A sasea directiva TVA – Parte a unui bun de capital afectat unei intreprinderi – Utilizare temporara in scopuri private

„A sasea directiva TVA – Articolul 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) si (b), articolul 11 sectiunea A alineatul (1) litera (c) si articolul 17 alineatul (2) – Parte a unui bun de capital afectat unei intreprinderi – Utilizare temporara in scopuri private – Transformari permanente aduse bunului respectiv – Plata TVA ului pentru transformarile permanente – Drept de deducere”

HOTARAREA CURTII (Camera intai)

19 iulie 2012

In cauza C 334/10,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Hoge Raad der Nederlanden (Tarile de Jos), prin decizia din 11 iunie 2010, primita de Curte la 12 iulie 2010, in procedura

X
impotriva
Staatssecretaris van Financiën,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii M. Safjan, M. Ilešič, E. Levits si J. J. Kasel (raportor), judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
–    pentru guvernul olandez, de C. M. Wissels si de M. Noort, in calitate de agenti;
–    pentru Comisia Europeana, de W. Roels si de L. Lozano Palacios, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 1 martie 2012,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) si (b), a articolului 11 sectiunea A alineatul (1) litera (c) si a articolului 17 alineatul (2) din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificata prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995 (JO L 102, p. 18, denumita in continuare „A sasea directiva”).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre X (denumit in continuare „persoana impozabila”), o asociere de persoane supusa taxei pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”), pe de o parte, si Staatssecretaris van Financiën, pe de alta parte, in legatura cu deducerea de catre aceasta persoana impozabila a TVA ului achitat in amonte aferent cheltuielilor pentru transformarile permanente efectuate in vederea utilizarii temporare in scopuri private de catre persoana impozabila unui bun de capital afectat intreprinderii sale.

Cadrul juridic

3 Potrivit articolului 6 alineatul (2) din A sasea directiva:
„Se considera prestari de servicii cu titlu oneros urmatoarele:
(a)  utilizarea in folosul propriu a bunurilor care constituie o parte din activele folosite in cadrul unei activitati economice de catre persoanele impozabile sau de catre personalul acestora sau, mai general, utilizarea acestora in alte scopuri decat pentru desfasurarea activitatii lor, atunci cand [TVA ul] aferent bunurilor respective a fost dedus total sau partial;
(b)  prestarea gratuita de servicii de catre persoanele impozabile in folosul propriu sau al personalului acestora sau, mai general, in alte scopuri decat pentru desfasurarea activitatii economice.
Statele membre pot deroga de la dispozitiile prezentului alineat, cu conditia ca aceasta derogare sa nu duca la denaturarea concurentei.” [traducere neoficiala]
4 Articolul 11 sectiunea A alineatul (1) litera (c) din A sasea directiva prevede:
„A.  Pe teritoriul tarii
(1)  Baza de impozitare este constituita:
[…]
(c)  in cazul prestarilor de servicii mentionate la articolul 6 alineatul (2), din costul total care ii revine persoanei impozabile pentru prestarea serviciilor.” [traducere neoficiala]
5 Articolul 17 alineatul (2) litera (a) din A sasea directiva prevede:
„In masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate pentru tranzactiile sale impozabile, persoana impozabila are dreptul de a deduce din taxa pe care o datoreaza:
(a)  taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata pe teritoriul tarii pentru bunurile care ii sunt sau care urmeaza a i fi livrate sau pentru serviciile care ii sunt sau urmeaza a i fi prestate de o alta persoana impozabila.” [traducere neoficiala]

Actiunea principala si intrebarile preliminare

6 Astfel cum reiese din decizia de trimitere, persoana impozabila este o asociere fara personalitate juridica care a luat forma unei societati in nume colectiv constituite de doua persoane fizice. In cursul anului 2000, persoana impozabila comercializa cu ridicata vopsele pentru autoturisme. In anul 1999, cei doi fondatori ai persoanei impozabile achizitionasera un depozit, pe care l au utilizat imediat in cadrul activitatii lor economice.
7 La inceputul anului 2000, in asteptarea receptiei unei locuinte de intreprindere situate langa depozit, o parte a mansardei depozitului a fost reconstruita in vederea folosirii ca locuinta temporara de catre cei doi asociati si copiii acestora. In acest scop, au fost amenajate doua ferestre in acoperis, un hol, o baie si toalete. Pentru aceste lucrari s a facturat TVA.
8 Pe durata si dupa terminarea lucrarilor respective, mansarda a fost utilizata ca locuinta timp de 23 de luni. Ulterior, aceasta a fost amenajata, dupa cum se prevazuse, in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii, atat ca birou, cat si ca sala de curs.
9 Persoana impozabila a dedus TVA ul aferent cheltuielilor de amenajare. Inspectorul fiscal a considerat ca aceasta deducere fusese efectuata gresit, cu exceptia TVA ului facturat pentru construirea salii de baie si a toaletelor, in masura in care persoana impozabila a putut sa demonstreze ca amenajarea celor doua facilitati servea si desfasurarii activitatii intreprinderii sale.
10  Persoana impozabila a introdus o actiune impotriva acestei decizii. Prima instanta a statuat ca lucrarile de amenajare a ferestrelor din acoperis si a holului fusesera realizate numai in scopul locuirii si ca nu s ar fi sustinut niciodata sau nu s ar fi aratat in mod plauzibil ca aceste lucrari ar fi fost efectuate in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii, astfel incat nu putea lua nastere dreptul de deducere.
11  Aceeasi instanta a considerat ca persoana impozabila nu beneficia de un drept de deducere nici in temeiul articolului 17 din A sasea directiva, intrucat facilitatile amenajate nu fusesera utilizate in scopul operatiunilor impozabile. Pe de alta parte, articolul 6 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din A sasea directiva nu ar fi aplicabil pentru motivul ca lucrarile de transformare ar trebui calificate drept prestare de servicii si ca, in materie, nu se putea afirma ca era vorba despre o „utilizare a unui bun afectat intreprinderii in alte scopuri decat pentru desfasurarea activitatii acesteia”. In sfarsit, nu ar fi aplicabil nici articolul 6 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din A sasea directiva, deoarece aceasta dispozitie ar exclude serviciile care nu sunt prestate de insasi persoana impozabila.
12  In sustinerea recursului in fata Hoge Raad der Nederlanden, persoana impozabila sustine ca in speta este aplicabil articolul 6 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) din A sasea directiva. In aceasta privinta, persoana impozabila afirma ca a utilizat bunul afectat intreprinderii temporar in alte scopuri decat pentru desfasurarea activitatii sale, imprejurare care ar constitui, asadar, o operatiune impozabila in sensul acestei dispozitii. Baza de impozitare a operatiunilor ar corespunde valorii cheltuielilor care revin persoanei impozabile in vederea prestarii serviciilor, fiind incluse nu numai cheltuielile de achizitie, ci si cheltuielile de intretinere si de renovare. In masura in care aceste cheltuieli ar face parte din baza de impozitare a utilizarii in scop privat, principiul neutralitatii ar avea ca efect sa determine deductibilitatea imediata si integrala a TVA ului aferent cheltuielilor de achizitie, precum si a TVA ului aferent cheltuielilor de intretinere si de renovare.
13  Instanta de trimitere precizeaza ca, in speta, s a stabilit ca, dupa achizitionarea depozitului, acesta a fost utilizat in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii. S ar fi stabilit de asemenea ca, de la un anumit moment, o parte a acestui depozit a fost afectata temporar folosului propriu si ca lucrarile la depozit au fost efectuate numai in vederea acestei utilizari. Partile nu s ar fi pronuntat asupra aspectului daca TVA ul fusese facturat persoanei impozabile cu ocazia achizitionarii depozitului, iar instantele inferioare nu ar fi constatat niciun indiciu in aceasta privinta. Instanta de trimitere concluzioneaza in sensul necesitatii examinarii celor doua ipoteze.
14  In aceste conditii, Hoge Raad der Nederlanden a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1)  O persoana impozabila care utilizeaza in mod temporar in folosul propriu o parte a unui bun de capital afectat intreprinderii sale are – in conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) si (b), cu articolul 11 sectiunea A alineatul (1) litera (c), precum si cu articolul 17 alineatul (2) din A sasea directiva – dreptul la deducerea TVA ului aferent intrarilor privind cheltuielile efectuate pentru realizarea unor transformari permanente exclusiv in vederea unei utilizari in scop privat?
2)  Raspunsul la aceasta intrebare este diferit in cazul in care achizitionarea bunului de capital a fost supusa platii TVA ului si acesta a fost dedus de persoana impozabila?”

Cu privire la intrebarile preliminare

15  Prin intermediul acestor intrebari, care trebuie examinate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) si (b), articolul 11 sectiunea A alineatul (1) litera (c) si articolul 17 alineatul (2) din A sasea directiva trebuie interpretate in sensul ca, pe de o parte, o persoana impozabila care utilizeaza in mod temporar in folos propriu o parte a unui bun de capital afectat intreprinderii sale dispune, in temeiul acestor dispozitii, de un drept de deducere a TVA ului aferent intrarilor privind cheltuielile efectuate pentru a aduce transformari permanente acestui bun, chiar daca transformarile respective au fost realizate in vederea utilizarii in scopuri private, si ca, pe de alta parte, acest drept de deducere exista indiferent daca, la achizitionarea bunului de capital caruia i au fost aduse transformarile respective, persoanei impozabile i s a facturat TVA, iar acesta a fost dedus de persoana impozabila.
16  Pentru a raspunde la aceste intrebari, in primul rand trebuie precizat ca instanta de trimitere a mentionat ca litigiul din actiunea principala se limiteaza la dreptul de deducere aferent anumitor transformari aduse unui bun afectat integral intreprinderii si, mai exact, amenajarii permanente a doua ferestre cu fronton in acoperis si a unui hol. Pentru motivele dezvoltate de avocatul general la punctele 59-63 din concluzii, se poate considera ca aceste transformari au dat nastere unui bun de capital distinct.
17  In al doilea rand, trebuie amintit ca din jurisprudenta reiese ca achizitionarea unui bun de catre persoana impozabila care actioneaza in aceasta calitate este cea care determina aplicarea sistemului de TVA si, prin urmare, aplicarea mecanismului de deducere. Utilizarea data unui bun sau care este avuta in vedere pentru acest bun determina numai intinderea deducerii initiale la care persoana impozabila are dreptul in temeiul articolului 17 si intinderea eventualelor regularizari in perioadele urmatoare (Hotararea din 11 iulie 1991, Lennartz, C 97/90, Rec., p. I 3795, punctul 15). In schimb, atunci cand o persoana impozabila achizitioneaza un bun exclusiv in folos propriu, aceasta actioneaza cu titlu privat, iar nu in calitate de persoana impozabila in sensul celei de A sasea directive (Hotararea din 6 mai 1992, de Jong, C 20/91, Rec., p. I 2847, punctul 17).
18  Asadar, trebuie sa se examineze in ce masura, intr o situatie precum cea in discutie in actiunea principala, se poate considera ca o persoana impozabila a actionat „in aceasta calitate” atunci cand a adus unui bun transformari permanente care au permis realizarea unui bun de capital nou.
19  In aceasta privinta, din jurisprudenta rezulta ca intentia persoanei impozabile, confirmata de elemente obiective, de a utiliza un bun sau un serviciu in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii sale este cea care permite in special sa se stabileasca daca, la momentul la care a efectuat operatiunea in amonte, acea persoana impozabila a actionat in aceasta calitate si, asadar, trebuie sa beneficieze de dreptul de deducere a TVA ului datorat sau achitat pentru acele bunuri si servicii (a se vedea in acest sens Hotararea Lennartz, citata anterior, punctul 8, si Hotararea din 8 iunie 2000, Breitsohl, C 400/98, Rec., p. I 4321, punctul 34).
20  In ceea ce priveste intentia persoanei impozabile in discutie in actiunea principala, se impune constatarea, pe de o parte, astfel cum rezulta din decizia de trimitere, ca administratia fiscala a considerat ca ferestrele din acoperis si holul, spre deosebire de alte elemente destinate amenajarii unei parti din depozit ca locuinta, au fost realizate in scop exclusiv privat.
21  Pe de alta parte, astfel cum a aratat avocatul general in mod intemeiat la punctul 88 din concluzii, aceeasi decizie de trimitere ar permite deopotriva sa se concluzioneze ca, de la inceputul lucrarilor de transformare, utilizarea partii din depozit amenajate in scopul locuirii era prevazuta doar temporar. Mai mult, din hotararea primei instante rezulta ca se cunostea in prealabil ca acea parte a depozitului urma sa fie reamenajata ulterior pentru a fi utilizata in scopul desfasurarii exclusive a activitatii intreprinderii, drept birou si sala de curs.
22  Asadar, in actiunea principala nu pare sa se fi stabilit cu claritate ca, la momentul efectuarii transformarilor in discutie, persoana impozabila avea intentia sa le utilizeze exclusiv in folos propriu.
23  In ceea ce priveste elementele obiective care pot fi retinute pentru a examina daca, intr un caz specific, o persoana impozabila a achizitionat bunuri in scopul desfasurarii activitatii sale economice, trebuie amintit ca printre aceste elemente se numara in special natura bunurilor avute in vedere si perioada dintre achizitionarea acestor bunuri si utilizarea lor in vederea activitatilor economice ale persoanei impozabile (a se vedea in acest sens Hotararea Lennartz, citata anterior, punctul 21).
24  Desi este adevarat ca instanta nationala are competenta de a stabili situatia de fapt intr o anumita cauza, cu toate acestea, Curtea poate sa ii furnizeze orice element de interpretare util pentru solutionarea litigiului.
25  In aceasta privinta, mai intai trebuie aratat ca, in ceea ce priveste natura bunului de capital in discutie in actiunea principala, constituit din ferestrele din acoperis si din hol, nu se poate contesta ca, in principiu, acestea din urma pot fi utilizate atat in scop privat, cat si in scopuri profesionale.
26  In continuare, in masura in care bunul de capital in discutie in actiunea principala nu a fost dislocat si a fost lasat in aceeasi stare dupa schimbarea afectarii partii depozitului care a fost utilizata temporar in scopul locuirii, se poate considera ca acest bun a fost utilizat ulterior in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat bunul respectiv este integrat intr un imobil afectat in intregime intreprinderii.
27  In sfarsit, durata de 23 de luni in care bunul de capital in discutie in actiunea principala, ca si alte bunuri care au servit amenajarii unei parti a depozitului in scopul locuirii, a fost utilizat exclusiv in folos propriu nu se poate considera, in principiu, in raport cu caracterul permanent al acestui bun, precum si cu durata de viata previzibila a acestuia, ca reprezinta un element care permite sa se concluzioneze ca persoana impozabila nu avea intentia de a utiliza acel bun in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii sale.
28  In ipoteza in care, in actiunea principala, instanta nationala ar ajunge la concluzia ca, la momentul efectuarii cheltuielilor pentru transformarile in discutie, persoana impozabila nu avea intentia sa utilizeze bunul de capital rezultat din acestea in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii, persoanei impozabile nu i se poate acorda dreptul de deducere a TVA ului privind transformarile.
29  In schimb, in cazul in care, in lumina elementelor de interpretare furnizate de Curte, instanta nationala ar trebui sa constate ca persoana impozabila avea intentia sa utilizeze bunul de capital in discutie in actiunea principala in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii sale, trebuie analizate inca trei elemente.
30  In primul rand, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 67 din concluzii, trebuie sa se examineze daca imprejurarea ca un bun de capital este utilizat in prima etapa exclusiv in scopuri private, iar in a doua etapa exclusiv in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii poate impiedica nasterea dreptului de deducere.
31  Or, astfel cum Curtea s a pronuntat deja, imprejurarea ca bunurile achizitionate in vederea desfasurarii unei activitati economice nu sunt utilizate imediat in aceste activitati nu este, in principiu, de natura sa repuna in discutie dreptul de deducere a TVA ului achitat anterior (a se vedea in acest sens Hotararea Lennartz, citata anterior, punctele 14 si 15).
32  Interpretarea potrivit careia o utilizare initiala exclusiv in scopuri private a unui bun afectat intreprinderii, urmata de o utilizare exclusiva in scopul desfasurarii activitatii sale nu poate avea efect asupra dreptului de deducere a TVA ului impus anterior este, in plus, conforma principiului neutralitatii fiscale inerent sistemului comun de TVA.
33  Intr adevar, astfel cum rezulta din jurisprudenta referitoare la bunurile de capital de folosinta mixta variabila in timp, orice interpretare contrara ar putea avea drept consecinta ca deducerea TVA ului datorat in amonte sa fie refuzata persoanei impozabile pentru utilizari profesionale ulterioare impozabile, in pofida dorintei initiale a persoanei impozabile de a afecta bunul in cauza in totalitate intreprinderii sale, in vederea unor operatiuni viitoare. Or, intr o asemenea situatie, persoana impozabila nu ar fi scutita de integralitatea taxei aferente bunului pe care il utilizeaza pentru nevoile activitatii sale economice, iar impozitarea activitatilor sale profesionale ar determina o dubla impozitare, contrara principiului neutralitatii fiscale inerent sistemului comun de TVA in care se integreaza A sasea directiva (a se vedea in acest sens Hotararea din 23 aprilie 2009, Puffer, C 460/07, Rep., p. I 3251, punctele 45 si 46).
34  Rezulta ca se poate considera ca o utilizare precum cea avuta in vedere in actiunea principala reprezinta, in sensul jurisprudentei, o folosinta mixta a unui bun de capital afectat intreprinderii.
35  In al doilea rand, pentru a stabili daca persoana impozabila poate deduce integral TVA ul achitat in amonte, este necesar sa se analizeze in ce masura se poate considera ca un bun de capital precum cel in discutie in actiunea principala, si anume ferestrele cu fronton din acoperis si holul, a fost utilizat in scopul operatiunilor taxabile ale persoanei impozabile.
36  In aceasta privinta, instanta de trimitere a amintit printre altele doua dispozitii.
37  Pe de o parte, in ceea ce priveste articolul 6 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din A sasea directiva, trebuie amintit ca, in temeiul acestei dispozitii, utilizarea bunului afectat intreprinderii in folosul persoanei impozabile sau de catre personalul acesteia este asimilata unei prestari de servicii cu titlu oneros.
38  Din moment ce, in ipoteza avuta in vedere, bunul de capital in discutie in actiunea principala este afectat in intregime intreprinderii, utilizarea sa in scopuri private trebuie sa fie asimilata unei prestari de servicii cu titlu oneros, in sensul articolului 6 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din A sasea directiva, si impozitata ca atare.
39  In ceea ce priveste, pe de alta parte, eventuala aplicare a articolului 6 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din A sasea directiva intr o situatie precum cea in discutie in actiunea principala, este suficient sa se arate ca aceasta dispozitie are in vedere nu punerea la dispozitie a unui bun afectat intreprinderii, ci prestarile de servicii efectuate de insasi persoana impozabila in folosul propriu sau al personalului acesteia.
40  In masura in care, in speta, operatiunea in aval despre care se poate considera ca a fost efectuata de persoana impozabila este analizata, astfel cum rezulta din cuprinsul punctului 37 din prezenta hotarare, ca fiind o utilizare a unui bun afectat intreprinderii in folosul propriu al persoanei impozabile, articolul 6 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din A sasea directiva nu isi poate gasi aplicarea intr o situatie precum cea in discutie in actiunea principala.
41  In al treilea rand, trebuie sa se precizeze ca imprejurarea ca bunul afectat intreprinderii caruia i s a atasat permanent un bun de capital precum cel in discutie in actiunea principala, si anume ferestrele cu fronton din acoperis si holul, a dat nastere sau nu a dat nastere dreptului de deducere nu are efect asupra deductibilitatii TVA ului aferent acestui bun de capital.
42  Astfel, aceasta imprejurare va avea influenta numai asupra calcularii bazei de impozitare a operatiunii in aval efectuate de persoana impozabila. In speta, in ipoteza in care TVA ul a fost facturat persoanei impozabile la momentul achizitionarii depozitului, baza de impozitare pentru utilizarea privata a mansardei va fi constituita, in parte, de costul de achizitionare a depozitului si de cheltuielile de transformare. In schimb, in ipoteza in care TVA ul nu a fost facturat persoanei impozabile la momentul achizitionarii depozitului, baza de impozitare referitoare la utilizarea privata a unei parti din acest depozit va fi constituita numai din cheltuielile de transformare.
43  Avand in vedere toate cele de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) si (b), articolul 11 sectiunea A alineatul (1) litera (c) si articolul 17 alineatul (2) din A sasea directiva trebuie interpretate in sensul ca, pe de o parte, o persoana impozabila care utilizeaza in mod temporar in folos propriu o parte a unui bun de capital afectat intreprinderii sale dispune, in temeiul acestor dispozitii, de un drept de deducere a TVA ului aferent intrarilor privind cheltuielile efectuate pentru a aduce transformari permanente acestui bun, chiar daca transformarile respective au fost realizate in vederea utilizarii temporare in scopuri private, si ca, pe de alta parte, acest drept de deducere exista indiferent daca, la achizitionarea bunului de capital caruia i au fost aduse transformarile respective, persoanei impozabile i s a facturat TVA, iar acesta a fost dedus de persoana impozabila.

Cu privire la cheltuielile de judecata

44  Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:
Articolul 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) si (b), articolul 11 sectiunea A alineatul (1) litera (c) si articolul 17 alineatul (2) din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, astfel cum a fost modificata prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretate in sensul ca, pe de o parte, o persoana impozabila care utilizeaza in mod temporar in folos propriu o parte a unui bun de capital afectat intreprinderii sale dispune, in temeiul acestor dispozitii, de un drept de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente intrarilor privind cheltuielile efectuate pentru a aduce transformari permanente acestui bun, chiar daca transformarile respective au fost realizate in vederea utilizarii temporare in scopuri private, si ca, pe de alta parte, acest drept de deducere exista indiferent daca, la achizitionarea bunului de capital caruia i au fost aduse transformarile respective, persoanei impozabile i s a facturat taxa pe valoarea adaugata, iar aceasta a fost dedusa de persoana impozabila.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close