DCC nr. 826/2012. Art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 41 lit. e) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 18 din 9 ianuarie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 826/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) pct. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Aurel Serban Anghelescu si Elena Anghelescu in Dosarul nr. 13.028/63/2011 al Tribunalului Dolj – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 425D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.526/2011 si nr. 224/2012.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 13.028/63/2011, Tribunalul Dolj – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) pct. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Aurel Serban Anghelescu si Elena Anghelescu intr-o cauza privind asigurarile sociale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile de lege criticate, prin stabilirea impozitului asupra pensiilor, contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 47 alin. (2) si art. 56 alin. (1). In acest sens, arata, in esenta, ca, desi sunt beneficiari ai Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, si ai Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, iar veniturile lor, inclusiv acelea provenite din pensii, nu trebuie impozitate, acest lucru nu este respectat, ci, dimpotriva, potrivit dispozitiilor de lege criticate, se realizeaza contrariul.
Tribunalul Dolj – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Prin incheierea de sesizare, Curtea a fost sesizata cu art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010. Analizand dispozitiile de lege criticate, Curtea retine ca, in realitate, este vorba despre dispozitiile art. I pct. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010, care se refera la modificarea prevederilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006. In aceste conditii, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, si art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Dispozitiile criticate au urmatorul cuprins:
– Art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006: “Contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei este de 5,5% aplicata asupra acestor venituri si se vireaza odata cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza de catre cei care efectueaza plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei.”;
– Art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Categorii de venituri supuse impozitului pe venit: (…)
e) venituri din pensii, definite conform art. 68.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul roman, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privata, art. 47 alin. (2) referitor la nivelul de trai si art. 56 alin. (1) referitor la contributii financiare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorii exceptiei de neconstitutionalitate pun in discutie modul de interpretare si aplicare a textelor de lege criticate. Asemenea aspecte nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenta instantei de judecata investite cu solutionarea litigiului. Astfel, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este inadmisibila.
De altfel, prin Decizia nr. 1.526 din 15 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2012, Curtea a retinut ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.
Totodata, in ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a statuat ca aceste dispozitii sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca procentajul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Aurel Serban Anghelescu si Elena Anghelescu in Dosarul nr. 13.028/63/2011 al Tribunalului Dolj – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close