A sasea directiva TVA – Negociere a unei operatiuni de transfer de actiuni ale unor societati

„A sasea directiva TVA – Articolul 5 alineatul (3) litera (c) si articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 – Negociere a unei operatiuni de transfer de actiuni ale unor societati – Operatiune care implica de asemenea transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile ale acestor societati – Scutire”

HOTARAREA CURTII (Camera a sasea)

5 iulie 2012

In cauza C 259/11,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Hoge Raad der Nederlanden (Tarile de Jos), prin decizia din 22 aprilie 2011, primita de Curte la 26 mai 2011, in procedura

DTZ Zadelhoff vof
impotriva
Staatssecretaris van Financiën,

CURTEA (Camera a sasea),

compusa din domnul U. Lõhmus, presedinte de camera, domnii A. Rosas (raportor) si C. G. Fernlund, judecatori,
avocat general: domnul N. Jääskinen,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru DTZ Zadelhoff vof, de B. van Zadelhoff, belastingadviseur;
– pentru guvernul olandez, de C. Wissels si de C. Schillemans, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de C. Soulay si de W. Roels, in calitate de agenti,
avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 5 alineatul (3) litera (c) si a articolului 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1, denumita in continuare „A sasea directiva”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre DTZ Zadelhoff vof (denumita in continuare „DTZ Zadelhoff”), pe de o parte, si Staatssecretaris van Financiën (secretarul de stat pentru finante), pe de alta parte, cu privire la calificarea, in vederea scutirii de taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”), a unui transfer de actiuni ale unor societati care implica de asemenea transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile care apartin acestora din urma.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Conform articolului 2 punctul 1 din A sasea directiva:
„Sunt supuse taxei pe valoarea adaugata:
1. livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul tarii de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare”. [traducere neoficiala]
4 Articolul 5 alineatele (1) si (3) din A sasea directiva prevede:
„(1) «Livrare de bunuri» inseamna transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale in calitate de proprietar.
[…]
(3) Statele membre pot considera ca bunuri corporale urmatoarele:
[…]
(c) actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei parti a acestora.” [traducere neoficiala]
5 Articolul 13 sectiunea B din A sasea directiva, intitulat „Alte scutiri”, prevede:
„Fara a aduce atingere altor dispozitii comunitare, statele membre scutesc, in anumite conditii pe care acestea le stabilesc in scopul de a asigura aplicarea corecta si directa a scutirilor de mai jos si de a preveni orice posibila evaziune, frauda sau abuz:
[…]
(d) urmatoarele operatiuni:
[…]
5. operatiuni, inclusiv negocierea, dar exceptand gestionarea sau pastrarea, cu actiuni, titluri de participare, obligatiuni si alte valori mobiliare, dar exceptand:
[…]
– drepturile sau valorile mobiliare prevazute la articolul 5 alineatul (3);
[…]” [traducere neoficiala]
6 Potrivit instantei de trimitere, Regatul Tarilor de Jos nu a utilizat aceasta posibilitate acordata statelor membre prin articolul 5 alineatul (3) litera (c) din A sasea directiva.

Dreptul olandez

7 Articolul 11 din Legea privind impozitul pe cifra de afaceri (Wet op de omzetbelasting) din 28 iunie 1968 (Staatsblad 1968, nr. 329) prevede:
„1. In conditii ce urmeaza sa fie stabilite printr un regulament al administratiei publice, sunt scutite de impozit:
[…]
i) urmatoarele livrari de bunuri si prestari de servicii:
[…]
2° operatiuni – inclusiv negocierea, dar exceptand gestionarea sau pastrarea – cu valori mobiliare sau alte titluri, dar exceptand documentele reprezentand titluri de proprietate asupra bunurilor;
[…]”

Situatia de fapt din actiunea principala si intrebarile preliminare

8 In perioada relevanta in cauza, Fabege AB (denumita in continuare „Fabege”), societate cu sediul in Suedia, detinea in mod indirect totalitatea actiunilor World Fashion Centre Amsterdam BV, care era societatea proprietara si administrator al Turnurilor I si II apartinand complexului imobiliar World Fashion Centre (denumit in continuare „WFC”), situat in Amsterdam (Tarile de Jos). Fabege detinea de asemenea in mod indirect 100 % din actiunile Fabege WF BV, care era societatea proprietara si administrator al Turnului IV din cadrul WFC.
9 Stienstra BV Bedrijfshuisvesting (denumita in continuare „Stienstra”), societate cu sediul in ’s Hertogenbosch (Tarile de Jos), detinea in mod indirect toate actiunile De Herven III BV (denumita in continuare „De Herven”), care era proprietar si administrator al complexului de birouri Soetelieve, situat in acelasi oras.
10 DTZ Zadelhoff desfasoara activitati de intermediere si de consiliere in materie imobiliara.
11 In anul 1999, Fabege a mandatat DTZ Zadelhoff sa caute, in schimbul platii unei remuneratii, cumparatori interesati de WFC. Fabege urmarea sa cedeze acest complex imobiliar prin cesiunea actiunilor societatilor care erau indirect proprietarii complexului respectiv. Pretul de vanzare solicitat pentru actiuni depindea aproape exclusiv de valoarea de piata a WFC ca bun imobil. In cadrul mandatului sau, DTZ Zadelhoff a gasit un cumparator caruia, in intervalul 5 octombrie 1999-24 ianuarie 2000, i au fost vandute si cedate actiunile.
12 In cursul anului 2000, Stienstra a mandatat DTZ Zadelhoff sa caute, in schimbul platii unei remuneratii, cumparatori interesati de complexul de birouri Soetelieve. Initial, nu se preciza daca urma sa se transfere dreptul de proprietate asupra complexului mentionat sau dreptul de proprietate asupra actiunilor De Herven. In cele din urma, interventia DTZ Zadelhoff a condus la gasirea unui cumparator caruia i au fost vandute si cedate actiunile De Herven.
13 DTZ Zadelhoff nu a facturat si nici nu a achitat TVA ul pentru prestarea serviciilor care constau in cautarea de cumparatori pentru bunurile imobile mentionate, efectuate in favoarea Fabege si a Stienstra. Aceasta a considerat ca serviciile respective fie erau scutite de taxa, in temeiul articolului 11 alineatul 1 litera i punctul 2 din Legea privind impozitul pe cifra de afaceri din 28 iunie 1968, fie nu erau impozabile in Tarile de Jos, avand in vedere faptul ca trebuie sa se considere ca un serviciu nu este prestat pe teritoriul Regatului Tarilor de Jos daca sediul comitentului nu se afla in acest stat membru.
14 Inspecteur van de Belastingdienst (denumit in continuare „Inspecteur”) a sustinut ca scutirea nu se aplica si ca serviciile trebuiau considerate ca fiind prestate in Tarile de Jos, impunand, in consecinta, in sarcina DTZ Zadelhoff efectuarea unei rectificari a TVA ului aferent perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 2000. In urma unei contestatii a acestei societati, cuantumul rectificarii respective a fost redus printr o decizie adoptata de Inspecteur.
15 Impotriva acestei din urma decizii adoptate de Inspecteur, DTZ Zadelhoff a formulat o actiune in fata Rechtbank te Haarlem (Tribunalul Districtual din Haarlem), care a respins o ca nefondata. Aceasta societate a formulat apel impotriva hotararii mentionate in fata Gerechtshof te Amsterdam (Curtea de Apel din Amsterdam), care a confirmat hotararea pronuntata de prima instanta. DTZ Zadelhoff a formulat ulterior un recurs in casatie in fata Hoge Raad der Nederlanden.
16 Hoge Raad der Nederlanden considera ca Gerechtshof te Amsterdam a stabilit in mod corect locul unde trebuie sa se considere ca au fost efectuate prestarile de servicii. In schimb, instanta de trimitere are indoieli cu privire la calificarea, in scopul scutirii de TVA, a operatiunii de transfer al actiunilor unor societati care implica de asemenea transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile care apartin acestor societati.
17 In aceste conditii, Hoge Raad der Nederlanden a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Articolul [13 sectiunea B litera (d) punctul 5] din A sasea directiva trebuie interpretat in sensul ca intra sub incidenta acestei dispozitii si operatiuni precum cele efectuate de partea interesata, care privesc, in cele din urma, bunurile imobile detinute de societatile in cauza si transferul lor (indirect), pentru unicul motiv ca operatiunile respective aveau drept obiectiv cedarea actiunilor acestor societati si au avut acest rezultat?
2) Exceptarea de la scutire prevazuta la articolul [13 sectiunea B litera (d) punctul 5 a doua liniuta] din A sasea directiva se aplica si in cazul in care statul membru nu s a prevalat de posibilitatea oferita la articolul [5 alineatul (3) litera (c)] din [aceeasi] directiva de a considera ca bunuri corporale actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului drepturi de proprietate sau de posesie asupra unui bun imobil?
3) In cazul unui raspuns afirmativ la intrebarea anterioara, actiunile sau interesele echivalente cu actiunile, mentionate anterior, includ si actiunile la societati care, direct sau indirect [prin intermediul unor (sub)filiale], detin bunuri imobile, indiferent daca le gestioneaza ca atare sau le utilizeaza in cadrul unei intreprinderi de alta natura?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la prima si la a doua intrebare

18 Prin intermediul primei si al celei de a doua intrebari, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca, pe de o parte, daca articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva trebuie interpretat in sensul ca intra sub incidenta acestei scutiri a TVA ului operatiuni, precum cele efectuate de DTZ Zadelhoff in actiunea principala, care au drept obiectiv cedarea actiunilor societatilor in cauza si au avut acest rezultat, insa care, in cele din urma, privesc bunuri imobile detinute de aceste societati si transferul lor (indirect), pentru unicul motiv ca aceste operatiuni aveau drept obiectiv cedarea actiunilor acestor societati si au avut acest rezultat, iar, pe de alta parte, daca exceptarea de la aceasta scutire, care este prevazuta la acelasi punct 5, la a doua liniuta, se aplica chiar si in cazul in care statul membru nu s a prevalat de posibilitatea, prevazuta la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din directiva mentionata, de a considera ca bunuri corporale actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unui bun imobil.
19 Trebuie amintit, in primul rand, ca, potrivit jurisprudentei Curtii, scutirile prevazute la articolul 13 din A sasea directiva constituie notiuni autonome de drept al Uniunii care au ca obiect evitarea unor divergente in aplicarea sistemului TVA ului de la un stat membru la altul (a se vedea in special Hotararea din 25 februarie 1999, CPP, C 349/96, Rec., p. I 973, punctul 15, si Hotararea din 10 martie 2011, Skandinaviska Enskilda Banken, C 540/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 19 si jurisprudenta citata).
20 Rezulta de asemenea din jurisprudenta constanta ca termenii folositi pentru a desemna scutirile mentionate sunt de stricta interpretare, dat fiind ca aceste scutiri constituie derogari de la principiul general potrivit caruia TVA ul este perceput pentru fiecare prestare de servicii efectuata cu titlu oneros de catre o persoana impozabila (Hotararea din 20 noiembrie 2003, Taksatorringen, C 8/01, Rec., p. I 13711, punctul 36, Hotararea din 3 martie 2005, Arthur Andersen, C 472/03, Rec., p. I 1719, punctul 24, si Hotararea din 21 iunie 2007, Ludwig, C 453/05, Rep., p. I 5083, punctul 21).
21 Cu toate acestea, interpretarea termenilor respectivi trebuie sa fie conforma cu obiectivele urmarite de scutirile prevazute la articolul 13 din A sasea directiva si sa respecte cerintele principiului neutralitatii fiscale, inerent sistemului comun de TVA. Astfel, aceasta norma de stricta interpretare nu inseamna ca termenii utilizati pentru a defini scutirile prevazute la articolul 13 mentionat trebuie sa fie interpretati intr un mod care ar priva aceste scutiri de efecte (a se vedea in acest sens Hotararea din 14 iunie 2007, Haderer, C 445/05, Rep., p. I 4841, punctul 18, si Hotararea din 19 noiembrie 2009, Don Bosco Onroerend Goed, C 461/08, Rep., p. I 11079, punctul 25).
22 In ceea ce priveste mai exact domeniul de aplicare al articolului 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva, Curtea a constatat ca operatiunile cu actiuni si alte valori mobiliare sunt operatiuni realizate pe piata valorilor mobiliare, iar comercializarea valorilor mobiliare presupune acte care schimba situatia juridica si financiara a partilor (a se vedea in acest sens Hotararea din 5 iunie 1997, SDC, C 2/95, Rec., p. I 3017, punctele 72 si 73, si Hotararea din 29 octombrie 2009, SKF, C 29/08, Rep., p. I 10413, punctul 48).
23 Termenii „operatiuni […] cu valori mobiliare” in sensul articolului 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva vizeaza, prin urmare, operatiuni susceptibile sa creeze, sa modifice sau sa stinga drepturile si obligatiile partilor asupra unor valori mobiliare (a se vedea in special Hotararea din 13 decembrie 2001, CSC Financial Services, C 235/00, Rec., p. I 10237, punctul 33, si Hotararea SKF, citata anterior, punctul 48).
24 In ceea ce priveste situatia de fapt din actiunea principala, nici reclamanta, nici guvernul olandez si nici Comisia Europeana nu contesta faptul ca, dupa ce au recurs la serviciile DTZ Zadelhoff, Fabege si Stienstra au vandut si au cedat actiunile pe care le detineau indirect in calitate de proprietari.
25 In aceasta privinta, este lipsit de relevanta faptul ca, atunci cand a mandatat DTZ Zadelhoff sa caute cumparatori pentru complexul de birouri Soetelieve, Stienstra nu precizase daca urma sa se transfere catre cumparatori dreptul de proprietate asupra acestui complex de birouri sau dreptul de proprietate asupra actiunilor De Herven. Astfel, rezulta din jurisprudenta Curtii ca, in conformitate cu obiectivele sistemului TVA ului, trebuie sa se asigure securitatea juridica si sa se faciliteze actele inerente aplicarii taxei prin luarea in considerare, exceptand cazuri exceptionale, a naturii obiective a operatiunii in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea din 6 aprilie 1995, BLP Group, C 4/94, Rec., p. I 983, punctul 24, si Hotararea SKF, citata anterior, punctul 47). Asadar, fara a aduce atingere eventualelor intentii initiale ale Stienstra, natura obiectiva a operatiunii efectuate in cele din urma a constat intr o operatiune cu actiuni si, prin urmare, aceasta trebuie, sub rezerva unor exceptii, luata in considerare ca atare.
26 In al doilea rand, in ceea ce priveste in special problema daca serviciile prestate de DTZ Zadelhoff, care sunt in discutie in actiunea principala, intra sub incidenta termenului „negociere” care figureaza la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva, trebuie amintit ca Curtea a statuat deja ca din aceasta dispozitie rezulta ca termenii „inclusiv negocierea” nu au drept obiectiv definirea continutului principal al scutirii prevazute de aceasta dispozitie, ci vizeaza extinderea domeniului de aplicare al acesteia la activitatile de negociere (Hotararea CSC Financial Services, citata anterior, punctul 38).
27 Asadar, fara a fi necesar sa se examineze sensul exact al termenului „negociere”, care apare de altfel si in alte dispozitii ale celei de A sasea directive, printre altele la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctele 1-4, trebuie sa se constate ca, in contextul punctului 5 mentionat, aceasta notiune vizeaza o activitate efectuata de o persoana intermediara care nu ocupa locul unei parti la un contract avand ca obiect un produs financiar si a carei activitate este diferita de prestatiile contractuale tipice efectuate de partile la asemenea contracte. Astfel, activitatea de negociere este un serviciu prestat unei parti contractante si remunerat de catre aceasta ca o activitate distincta de intermediere. Aceasta poate consta, printre altele, in a indica ocaziile de a incheia un astfel de contract, in a intra in contact cu cealalta parte si in a negocia in numele clientului si pe seama acestuia detaliile prestatiilor reciproce. Finalitatea acestei activitati este de a face ceea ce este necesar pentru ca doua parti sa incheie un contract, fara ca negociatorul sa aiba un interes propriu cu privire la continutul contractului (Hotararea CSC Financial Services, citata anterior, punctul 39).
28 Activitatile de intermediere si de consiliere desfasurate de DTZ Zadelhoff in actiunea principala, care au constat in cautarea, in schimbul platii unei remuneratii, a unor cumparatori pentru bunurile imobile care au fost ulterior vandute si cedate prin intermediul unor transferuri de actiuni, aveau drept finalitate sa se procedeze in asa fel incat Fabege si cumparatorul, pe de o parte, precum si, respectiv, Stienstra si cumparatorul, pe de alta parte, sa incheie un contract, fara ca DTZ Zadelhoff sa aiba un interes propriu cu privire la continutul acestor contracte. In consecinta, activitatile mentionate corespund termenului „negociere” cu actiuni in sensul articolului 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva.
29 In al treilea rand, trebuie sa se examineze aspectul daca aceste activitati intra sub incidenta exceptarii de la scutirea prevazuta la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva, exceptie mentionata la acelasi punct 5 a doua liniuta.
30 Din articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 a doua liniuta din A sasea directiva rezulta ca, fara a aduce atingere altor dispozitii ale dreptului Uniunii, statele membre scutesc, printre altele, operatiuni, inclusiv negocierea, cu actiuni, titluri de participare, obligatiuni si alte valori mobiliare, dar exceptand drepturile sau valorile mobiliare prevazute la articolul 5 alineatul (3) din aceeasi directiva.
31 Conform articolului 5 alineatul (3) litera (c) din A sasea directiva, statele membre pot considera bunuri corporale, printre altele, actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei parti a acestora.
32 Astfel, actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei parti a acestora, precum actiunile despre care este vorba in actiunea principala, pot fi considerate de statele membre, in scopuri de TVA, bunuri corporale.
33 Este cert ca Regatul Tarilor de Jos nu s a prevalat de aceasta posibilitate.
34 Reiese din jurisprudenta Curtii ca statele membre sunt libere sa isi exercite posibilitatea de a alege care le este conferita prin articolul 5 alineatul (3) din A sasea directiva, inclusiv prin stabilirea anumitor conditii, in masura in care acestea nu afecteaza in mod fundamental natura alegerii oferite, intrucat nicio dispozitie a celei de A sasea directive nu limiteaza in niciun mod puterea discretionara a statelor membre in aceasta privinta (Hotararea din 4 octombrie 2001, „Goed Wonen”, C 326/99, Rec., p. I 6831, punctul 34).
35 In consecinta, desi articolul 5 alineatul (3) din A sasea directiva permite ca toate bunurile in discutie sa fie asimilate bunurilor corporale sau ca numai unul ori unele dintre aceste drepturi sa fie asimilate unor astfel de bunuri, dispozitia mentionata permite de asemenea limitarea unei astfel de asimilari numai la drepturile care respecta criteriile exacte adoptate de statul membru in cauza (Hotararea „Goed Wonen”, citata anterior, punctul 34).
36 In schimb, ar fi dificil de conciliat cu economia celei de A sasea directive faptul de a admite ca referirea, care figureaza la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 a doua liniuta din aceasta directiva, la articolul 5 alineatul (3) din directiva mentionata priveste toate drepturile sau valorile mobiliare mentionate in aceasta din urma dispozitie, indiferent daca statul membru a exercitat sau nu a exercitat posibilitatea de a alege care ii este conferita de aceeasi dispozitie.
37 O astfel de interpretare este confirmata de lucrarile pregatitoare privind cea de A sasea directiva. Astfel cum a subliniat Comisia in observatiile sale scrise, propunerea privind cea de A sasea directiva [COM(73) 950 final] prevedea la articolul 5 alineatul (1) ca actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei parti a acestora sunt tratate intotdeauna ca bunurile imobile la care se raporteaza.
38 Din expunerea de motive a propunerii mentionate (p. 6) reiese ca, in opinia Comisiei, „[a]similarile mentionate la alineatul (1) au drept obiectiv supunerea la plata [TVA ului], pentru motive evidente de neutralitate, a operatiunilor care sunt echivalente din punct de vedere economic cu livrarea unui imobil sau a unei parti a unui imobil”.
39 Cu toate acestea, dupa ce Comisia a prezentat numeroase alte propuneri, Consiliul Comunitatilor Europene a retinut in final o alta formulare, care permite statelor membre, fara a le obliga, sa considere ca bunuri corporale „actiuni sau interese echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei parti a acestora”.
40 In aceasta privinta, trebuie amintit ca din jurisprudenta Curtii reiese ca, desi este adevarat ca termenii folositi pentru a desemna scutirile prevazute la articolul 13 din A sasea directiva sunt de stricta interpretare, dat fiind ca aceste scutiri constituie derogari de la principiul general potrivit caruia TVA ul este perceput pentru fiecare prestare de servicii efectuata cu titlu oneros de catre o persoana impozabila (a se vedea printre altele Hotararea din 26 iunie 2003, MKG Kraftfahrzeuge Factoring, C 305/01, Rec., p. I 6729, punctul 63, si Hotararea din 19 aprilie 2007, Velvet & Steel Immobilien, C 455/05, Rep., p. I 3225, punctul 14), nu este mai putin adevarat ca o interpretare stricta nu poate limita o scutire intr un mod care nu rezulta din textul dispozitiei in cauza. O astfel de interpretare ar fi astfel contrara obiectivelor sistemului TVA ului de a asigura, printre altele, securitatea juridica (a se vedea in acest sens Hotararea SKF, citata anterior, punctele 46 si 47).
41 Principiul neutralitatii fiscale nu poate conduce nici la o interpretare care contravine modului de redactare a articolului 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva, interpretat in lumina articolului 5 alineatul (3) din aceasta.
42 In consecinta, trebuie sa se raspunda la prima si la a doua intrebare ca articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva trebuie interpretat in sensul ca intra sub incidenta acestei scutiri de TVA operatiuni, precum cele din actiunea principala, care au drept obiectiv cedarea unor actiuni ale societatilor in cauza si au avut acest rezultat, insa care, in cele din urma, privesc bunuri imobile detinute de aceste societati si transferul lor (indirect). Exceptarea de la aceasta scutire, care este prevazuta la acelasi punct 5, la a doua liniuta, nu se aplica in cazul in care statul membru nu s a prevalat de posibilitatea, prevazuta la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din directiva mentionata, de a considera ca bunuri corporale actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, dreptul de proprietate sau de posesie asupra unui bun imobil.

Cu privire la a treia intrebare

43 Avand in vedere raspunsul dat la prima si la a doua intrebare, nu este necesar sa se raspunda la a treia intrebare adresata de instanta de trimitere.

Cu privire la cheltuielile de judecata

44 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a sasea) declara:
Articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 5 din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare trebuie interpretat in sensul ca intra sub incidenta acestei scutiri de la taxa pe valoarea adaugata operatiuni, precum cele din actiunea principala, care au drept obiectiv cedarea unor actiuni ale societatilor in cauza si au avut acest rezultat, insa care, in cele din urma, privesc bunuri imobile detinute de aceste societati si transferul lor (indirect). Exceptarea de la aceasta scutire, care este prevazuta la acelasi punct 5, la a doua liniuta, nu se aplica in cazul in care statul membru nu s a prevalat de posibilitatea, prevazuta la articolul 5 alineatul (3) litera (c) din directiva mentionata, de a considera ca bunuri corporale actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de iure sau de facto, dreptul de proprietate sau de posesie asupra unui bun imobil.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close