DCC nr. 974/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG 87/2010 pentru modificarea si completarea Codului fiscal

In M. Of. nr. 55 din 24 ianuarie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 974/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si a dispozitiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si a dispozitiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Heuver Banden” – S.R.L. din Cluj in Dosarul nr. 4.164/117/2011 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 555D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca urgenta a fost motivata corespunzator in preambulul ordonantei de urgenta criticate. Totodata, arata ca dispozitiile ordonantei de urgenta criticate indeplinesc si conditiile de claritate si previzibilitate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 4.164/117/2011, Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si a dispozitiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Heuver Banden” – S.R.L. din Cluj intr-o cauza ce are ca obiect anularea unui act de control privind taxe si impozite.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, urmatoarele:
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal este contrara prevederilor constitutionale ale art. 115, deoarece niciunul dintre aspectele enumerate in preambulul ordonantei de urgenta nu se incadreaza in notiunea de “situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata”, indiferent de modul cum aceasta notiune este definita. Totodata, neconstitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 determina si neconstitutionalitatea Legii nr. 14/2011 privind aprobarea acesteia.
In continuare, arata ca emiterea de catre Guvern a unui act normativ, fara a avea o delegare expresa din partea Parlamentului si fara a justifica existenta unei situatii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata, constituie o incalcare a principiului separarii puterilor in stat si a consacrarii Parlamentului ca fiind unica autoritate legislativa.
Actele normative criticate incalca principiul securitatii juridice si implicit pe cel al stabilitatii legislative, prin nerespectarea prevederilor art. 6 si 23 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative si ale art. 3 si 4 din Codul fiscal.
Dispozitiile criticate incalca si principiul previzibilitatii actului normativ, principiu retinut atat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cat si in jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 710/2009. De asemenea, reglementarea cuprinsa in actele normative criticate conduce la efecte retroactive defavorabile pentru anumite categorii de persoane juridice.
Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Din expunerea de motive se observa ca unul dintre obiectivele propuse prin adoptarea ordonantei de urgenta criticate il reprezinta cresterea eficientei politicii fiscal-bugetare si imbunatatirea predictibilitatii acesteia, in acest sens impunandu-se adoptarea de masuri fiscale care sa sprijine cresterea eficacitatii administrarii fiscale prin imbunatatirea gradului de colectare a veniturilor publice. In plus, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 a fost aprobata prin Legea nr. 14/2011, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si adoptata de Parlamentul Romaniei cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutie. Se constata ca actele normative criticate sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Asadar, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalitatile de plata, precum si cuantumul acestora. In ceea ce priveste invocarea celorlalte prevederi constitutionale, se constata ca acestea nu sunt incidente in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ordonanta publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, precum si a dispozitiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 183 din 16 martie 2011.
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 1 referitor la statul roman, art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privata, art. 61 alin. (1) referitor la rolul si structura Parlamentului, art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativa si art. 148 referitor la integrarea in Uniunea Europeana. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 1 din Protocolul aditional la Conventie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei sale, pentru emiterea unei ordonante de urgenta este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, si prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a retinut implicatiile deosebirii terminologice dintre notiunea de caz exceptional, utilizat in conceptia art. 114 alin. (4) din Constitutie anterior revizuirii, si cea de situatie extraordinara, aratand ca, desi diferenta dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obisnuit sau comun caruia ii dau expresie, este evidenta, acelasi legiuitor a simtit nevoia sa o puna la adapost de orice interpretare de natura sa minimalizeze o atare diferenta, prin adaugarea sintagmei “a caror reglementare nu poate fi amanata”, consacrand, astfel, in terminis imperativul urgentei reglementarii.
Prin aceleasi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenta sa pronuntata anterior revizuirii Legii fundamentale si a precizat ca de esenta cazului exceptional este caracterul sau obiectiv, in sensul ca “existenta sa nu depinde de vointa Guvernului care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta” (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Curtea retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost adoptata – astfel cum reiese din preambulul acesteia – “in contextul in care, potrivit cap. 3 <<Politica fiscal-bugetara>> din Programul de guvernare 2009 – 2012, unul dintre obiectivele propuse il reprezinta cresterea eficientei politicii fiscal-bugetare si imbunatatirea predictibilitatii acesteia, se impune adoptarea de masuri fiscale care sa sprijine cresterea eficacitatii administrarii fiscale prin imbunatatirea gradului de colectare a veniturilor publice”.
Astfel, Curtea constata, pe de o parte, ca aceste imprejurari se incadreaza in conceptul constitutional de “situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata”, astfel cum acesta a fost definit in jurisprudenta sa, iar, pe de alta parte, ca urgenta a fost motivata corespunzator in cuprinsul ordonantei de urgenta criticate.
In ceea ce priveste critica potrivit careia nu exista o delegare expresa din partea Parlamentului pentru ca Guvernul sa poata adopta ordonanta de urgenta in cauza, Curtea retine ca art. 115 din Constitutie consacra doua tipuri de acte prin care executivul are competenta de a duce la indeplinire delegarea legislativa, si anume ordonantele simple, “ce pot fi emise numai pe baza unei legi de abilitare, deci ca urmare a unei delegari legislative acordate de legiuitor, prevazute de alin. (1) al acestui articol, si ordonantele de urgenta, prevazute de alin. (4), in cazul carora delegarea legislativa este acordata de Constitutia insasi” (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).
Prin aceeasi decizie, Curtea a stabilit ca, in afara delegarii legislative legale, dispozitia din Constitutie a instituit si o delegare legislativa “constitutionala”, care “confera Guvernului dreptul de a emite, in situatii exceptionale, ordonante de urgenta, fara vreo interventie parlamentara si fara vreo limitare la domeniul legilor ordinare”.
Referitor la critica potrivit careia exista o neconcordanta intre prevederile legale criticate si cele ale art. 6 si 23 din Legea nr. 24/2000 si ale art. 3 si 4 din Codul fiscal, fapt ce duce la o incalcare a principiului securitatii juridice si al stabilitatii legislative, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.
In ceea ce priveste invocarea principiului previzibilitatii actului normativ, Curtea constata ca instanta europeana a statuat, in mod constant, faptul ca o norma este “previzibila” atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate – sa isi corecteze conduita (Hotararea din 29 martie 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 55). Totodata, instanta de contencios al drepturilor omului a statuat, de exemplu, prin Hotararea din 20 mai 1999, pronuntata in Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34, ca previzibilitatea consecintelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absoluta, intrucat, oricat de dorita ar fi aceasta, ea ar da nastere la o rigiditate excesiva a reglementarii. Totodata, prin Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni contra Romaniei, paragraful 35, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca insemnatatea notiunii de previzibilitate depinde in mare masura de contextul textului de lege, de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor sai. (A se vedea si Hotararea din 28 martie 1990, pronuntata in Cauza Groppera Radio AG si altii impotriva Elvetiei, paragraful 68.) Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesata sa fie nevoita sa recurga la o buna consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil in circumstantele cauzei, consecintele ce ar putea decurge dintr-o anumita actiune.
Aplicand aceste considerente de principiu la analiza prezentei exceptii de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile legale criticate indeplinesc conditiile de claritate si previzibilitate, dat fiind faptul ca norma criticata este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane, care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate, sa isi corecteze conduita.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si a dispozitiilor Legii nr. 14/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Heuver Banden” – S.R.L. din Cluj in Dosarul nr. 4.164/117/2011 al Tribunalului Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 noiembrie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close