DCC 50/2013. Exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (1) si (2) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 165 din 27 martie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 50/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata, din oficiu, de Tribunalul Iasi – Sectia a II-a civila – contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 7.670/99/2012. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.535D/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Presedintele dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 1.560D/2012, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata, din oficiu, de Tribunalul Iasi – Sectia a II-a civila – contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 7.671/99/2012.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii cauzelor.
Curtea, avand in vedere identitatea de obiect a cauzelor, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.560D/2012 la Dosarul nr. 1.535D/2012, care a fost primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 95/2011.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 13 noiembrie 2012, pronuntate in dosarele nr. 7.670/99/2012 si nr. 7.671/99/2012, Tribunalul Iasi – Sectia a II-a civila – contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de instanta de judecata, din oficiu, in cauze avand ca obiect anularea unor decizii de impunere.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se apreciaza ca dispozitiile criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece impun persoanei vatamate sa conteste decizia emisa in procedura administrativa, aceasta neavand deschisa calea actiunii in contencios prin care sa solicite instantei verificarea legalitatii si temeiniciei actului administrativ vatamator, respectiv decizia de impunere ori alt act fiscal. Aceste prevederi constitutionale sunt cu atat mai mult incalcate cu cat organul fiscal refuza sa solutioneze contestatia persoanei vatamate prin emiterea unei decizii.
In cazul refuzului de solutionare a contestatiei administrative sau al nesolutionarii contestatiei in termenul legal, persoana vatamata este obligata sa solicite instantei de contencios administrativ obligarea organului fiscal la solutionarea contestatiei administrative. Intr-o atare situatie solutionarea litigiului fiscal nu mai are loc intr-un termen rezonabil si intr-o maniera echitabila, ci in detrimentul intereselor procesuale ale contribuabililor si in favoarea organului fiscal. Reglementarea obiectului actiunii in materia contenciosului administrativ fiscal, prin dispozitiile criticate, contravine prevederilor art. 52 alin. (1) din Constitutie, actul fiscal efectiv vatamator neputand fi cenzurat de catre instanta de contencios.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 409/2004 si nr. 449/2004.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 218 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: “(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, in conditiile art. 44, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea in drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitor la accesul liber la justitie si art. 52 alin. (1) si (2) referitor la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, a stabilit ca prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevazute de lege. Cu acelasi prilej, Curtea a mai retinut ca actele de solutionare de catre organele administrative a contestatiilor, respectiv a reclamatiilor formulate potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala nu sunt, asadar, acte de jurisdictie, ci acte administrative supuse cenzurii instantei de judecata. Asa fiind, Curtea a retinut ca textul legal criticat nu incalca art. 21 din Constitutie.
Totodata, prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a retinut ca trebuie distins intre mai multe ipoteze, dupa cum urmeaza:
1. Organul fiscal competent nu a solutionat contestatia deoarece a suspendat, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa sau cand solutionarea cauzei depinde, in tot ori in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
2. Organul fiscal competent nu a solutionat contestatia in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fara a exista vreun motiv de suspendare.
Avand in vedere dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat ca o atare situatie se circumscrie nesolutionarii in termenul legal a cererii de catre organul fiscal. Intr-o atare situatie, cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei.
3. Organul fiscal competent a solutionat contestatia in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pronuntand o decizie in acest sens. Curtea a constatat ca in toate cazurile, ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, adica si asupra actelor administrative fiscale contestate in fata organului fiscal.
De asemenea, Curtea a constatat ca eventualul comportament al partilor sau al institutiilor administrative care determina o intarziere in solutionarea contestatiei nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci o problema ce tine exclusiv de conduita partilor implicate, conduita ce nu este determinata de textul de lege criticat.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, atat considerentele, cat si solutiile deciziilor mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Tribunalul Iasi – Sectia a II-a civila – contencios administrativ si fiscal in dosarele nr. 7.670/99/2012 si nr. 7.671/99/2012.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 februarie 2013.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close