DCC nr. 874/2012. Exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. k) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 53 din 23 ianuarie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 874/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Adrian Mircea Rus in Dosarul nr. 3.950/85/2011 al Tribunalului Sibiu – Sectia penala. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 560D/2012.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate personal si asistat de avocatul Vasile Briciu, cu delegatie la dosar, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul avocatului prezent, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, sustine ca, desi dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 au fost abrogate, ele isi produc efecte in continuare in speta, astfel incat trebuie sa se faca aplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 766/2011. Arata ca in speta de fata, desi a fost savarsita o singura fapta, au fost luate doua masuri coercitive, o masura de ordin contraventional, urmata de una de ordin penal. Prin luarea celor doua masuri sunt afectate drepturile si garantiile constitutionale, fiind incalcat principiul non bis in idem. Deducerea paralelismului intre continutul celor doua articole criticate nu duce la aplicarea numai a unuia dintre ele, incalcandu-se art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 au fost aplicate intr-un dosar contraventional solutionat definitiv, iar dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt aplicate intr-un dosar penal aflat in curs. Pentru inceput arata ca, in conditiile in care se considera ca dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 reprezinta o masura penala interdependenta de cealalta dispozitie criticata, exceptia de neconstitutionalitate este admisibila. In continuare, apreciaza ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicita in esenta pronuntarea unei decizii interpretative. In realitate, este vorba de o situatie nascuta din modul concret in care au fost savarsite si din modul de aplicare a legii, nefiind vorba despre o problema de constitutionalitate. Instantele de judecata sunt cele in masura sa faca o apreciere asupra situatiei de fapt, fara ca aceasta sa constituie o problema de constitutionalitate.
Avand cuvantul in replica, avocatul autorului exceptiei arata ca nu este vorba despre o problema de interpretare si aplicare a legii.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 februarie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 3.950/85/2011, Tribunalul Sibiu – Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Adrian Mircea Rus intr-o cauza penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prin aplicarea procedurilor contraventionale in speta s-a produs automat tergiversarea solutionarii cauzei, fiind incalcat dreptul la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil. In continuare, face referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume la Cauza Tsonyo Tsonev impotriva Bulgariei.
Judecarea procesului intr-un termen rezonabil are ca scop inlaturarea incertitudinii in care se gasesc partile, prin restabilirea, cat mai curand posibil, a drepturilor incalcate si prin reinstaurarea legalitatii, care trebuie sa guverneze toate raporturile juridice intr-un stat de drept, ceea ce constituie o garantie a unui proces echitabil.
Tribunalul Sibiu – Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este neintemeiata. Aceasta dispozitie reprezinta o norma de drept substantial, care nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului partilor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de garantiile care conditioneaza desfasurarea unui proces echitabil si dreptul la aparare. Reglementarea infractiunii prevazute de dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 reprezinta o optiune de politica penala, de competenta exclusiva a legiuitorului, care nu aduce atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, arata ca acestea au fost abrogate prin art. I pct. 90 coroborate cu art. III din Ordonanta Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate ce priveste aceste dispozitii este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, si art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispozitii abrogate prin art. I pct. 90 din Ordonanta Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2011.
Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
– Art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005: “Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.”
– Art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: “Constituie contraventii urmatoarele fapte: (…)
k) transportul de produse accizabile care nu sunt insotite de documentul administrativ de insotire a marfii – DAI – prevazut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cele ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la conventie.
Analizand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
I. Prin Sentinta civila nr. 5.634 din 24 iunie 2010, Judecatoria Sibiu a respins plangerea contraventionala formulata de autorul exceptiei prin care acesta solicita anularea procesului-verbal prin care s-a retinut savarsirea contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs autorul exceptiei, recurs respins prin Decizia administrativa nr. 181/CA din 4 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia comerciala si de contencios administrativ. Acestea au facut obiectul Dosarului nr. 3.134/306/2010.
Ulterior, prin rechizitoriul din 5 iulie 2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu, autorul exceptiei a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Cauza penala face obiectul Dosarului nr. 3.950/85/2011 al Tribunalului Sibiu – Sectia penala, in cadrul caruia a fost ridicata prezenta exceptie de neconstitutionalitate.
II. In continuare, examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, Curtea constata ca acestea nu au legatura cu solutionarea cauzei penale in cadrul careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate.
Pe cale de consecinta, tinand seama de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit carora aceasta decide asupra exceptiilor de neconstitutionalitate care au legatura cu solutionarea cauzei, Curtea urmeaza a respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, ca inadmisibila.
III. In ceea ce priveste critica referitoare la dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Dispozitiile legale criticate constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constitutie, potrivit carora “Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii”, precum si a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h), care reglementeaza competenta legiuitorului de a reglementa infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora. In temeiul dispozitiilor constitutionale mentionate, legiuitorul este liber sa aprecieze atat pericolul social in functie de care urmeaza sa stabileasca natura juridica a faptei incriminate, cat si conditiile raspunderii juridice pentru acea fapta. Nu se aduce atingere prin aceasta principiului egalitatii in drepturi, care, asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, nu are semnificatia uniformitatii, reglementarea unui regim sanctionator in functie de comportamentul faptuitorului fiind expresia acestui principiu constitutional, care impune ca la aceleasi situatii juridice sa se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic sa fie diferit.
In ceea ce priveste invocarea prevederile art. 21 din Constitutie, Curtea constata, astfel cum a statuat Curtea si in Decizia nr. 1.439 din 5 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 878 din 16 decembrie 2009, ca acestea se refera la accesul liber la justitie si la dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, fara a se putea extinde aplicarea lor la materii din cadrul dreptului substantial. Chiar daca prin aplicarea procedurilor contraventionale ar rezulta o aparenta tergiversare a solutionarii cauzei, autorul exceptiei nu poate invoca acest aspect in scopul evitarii sanctionarii sale.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Adrian Mircea Rus in Dosarul nr. 3.950/85/2011 al Tribunalului Sibiu – Sectia penala.
II. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 octombrie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close