Suspendarea executarii silite in cazul depunerii unei scrisori de garantie bancara vs. Suspendarea executarii actului administrativ fiscal

feature photo








Tanti Anghel
Director, Directia Legislatie Cod de procedura fiscala, MFP

Articolul lunii in Curierul fiscal nr. 2/2013


Prin O.G. nr. 16/2012 care a modificat Codul de procedura fiscala s-a reglementat, prin noul art. 1481 – Suspendarea executarii silite in cazul depunerii unei scrisori de garantie bancara, o situatie de neincepere sau suspendare a executarii silite a obligatiilor individualizate intr-un act administrativ fiscal contestat. Astfel, executarea silita a obligatiei stabilita printr-un act administrativ contestat nu incepe sau se suspenda daca contribuabilul depune o scrisoare de garantie bancara la nivelul obligatiilor fiscale contestate.

Scopul urmarit prin aceasta modificarea a fost reglementarea unei situatii alternative de suspendare a executarii unui act administrativ fiscal contestat, pe langa cea reglementata la art. 215 C.proc.fisc. referitoare la posibilitatea de solicitare a suspendarii executarii la o instanta judecatoreasca in procedura contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004). Aceasta din urma procedura a fost considerata de reprezentantii contribuabililor greoaie si lipsita de eficienta, in principal datorita lipsei celeritatii in solutionarea unor astfel de cereri. Asadar, s-a dorit instituirea unui instrument eficient, la indemana contribuabilului, prin care acesta sa opreasca, pe perioada solutionarii contestatiei impotriva unui act administrativ fiscal, executarea sa.

Ulterior, prin O.G. nr. 8/2013, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 februarie 2013 si care de asemenea a modificat Codul de procedura fiscala, articolul mai sus mentionat a fost completat cu noi prevederi care privesc in fapt efectele suspendarii executarii silite ca urmare a depunerii unei scrisori de garantie bancara. Mai precis, s-a instituit o regula prin care sunt exceptate de la stingere creantele fiscale pentru care este suspendata executarea silita prin depunerea unei scrisori de garantie bancara. Punctul forte care a contribuit la adaugarea acestei reguli a fost protectia pe care scrisoarea de garantie bancara o ofera creantei afectate de suspendarea executarii silite.
Aceasta completare a fost necesara, intrucat, in lipsa unor prevederi exprese, erau aplicabile doar efectele suspendarii executarii silite.

In fapt, anterior modificarii, creantele individualizate in acte administrative fiscale contestate se puteau stinge prin plata sau compensare, cu consecinta ramanerii fara obiect a scrisorii de garantie bancara si lipsirea de eficienta (pentru contribuabil) a acestui instrument juridic. Cu alte cuvinte, contribuabilul nu beneficia de efectele urmarite (suspendarea executarii actului administrativ) in conditiile in care orice plata efectuata in contul obligatiilor curente nu stingea aceste din urma obligatii, ci obligatia mai veche, aplicand regula de stingere in ordinea vechimii, inscrisa in decizia de impunere contestata.

Asadar, ceea ce trebuie retinut este faptul ca posibilitatea suspendarii executarii silite in conditiile art. 1481 se poate utiliza, ca si in procedura suspendarii executarii actului administrativ fiscal potrivit art. 215 C.proc.fisc. doar daca exista un act administrativ fiscal impotriva caruia contribuabilul a formulat contestatie in conditiile Titlului IX din acelasi act normativ. Din acest punct de vedere, aceasta suspendare poate reprezenta o posibilitate alternativa pe care contribuabilul o are pentru neexecutarea obligatiei ce face obiectul unui act administrativ fiscal, chiar daca, asa cum vom vedea mai jos, este vorba in fapt de o alternativa imperfecta de suspendare a executarii actului administrativ fiscal.

Actul administrativ fiscal si beneficiul executiei prealabile

Dupa cum se stie, actele administrative fiscale sunt acte executabile, chiar daca impotriva lor s-a formulat o contestatie. Acest principiu are la baza teoria formulata in literatura de drept administrativ, valabila si in cazul actelor administrative fiscale, referitoare la caracteristica triplei prezumtii si la trasatura actului administrativ de a fi emis in realizarea puterii publice. Aceasta din urma trasatura genereaza obligativitatea actului administrativ fiscal si executarea sa din oficiu. Astfel, actul administrativ fiscal are forta executorie si, ca urmare, in lipsa unor dispozitii legale speciale, se impune unilateral fara ca o eventuala contestatie sa aiba efect suspensiv de executare.

Este de precizat in acest sens si afirmatia din doctrina fiscala interbelica potrivit careia deciziile organelor fiscale beneficiaza de executare prealabila deoarece „interventia judecatorului este a posteriori, caci contestand dreptul, apelul si recursul, nu suspenda executarea. Cu alte cuvinte (…) Autoritatea publica pledeaza „main garnie” adica are prilejul de a lua primele masuri de asigurare si de executare sau chiar sa savarseasca urmarirea si numai dupa aceea sa fie constransa sa dovedeasca dreptul ei”.

Autorul citat mai arata ca „drepturile exprimate prin decizia organului fiscal sunt prezumate necontestabile”, ceea ce implica executarea lor pe cale administrativa in cazul neexecutarii de bunavoie.

Asadar, avand aceasta forta juridica, executarea actelor administrative fiscale are loc, de regula, de buna voie de catre contribuabilii carora li se adreseaza. Atunci cand executarea de buna voie nu se realizeaza, organul fiscal poate trece la executarea silita, adica la obligarea contribuabililor de a avea conduita prescrisa. Aceasta insa se face ca solutie extrema si numai in conditiile prevazute de lege.

Suspendarea executarii actului administrativ fiscal si efectele acestei suspendari

Chiar daca actele administrative fiscale sunt prezumate necontestabile cum spune autorul sau, altfel spus sunt prezumate ca fiind legale, prezumtia fiind relativa, ea poate fi totusi rasturnata in caile administrative de atac la a caror exercitare contribuabilul este indreptatit.

Altfel spus, beneficiul executarii prealabile poate fi infrant, insa aceasta numai dupa exercitarea, de catre contribuabil, a caii de atac, indiferent ca aceasta este o contestatie depusa la organul fiscal sau o actiune in instanta. In acest caz, suspendarea este posibila prin interventia judecatorului sesizat in acest scop de contribuabil. Institutia juridica care infrange beneficiul executarii prealabile este aceea a suspendarii, prin decizie emisa de catre o instanta judecatoreasca, a executarii unui act administrativ fiscal contestat. Vorbim deci de o procedura judiciara care se desfasoara la nivelul instantei de contencios administrativ.

Institutia juridica in discutie, precum si procedura derularii ei, fac obiectul de reglementare al Legii nr. 554/2004, Codul de procedura impunand, insa, ca si conditie de admitere a unei cereri de suspendare, depunerea unei cautiuni de 20% din cuantumul sumei contestate sau de pana la 2.000 lei in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani.

Fara a intra in analiza procedurii suspendarii caci nu aceasta este tema prezentei prezentari, mentionam in continuare efectele deciziei de suspendare pronuntata de instanta.
Astfel, in cazul in care instanta judecatoreasca admite, prin hotarare executorie, cererea contribuabilului de suspendare a executarii actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate pana la incetarea acesteia. Aceste efecte sunt legate si se opun desigur la ceea ce mai sus a fost definit ca fiind beneficiul executarii prealabile si constau in:
– suspendarea executarii silite asupra sumelor reprezentand creante fiscale stabilite prin acte administrative fiscale contestate. In cazul in care executarea silita nu a inceput la data la care a intervenit suspendarea, executarea silita nici nu va incepe. In ceea ce priveste efectele suspendarii executarii silite, acestea sunt cele ce vor fi prezentate mai jos;
– suspendarea stingerii, prin plata sau compensare, a respectivelor creante fiscale. Aceasta inseamna ca la distribuirea unei plati facuta de contribuabil in contul unic si ulterior in efectuarea stingerii insasi, organul fiscal nu va lua in considerare creantele fiscale individualizate in deciziile de impunere a caror executare a fost suspendata. Aceasta solutie se impune in considerarea faptului ca prin suspendarea executarii, organul fiscal nu mai poate pretinde executarea obligatiei dupa implinirea termenului legal de plata, ceea ce se traduce prin „amanarea” acestui termen. Este vorba insa de o amanare virtuala si nu cu titlu definitiv, atata timp cat la incetarea suspendarii si in conditiile mentinerii actului administrativ prin solutia instantei, accesoriile se datoreaza inclusiv pe perioada suspendarii. Caci, in lipsa unei dispozitii legale contrare, accesoriile se datoreaza pe toata perioada existentei creantei, adica de la data scadentei si pana la stingerea ei inclusiv;
– suspendarea calculului obligatiilor fiscale accesorii pana la data cand instanta pronunta solutia finala: admiterea sau respingerea actiunii. In cazul in care instanta admite actiunea contribuabilului si anuleaza actul administrativ fiscal atacat, organul fiscal, in aplicarea principiului conform caruia accesoriul urmeaza soarta principalului (accesorium sequitur principale) nu va mai calcula accesorii caci nu mai exista cauza (creanta principala). Mai mult, tot in aplicarea acestui principiu dar si a art. 47 alin. (2) C.proc.fisc., organul fiscal va proceda la desfiintarea eventualelor accesorii stabilite pana la data la care a intervenit suspendarea. In schimb, in cazul in care actiunea se respinge si efectele actului administrativ atacat sunt mentinute, asa cum am aratat si mai sus, organul fiscal va calcula si impune accesoriile, incepand cu data la care a incetat calculul si stabilirea acestora potrivit ultimei decizii de calcul accesorii emisa in acest sens, si pana la data stingerii creantei inclusiv;
– neinscrierea, in Certificatul de atestare fiscala, a sumelor reprezentand creante fiscale stabilite prin acte administrative fiscale, a caror executare este suspendata in conditiile art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceasta solutie se impune din aceleasi considerente mentionate mai sus in ceea ce priveste suspendarea stingerii. Ca urmare, nefiind indeplinita conditia de exigibilitate necesara pentru inscrierea unei obligatii in certificatul de atestare fiscala, aceste obligatii fiind considerate inca „in termen” nu se vor mentiona in certificatele emise pe perioada suspendarii.

in extras

.

Puteti citi articolul integral achizitionand revista tiparita pe


sau abonandu-va la revista in format electronic pe

 

.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close