RIL admis. Decizia nr. 13/2012

In M. Of. nr. 129 din 11 martie 2013 a fost publicata Decizia nr. 13/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursurile in interesul legii.

Din cuprins:
Completul competent sa judece recursurile in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 14/2012 este legal constituit conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 1 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, si ale art. 27^2 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin.
Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati a desemnat un reprezentat pentru sustinerea recursului in interesul legii, insa acesta nu a fost prezent.
La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna Aneta Ionescu, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport cu dispozitiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, in sensul de a se stabili ca incheierile prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin, cec) sunt supuse caii de atac a recursului.
Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursurilor in interesul legii.

INALTA CURTE,
deliberand asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitara
Prin recursurile in interesul legii declarate in conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati, s-a apreciat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la “interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport cu dispozitiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila”.

2. Examenul jurisprudential
In urma verificarilor jurisprudentei s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept supusa dezlegarii, instantele statuand diferit in privinta caii de atac ce poate fi exercitata impotriva incheierilor prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a titlurilor de credit cambie, bilet la ordin si cec.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Unele instante de judecata au considerat ca incheierile prin care au fost admise cererile de investire cu formula executorie a titlurilor de credit mentionate pot fi atacate cu recurs.
In motivarea acestei solutii s-a retinut, in esenta, ca potrivit dispozitiilor art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de investire pronuntata de judecatorie nu este supusa apelului, iar, conform art. 106 din acelasi act normativ, aceleasi norme sunt aplicabile si biletului la ordin.
S-a aratat ca normele anterior mentionate sunt derogatorii de la dreptul comun, cu referire la dispozitiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila, astfel incat devin aplicabile cu prioritate fata de legea generala care prevede ca incheierea prin care s-a admis cererea de investire cu formula executorie nu este supusa niciunei cai de atac.
Relativ la investirea cu formula executorie a cecului, s-a aratat ca aceasta materie este, de asemenea, supusa unei reglementari speciale, continute in art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, derogatorie de la dreptul comun, iar potrivit dispozitiilor art. 721 din Codul de procedura civila, aplicarea normelor speciale prevaleaza.
In considerarea caracterului unitar al procedurii executionale cambiale, aceste instante au apreciat ca incheierile de investire cu formula executorie a titlurilor de credit analizate sunt supuse recursului care se poate exercita potrivit regulilor generale continute de art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila.
3.2. Alte instante au statuat ca incheierile prin care sunt admise cererile de investire cu formula executorie a titlurilor de credit analizate nu sunt supuse niciunei cai de atac, iar recursul exercitat impotriva acestora este inadmisibil, in lipsa unei prevederi normative exprese.

4. Opinia procurorului general
Exprimandu-si punctul de vedere, procurorul general a apreciat ca primul punct de vedere exprimat in practica judiciara este in litera si spiritul legii si, in consecinta, incheierile prin care au fost admise cererile de investire cu formula executorie a titlurilor de credit mentionate pot fi atacate cu recurs, avand in vedere urmatoarele argumente:
Potrivit art. 374 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 459/2006: “Hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie.”
De asemenea, prin art. 1 pct. 16 din Legea nr. 459/2006 s-a introdus in Codul de procedura civila si art. 374^1, care prevede ca: “Inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie.”
Prin Decizia in interesul legii nr. 4 din 19 ianuarie 2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, s-a stabilit, cu caracter obligatoriu, ca dispozitiile art. 374^1 din Codul de procedura civila, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si, respectiv, ale art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca biletul la ordin, cambia si cecul se investesc cu formula executorie pentru a fi puse in executare.
Considerentele formulate pe calea deciziei precedente si principiile directoare ce se desprind din aceasta se regasesc mutatis mutandis si in problema de drept privind calea de atac ce poate fi exercitata impotriva incheierilor de investire cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului.
Potrivit dispozitiilor art. 61 alin. 1, 3 si 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, cambia are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, se investeste cu formula executorie, iar incheierea de investire nu este supusa apelului.
Potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile art. 61, referitoare la cambie, se aplica in mod corespunzator si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
Totodata, aceeasi reglementare se regaseste si in privinta cecului, fiind continuta de art. 53 alin. 1, 3 si 4 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 8 si 9 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1993.
S-a constatat astfel ca dispozitiile cuprinse in art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, integrandu-se unei proceduri executionale cambiale lato sensu, privita ca un tot unitar, au un caracter special, derogator de la normele de drept comun continute in art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila, potrivit carora: “incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotararii judecatoresti sau a altui inscris in cazurile prevazute de lege nu este supusa niciunei cai de atac”.
Conflictul dintre legea speciala anterioara si legea generala ulterioara se rezolva prin aplicarea conjugata a principiilor potrivit carora norma speciala se aplica cu prioritate fata de norma generala – specialia generalibus derogant -, iar o norma speciala nu poate sa fie modificata sau abrogata decat in mod expres printr-o norma generala ulterioara.
Or, normele tranzitorii din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, prin care art. 373^3 alin. 1^1 a fost introdus in Codul de procedura civila, nu cuprind nicio dispozitie de abrogare expresa a normelor speciale contrare, continute in legile nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, dispozitiile art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza a se aplica cu prioritate fata de dispozitiile art. 373 alin. 1^1 din Codul de procedura civila.

5. Opinia Colegiului de conducere al Curtii de Apel Galati
Prin Adresa nr. 1.066/25A din 25 mai 2012 Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati a solicitat pronuntarea unei decizii in interesul legii in vederea solutionarii problemei de drept referitoare la posibilitatea exercitarii unei cai de atac impotriva incheierilor prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a titlurilor de credit, si anume cambie, bilet la ordin si cec.
Avand in vedere ca instantele din raza teritoriala a Curtii de Apel Galati au pronuntat solutii divergente, in sensul ca unele complete au considerat ca incheierea prin care se investeste cu formula executorie un titlu de credit este fara cale de atac, iar alte complete au apreciat ca aceasta incheiere poate fi atacata cu recurs, judecatorii Sectiei I Civile au precizat ca impartasesc opinia potrivit careia aceasta incheiere nu este susceptibila de a fi atacata cu recurs, in conditiile art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila.

6. Raportul asupra recursului in interesul legii
Raportul intocmit in cauza, conform art. 330^6 alin. 6 din Codul de procedura civila, a concluzionat ca fiind corecta una dintre solutiile identificate de examenul jurisprudential, respectiv aceea ca impotriva incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin, cec) este admisibila calea de atac a recursului.
In motivarea acestei opinii, judecatorul raportor a retinut ca pentru solutionarea problemei de drept care constituie obiectul recursului in interesul legii trebuie avute in vedere mai multe dispozitii legale, din a caror analiza coroborata sa se poata deslusi vointa legiuitorului cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea unei cai de atac referitoare la solutia de admitere a cererii privind investirea cu formula executorie a titlurilor de credit, si anume:
1. La data intrarii in vigoare, in anul 1934, a legilor nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit dispozitiilor art. 61 alin. 4 si 106 din Legea nr. 58/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, si, respectiv, dispozitiile art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de investire a cambiei,
biletului la ordin si cecului nu era supusa apelului, aceasta dispozitie fiind prevazuta expres in articolele precitate (“incheierea de investire nu este supusa apelului”).
Prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si a Legii nr. 59/1934 asupra cecului, dispozitiile celor doua legi referitoare la exercitarea caii de atac impotriva incheierilor prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului au fost mentinute, in sensul ca aceste incheieri nu sunt supuse apelului (potrivit art. IV si, respectiv, art. IX).
Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 a fost aprobata prin Legea nr. 83/1994 pentru aprobarea unor ordonante ale Guvernului, emise in baza Legii nr. 58/1993 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si autorizarea contractarii si garantarii unor credite externe, precum si a contractarii unor imprumuturi de stat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 14 octombrie 1994.
2. In sens contrar, dispozitiile art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila stipuleaza in mod expres ca hotararile date fara drept de apel sunt supuse recursului si, in consecinta, avand in vedere ca dispozitiile art. 255 alin. 2 precizeaza ca si incheierile date de instanta sunt considerate hotarari judecatoresti, este evident ca vointa legiuitorului este in sensul stabilirii caii de atac a recursului si impotriva incheierilor prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a titlurilor de credit.
S-a apreciat ca aceasta contradictorialitate este numai de forma, si nu de fond, deoarece la data adoptarii si publicarii Ordonantei Guvernului nr. 11/1993, precum si a Legii nr. 83/1994 erau in vigoare dispozitiile art. 299 din Codul de procedura civila, potrivit Legii nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi si, in consecinta, daca vointa legiuitorului ar fi fost in sensul suprimarii oricarei cai de atac, avea posibilitatea sa prevada expres acest aspect, insa din examinarea textelor precitate rezulta, fara putinta de tagada, ca, mentinand dispozitiile legilor nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 si, respectiv, Legea nr. 83/1993, in sensul ca incheierea de investire nu este supusa apelului, legiuitorul a conferit numai posibilitatea atacarii cu recurs a acestei incheieri.
Avand in vedere ca dispozitiile precitate ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1993, validitate prin Legea nr. 83/1993, au fost legiferate cand reglementarile Codului de procedura civila privind exercitarea caii de atac a recursului impotriva incheierii erau in vigoare, este evident ca legiuitorul avea posibilitatea sa prevada, in mod expres, ca incheierea de investire a unui titlu de credit nu este supusa niciunei cai de atac (apel sau recurs), insa, in lipsa unei precizari exprese in acest sens, este evident ca legiuitorul a inteles sa excluda numai calea de atac a apelului, urmand ca impotriva acestei incheieri sa se poata exercita calea de atac a recursului.
Un alt argument in favoarea tezei ca legiuitorul isi manifesta expres vointa de a stabili ca unele hotarari sau incheieri sunt irevocabile, prin precizarea facuta in textele care reglementeaza anumite materii, este sustinut de urmatoarele dispozitii legale, prezentate exemplificativ:
a) art. 573 din Codul de procedura civila: “Daca creditorul justifica o nevoie urgenta sau exista pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire, presedintele instantei de executare va putea dispune, prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor, ca executarea silita a obligatiilor prevazute la art. 572 sa se faca de indata, fara somatie.”;
b) art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedura civila stipuleaza expres ca cererea formulata impotriva incheierii prevazute la art. 108^4 se solutioneaza prin incheiere irevocabila;
c) art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civila – incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a incuviintat recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac;
d) art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila – “Hotararea asupra stramutarii nu este supusa niciunei cai de atac.”;
e) art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila “Incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotararii judecatoresti sau a altui inscris in cazurile prevazute de lege nu este supusa niciunei cai de atac.”
Astfel fiind, s-a apreciat ca in situatiile in care legiuitorul a considerat necesar instituirea unui regim derogatoriu de la regula generala potrivit careia hotararile (inclusiv incheierile) sunt supuse unei cai de atac (apel sau recurs) a prevazut in mod expres acest fapt, precizand ca, in anumite cazuri, incheierea nu este supusa niciunei cai de atac sau este irevocabila.
Reglementarile din Codul de procedura civila in temeiul carora incheierea prin care s-a dispus investirea cu formula executorie este supusa caii de atac a recursului, cu referire la art. 299 alin. 1 coroborat cu art. 255 alin. 2, au caracterul unei norme generale, iar reglementarile din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, preluate si in Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 si, respectiv, Legea nr. 83/1993 au caracterul unei norme speciale si, potrivit principiului specialia generalibus derogant, ar trebui sa se aplice cu prioritate, insa, pe de alta parte, potrivit tot unui principiu de drept, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, daca legiuitorul nu a precizat expres caracterul irevocabil al incheierii prin care s-a incuviintat executarea silita a unui titlu de credit, ci a mentionat doar ca incheierea nu este supusa apelului, per a contrario rezulta, fara putinta de tagada, ca vointa legiuitorului este in sensul posibilitatii exercitarii caii de atac a recursului impotriva acestei incheieri.
In raport cu considerentele expuse, s-a concluzionat in sensul admisibilitatii exercitarii caii de atac a recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a unui titlu de credit, insa pentru rigoarea, claritatea si limitarea posibilitatilor de interpretare a unei dispozitii legale s-a subliniat ca era benefic daca legiuitorul isi exprima sintetic si precis vointa, in sensul de a se fi precizat ca impotriva acestor incheieri se poate exercita numai calea de atac a recursului.

7. Inalta Curte
Examinand sesizarile cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorul raportor si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursurile in interesul legii sunt admisibile, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata.
Problema de drept care se cere a fi solutionata prin recursul in interesul legii vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport cu dispozitiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila, din perspectiva caii de atac ce poate fi exercitata impotriva incheierilor prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a titlurilor de credit (cambie, bilet la ordin si cec). Dispozitiile art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc ca “incheierea de investire nu este supusa caii de atac a apelului”, iar potrivit art. 106 din acelasi act normativ, dispozitiile art. 61, referitoare la cambie, se aplica in mod corespunzator si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
In ceea ce priveste cecul, aceeasi reglementare este prevazuta prin dispozitia art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pe de alta parte, art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila stabileste ca “incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotararii judecatoresti sau a altui inscris in cazurile prevazute de lege nu este supusa niciunei cai de atac”.
Din economia textelor legale precitate, rezulta ca incheierile prin care sunt admise cererile de investire cu formula executorie a titlurilor de credit analizate nu sunt supuse niciunei cai de atac, avand in vedere urmatoarele considerente:
Art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, instituie caracterul de titlu executoriu pentru cambie, iar alin. 3 reglementeaza competenta judecatoriei de a investi cambia cu formula executorie. Acest din urma alineat a format obiectul unui recurs in interesul legii solutionat de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 4/2009, obligatorie pentru instante, care a statuat ca dispozitiile art. 374^1 din Codul de procedura civila, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si, respectiv, art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca biletul la ordin, cambia si cecul se investesc cu formula executorie pentru a fi puse in executare. Dispozitiile art. 374^1 din Codul de procedura civila stabileau la acea epoca, si in prezent, ca “Inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara formula executorie”.
Prin urmare, prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si, respectiv, art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, carora prin decizia mentionata li s-a retinut caracterul de norma speciala in raport cu prevederile Codului de procedura civila, atunci cand se impune, se completeaza cu norma generala din Codul de procedura civila, care, in materia investirii cu formula executorie este reprezentata de alin. 1 si, respectiv, alin. 1^1 al art. 373^3.
Este si situatia complinirii dispozitiei alin. 4 al art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si, respectiv, a alin. 4 al art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, mai sus redate, cu prevederile art. 373^3 alin. 1 si 1^1 din Codul de procedura civila.
Potrivit art. 373^3 alin. 1 din Codul de procedura civila, “Incheierea prin care presedintele instantei respinge cererea de investire cu formula executorie a hotararii judecatoresti sau a altui inscris […] poate fi atacata cu recurs de catre creditor. Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent, si de la comunicare, pentru cel lipsa.”
Conform alin. 1^1 al art. 373^3 din Codul de procedura civila “Incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotararii judecatoresti sau a altui inscris in cazurile prevazute de lege nu este supusa niciunei cai de atac”.
Asadar, dreptul comun in materie de investire cu formula executorie instituie o unica si exclusiva cale de atac pentru ipoteza respingerii cererii de investire, recursul, iar, pentru exercitarea acestuia, un termen scurt, urgent, numai pentru creditor, de 5 zile de la pronuntare, respectiv de la comunicare pentru creditorul lipsa.
Incheierea prin care se admite cererea de investire nu este supusa niciunei cai de atac, conform dreptului comun executional.
Ca atare, este gresit a identifica dreptul comun in dispozitiile art. 299 din Codul de procedura civila, pe de o parte, deoarece aceasta dispozitie legala este plasata in Codul de procedura civila in cartea a II-a “Procedura contencioasa”, titlul V “Caile extraordinare de atac”, care reglementeaza procedura ce se finalizeaza prin obtinerea unei hotarari judecatoresti ce poate deveni sau nu titlu executoriu in conditiile legii, constituind drept comun pentru procedura contencioasa, in timp ce materia investirii cu formula executorie este plasata in cartea a V-a “Despre executarea silita”, o etapa procesuala distincta, ale carei dispozitii se constituie in norma de drept comun in materie de executare silita, astfel cum a statuat si Decizia in interesul legii nr. 4/2009.
Pe de alta parte, dispozitiile art. 299 din Codul de procedura civila, deci sistemul cailor de atac reglementat pentru faza contencioasa a procesului civil, se caracterizeaza prin termene lungi si laxe, incompatibile si in contradictie cu principiile care definesc si particularizeaza faza executarii silite, caracterizata, de principiu, prin imprimarea unei promptitudini si celeritati pe care le reclama finalitatea procedurii executionale, in special cand executarea are ca obiect titlurile de credit, pentru ratiuni ce tin de formalismul acestora, si care se reflecta in termenele scurte ale cailor de atac, daca sunt reglementate, regula fiind lipsa acestora.
Acolo unde legiuitorul codului de procedura civila a dorit sa se aplice prevederile si regulile din cartea a II-a, a dispus expres aceasta, ca, de exemplu, prin art. 402 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila relativ la contestatia la executare, astfel: “Procedura prevazuta pentru judecata in prima instanta se aplica in mod corespunzator”.
Cum ultima modificare a dispozitiei art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost facuta de Legea nr. 11/1993, iar dispozitiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila au fost introduse ulterior, prin art. I pct. 67 din Legea nr. 219/2005, prevederea acesteia “Incheierea de investire nu este supusa caii de atac a apelului” trebuie transpusa in sistemul cailor de atac reglementat de dreptul comun in materia investirilor cu formula executorie, cu care se completeaza, reprezentat de art. 373^1, iar nu de art. 299 din Codul de procedura civila, sistem care instituie ca unica si exclusiva cale de atac recursul, dar numai pentru ipoteza respingerii cererii de investire.
Prin urmare, apelul la care refera alin. 4 al art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si, respectiv, alin. 4 al art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, semnificand, in acest context normativ mai sus evocat, recurs, incheierea de investire a titlurilor de credit in speta nu este supusa recursului.
Aplicarea dispozitiei art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, si, respectiv, a dispozitiei art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, in forma complinita cu norma de drept comun reprezentata de art. 373^1 alin. 1^1 din Codul de procedura civila este confirmata de noua reglementare a Codului de procedura civila in vigoare din februarie 2013.
Astfel, caracterul de titlu executoriu al titlurilor de credit este reglementat de art. 638 alin. (1) pct. 3 din noul Cod de procedura civila: “Sunt, de asemenea, titluri executorii si pot fi puse in executare silita: 3. titlurile de credit sau alte inscrisuri carora legea le recunoaste puterea executorie”, iar art. 640 din acelasi cod stabileste: “Cambia, biletul la ordin si cecul, precum si alte titluri de credit constituie titluri executorii, daca indeplinesc conditiile prevazute in legea speciala”.
Indeplinirea conditiilor este verificata de instanta de executare conform art. 665 din noul Cod de procedura civila, in termen de 7 zile de la inregistrarea cererii de incuviintare silita, deci, in cadrul procedurii incuviintarii silite, finalizata printr-o incheiere care, in caz de admitere, nu este supusa niciunei cai de atac, iar, in caz de respingere, poate fi atacata exclusiv cu apel numai de creditor, in termen de 5 zile de la comunicare.
Se impune si observatia ca noul Cod de procedura civila nu mai reglementeaza procedura investirii cu formula executorie, renuntand la aceasta din ratiuni de celeritate a executarii silite, principiu al executarii silite consacrat expres de noul Cod de procedura civila prin art. 626: “Statul este obligat sa asigure, prin agentii sai, executarea in mod prompt si efectiv a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii, iar, in caz de refuz, cei vatamati au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit.”
Cum art. 10 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2012 privind Codul de procedura civila, norma tranzitorie, stabileste ca “Ori de cate ori printr-un act normativ se prevede investirea cu formula executorie a unor hotarari judecatoresti sau a altui inscris, acestea vor fi puse in executare, de la data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila, fara a fi necesara investirea cu formula executorie”, rezulta ca efectele prezentei decizii date in interesul legii inceteaza incepand cu luna februarie 2013, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, cand, astfel, devine caduca si Decizia nr. 4/2009, pronuntata tot in interesul legii, in sensul necesitatii investirii cu formula executorie a titlurilor executorii, bilet la ordin, cambie si cec, precum si considerentele acesteia, executorialitatea titlurilor de credit fiind reglementata prin chiar noul Cod de procedura civila.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, Inalta Curte va admite recursul in interesul legii si va statua in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport de dispozitiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila, in sensul ca incheierile prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a titlurilor de credit pe care le reglementeaza nu sunt supuse caii de atac a recursului.

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:

Admite recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati si, in consecinta:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport de dispozitiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedura civila, stabileste ca:
Incheierile prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin, cec) nu sunt supuse caii de atac a recursului.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 12 noiembrie 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close