Guvernanta corporativa in institutiile financiare

Guvernanta corporativa in institutiile financiare

P7_TA(2011)0223

Rezolutia Parlamentului European din 11 mai 2011 referitoare la guvernanta corporativa in institutiile financiare (2010/2303(INI))

2012/C 377 E/02

Parlamentul European,
– avand in vedere articolul 48 din Regulamentul sau de procedura,
– avand in vedere Directiva 2010/76/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/48/CE si a Directivei 2006/49/CE in ceea ce priveste cerintele de capital pentru portofoliul de tranzactionare si resecuritizare, precum si procesul de supraveghere a politicilor de remunerare [1],
– avand in vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice si monetare si avizele Comisiei pentru afaceri juridice si Comisiei pentru piata interna si protectia consumatorilor (A7-0074/2011),
Abordarea
1. saluta Cartea verde a Comisiei si posibilitatea de a imbunatati structurile de guvernanta corporativa din UE;
2. subliniaza faptul ca functionarea corecta a pietei interne depinde de stabilitatea sistemului financiar si, in acest sens, de increderea pe care cetatenii si consumatorii europeni o acorda institutiilor si tranzactiilor financiare; constata faptul ca sistemele de remunerare utilizate pana acum au condus la structuri necorespunzatoare;
3. este constient de faptul ca, in urma crizei financiare, a devenit clara necesitatea de a ameliora in mod semnificativ si tangibil calitatea protectiei consumatorilor si a garantiilor in sectorul serviciilor financiare, in special in ceea ce priveste aspectele legate de monitorizare si supraveghere;
4. considera ca sectorul financiar ar trebui sa satisfaca necesitatile economiei reale, sa contribuie la o crestere durabila si sa dea dovada de un nivel cat mai ridicat de responsabilitate sociala;
5. constata ca, in cursul recentei crize financiare, numeroase institutii financiare din lume au intrat in colaps, ceea ce a dus la costuri uriase pentru contribuabili; considera ca Comisia este justificata sa examineze fiecare cauza posibila a colapsului institutiilor financiare pentru a preveni producerea unei noi crize;
6. constata o lipsa a valorilor si a eticii in comportamentul unor actori din institutiile si de pe pietele financiare; subliniaza ca institutiile si pietele financiare trebuie sa ia in considerare, ca parte a propriei responsabilitati sociale corporative, interesele tuturor partilor implicate, cum ar fi clientii, actionarii si angajatii;
7. constata ca Legea Sarbanes-Oxley din SUA nu a fost eficienta deoarece nu a reusit sa protejeze institutiile din SUA in cursul crizei financiare si, in acelasi timp, a majorat costurile de conformare pentru toate intreprinderile cotate la bursa, in special pentru IMM-uri, reducand competitivitatea si impiedicand crearea de noi intreprinderi cotate la bursa; subliniaza ca actualele conditii economice si necesitatea unei cresteri economice impun evitarea efectelor Legii Sarbanes-Oxley asupra UE;
8. constata diversitatea structurilor de guvernanta corporativa din Uniunea Europeana si diversitatea abordarilor adoptate de statele membre in reglementarea acestor structuri; recunoaste ca o abordare standard ar fi inadecvata si ar prejudicia competitivitatea institutiilor financiare; constata ca autoritatile nationale de supraveghere inteleg aceste abordari diferite si sunt, in multe cazuri, cel mai bine plasate pentru a lua decizii care respecta principiile UE; subliniaza totusi necesitatea unor standarde minime stricte pentru a asigura o buna guvernanta in intregul sector financiar din UE;
9. recunoaste ca domeniul guvernantei corporative este in evolutie permanenta; considera ca o abordare proportionala care combina in egala masura atat reglementarile specifice bazate pe principii, cat si codurile de bune practici flexibile de tipul “conformare sau furnizare de explicatii” este adecvata; subliniaza ca aceasta trebuie completata de evaluari externe periodice si de o supraveghere reglementara adecvata;
10. considera ca, in alte sectoare, poate fi totusi mai adecvata o procedura consolidata de “conformare sau furnizare de explicatii” cu control, insotita de cerinte legislative specifice si de controale mai detaliate asupra conformitatii sau variatiei si ca este necesara o evaluare atat cantitativa, cat si calitativa, astfel incat verificarea conformitatii sa nu devina un exercitiu pur formal;
11. solicita Comisiei sa supuna fiecare propunere despre care considera ca imbunatateste guvernanta corporativa unei evaluari de impact din perspectiva raportului costuri-beneficii care sa se axeze pe necesitatea mentinerii unor institutii financiare solide, stabile si competitive, astfel incat acestea sa poata contribui la cresterea economica, luand in considerare impactul nereglementarii asupra stabilitatii financiare si asupra economiei reale;
Riscul
12. constata ca unele institutii financiare si autoritati de supraveghere nu au inteles ca natura, amploarea si complexitatea riscurilor pe care si le-au asumat au contribuit la criza financiara; considera ca o gestionare eficace a riscurilor constituie un element esential major pentru prevenirea unor viitoare crize;
13. solicita instituirea, in toate institutiile financiare, a unui sistem de guvernanta eficace, care sa includa sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, functii de asigurare a conformitatii si de audit intern (iar in cazul societatilor de asigurare, functii de actuariat), politici si strategii, procese si proceduri;
14. subliniaza faptul ca riscul este intrinsec si necesar in sectorul financiar cu scopul de a asigura lichiditate, de a stimula competitivitatea si de a sprijini cresterea economica si crearea de locuri de munca; o intelegere si o evaluare aprofundata a riscului de catre consiliile de administratie sunt absolut vitale pentru a evita o viitoare criza financiara;
15. solicita infiintarea obligatorie a unor comitete pentru riscuri sau a unor mecanisme echivalente la nivelul consiliilor de administratie in cazul tuturor institutiilor financiare importante din punct de vedere economic si la nivelul consiliului de administratie al societatii-mama pentru toate grupurile financiare importante din punct de vedere economic; autoritatile de supraveghere de la nivelul UE, in consultare cu autoritatile nationale competente ar trebui sa elaboreze criterii si procese de identificare a persoanei potrivite in cazul tuturor cadrelor superioare si al tuturor celor care isi asuma riscuri substantiale, care sa fie implementate de institutia financiara, iar autoritatile nationale ar trebui sa asigure respectarea acestor criterii;
16. considera ca comitetul pentru riscuri sau alt organ echivalent ar trebui sa fie responsabil de supravegherea si consilierea consiliului de administratie cu privire la expunerile de risc curente ale institutiei financiare in cauza si ar trebui sa prezinte recomandari cu privire la strategia viitoare in materie de riscuri, inclusiv la strategia de gestionare a capitalului si a lichiditatilor, tinand seama de evaluarile stabilitatii financiare elaborate de autoritatile de supraveghere si de bancile nationale;
17. subliniaza ca responsabilitatea finala pentru guvernanta riscurilor ii revine consiliului de administratie, care trebuie sa isi asume si responsabilitatea pentru demonstrarea conformitatii si elaborarea planurilor de redresare;
18. subliniaza faptul ca, in orice institutie, asumarea unor riscuri disproportionate este incompatibila cu responsabilitatea cea mai importanta a membrilor consiliului sau de administratie, si anume o strategie de afaceri sustenabila pe termen lung;
19. considera ca societatile ar trebui sa aplice o procedura interna, aprobata de autoritatea de supraveghere, pentru a solutiona conflictele care ar putea aparea intre unitatea de gestionare a riscului si unitatile operationale; in plus, consiliul de administratie ar trebui sa aiba obligatia de a informa autoritatile de supraveghere cu privire la orice risc substantial de care este constient;
20. sprijina crearea unor canale de informare a comitetului pentru riscuri sau a autoritatilor de supraveghere externe privind conflictele interne sau practicile necorespunzatoare dintr-o societate, recunoscand, de asemenea, ca practicile difera uneori de politici, iar conducerea nu este informata intotdeauna cu privire la practicile reale;
21. subliniaza ca sistemul de comunicare intre functia de gestionare a riscurilor si consiliul de administratie ar trebui imbunatatite prin introducerea unei proceduri prin care sa se apeleze la un nivel superior al ierarhiei pentru solutionarea conflictelor/problemelor;
22. subliniaza ca directorul responsabil cu gestionarea riscurilor ar trebui sa aiba acces direct la consiliul de administratie al societatii; pentru a garanta ca independenta si obiectivitatea acestuia nu sunt compromise, numirea si concedierea sa se decid la nivelul intregului consiliu;
23. propune, de asemenea, sa se elaboreze proceduri de inregistrare a situatiilor in care opinia comitetului pentru riscuri nu se ia in considerare si propune ca aceste informatii sa fie puse la dispozitia auditorilor si a autoritatilor de supraveghere;
24. ia act de Directiva privind transparenta, care impune institutiilor sa faca publice principalele riscuri in raportul lor de gestiune, si de a patra Directiva privind dreptul societatilor comerciale, care impune institutiilor sa isi descrie sistemele de control intern legate de riscurile raportarii financiare; constata ca institutiile financiare ar trebui sa fie obligate sa-si dezvaluie planurile de redresare si rapoartele de supraveghere referitoare la acestea;
25. considera ca institutiile financiare ar trebui sa aiba obligatia de a intocmi un raport anual – cu cat mai putine eforturi birocratice – privind gradul de adecvare si eficacitatea sistemelor de control intern, iar obligatia de adoptare a raportului sa ii revina consiliului de administratie; considera, de asemenea, ca ar trebui sa existe obligatia ca raportul anual intocmit de catre auditorii externi ai institutiei financiare sa contina o evaluare similara; subliniaza ca trebuie totusi evitat “efectul Sarbanes-Oxley” in cadrul UE;
26. considera ca ar trebui sa se acorde o mai mare atentie implementarii masurilor de crestere a gradului de constientizare a riscurilor in institutiile financiare, intrucat aceasta constientizare sporita la toate nivelurile institutiei, inclusiv in randul angajatilor, constituie un factor decisiv pentru ameliorarea gestionarii riscurilor;
27. este de acord cu necesitatea consolidarii masurilor la nivelul UE pentru a preveni conflictele de interese in vederea garantarii obiectivitatii si independentei in luarea deciziilor a membrilor consiliului de administratie din intreg sectorul bancar, al valorilor mobiliare si al asigurarilor;
Consiliile de administratie
28. solicita autoritatilor de supraveghere de la nivelul UE sa elaboreze, in consultare cu autoritatile nationale competente,, criterii de competenta pentru desfasurarea unui test de “identificare a persoanei potrivite”, al carui scop sa fie evaluarea persoanelor tinand seama de natura, complexitatea si marimea institutiei financiare; autoritatile de supraveghere trebuie sa isi realizeze evaluarile si sa isi desfasoare procedurile de aprobare in mod eficient si in timp util, tinand seama in mod corespunzator de opinia societatilor reglementate; in cazul institutiilor financiare majore si al institutiilor financiare de importanta sistemica, autoritatile de supraveghere ar trebui sa desfasoare controale detaliate asupra gradului de adecvare, expertiza si diversitate a membrilor consiliului de administratie atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv, precum si asupra pertinentei numirii lor, iar in cazul directorilor, asupra componentei generale a organului de conducere si asupra timpului consacrat de acestia functiei lor, avand in vedere si celelalte activitati pe care le desfasoara;
29. solicita Comisiei sa elaboreze o legislatie care sa oblige marile institutii financiare sa isi supuna consiliile de administratie unor evaluari externe periodice cu scopul de a garanta nu numai standarde inalte pentru contributia fiecarui membru al consiliului de administratie, dar si faptul ca consiliile, in ansamblul lor, precum si comitetele acestora sunt in masura sa realizeze obiectivele strategice ale institutiei si sa gestioneze riscurile; solicita marilor institutii financiare sa confirme in rapoartele lor anuale ca au realizat astfel de evaluari, precum si numele evaluatorului extern, o descriere a domeniului evaluarii si faptul ca au dat curs recomandarilor acestuia; solicita autoritatilor europene de supraveghere sa elaboreze orientari cu privire la sfera de acoperire a unor astfel de evaluari in urma unor consultari cu sectorul in cauza, actionarii si autoritatile de reglementare;
30. considera ca rolurile de director general executiv si de presedinte al consiliului de administratie ar trebui sa fie separate, dar constata ca exista circumstante in care un rol combinat ar putea fi necesar pe termen scurt; atrage, de asemenea, atentia asupra faptului ca, in cazul administrarii corporative si al politicilor de remunerare, principiile consacrate in tratatele si directivele UE referitoare la remunerarea si tratamentul egal al barbatilor si al femeilor trebuie respectate si sprijinite;
31. considera ca membrii consiliilor unitare sau de supraveghere, la nivel colectiv, ar trebui sa dispuna de calificari profesionale, cunostinte si experienta recente si relevante, inclusiv in sectorul financiar, pentru a conduce impreuna intreprinderea financiara; solicita tuturor institutiilor financiare importante din punct de vedere economic sa dispuna de membri ai consiliului de administratie fara functii executive; considera insa ca fiecare institutie financiara ar trebui sa dispuna de un consiliu caracterizat de diversitatea experientei, a competentelor si a caracterului, astfel incat sa poata asigura o gestiune fiabila si prudenta si ca numirile ar trebui facute in functie de merit;
32. subliniaza faptul ca o diversitate mai mare in randul membrilor consiliilor de administratie va reduce vulnerabilitatea la crize a sectorului financiar si va contribui la stabilitatea economica; solicita Comisiei sa prezinte un plan de crestere treptata a diversitatii de gen, al carui obiectiv sa fie atingerea unei prezente de minimum 30 % a fiecarui gen in consiliile de administratie ale institutiilor financiare, precum si sa asigure realizarea acestui obiectiv intr-un interval de timp rezonabil si sa ia in calcul masuri de crestere a diversitatii din perspectiva profesionala, sociala si culturala;
33. subliniaza faptul ca o diversitate mai mare in randul membrilor consiliilor de administratie va ameliora, foarte probabil, calitatea dezbaterilor si a procesului decizional;
34. evidentiaza importanta prezentei reprezentantilor lucratorilor in consiliul de administratie, in special datorita interesului pe termen lung al acestora pentru o administrare sustenabila a institutiei, precum si datorita experientei si cunostintelor acestora privind structurile interne ale acesteia;
35. considera ca institutiile financiare si autoritatile financiare publice trebuie sa garanteze procese de numire transparente si independente;
36. subliniaza faptul ca membrii consiliului de administratie trebuie sa aloce suficient timp indeplinirii sarcinilor lor, care ar trebui sa fie trasate de organismele de supraveghere de la nivelul UE si sa fie monitorizati de consiliul de administratie si de organismele nationale de supraveghere;
37. considera ca ar trebui sa existe o prezumtie impotriva oricarei persoane care exercita functii intr-un numar excesiv de consilii de administratie ale diferitelor grupuri financiare;
38. solicita punerea in aplicare eficace a normelor privind consultarea si participarea lucratorilor, sisteme pentru care s-a optat in conformitate cu Directiva 2001/86/CE de completare a statutului societatii europene;
39. considera ca responsabilitatea si raspunderea juridica, de facto pentru elaborarea si aplicarea principiilor guvernantei corporative la toate nivelurile in cadrul intreprinderii/corporatiei ar trebui sa apartina conducerii superioare si consiliului de administratie;
40. considera ca este necesar un standard european minim definit clar, referitor la responsabilitatea membrilor consiliilor de administratie ale institutiilor financiare;
41. constata ca Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii, Fondul European de Investitii si bancile centrale ale tuturor statelor membre sunt conduse de guvernatori barbati; constata cu doar un numar redus de femei se afla in prezent in pozitii de conducere in cadrul bancilor centrale ale statelor membre si ale institutiilor financiare;
42. considera ca membrii consiliului de administratie ar trebui sa aiba in general sarcina de a supraveghea si ar trebui sa fie obligati sa raporteze orice risc semnificativ autoritatilor de supraveghere;
43. invita Comisia si statele membre sa ia masuri in domeniul egalitatii de gen in ceea ce priveste numirea guvernatorilor in cadrul institutiilor si organismelor financiare din Uniunea Europeana;
44. incurajeaza Comisia sa promoveze politici care sa incurajeze societatile din sectorul financiar, in actualul mediu economic, sa aprecieze si sa realizeze o reprezentare mai echilibrata a barbatilor si a femeilor in organele decizionale;
45. subliniaza ca administrarea corporativa si politicile de remunerare trebuie sa respecte si sa stimuleze principiile egalitatii salariale si ale egalitatii de tratament intre femei si barbati, prevazute de tratate si de directivele europene;
Remunerarea
46. considera ca politicile de remunerare trebuie sa se intemeieze pe performanta pe termen lung a angajatilor si a societatilor acestora pentru a garanta ca acestea nu contribuie la asumarea de riscuri excesive si ca politicile de remunerare sau platile nu ar trebui sa submineze niciodata stabilitatea firmei;
47. saluta modificarile politicii de remunerare introduse deja de institutiile financiare, conform carora bonusurile sunt corelate cu succesul economic pe termen lung al intreprinderii si sunt platite cel mai devreme dupa trei ani; saluta, in plus, posibilitatea de a solicita recuperarea retroactiva a bonusurilor in cazul neindeplinirii obiectivelor economice;
48. subliniaza ca toate optiunile pe actiuni trebuie sa fie facute publice in mod corespunzator si ca trebuie sa aiba perioade premergatoare exercitarii de cel putin trei ani; considera ca ar trebui sa se prefere utilizarea instrumentelor de capital contingent fata de cea a actiunilor, pentru ca prezinta mai putine riscuri legate de conflictul de interese care poate determina o gestiune pe termen scurt;
49. ia act de faptul ca problema remunerarii in institutiile financiare a fost abordata in Directiva CRD III;
50. subliniaza importanta unei politici stricte de remunerare conform dispozitiilor din Directiva privind cerintele de capital (CRD III) si Directiva Solvabilitate II; se asteapta ca masurile mentionate, precum si alte masuri legislative in vigoare sa fie puse in aplicare rapid, intre 2011 si 2013; solicita Comisiei sa publice un raport de evaluare in 2015;
51. recunoaste faptul ca abordarile structurale sunt diferite de la un stat membru la altul; incurajeaza practicile de consolidare a guvernantei corporative in functie de statutul juridic, de dimensiunea, de natura, de complexitatea si de modelul de afaceri al institutiei financiare;
52. constata ca aplicarea recomandarilor existente pentru remunerarea cadrelor de conducere ale societatilor cotate la bursa nu este nici uniforma si nici satisfacatoare; prin urmare, invita Comisia sa prezinte propuneri legislative la nivelul UE privind remunerarea cadrelor de conducere ale societatilor cotate la bursa pentru a garanta ca structura de remunerare din societatile cotate la bursa nu incurajeaza asumarea de riscuri excesive, precum si pentru a asigura conditii de concurenta echitabile la nivelul UE;
53. subliniaza, in special, preocuparile legate de faptul ca, in prezent, actionarii nu pot exercita si nu exercita un control adecvat asupra politicilor de remunerare ale institutiilor financiare;
54. insista asupra necesitatii unei transparente totale pentru ca actionarii sa poata realiza o supraveghere adecvata a politicilor de remunerare si solicita, in special, publicarea numarului de angajati din fiecare institutie care primesc o remuneratie totala mai mare de 1 milion de euro, in transe de cel putin 1 milion de euro;
55. considera ca actionarii ar trebui sa contribuie la stabilirea unor politici de remunerare sustenabile si ar trebui sa aiba posibilitatea de a-si exprima opinia cu privire la politicile de remunerare, avand dreptul de a respinge politica de remunerare definita de comitetul de remunerare in cadrul adunarii generale;
Autoritatile de supraveghere, auditorii si institutiile
56. considera ca un trilog consolidat intre autoritatile de supraveghere, auditori (interni si externi) si institutii ar imbunatati probabilitatea detectarii din timp a riscurilor semnificative sau sistemice; incurajeaza autoritatile de supraveghere, Comitetul european pentru risc sistemic, auditorii si institutiile sa se angajeze in discutii deschise si sa mareasca frecventa intalnirilor pentru a facilita supravegherea prudentiala; recomanda, in plus, organizarea de reuniuni bilaterale intre auditori si autoritatile de supraveghere ale principalelor institutii financiare; considera ca tine de responsabilitatea consiliului de administratie si a auditorului intern sa se asigure ca exista mecanismele necesare de control intern pentru detectarea riscurilor sistemice si sa stabileasca o procedura de urmat pentru informarea consiliului de administratie si a autoritatilor de supraveghere cu privire la aceste riscuri pentru a evita consecintele negative;
57. subliniaza ca rolul principal al auditorilor nu ar trebui sa fie grav compromis de impunerea unor sarcini suplimentare, cum ar fi examinarea si evaluarea unor informatii care nu sunt legate de audit si care nu se incadreaza in sfera lor de competenta; considera ca auditorii ar trebui sa raporteze direct autoritatilor de supraveghere, atunci cand sunt constienti de existenta unei preocupari semnificative legate de supraveghere, si sa participe la evaluari de control specifice, in ansamblul sectorului;
58. insista ca autoritatile publice, inclusiv autoritatile europene de supraveghere sau autoritatile nationale de supraveghere sa adere la standarde inalte de independenta si la standardele similare in domeniul guvernantei corporative;
Actionarii si adunarea generala anuala
59. incurajeaza actionarii institutionali sa joace un rol mai activ in responsabilizarea consiliului de administratie si a strategiei sale astfel incat acestea sa reflecte interesele pe termen lung ale beneficiarilor lor;
60. solicita ca legislatia sa oblige toate partile autorizate sa administreze investitii in numele unor parti terte in UE sa declare public daca aplica sau nu un cod de buna conduita si, in caz afirmativ, sa comunice pe care si de ce, iar, in caz negativ, sa comunice motivul pentru care nu fac acest lucru;
61. considera ca tranzactiile semnificative care depasesc o dimensiune definita si proportionala ar trebui sa fie supuse aprobarii exprese a actionarilor sau ar trebui sa faca obiectul obligatiei de a informa actionarii inainte de efectuarea tranzactiei respective, cu conditia ca implicarea actionarilor sa fie fezabila, principiul confidentialitatii sa fie respectat, iar activitatea cotidiana a institutiei financiare sa nu fie subminata; AEVMP poate publica orientari cu privire la criteriul de referinta adecvat, in consultare cu autoritatile nationale competente;
62. recunoaste ca transparenta este necesara in ceea ce priveste tranzactiile cu partile afiliate si ca tranzactiile semnificative care implica o parte afiliata ar trebui sa fie notificate autoritatii responsabile de cotarea la bursa de valori si sa fie insotite de o scrisoare din partea unui consilier independent prin care se confirma ca tranzactia este corecta si rezonabila sau ar trebui sa faca obiectul unui vot al actionarilor, partea afiliata neputand participa la acest vot; AEVMP poate publica orientari cu privire la criteriul de referinta adecvat, in consultare cu autoritatile nationale competente;
63. solicita alegerea anuala obligatorie a fiecarui membru al consiliului de administratie, obligatia anuala de a solicita aprobarea politicii consiliului de administratie sau descarcarea de gestiune acestuia in cadrul adunarii generale anuale cu scopul de a responsabiliza consiliul de administratie si pentru a incuraja o cultura a responsabilitatii sporite;
64. solicita o ancheta asupra barierelor puse controlului efectiv al actionarilor, precum si eliminarea obstacolelor de reglementare din calea colaborarii rezonabile.
65. solicita introducerea votului electronic pentru a incuraja actionarii sa se implice in guvernanta corporativa a institutiilor financiare;
66. este de parere ca toate societatile in comandita simpla ar trebui sa poata prevedea in statut daca partenerii lor pot ramane anonimi sau sunt identificati nominal, si ca, in cazul din urma, trebuie promulgata o lege care sa garanteze ca identitatile acestora sunt intr-adevar facute publice;

*
*          *

67. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului si Comisiei.
[1] JO L 329, 14.12.2010, p. 3.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close