapele de referinta ale contractului, termenii si perioada de preaviz.
– Lista clara si transparenta a obligatiilor fiecarei parti contractante.
– Data (datele) de referinta care stabileste (stabilesc) economiile realizate.
– Lista clara si transparenta a etapelor care urmeaza sa fie efectuate pentru a se pune in aplicare masura sau pachetul de masuri si, acolo unde este relevant, costurile asociate.
– Obligatia de indeplinire in totalitate a masurilor prevazute in contract si de documentare a tuturor schimbarilor efectuate pe parcursul proiectului.
– Reglementarile care specifica includerea cerintelor echivalente in orice subcontractare catre terte parti.
– Afisarea clara si transparenta a implicatiilor financiare ale proiectului si distribuirea contributiei fiecarei parti la economiile monetare realizate (si anume, remunerarea furnizorilor de servicii).
– Dispozitii clare si transparente privind masurarea si verificarea economiilor garantate obtinute, verificarile si garantiile privind calitatea.
– Dispozitii care clarifica procedura de abordare a conditiilor de modificare a cadrului care afecteaza continutul si rezultatele contractului (si anume, modificarea preturilor la energie, intensitatea utilizarii unei instalatii).
– Informatii detaliate privind obligatiile fiecarei parti contractante si despre sanctiunile in caz de incalcare.
————————————————–
ANEXA XIV
CADRUL GENERAL PENTRU RAPORTARE
Partea 1
Cadrul general pentru rapoartele anuale
Rapoartele anuale prevazute la articolul 24 alineatul (1) constituie baza pentru monitorizarea progresului spre obiectivele nationale pentru anul 2020. Statele membre se asigura ca rapoartele includ urmatoarele informatii minime:
(a) o estimare a urmatorilor indicatori pentru anul care precede ultimul an incheiat (anul X [1] – 2):
(i) consumul de energie primara;
(ii) consumul energetic final total;
(iii) consumul energetic final in sectorul
– industriei
– transporturilor (impartite intre transportul de persoane si de marfuri, daca sunt disponibile)
– gospodariilor
– serviciilor;
(iv) valoarea adaugata bruta in sectorul
– industriei
– serviciilor;
(v) venitul total disponibil al gospodariilor;
(vi) produsul intern brut (PIB);
(vii) producerea energiei electrice pe baza producerii de energie termica;
(viii) producerea energiei electrice pe baza producerii combinate de energie electrica si energie termica;
(ix) producerea caldurii pe baza producerii de energie termica;
(x) producerea caldurii pe baza centralelor de producere combinata a energiei electrice si a energiei termice, inclusiv caldura reziduala industriala;
(xi) consumul de combustibil pentru producerea energiei termice;
(xii) calatori-kilometri (pkm), daca este disponibila;
(xiii) tone-kilometri (tkm), daca este disponibila;
(xiv) transport-kilometri combinat (pkm + tkm), in cazul in care (x) si (xi) nu sunt disponibile;
(xv) populatie.
In sectoarele in care consumul energetic ramane stabil sau indica o anumita crestere, statele membre analizeaza cauzele si ataseaza evaluarea la estimari.
Cel de al doilea raport si urmatoarele includ si punctele (b)-(e):
(b) actualizari ale principalelor masuri legislative si fara caracter legislativ puse in aplicare in anul precedent care contribuie la indeplinirea obiectivelor nationale generale in materie de eficienta energetica pentru 2020;
(c) suprafata totala a cladirilor cu o suprafata totala utila de peste 500 m2 si de la 9 iulie 2015 de peste 250 m2 detinute si ocupate de catre administratia centrala a statelor membre, care, la data de 1 ianuarie a anului in care trebuie prezentat raportul, nu au respectat cerintele privind performanta energetica mentionate la articolul 5 alineatul (1);
(d) suprafata totala a cladirilor incalzite si/sau racite detinute si ocupate de administratia centrala a unui stat membru, care a fost renovata in anul anterior mentionat la articolul 5 alineatul (1), sau cantitatea de economii de energie in cladirile eligibile detinute si ocupate de catre administratia sa centrala, astfel cum este mentionat la articolul 5 alineatul (6);
(e) economiile de energie obtinute prin intermediul schemelor nationale de obligatii in materie de eficienta energetica, mentionate la articolul 7 alineatul (1) sau masurile alternative adoptate in temeiul articolului 7 alineatul (9).
Primul raport trebuie sa includa, de asemenea, obiectivul national mentionat la articolul 3 alineatul (1).
In rapoartele anuale prevazute la articolul 24 alineatul (1), statele membre pot include, de asemenea, obiective nationale suplimentare. Acestea pot viza in special indicatorii statistici enumerati la litera (a) din prezenta parte sau o combinatie a acestora, cum ar fi intensitatea energetica primara sau finala sau intensitatile energetice sectoriale.
Partea 2
Cadrul general al planurilor nationale de actiune pentru eficienta energetica
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica mentionate la articolul 24 alineatul (2) trebuie sa furnizeze un cadru pentru dezvoltarea strategiilor nationale de eficienta energetica.
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica acopera masurile semnificative de imbunatatire a eficientei energetice si economiile de energie preconizate/inregistrate, inclusiv cele privind aprovizionarea, transportul si distributia de energie, precum si eficienta energetica la utilizatorii finali. Statele membre se asigura ca planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica includ urmatoarele informatii minime:
1. Obiective si strategii
– Obiectivul indicativ national de eficienta energetica pentru 2020, solicitat in temeiul articolului 3 alineatul (1)
– Obiectivul indicativ national privind economiile de energie, prevazut la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE
– Alte obiective existente in materie de eficienta energetica care vizeaza intreaga economie sau sectoare specifice
2. Masuri si economii de energie
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica furnizeaza informatii referitoare la masurile adoptate sau care urmeaza sa fie adoptate in vederea punerii in aplicare a principalelor elemente ale prezentei directive si la economiile care au legatura cu acestea.
(a) Economii de energie primara
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica enumera masurile si actiunile semnificative adoptate in vederea economisirii energiei primare in toate sectoarele economiei. Se furnizeaza estimarile privind masurile sau pachetele de masuri/actiuni privind economiile preconizate pentru 2020 si economiile realizate pana la momentul redactarii raportului.
Dupa caz, ar trebui furnizate informatii privind alte impacturi/beneficii ale masurilor (reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, imbunatatirea calitatii aerului, crearea de locuri de munca etc.) si bugetul pentru punerea in aplicare.
(b) Economii de energie finala
Primul si cel de al doilea plan national de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa rezultatele referitoare la indeplinirea obiectivului privind economiile de energie finala prevazut la articolul 4 alineatele (1) si (2) din Directiva 2006/32/CE. In cazul in care nu este posibila calcularea/estimarea economiilor pentru fiecare masura in parte, trebuie precizata reducerea consumului de energie la nivel de sector pe baza (combinarii) masurilor.
De asemenea, primul si cel de-al doilea plan national de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa metodologia de masurare si/sau calcul necesara pentru calcularea economiilor de energie. Daca se aplica “metodologia recomandata [2]”, planul national de actiune pentru eficienta energetica ar trebui sa faca trimiteri la aceasta.
3. Informatii specifice referitoare la prezenta directiva
3.1. Organisme publice (articolul 5)
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa lista organismelor publice care au elaborat un plan de eficienta energetica in conformitate cu articolul 5 alineatul (7).
3.2. Obligatii in materie de eficienta energetica (articolul 7)
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa coeficientii nationali selectati in conformitate cu anexa IV.
Primul plan national de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa o scurta descriere a schemei nationale mentionate la articolul 7 alineatul (1) sau masurile alternative adoptate in temeiul articolului 7 alineatul (9).
3.3. Audituri energetice si sisteme de gestionare (articolul 8)
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica cuprind:
(a) numarul de audituri energetice desfasurate in perioada anterioara;
(b) numarul de audituri energetice desfasurate in intreprinderile mari in perioada anterioara;
(c) numarul de intreprinderi mari din teritoriul lor, cu indicarea numarului de intreprinderi pentru care se aplica articolul 8 alineatul (5).
3.4. Promovarea serviciilor eficiente de incalzire si racire (articolul 14)
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica includ o evaluare a progreselor inregistrate in ceea ce priveste punerea in aplicare a evaluarii cuprinzatoare prevazute la articolul 14 alineatul (1).
3.5. Transportul si distributia energiei (articolul 15)
Primul plan national de actiune pentru eficienta energetica si rapoartele ulterioare care trebuie intocmite la fiecare 10 ani trebuie sa includa evaluarile facute, masurile si investitiile identificate pentru a utiliza potentialul de eficienta energetica al infrastructurii de gaze naturale si energie electrica mentionata la articolul 15 alineatul (2).
3.6. Statele membre raporteaza, ca parte a planurilor nationale de actiune pentru eficienta energetica, cu privire la masurile intreprinse pentru a permite si dezvolta raspunsul la cerere, astfel cum figureaza la articolul 15.
3.7. Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare si certificare (articolul 16)
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa informatii referitoare la sistemele de calificare, de acreditare si de certificare disponibile sau la sistemele echivalente de calificare pentru furnizorii de servicii energetice, auditurile energetice si masurile de imbunatatire a eficientei energetice.
3.8. Servicii energetice (articolul 18)
Planurile nationale de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa un link catre site-ul internet unde poate fi accesata lista sau interfata furnizorilor de servicii energetice mentionate la articolul 18 alineatul (1) litera (c).
3.9. Alte masuri de promovare a eficientei energetice (articolul 19)
Primul plan national de actiune pentru eficienta energetica trebuie sa includa o lista a masurilor prevazute la articolul 19 alineatul (1).
[1] X = anul curent.
[2] Recomandari privind metodele de masurare si verificare din cadrul Directivei 2006/32/CE privind eficienta energetica la utilizatorii finali si serviciile energetice.
————————————————–
ANEXA XV
Tabel de corespondenta
Directiva 2004/8/CE | Prezenta directiva |
Articolul 1 | Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 2 | Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 3 litera (a) | Articolul 2 punctul 30 |
Articolul 3 litera (b) | Articolul 2 punctul 32 |
Articolul 3 litera (c) | Articolul 2 punctul 31 |
Articolul 3 litera (d) | Articolul 2 punctul 33 |
Articolul 3 literele (e) si (f) | — |
Articolul 3 litera (g) | Articolul 2 punctul 35 |
Articolul 3 litera (h) | — |
Articolul 3 litera (i) | Articolul 2 punctul 34 |
Articolul 3 litera (j) | — |
Articolul 3 litera (k) | Articolul 2 punctul 36 |
Articolul 3 litera (l) | Articolul 2 punctul 37 |
Articolul 3 litera (m) | Articolul 2 punctul 39 |
Articolul 3 litera (n) | Articolul 2 punctul 38 |
Articolul 3 litera (o) | — |
— | Articolul 2 punctele 40, 41, 42, 43 si 44 |
Articolul 4 alineatul (1) | Anexa II litera (f) primul subpunct |
Articolul 4 alineatul (2) | Articolul 14 alineatul (10) al doilea paragraf |
Articolul 4 alineatul (3) | — |
Articolul 5 | Articolul 14 alineatul (10) primul paragraf si anexa X |
Articolul 6 | Articolul 14 alineatele (1) si (3), anexele VIII si IX |
Articolul 7 alineatul (1) | Articolul 14 alineatul (11) |
Articolul 7 alineatele (2) si (3) | — |
Articolul 8 | Articolul 15 alineatul (5) |
— | Articolul 15 alineatele (6), (7), (8) si (9) |
Articolul 9 | — |
Articolul 10 alineatele (1) si (2) | Articolul 14 alineatul (1), articolul 24 alineatul (2) si anexa XIV partea 2 |
Articolul 10 alineatul (3) | Articolul 24 alineatul (6) |
Articolul 11 | Articolul 24 alineatul (3) |
— | Articolul 24 alineatul (5) |
Articolul 12 alineatele (1) si (3) | — |
Articolul 12 alineatul (2) | Anexa II litera (c) |
Articolul 13 | Articolul 22 alineatul (2) |
Articolul 14 | — |
Articolul 15 | Articolul 28 |
Articolul 16 | — |
Articolul 17 | Articolul 29 |
Articolul 18 | Articolul 30 |
Anexa I | Anexa I partea II |
Anexa II | Anexa I partea I si partea II ultimul paragraf |
Anexa III | Anexa II |
Anexa IV | Anexa VIII |
— | Anexa IX |
Directiva 2006/32/CE | Prezenta directiva |
Articolul 1 | Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 2 | Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 3 litera (a) | Articolul 2 punctul 1 |
Articolul 3 litera (b) | Articolul 2 punctul 4 |
Articolul 3 litera (c) | Articolul 2 punctul 6 |
Articolul 3 litera (d) | Articolul 2 punctul 5 |
— | Articolul 2 punctele 2 si 3 |
Articolul 3 litera (e) | Articolul 2 punctul 7 |
Articolul 3 literele (f), (g), (h) si (i) | — |
— | Articolul 2 punctele 8-19 |
Articolul 3 litera (j) | Articolul 2 punctul 27 |
— | Articolul 2 punctul 28 |
Articolul 3 litera (k) | — |
Articolul 3 litera (l) | Articolul 2 punctul 25 |
— | Articolul 2 punctul 26 |
Articolul 3 litera (m) | — |
Articolul 3 litera (n) | Articolul 2 punctul 23 |
Articolul 3 litera (o) | Articolul 2 punctul 20 |
Articolul 3 litera (p) | Articolul 2 punctul 21 |
Articolul 3 litera (q) | Articolul 2 punctul 22 |
Articolul 3 literele (r) si (s) | — |
— | Articolul 2 punctele 24, 29, 44 si 45 |
— | Articolul 3 |
— | Articolul 4 |
Articolul 4 | — |
Articolul 5 | Articolele 5 si 6 |
Articolul 6 alineatul (1) litera (a) | Articolul 7 alineatul (8) literele (a) si (b) |
Articolul 6 alineatul (1) litera (b) | Articolul 18 alineatul (3) |
Articolul 6 alineatul (2) | Articolul 7 alineatele (1), (5), (6), (7), (9), (10), (11) si (12) |
— | Articolul 7 alineatele (2) si (3) |
Articolul 6 alineatul (3) | Articolul 18 alineatul (2) literele (b) si (c) |
Articolul 6 alineatul (5) | — |
Articolul 7 | Articolul 17 |
Articolul 8 | Articolul 16 alineatul (1) |
— | Articolul 16 alineatele (2) si (3) |
Articolul 9 alineatul (1) | Articolul 19 |
Articolul 9 alineatul (2) | Articolul 18 alineatul (1) litera (d) punctul (i) |
— | Articolul 18 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d) punctul (ii) si (e) |
Articolul 10 alineatul (1) | Articolul 15 alineatul (4) |
Articolul 10 alineatul (2) | Articolul 15 alineatul (3) |
— | Articolul 15 alineatele (7), (8) si (9) |
Articolul 11 | Articolul 20 |
Articolul 12 alineatul (1) | Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 12 alineatul (2) | — |
— | Articolul 8 alineatele (2), (3), (4), (5), (6) si (7) |
Articolul 12 alineatul (3) | — |
Articolul 13 alineatul (1) | Articolul 9 |
Articolul 13 alineatul (2) | Articolul 10 si anexa VII punctul 1.1 |
Articolul 13 alineatul (3) | Anexa VII punctele 1.2 si 1.3 |
— | Articolul 11 |
— | Articolul 12 |
— | Articolul 13 |
— | Articolul 15 alineatele (1) si (2) |
— | Articolul 18 alineatul (2) literele (a) si (d) |
— | Articolul 21 |
Articolul 14 alineatele (1) si (2) | Articolul 24 alineatele (1) si (2) |
Articolul 14 alineatul (3) | — |
Articolul 14 alineatele (4) si (5) | Articolul 24 alineatul (3) |
— | Articolul 24 alineatele (4) si (7)-(11) |
— | Articolul 22 alineatul (1) |
Articolul 15 alineatul (1) | Articolul 22 alineatul (2) |
Articolul 15 alineatele (2), (3) si (4) | — |
— | Articolul 23 |
— | Articolul 25 |
Articolul 16 | Articolul 26 |
Articolul 17 | Articolul 27 |
Articolul 18 | Articolul 28 |
Articolul 19 | Articolul 29 |
Articolul 20 | Articolul 30 |
Anexa I | — |
Anexa II | Anexa IV |
Anexa III | — |
Anexa IV | — |
Anexa V | — |
Anexa VI | Anexa III |
— | Anexa V |
— | Anexa VI |
— | Anexa VII |
— | Anexa XI |
— | Anexa XII |
— | Anexa XIII |
— | Anexa XIV |
— | Anexa XV |

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close