Decizie a Inaltei Curti cu privire la contractele de credit bancar

Pe 27 februarie 2013 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia a II-a civila, nr. 3143 din 12 iunie 2012, prin care a decis ca o banca nu se poate baza pe normele sale interne care nu au fost cunoscute si acceptate expres de clientul sau in contra unor prevederi specifice in contractul dintre banca si client.

In cauza respectiva, imprumutatul si un co-platitor, persoane fizice, au incheiat un contract de credit cu Banca. Contractul prevedea la art. 21.3 ca Banca va incheia o polita de asigurare de viata cu un tert asigurator care va acoperi riscurile legate de decesul imprumutatului. Banca a incheiat o polita de asigurare acoperind riscul legat de decesul co-platitorului.

Ca urmare a decesului imprumutatului, mostenitorii acestuia au cerut Bancii suma corespunzatoare politei de asigurare de viata pentru decesul imprumutatului. Banca a raspuns ca polita de asigurare a fost incheiata pentru co-platitor, care a si semnat respectiva polita si ca Banca a procedat asa pe baza unei norme interne a Bancii. La cererea mostenitorilor de a primi respectiva norma interna, Banca a raspuns ca reglementarile interne ale Bancii sunt pentru uzul exclusiv al acesteia.

In calitatea sa de instanta de recurs, Inalta Curte a decis, pe baza art. 969 din Vechiul Cod Civil (art. 1270 din Noul Cod Civil), ca prevederile din contractele valabil incheiate sunt obligatorii ad litteram pentru parti. In acest sens, prevederile art. 21.3 din contractul de credit prevad clar obligatia Bancii de a incheia o polita de asigurare acoperind riscul legat de moartea imprumutatului, in vreme ce Banca a incheiat o polita de asigurare care acoperea riscurile legate de moartea co-platitorului.

Inalta Curte a mai decis ca a considera ca atat imprumutatul cat si co-platitorul au acceptat normele interne ale Bancii si posibilitatea acesteia de a incheia o polita de asigurare doar cu privire la co-platitor ar denatura intelesul art. 21.3 si ca o asemenea interpretare nu ar putea fi considerata in acord cu intelegerea comuna a contractului de catre parti.

Ca atare, Inalta Curte a admis cererea mostenitorilor imprumutatului de a obliga Banca la plata unor despagubiri pentru neindeplinirea de catre aceasta a obligatiei prevazute la art. 21.3 din contractul de credit.

[Sursa: http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202012/SC%20II%20dec%20r%203143%202012.htm]

Pentru informatii suplimentare, va rugam sa-i contactati pe: Sorin David, Dan Dascalu sau Anda Rojanschi.

PricewaterhouseCoopers Romania
Lakeview Building
Str. Barbu Vacarescu 301-311
Sector 2, Bucuresti
Tel.: + 40 21 225 3000
Fax: + 40 21 225 3600

Pentru a consulta arhiva buletinelor informative juridice si fiscale PwC puteti accesa acest link.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close