Ajutor de stat – Avantaje fiscale – Ajutor existent sau ajutor nou – Sistem de control relevant si norme de procedura

„Ajutor de stat – Avantaje fiscale – Ajutor existent sau ajutor nou – Sistem de control relevant si norme de procedura”

Concluzile Avocatului general ELEANOR SHARPSTON prezentate la 7 februarie 2013(1) in Cauza C-6/12
P Oy
[cerere de decizie preliminara formulata de Korkein hallinto oikeus (Finlanda)]

1.Curtea a examinat deja in mai multe ocazii daca masurile fiscale nationale intra in domeniul de aplicare al interzicerii ajutoarelor de stat de catre Uniunea Europeana(2). In prezenta cauza, Korkein hallinto oikeus (Curtea Administrativa Suprema) din Finlanda urmareste sa afle daca normele nationale care reglementeaza posibilitatea societatilor de a reporta si de a deduce pierderile suferite in cursul unui anumit an fiscal din profitul obtinut in cursul anilor urmatori sunt selective in sensul reglementarii aplicabile in materie de ajutoare de stat(3).
Reglementarea Uniunii Europene
Sisteme de control al ajutoarelor acordate de statele membre
Dispozitiile tratatului
2.In conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) TFUE, activitatile Uniunii Europene cuprind stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne. Articolul 107 alineatul (1) TFUE prevede ca sunt incompatibile cu piata interna ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre(4).
3.In scopul de a asigura caracterul efectiv al acestei interdictii, articolul 108 TFUE impune Comisiei sa controleze ajutoarele, iar statelor membre sa coopereze cu Comisia pentru indeplinirea acestei sarcini. In cazul in care Comisia considera ca este posibil ca un ajutor existent acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat sa nu fie compatibil cu piata interna, trebuie sa initieze procedura prevazuta la articolul 108 alineatul (2) TFUE. In cazul in care un stat membru urmareste sa instituie un nou ajutor sau sa modifice un ajutor existent, acesta este obligat sa notifice Comisia in temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE. In urma unei astfel de notificari, Comisia initiaza procedura prevazuta la articolul 108 alineatul (2) TFUE. Ultima teza a articolului 108 alineatul (3) interzice in mod neechivoc statelor membre sa puna in aplicare masurile preconizate inainte de finalizarea procedurii prevazute la articolul 108 alineatul (2) si de pronuntarea unei decizii a Comisiei(5).
Regulamentul nr. 659/99
4.Regulamentul nr. 659/99(6) codifica si clarifica normele de procedura care se aplica ajutoarelor de stat. Articolul 1 litera (a) din acest regulament defineste „ajutorul” ca „orice masura care indeplineste toate criteriile prevazute la [articolul 107 alineatul (1) TFUE] [anterior articolul 92 alineatul (1) CE]”. Articolul (1) litera (b) stabileste o serie de categorii de „ajutoare existente”, care includ:
„(i)  fara a aduce atingere [articolului 144] din Actul de aderare a Austriei, Finlandei si Suediei[(7)], […] orice ajutor care a existat inainte de intrarea in vigoare a tratatului in aceste state membre, respectiv schemele de ajutor si ajutoarele individuale puse in aplicare anterior si care se aplica si ulterior intrarii in vigoare a tratatului;
[…]
(v)  ajutorul considerat ajutor existent deoarece se poate dovedi ca, in momentul punerii in aplicare, nu reprezenta un ajutor si ca a devenit ajutor ulterior, datorita evolutiei pietei comune si fara sa fi fost modificat de statul membru. Atunci cand anumite masuri devin ajutoare ca urmare a liberalizarii unei activitati in conformitate cu dreptul comunitar, astfel de masuri nu sunt considerate ajutor existent dupa data fixata pentru liberalizare;
[…]”
5.„Ajutorul nou” este definit la articolul 1 litera (c) ca fiind „orice ajutor, respectiv orice schema de ajutor si orice ajutor individual care nu este ajutor existent, inclusiv modificarile ajutoarelor existente”.
6.Procedura referitoare la ajutoarele noi este stabilita la articolele 2 si 3 din Regulamentul nr. 659/99. Articolul 2 impune statelor membre sa notifice Comisiei orice proiect de acordare a unui ajutor nou. Articolul 3 prevede ca un astfel de ajutor nu poate fi acordat decat in cazul in care Comisia a adoptat (sau este considerata a fi adoptat) o decizie de autorizare a acestuia (denumita in continuare „clauza suspensiva”). O astfel de decizie (adoptata in temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 659/99) este precedata de o solicitare de informatii (articolul 5) si de o procedura oficiala de investigare (articolul 6).
7.Procedura aplicabila schemelor de ajutor existente este stabilita la articolele 17-19 din Regulamentul nr. 659/99 si este diferita sub mai multe aspecte de cea aplicabila ajutoarelor noi. Nu exista o cerinta de notificare prealabila si nici o clauza suspensiva. Dimpotriva, initiativa controlului unui astfel de ajutor apartine in totalitate Comisiei, care trebuie, in cooperare cu statele membre, sa examineze in mod constant ajutoarele existente(8). In cazul in care considera ca o schema de ajutor existenta nu este sau nu mai este compatibila cu piata interna, Comisia informeaza statul membru in cauza si ii da posibilitatea sa isi prezinte observatiile(9). In cazul in care, in lumina informatiilor transmise de acest stat membru, ajunge la concluzia ca schema de ajutor existenta nu este compatibila cu piata interna, Comisia trebuie sa emita o recomandare prin care propune adoptarea de masuri adecvate. Aceste masuri pot include, printre altele, abrogarea schemei de ajutor in cauza(10). Numai daca statul membru respectiv nu accepta masurile propuse, Comisia trebuie sa initieze procedura prevazuta la articolul 108 alineatul (2) TFUE, aplicand procedura detaliata prevazuta la articolele 6 si 7 din Regulamentul nr. 659/1999 mutatis mutandis(11).
Actul de aderare din 1994
8.Finlanda a aderat la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 1995(12). In consecinta, schemele de ajutor care au fost puse in aplicare anterior aderarii Finlandei si care continua sa se aplice ulterior aderarii reprezinta ajutoare de stat existente(13).
9.Articolul 144 din Actul de aderare face parte din titlul VI privind produsele agricole. Acesta prevede ca, in privinta unor astfel de produse, numai ajutoarele comunicate Comisiei pana la 30 aprilie 1995 vor fi considerate ca fiind ajutoare existente in sensul tratatului(14). Articolul respectiv nu are nicio relevanta in ceea ce priveste schemele de ajutor neagricole.
Cadrul juridic national
10.  Potrivit articolului 117 din Legea privind impozitul pe venit din Finlanda (Tuloverolaki, denumita in continuare „TVL”), pierderile dintr un anumit an fiscal pot fi reportate in anii urmatori. Articolul 119 primul paragraf din TVL prevede mai exact ca pierderile rezultate dintr o activitate comerciala in cursul unui an fiscal pot fi reportate si deduse din rezultatele inregistrate din activitatea comerciala respectiva in cursul urmatorilor zece ani fiscali, in masura in care se realizeaza profit.
11.  Potrivit articolului 122 primul paragraf din TVL, pierderile suferite de o societate nu sunt deductibile daca, in cursul anului in care au fost inregistrate sau ulterior, mai mult de jumatate din capitalul societatii si a schimbat proprietarul(15).
12.  Articolul 122 al treilea paragraf din TVL contine o derogare de la regula prevazuta la primul paragraf al acestui articol. La cerere, biroul fiscal competent poate, in imprejurari speciale, atunci cand necesitatea continuarii activitatilor unei societati impune acest lucru, sa autorizeze deducerea pierderilor reportate, in pofida unei schimbari de proprietar.
13.  Pentru clarificarea conditiilor de aplicare a articolului 122 al treilea paragraf din TVL, autoritatile finlandeze au emis o scrisoare de orientare(16) si o circulara(17). Potrivit scrisorii de orientare, scopul articolului 122 este sa previna evaziunea fiscala atunci cand societatile care inregistreaza pierderi sunt cumparate numai in scopul de a deduce pierderile acestora din profitul impozabil al cumparatorului.
14.  Scrisoarea de orientare si circulara explica faptul ca anumite situatii, precum transferul unei societati in cadrul unei familii de la o generatie la alta sau vanzarea unei societati angajatilor sai, pot constitui „imprejurari speciale” in scopul acordarii autorizatiei de a deduce pierderile reportate, prin derogare de la regula prevazuta la articolul 122 primul paragraf din TVL(18).
Situatia de fapt, procedura si intrebarile preliminare
15.  Societatea P Oy a fost infiintata in anul 1998. Aceasta dezvolta si intretine sisteme de taxare a stationarii cu plata prin intermediul telefoniei mobile. Activitatea sa comerciala se bazeaza pe produsele pe care aceasta le a dezvoltat si le a inregistrat ca brevete. La sfarsitul anului 2004, pierderile sale comerciale depaseau 4 milioane de euro. Aparent, pierderile initiale legate de inceperea activitatii nu sunt considerate neobisnuite in acest domeniu, deoarece ele rezulta din investitiile initiale efectuate pentru dezvoltarea produselor si a tehnologiei necesare pentru activitatile societatii P Oy. In cursul anului 2004, proprietarul P Oy s a schimbat. Societatea a continuat sa isi desfasoare activitatea dupa schimbarea proprietarului. Activitatea acesteia s a dezvoltat, iar cifra sa de afaceri a crescut de la 498 339 de euro la 866 810 euro in perioada 2005-2007.
16.  Printr o cerere adresata autoritatilor fiscale finlandeze la 3 septembrie 2008, P Oy a solicitat autorizatia de a reporta si de a deduce pierderile inregistrate in anii fiscali anteriori. Autoritatile fiscale au respins cererea respectiva prin decizia din 24 octombrie 2008.
17.  P Oy a atacat aceasta decizie la Helsingin hallinto oikeus (Tribunalul Administrativ din Helsinki), care a respins actiunea. In consecinta, P Oy a declarat apel la Korkein hallinto oikeus, instanta de trimitere, care adreseaza urmatoarele intrebari:
„1)  In cadrul unei proceduri de autorizare precum cea prevazuta la articolul 122 al treilea paragraf din [TVL], criteriul selectivitatii care rezulta din articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune autorizarii deducerii pierderilor in situatia schimbarii proprietarului daca nu se respecta procedura prevazuta la articolul 108 alineatul (3) a treia teza TFUE?
2)  In cadrul interpretarii criteriului selectivitatii si in special in vederea determinarii grupului de referinta, trebuie sa fie luata in considerare regula generala formulata la articolele 117 si 119 din [TVL], potrivit careia unei societati ii este permis sa deduca pierderile inregistrate sau dispozitiile referitoare la schimbarea proprietarului?
3)  In cazul in care criteriul selectivitatii care rezulta din articolul 107 TFUE se considera a fi in principiu indeplinit, o reglementare precum cea de la articolul 122 al treilea paragraf din [TVL] poate fi considerata justificata prin faptul ca este vorba despre un mecanism inerent naturii sistemului fiscal, indispensabil – spre exemplu – pentru a impiedica evaziunea fiscala?
4)  Ce importanta trebuie acordata intinderii puterii de apreciere a autoritatilor atunci cand se examineaza existenta unui posibil motiv justificativ si se analizeaza daca este vorba despre un mecanism inerent naturii sistemului fiscal? In ceea ce priveste mecanismul inerent sistemului fiscal, trebuie ca organismul care aplica legea sa nu dispuna de nicio putere de apreciere, iar conditiile pentru aplicarea regimului derogatoriu sa fie definite precis in legislatie?”
18.  Au depus observatii scrise P Oy, Republica Finlanda, Republica Federala Germania si Comisia Europeana, care, in cursul sedintei din 22 noiembrie 2012, toate au prezentat observatii orale.
Analiza
Observatii introductive
19.  Aceasta cauza are un caracter particular. In mod obisnuit, litigiile in domeniul ajutoarelor de stat iau nastere fie pentru ca beneficiarul unui avantaj nu doreste ca acesta sa fie interzis, fie pentru ca doua societati sunt concurente si numai una dintre ele a primit avantajul contestat. In speta, daca masurile in discutie sunt calificate drept ajutoare de stat interzise, acest lucru nu va aduce un avantaj societatii P Oy. Dimpotriva, societatii i se va refuza tocmai avantajul fiscal a carui obtinere o urmareste. Aceasta nu va fi in masura sa obtina autorizatia de a reporta si de a deduce pierderile suferite in anul 2004 din profitul realizat in anii urmatori.
20.  Atunci cum se face ca prezenta trimitere preliminara se afla in fata Curtii?
21.  In masura in care putem constata din decizia de trimitere, instanta nationala a pornit de la premisa ca: (i) masurile in discutie sunt un „ajutor”; (ii) intrucat nu toate societatile au dreptul de a reporta si de a deduce pierderile din profitul viitor, sistemul aplicat poate fi „selectiv” si, prin urmare, nelegal (intrucat „[favorizeaza anumite] intreprinderi sau [producerea] anumitor bunuri”); (iii) masurile in discutie nu au fost notificate Comisiei si (iv) Republica Finlanda nu a respectat clauza suspensiva, intrucat masurile in discutie sunt in vigoare fara sa fi primit o autorizare prealabila din partea Comisiei. Asadar, instanta nationala adreseaza o serie de intrebari detaliate, in scopul de a elucida, in acest context:
–daca procedura de autorizare prevazuta la articolul 122 al treilea paragraf din TVL este legala, in pofida nerespectarii clauzei suspensive (prima intrebare);
–cum trebuie determinat grupul de referinta pentru a stabili daca sistemul instituit prin masurile in discutie este selectiv intr un mod nelegal (a doua intrebare);
–daca, in cazul in care sistemul este selectiv, acesta este totusi justificat ca un mecanism inerent naturii sistemului fiscal insusi, care este necesar pentru a preveni evaziunea fiscala (a treia intrebare); dar, in acest caz,
–daca puterea de apreciere de care se bucura autoritatile fiscale afecteaza aspectul justificarii, explorat in a treia intrebare (a patra intrebare).
22.  Astfel cum va rezulta din dispozitiile legale la care am facut trimitere la inceputul prezentelor concluzii, regimul de control al ajutoarelor existente si cel al ajutoarelor noi difera in mod semnificativ(19). Inainte de a analiza daca articolul 122 al treilea paragraf din TVL coroborat cu scrisoarea de orientare si cu circulara creeaza in realitate un sistem care favorizeaza in mod nelegal si selectiv anumite intreprinderi (in continuare „aspectul selectivitatii”), se pune intrebarea daca este vorba despre un ajutor existent (prezumat) sau despre un ajutor nou (prezumat).
23.  Aceasta intrebare preliminara se afla in centrul problemei cu care sunt sesizate instanta nationala si Curtea. Competentele si responsabilitatile conferite Comisiei, statelor membre si instantelor nationale sunt diferite, depinzand de faptul daca ceea ce se analizeaza este un ajutor existent (prezumat) sau un ajutor nou (prezumat)(20).
24.  In ceea ce priveste ajutoarele existente, potrivit unei jurisprudente constante, rolul Comisiei in temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE este sa constate (cu posibilitatea ca aceasta constatare sa fie atacata in fata Curtii) daca ajutorul existent este compatibil sau incompatibil cu piata interna, dupa aplicarea procedurii corespunzatoare, a carei punere in aplicare se afla in responsabilitatea Comisiei(21). Daca Comisia nu a efectuat o astfel de actiune sau pana la efectuarea acesteia nu exista o prezumtie ca masurile nationale sunt nelegale din punctul de vedere al normelor dreptului Uniunii Europene privind ajutoarele de stat sau ca o instanta nationala trebuie sa intervina pentru ca acestea sa devina inaplicabile.
25.  Ajutoarelor noi li se aplica o procedura diferita. Articolul 108 alineatul (3) prevede ca Comisia este informata in timp util pentru a si prezenta observatiile cu privire la proiectele care urmaresc sa instituie sau sa modifice ajutoarele. In continuare, aceasta efectueaza o prima verificare a ajutoarelor preconizate. In cazul in care apreciaza, in acest temei, ca proiectul nu este compatibil cu piata interna in conformitate cu dispozitiile articolului 107 alineatul (1), Comisia initiaza procedura de verificare contencioasa prevazuta la articolul 108 alineatul (2) TFUE. Implicarea instantelor nationale rezulta din efectul direct al articolului 108 alineatul (3) ultima teza TFUE, care interzice statului membru in cauza, in cazul proiectelor care urmaresc sa instituie sau sa modifice un ajutor, sa puna in aplicare masurile preconizate inainte de pronuntarea unei decizii finale a Comisiei. Aceasta clauza suspensiva se aplica ajutoarelor noi, insa nu se aplica ajutoarelor existente.
26.  Atat tratatul, cat si regimurile detaliate instituite prin Regulamentul nr. 659/99 prevad o examinare atenta, detaliata si extensiva de catre Comisie a oricarei scheme existente sau propuse care ar putea sa fie considerata ajutor de stat. Interdictia de baza a ajutoarelor de stat prevazuta la articolul 107 alineatul (1) TFUE nu este nici absoluta, nici neconditionata, astfel cum clarifica imediat articolul 107 alineatele (2) si (3) TFUE. Astfel, articolul 108 alineatul (3) TFUE confera Comisiei o larga putere de apreciere sa declare un anumit ajutor compatibil cu piata interna prin derogare de la interdictia generala prevazuta la articolul 107 alineatul (1) TFUE. De asemenea, statul membru in cauza are toate posibilitatile sa explice si sa apere propriile regimuri. Numai in cazul unui ajutor nou nenotificat, care a intrat pur si simplu in vigoare (cu alte cuvinte, in cazul in care statul membru nu a respectat clauza suspensiva pentru un ajutor nou), instanta nationala este obligata sa intervina pentru a inceta aplicarea unor norme nationale existente.
Masurile in discutie sunt ajutoare existente sau ajutoare noi?
27.  Instanta nationala insasi nu a mentionat in mod expres daca considera masurile in discutie ajutoare existente (prezumate) sau ajutoare noi (prezumate). Aceasta explica faptul ca respectivele masuri erau in vigoare anterior aderarii Republicii Finlanda la Uniunea Europeana, insa nu au fost notificate ca ajutoare existente la momentul respectiv. Instanta nationala afirma ca nu are nicio informatie cu privire la faptul daca autoritatile finlandeze au efectuat o notificare ulterioara.
28.  Republica Finlanda a explicat atat in observatiile sale scrise, cat si ulterior, in sedinta, ca nu a notificat masurile in discutie ca ajutoare dupa aderarea sa intrucat nu a considerat (si in continuare nu considera) ca acestea constituie ajutoare de stat(22).
29.  Aspectul daca un ajutor trebuie calificat drept ajutor nou sau drept o modificare a unui ajutor existent trebuie determinat prin trimitere la dispozitiile care il reglementeaza(23). In cadrul sedintei de audiere a pledoariilor, a reiesit in mod clar din observatiile prezentate ca raspuns la intrebarile adresate de Curte in temeiul articolului 54a din Regulamentul de procedura ca nu se contesta faptul ca articolul 122 al treilea paragraf din TVL era in vigoare inainte ca Republica Finlanda sa adere la (atunci) Comunitatile Europene si sa fie legata prin Tratatul CE. In consecinta, cei care au prezentat observatii in fata Curtii au fost de acord ca acesta ar trebui considerat ca fiind un ajutor existent (prezumat).
30.  Nu putem decat sa fim de acord cu aceasta analiza. Din moment ce articolul 122 al treilea paragraf din TVL este anterior aderarii Republicii Finlanda, nu poate (daca constituie intr adevar un ajutor) sa fie calificat drept un ajutor existent. Acesta este sensul clar al articolului 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 659/99(24).
31.  Chiar daca masurile nationale nu constituie ajutoare de stat la momentul la care sunt introduse, insa ulterior devin ajutoare de stat (datorita evolutiei pietei comune), articolul 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/99 prevede ca si astfel de masuri sunt considerate ca constituie un ajutor existent(25). Astfel, desi masurile in discutie nu au fost notificate pentru ca la momentul aderarii Republicii Finlanda acestea nu erau considerate a fi ajutoare de stat, orice schimbare (de exemplu, evolutia jurisprudentei Curtii in acest domeniu) care ar putea insemna ca aceste masuri sunt sau ar putea fi in prezent ajutoare de stat nu ar schimba calificarea lor din punct de vedere legal ca ajutoare existente (prezumate).
32.  Concluzionam ca masurile in discutie trebuie calificate drept ajutoare existente (prezumate). In consecinta, acestora li se aplica sistemul si procedurile de control aferente ajutoarelor existente.
Consecintele calificarii drept ajutor existent
33.  Prin intermediul primei intrebari preliminare, instanta nationala solicita, in esenta, sa se stabileasca daca, avand in vedere ca clauza suspensiva cuprinsa la articolul 108 alineatul (3) TFUE nu a fost respectata, masurilor in discutie li se opune interdictia selectivitatii prevazuta la articolul 107 alineatul (1) TFUE.
34.  Astfel cum am explicat deja(26), clauza suspensiva se aplica ajutoarelor noi, insa nu si ajutoarelor existente. Daca si in masura in care masurile in discutie sunt ajutoare de stat – aspect cu privire la care nu exprimam niciun punct de vedere – acestea sunt ajutoare existente.
35.  In consecinta, raspunsul la prima intrebare ar trebui sa fie ca, in masura in care masurile in discutie constituie ajutoare de stat, acestea ar trebui sa fie calificate drept ajutoare existente prezumate in sensul articolului 108 alineatul (1) TFUE. In aceasta calitate, ele pot fi interpretate si aplicate de instanta nationala atat timp cat Comisia nu a adoptat o decizie in temeiul articolului 13 din Regulamentul nr. 659/1999.
36.  Care ar trebui sa fie abordarea Curtii pentru a raspunde la a doua, la a treia si la a patra intrebare (care toate privesc interpretarea corecta a interdictiei selectivitatii)?
37.  In observatiile lor scrise, toti cei interesati au consacrat cea mai mare parte a sustinerilor lor aspectului selectivitatii.
38.  Comisia considera ca masurile in discutie sunt selective. Guvernele finlandez si german nu sunt de acord si sustin ca nu exista un ajutor de stat. P Oy sustine ca masurile in discutie ar trebui interpretate de instanta nationala intr un mod care sa garanteze ca ele nu sunt aplicate in mod selectiv. Aceasta sustine ca daca este urmata o astfel de abordare, nu se pune problema unor ajutoare nelegale (si i s ar acorda, asadar, avantajul de a si putea reporta si deduce pierderile).
39.  Daca in speta am fi (quod non) in prezenta unor ajutoare noi nenotificate, instanta nationala ar trebui intr adevar sa aplice clauza suspensiva cu efect direct prevazuta la articolul 108 alineatul (3) TFUE(27). Numai Comisia poate stabili daca un ajutor este incompatibil cu piata interna, insa instantele nationale pot totusi sa aplice notiunea de ajutor prevazuta la articolul 107 alineatul (1) TFUE pentru a stabili daca masurile nationale contestate ar fi trebuit sa faca obiectul clauzei suspensive. In acest context, este posibil ca instantele nationale sa trebuiasca sa decida daca o anumita masura nationala este selectiva(28) si pot in mod legitim sa adreseze intrebari Curtii in ceea ce priveste interpretarea corecta a notiunii de ajutor de stat(29).
40.  Cu toate acestea, normele de procedura si sistemul de control al ajutoarelor noi nenotificate nu pot fi aplicate ajutoarelor existente. Mai precis, instantele nationale nu joaca acelasi rol, deoarece ajutoarele existente intra in competenta exclusiva a Comisiei in temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE. In consecinta, in masura in care masurile in discutie in speta sunt ajutoare existente (prezumate), nu exista niciun temei potrivit articolului 108 alineatul (3) TFUE pentru ca o instanta nationala sa se pronunte cu privire la aspectul selectivitatii sau sa solicite clarificari din partea Curtii cu privire la modul in care trebuie interpretate normele tratatului cu privire la ajutoarele selective.
41.  Republica Finlanda, Republica Federala Germania si Comisia sunt de acord ca, prin urmare, nu este necesar ca Curtea sa raspunda la a doua, la a treia si la a patra intrebare adresate de instanta nationala.
42.  Și noi suntem de acord cu aceasta opinie, pentru motivele expuse in cele ce urmeaza.
43.  In primul rand, functia incredintata Curtii in contextul procedurii trimiterii preliminare (in acelasi mod, desigur, precum garantarea interpretarii si aplicarii uniforme a dreptului Uniunii)(30) este de a contribui la administrarea justitiei in statele membre, iar nu este de a exprima opinii cu privire la chestiuni generale sau ipotetice(31).
44.  Din calificarea masurilor in discutie drept ajutoare existente prezumate rezulta ca astfel de ajutoare pot fi puse in aplicare atat timp cat Comisia nu a constatat ca acestea sunt incompatibile cu piata interna(32). In consecinta, instanta nationala este libera sa interpreteze si sa aplice masurile nationale si sa decida daca societatii P Oy ar trebui sau nu ar trebui sa i se acorde autorizatia de a beneficia de avantajul fiscal. Orice opinie exprimata de Curte cu privire la aspectul selectivitatii nu ar fi obligatorie in procedurile nationale si ar fi ipotetica prin natura sa.
45.  In al doilea rand, prezenta cauza este diferita de cauze precum Paint Graphos si altii(33), care priveau ajutoare noi prezumate. In cauza respectiva, hotararea Curtii a avut implicatii directe asupra litigiului din procedura nationala: masurile atacate nu ar fi putut fi aplicate daca erau calificate ca ajutoare si, asadar, ca facand obiectul clauzei suspensive cu efect direct(34). Totusi, pozitia este destul de diferita in ceea ce priveste ajutorul existent in discutie in prezenta cauza.
46.  In al treilea rand, instanta nationala a facut trimitere la o decizie a Comisiei(35) referitoare la anumite masuri fiscale germane considerate incompatibile cu normele privind ajutoarele de stat(36). Spre deosebire de prezenta cauza, cauza respectiva priveste un ajutor nou nenotificat (reglementarea in discutie a fost adoptata in iulie 2009 cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2008).
47.  In al patrulea rand, dat fiind ca perioada de suspendare prevazuta la articolul 108 alineatul (3) TFUE nu este relevanta pentru prezenta cauza, aspectul daca P Oy este in masura sa reporteze si sa deduca pierderile in cauza implica interpretarea si aplicarea dreptului national, mai degraba decat a dreptului Uniunii. Atat societatea P Oy, cat si guvernul finlandez fac trimitere la o hotarare nationala, in care termenul „imprejurari speciale” din articolul 122 al treilea paragraf din TVL a fost examinat(37). Acestea explica faptul ca, daca respectiva decizie ar fi aplicata in prezenta cauza, societatii P Oy i s ar putea acorda beneficiul avantajului fiscal. Acesta este un aspect care tine exclusiv de dreptul national asupra caruia revine instantei nationale competenta de a se pronunta.
48.  In sfarsit, observam ca Curtea are la dispozitie relativ putine materiale detaliate cu privire la masurile in discutie, la limitele puterii de apreciere conferite autoritatilor fiscale pentru a acorda sau pentru a refuza autorizarea in temeiul articolului 122 al treilea paragraf din TVL sau chiar la consideratiile de politica a contextului. Acest lucru este intr un puternic contrast cu examinarea foarte detaliata care ar fi realizata de Comisie daca ar trebui sa actioneze in temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE si al articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 659/1999, daca este necesar, cu aplicarea articolelor 6, 7 si 9 din acesta mutatis mutandis. O asemenea procedura, daca ar fi initiata, este una care respecta pe deplin dreptul statului membru de a si explica si de a si apara regimurile. In aceste imprejurari, consideram ca ar fi inadecvata analizarea de catre Curte in speta a aspectului selectivitatii.
49.  Pentru aceste motive, consideram ca Curtea nu ar trebui sa raspunda la a doua, la a treia si la a patra intrebare adresate de instanta nationala.
Concluzie
50.  In consecinta, propunem Curtii sa raspunda intrebarilor adresate de Korkein hallinto oikeus dupa cum urmeaza:
„In masura in care masurile in discutie constituie ajutoare de stat, acestea ar trebui calificate drept ajutoare existente prezumate in sensul articolului 108 alineatul (1) TFUE. In aceasta calitate, ele pot fi interpretate si aplicate de instanta nationala atat timp cat Comisia nu a adoptat o decizie si nici nu a initiat procedura contencioasa prevazuta la articolul 108 alineatul (2) TFUE.”
________________________________________
1 – Limba originala: engleza.
________________________________________
2 – A se vedea, de exemplu, Hotararea din 8 noiembrie 2001, Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, C-143/99, Rec., p. 1-8365, Hotararea din 17 iunie 1999, Piaggio, C-295/97, Rec., p. 1-3735, si Hotararea din 8 septembrie 2011, Paint Graphos si altii, C 78/08 C 80/08, nepublicata inca in Repertoriu.
________________________________________
3 – A se vedea punctul 3 si nota de subsol 4 din prezentele concluzii.
________________________________________
4 – Conditiile prevazute la articolul 107 alineatul (1) TFUE sunt cumulative si, asadar, trebuie sa fie toate indeplinite pentru ca o masura sa constituie un ajutor de stat (a se vedea Hotararea din 22 iunie 2006, Belgia si Forum 187/Comisia, C-182/03 si C-217/03, Rec., I 5479, punctul 84 si jurisprudenta citata). Aspectul daca o masura de stat favorizeaza anumite intreprinderi sau producerea anumitor bunuri (cu alte cuvinte, daca este selectiva) se determina prin comparatie cu alte intreprinderi care, in lumina obiectivului urmarit de sistemul in cauza, sunt intr o situatie de drept si de fapt comparabila (a se vedea Hotararea Belgia si Forum 187/Comisia, citata anterior, punctul 119 si jurisprudenta citata). Daca motivele de justificare prevazute la articolul 107 alineatul (2) sau (3) TFUE se aplica, astfel de masuri sunt considerate a fi compatibile cu piata interna si nu sunt, in consecinta, ajutoare de stat interzise: a se vedea Hotararea Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke (citata la nota de subsol 2), punctul 30.
________________________________________
5 – A se vedea in acest sens Hotararea Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke (citata la nota de subsol 2), punctul 24. A se vedea de asemenea punctul 6 din prezentele concluzii.
________________________________________
6 – Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p.1, Editie speciala, 08/vol. 1, p. 41), in versiunea sa anterioara modificarii din anul 2003 pentru a tine seama de aderarile din anul 2004; a se vedea in special considerentul (2) al acestuia.
________________________________________
7 –  A se vedea punctele 8 si 9 din prezentele concluzii.
________________________________________
8 – Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/99 coroborat cu articolul 107 alineatul (1) TFUE.
________________________________________
9 – Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999.
________________________________________
10 – Articolul 18 din Regulamentul nr. 659/1999.
________________________________________
11 – Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/99 coroborat cu articolul 4 alineatul (4) din acest regulament.
________________________________________
12 – Actul privind conditiile de aderare a Regatului Norvegiei, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei si adaptarile la tratatele pe care se intemeiaza Uniunea Europeana (JO C 241, p. 21). In realitate, Norvegia nu a aderat, ca urmare a rezultatului referendumului din anul 1994.
________________________________________
13 – A se vedea Actul de aderare coroborat cu articolul 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 659/99.
________________________________________
14 – A se vedea punctul 30 si nota de subsol 24 din prezentele concluzii.
________________________________________
15 – Dupa cum am inteles, aceasta reglementare era in vigoare din anul 1979. Ea a fost modificata, dar esenta dispozitiilor ramane neschimbata.
________________________________________
16 – Scrisoarea nr. 634/348/96 a Directiei generale pentru impozite din Finlanda din 14 februarie 1996 (denumita in continuare „scrisoarea de orientare”).
________________________________________
17 – Circulara nr. 2/1999 a Directiei generale pentru impozite din Finlanda din 17 februarie 1999 (denumita in continuare „circulara”).
________________________________________
18 – In prezentele concluzii, articolul 122 al treilea paragraf din TVL, scrisoarea de orientare si circulara sunt denumite „masurile in discutie”. Atat societatea P Oy, cat si guvernul finlandez au facut de asemenea trimitere la o decizie a unei instante nationale in cauza KHO 2010:21. In respectiva cauza, Korkein hallinto oikeus a considerat ca continuarea unei activitati comerciale dupa schimbarea proprietarului tinea de „imprejurari speciale” in sensul masurilor in discutie.
________________________________________
19 – A se vedea de exemplu Hotararea din 30 iunie 1992, Spania/Comisia, C-312/90, Rec., p. I 4117, punctul 14, Hotararea din 9 august 1994, Namur Les Assurances du Crédit SA, C-44/93, Rec., p. I 3829, punctul 10, si Hotararea Piaggio (citata la nota de subsol 2), punctele 48 si 49. A se vedea de asemenea punctele 3-7 din prezentele concluzii.
________________________________________
20 – Sistemul de control al ajutoarelor de stat instituit prin tratat si rolul Comisiei si, respectiv, al instantelor nationale in aplicarea acestui sistem sunt explicate in detaliu in Hotararea Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke (citata la nota de subsol 2), punctele 21-32. A se vedea de asemenea, in ceea ce priveste ajutoarele noi, Hotararea din 21 noiembrie 1991, Fédération nationale du commerce extérieur des produits alimentaires si Syndicat national des négociants et transformateurs de saumon, C-354/90, Rec., p. I 5505, punctele 8-14.
________________________________________
21 – Hotararea Namur Les Assurances du Crédit (citata la nota de subsol 19), punctul 15.
________________________________________
22 – A se vedea punctele 8 si 9 si nota de subsol 13 din prezentele concluzii.
________________________________________
23 – Hotararea Namur Les Assurances du Crédit (citata la nota de subsol 19), punctele 13 si 28, si Hotararea din 15 martie 1994, Banco Exterior de España, C-387/92, Rec., p. I 877, punctul 19.
________________________________________
24 – Articolul 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 659/1999 face trimitere la articolele 144 si 172 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei si Suediei. Pe scurt, exista o obligatie specifica de a notifica ajutoarele referitoare la produsele agricole in temeiul articolului 144. Din moment ce societatea P Oy nu produce astfel de produse, aceste dispozitii sunt lipsite de relevanta pentru solutionarea prezentei cauze.
________________________________________
25 – Hotararea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda si altii, C 89/08 P, Rep., p. I 11245, punctele 70 si 71.
________________________________________
26 – A se vedea punctele 6 si 25 din prezentele concluzii.
________________________________________
27 – Hotararea Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke (citata la nota de subsol 2), punctele 26 si 27.
________________________________________
28 – Hotararea din 18 iulie 2007, Lucchini, C-119/05, Rep., p. 1-6199, punctele 50-52.
________________________________________
29 – Hotararea din 10 iunie 2010, Fallimento Traghetti del Mediterraneo, C-140/09, Rep., p. I- 5243, punctul 24 si jurisprudenta citata.
________________________________________
30 – Hotararea din 10 ianuarie 2006, IATA si ELFAA, C-344/04, Rec., p. 1-403, punctul 27, referitoare la competenta Curtii in temeiul articolului 267 TFUE privind interpretarea uniforma a dreptului Uniunii Europene, si Hotararea din 12 iunie 2008, Gourmet Classic, C-458/06, Rep., p. 1-4207, punctul 20 si jurisprudenta citata.
________________________________________
31 – Hotararea din 12 iunie 2003, Schmidberger, C-112/00, Rec., p. 1-5659, punctul 32 si jurisprudenta citata.
________________________________________
32 – Hotararea Banco Exterior de España (citata la nota de subsol 23), punctul 20.
________________________________________
33 – A se vedea, printre numeroase exemple, Hotararile Piaggio si Paint Graphos (ambele citate la nota de subsol 2).
________________________________________
34 – A se vedea de exemplu Hotararea Piaggio (citata la nota de subsol 2), punctele 48 si 49.
________________________________________
35 – Decizia Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat acordat de Germania C 7/10 (ex CP 250/09 si NN 5/10) Schema privind reportarea fiscala a pierderilor in cazul restructurarii societatilor aflate in dificultate (Legea privind impozitul pe profit „KStG, Sanierungsklausel”) (JO L 235, p. 26). Aceasta decizie este in prezenta atacata in fata Tribunalului in mai multe cauze: a se vedea cauza T-205/11.
________________________________________
36 – La fel ca masurile nationale in discutie in prezenta cauza, legislatia germana prevede reportarea pierderilor care pot fi deduse din beneficiile impozabile. Aceasta permite societatilor in dificultate sa beneficieze de acest sistem, in pofida schimbarii proprietarului intreprinderii in cauza.
________________________________________
37 – A se vedea punctul 14 si nota de subsol 18 din prezentele concluzii.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close