DCC nr. 985/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Codul fiscal

In M. Of. nr. 58 din 25 ianuarie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 985/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Corneliu Andries in Dosarul nr. 5.856/62/2011 al Tribunalului Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.105D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 aprilie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 5.856/62/2011, Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Corneliu Andries intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prin impunerea unui impozit minim se restrictioneaza accesul pe piata al intreprinderilor mici, incalcandu-se astfel prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a). Prin exceptarea de la plata impozitului minim a unor categorii de contribuabili se creeaza o concurenta neloiala, ceea ce contravine atat dispozitiilor constitutionale ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a), cat si celor ale art. 53 din Constitutie. Din punct de vedere extrinsec, dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece Guvernul trebuia sa-si exercite initiativa legislativa potrivit art. 74 alin. (3) din Legea fundamentala, iar nu prin promovarea actului normativ pe calea ordonantei de urgenta. Mai mult, se incalca si prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece Guvernul nu arata situatia extraordinara care a stat la baza adoptarii ordonantei de urgenta.
In continuare, autorul criticii arata ca, pe langa cele invocate, dispozitiile criticate incalca si Hotararea Guvernului nr. 656/2002 pentru acceptarea Cartei Europene pentru Intreprinderile Mici, adoptata la 13 iunie 2000; art. 8 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative; art. 26 lit. l) din Legea concurentei nr. 21/1996; art. 9 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii; art. 3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile criticate sunt constitutionale. Dispozitiile legale criticate nu aduc atingere regulilor constitutionale referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ca urmare a aderarii, precum si la garantarea ducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii. In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 53, arata ca din continutul dispozitiilor legale criticate referitoare la unele masuri in domeniul politicii fiscale nu reiese restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale. De asemenea, prevederile legale criticate nu aduc atingere sub niciun aspect regulilor constitutionale potrivit carora Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora. Nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 139 alin. (1).
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Prin incheierea de sesizare, instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobata prin Legea nr. 227/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca autorul acesteia este nemultumit de instituirea impozitului minim prin dispozitiile art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, dispozitii care modifica art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmatorul continut:
“(1) Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeaza aceste venituri in baza unui contract de asociere, si in cazul carora impozitul pe profit datorat pentru activitatile prevazute in acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri inregistrate.
(2) Contribuabilii, cu exceptia celor prevazuti la alin. (1), la art. 13 lit. c) – e), art. 15 si 38, in cazul carora impozitul pe profit este mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare, prevazute la alin. (3), sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.
(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzatoare impozitului minim, stabilite in functie de veniturile totale inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmatoarele:
________________________________________________
| Venituri totale anuale | Impozit minim anual |
| (lei) |(lei)|
|__________________________|_____________________|
| 0 – 52.000 | 2.200 |
|__________________________|_____________________|
| 52.001 – 215.000 | 4.300 |
|__________________________|_____________________|
| 215.001 – 430.000| 6.500 |
|__________________________|_____________________|
| 430.001 – 4.300.000 | 8.600 |
|__________________________|_____________________|
| 4.300.001 – 21.500.000 | 11.000 |
|__________________________|_____________________|
| 21.500.001 – 129.000.000 | 22.000 |
|__________________________|_____________________|
| Peste 129.000.001| 43.000 |
|__________________________|_____________________|

(4) Pentru incadrarea in transa de venituri totale prevazuta la alin. (3), se iau in calcul veniturile totale, obtinute din orice sursa, inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
a) veniturile din variatia stocurilor;
b) veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentand cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;
d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementarilor legale;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale;
f) veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare;
g) veniturile prevazute la art. 20 lit. d).
(5) Contribuabilii prevazuti la art. 34 alin. (1) lit. b) efectueaza pentru trimestrele I – III comparatia impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim prevazut la alin. (3), recalculat in mod corespunzator pentru trimestrul respectiv, prin impartirea impozitului minim anual la 12 si inmultirea cu numarul de luni aferente trimestrului respectiv. In situatia in care perioada impozabila incepe sau se incheie in cursul unui trimestru, impozitul minim prevazut la alin. (3) se recalculeaza corespunzator numarului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectueaza comparatia impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevazut la alin. (3).
(6) In situatia in care perioada impozabila incepe sau se incheie in cursul anului, pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectueaza comparatia impozitului pe profit aferent perioadei respective cu impozitul minim anual prevazut la alin. (3), recalculat in mod corespunzator pentru aceeasi perioada.
(7) Nu sunt obligati la plata impozitului minim potrivit prevederilor alin. (2) – (4) contribuabilii care se afla in urmatoarele situatii:
a) se afla in procedura insolventei, de la data deschiderii acestei proceduri, potrivit legii;
b) se afla in dizolvare, de la data inregistrarii acestei mentiuni in registrul comertului sau la instantele judecatoresti, potrivit legii.
Pentru contribuabilii care se dizolva de plin drept ca urmare a expirarii duratei de existenta prevazute in actul constitutiv sau, dupa caz, in actul modificator, scutirea de la plata impozitului minim opereaza de la data dizolvarii prevazute in aceste acte. Nu intra sub incidenta acestor prevederi contribuabilii care se afla in dizolvare fara lichidare.”
In opinia autorului exceptiei, prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 11 referitor la dreptul international si dreptul intern, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 115 alin. (4) referitor la competenta Guvernului de a adopta ordonante de urgenta in situatii extraordinare, art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitor la economia Romaniei, art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe si alte contributii si art. 148 referitor la integrarea in Uniunea Europeana.
I. Curtea retine ca in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Conform art. II din ordonanta de urgenta, aceasta a intrat in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate.
In continuare, Curtea constata ca, desi nu mai sunt in vigoare, dispozitiile art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 produc in continuare efecte juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul exceptiei. In acest caz, avand in vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constata ca are competenta de a se pronunta asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar daca ele nu mai sunt in vigoare la aceasta data.
II. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, conform art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.
Intrucat stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta legiuitorului, adoptand reglementarea criticata, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sa asigure un tratament echitabil si corect pentru toti.
In ceea ce priveste critica potrivit careia exista o neconcordanta intre prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 si dispozitii din alte acte normative, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea unui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.
Referitor la critica potrivit careia Guvernul trebuia sa-si exercite initiativa legislativa potrivit art. 74 alin. (3) din Legea fundamentala, iar nu prin promovarea actului normativ pe calea ordonantei de urgenta, Curtea retine ca ordonanta de urgenta in cauza a fost emisa in temeiul delegarii legislative prevazute in art. 115 alin. (4) din Constitutie. De asemenea, prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea a retinut ca art. 4 alin. (1) din Codul fiscal reprezinta un text de principiu ce consfinteste regula modificarii si completarii sale cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare si, prin urmare, pot aparea exceptii de la aceasta regula, fiind permise nu numai de Codul fiscal, ci si de art. 115 alin. (4) din Constitutie. In momentul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat intr-o situatie extraordinara, care impune masuri urgente menite tocmai sa consolideze situatia economica a tarii si sa mentina in efectivitate bugetul public national.
De asemenea, prin Decizia nr. 257 din 16 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, Curtea a statuat ca nu se poate retine infrangerea prevederilor constitutionale ale art. 139 alin. (1) de catre dispozitiile de lege criticate, deoarece ordonanta de urgenta este un act normativ cu putere de lege pana la o eventuala respingere de catre Parlament. In speta, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 a fost aprobata prin Legea nr. 227/2009. Cat priveste notiunea de “lege” utilizata in Constitutie in art. 139 alin. (1), Curtea a statuat in jurisprudenta sa ca aceasta are in vedere un sens larg ce acopera ansamblul dispozitiilor normative cuprinse in Legea fundamentala si actele normative ce formeaza dreptul intern, precum si mai multe intelesuri in functie de distinctia ce opereaza intre criteriul formal sau organic si cel material.
Prin urmare, Curtea nu poate retine nici pretinsa incalcare a prevederilor art. 53 din Constitutie, deoarece, astfel cum s-a aratat mai sus, nu a constatat restrangerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertati fundamentale si, prin urmare, norma constitutionala invocata nu are aplicabilitate in cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Corneliu Andries in Dosarul nr. nr. 5.856/62/2011 al Tribunalului Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 noiembrie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close