Raportul anual privind monitorizarea aplicarii dreptului Uniunii Europene (2009)

Raportul anual privind monitorizarea aplicarii dreptului Uniunii Europene (2009)

P7_TA(2011)0377

Rezolutia Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la cel de-al 27-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicarii dreptului Uniunii Europene (2009) (2011/2027(INI))

2013/C 51 E/08

Parlamentul European,
– avand in vedere Acordul interinstitutional privind o mai buna legiferare [1],
– avand in vedere al 27-lea Raport anual privind monitorizarea aplicarii dreptului Uniunii Europene (2009) (COM(2010)0538),
– avand in vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (SEC(2010)1143) si (SEC(2010)1144),
– avand in vedere raportul Comisiei intitulat “Raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2010)0070),
– avand in vedere comunicarea Comisiei privind punerea in aplicarea a articolului 260 alineatul (3) din TFUE (SEC(2010)1371),
– avand in vedere Comunicarea Comisiei din 5 septembrie 2007 intitulata “Catre o Europa a rezultatelor – aplicarea legislatiei comunitare” (COM(2007)0502),
– avand in vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relatiile cu reclamantul in cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),
– avand in vedere rezolutia sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la al 26-lea Raport anual al Comisiei privind controlul aplicarii dreptului comunitar (2008) [2],
– avand in vedere raspunsul Comisiei la rezolutia sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la cel de-al 26-lea raport anual privind monitorizarea aplicarii legislatiei comunitare (2008),
– avand in vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul de procedura,
– avand in vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice si avizul Comisiei pentru piata interna si protectia consumatorilor si cel al Comisiei pentru petitii (A7-0249/2011),
A. intrucat Tratatul de la Lisabona a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009 si a introdus o serie de temeiuri juridice noi, menite sa faciliteze implementarea, aplicarea si respectarea legislatiei UE;
B. intrucat, in conformitate cu articolul 298 din TFUE, in indeplinirea misiunilor lor, institutiile, organele, oficiile si agentiile Uniunii sunt sustinute de o administratie europeana transparenta, eficienta si independenta,
1. este de opinie ca articolul 17 din TUE defineste rolul fundamental al Comisiei de “gardian al tratatelor”; in acest context, puterea si obligatia Comisiei de a declansa procedura pentru incalcarea legislatiei UE impotriva unui stat membru care nu si-a indeplinit obligatiile in temeiul tratatelor, inclusiv obligatiile legate de drepturile fundamentale ale cetatenilor, reprezinta un element esential al ordinii juridice a UE, fiind astfel in conformitate cu conceptul unei Uniuni care are la baza statul de drept;
2. subliniaza importanta fundamentala a statului de drept nu numai in ceea ce priveste legitimitatea oricarei forme de guvernare si administratie, precum si democratia veritabila, in cadrul careia masurile specifice respecta normele generale prevazute, ci si in ceea ce priveste caracterul predictibil si corectitudinea obiectiva a deciziilor, statul de drept reprezentand o garantie ca cetatenii beneficiaza pe deplin si efectiv de drepturile prevazute de lege;
3. atrage atentia ca al 27-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicarii dreptului comunitar (2009) releva ca, in pofida unei scaderi a numarului de cazuri de incalcare a legislatiei comunitare deschise de Comisie, Comisia pentru petitii a avut de rezolvat aproximativ 2900 de reclamatii si dosare de incalcare a legislatiei comunitare, la sfarsitul lui 2009, iar statele membre au inregistrat in continuare intarzieri in transpunerea directivelor in peste jumatate din cazuri, fapt care nu este in niciun caz satisfacator, responsabilitatea pentru aceasta situatie apartinand in cea mai mare masura autoritatilor statelor membre;
4. observa ca procedura pentru incalcarea legislatiei Uniunii consta in doua faze: stadiul administrativ (de investigare) si stadiul judiciar, in fata Curtii de Justitie; considera ca rolul cetatenilor in calitate de reclamanti este esential in faza administrativa cand este vorba de asigurarea respectarii legislatiei Uniunii la fata locului, fapt recunoscut din nou de Comisie in comunicarea din 20 martie 2002, mentionata anterior; considera, asadar, ca este absolut esential sa se garanteze ca procedurile sunt transparente, corecte si de incredere, pentru a le permite cetatenilor sa depisteze incalcarile legislatiei Uniunii si sa le supuna atentiei Comisiei;
5. remarca faptul ca, prin folosirea proiectului “EU Pilot”, Comisia urmareste cresterea “angajamentului, cooperarii si parteneriatului intre Comisie si statele membre” [3] si, in stransa cooperare cu administratiile nationale, are in vedere identificarea unor modalitati de aplicare a legislatiei UE; considera ca aceasta initiativa raspunde partial unei noi necesitati de cooperare intre toate institutiile Uniunii Europene in urma intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, dar indeamna Comisia sa garanteze ca cetatenii sunt intotdeauna avuti in vedere atunci cand este vorba de respectarea legislatiei UE;
6. remarca faptul ca, pe de o parte, cetatenii sunt vazuti ca avand un rol esential in asigurarea respectarii legislatiei UE in practica [4], iar pe de alta parte – in cadrul proiectului “EU Pilot” – acestia ar putea fi exclusi tot mai mult de la orice proceduri ulterioare; considera ca acest rezultat ar trebui evitat prin considerarea proiectului “EU Pilot” drept alternativa de tip “mediere”, in care cetatenii sunt pe deplin implicati si integrati in calitate de reclamanti, initiatori ai actiunii; considera ca aceasta ar reflecta mai bine obiectivele din tratate, conform carora “deciziile se iau cu respectarea deplina a principiului transparentei si cat mai aproape cu putinta de cetateni” (articolul 1 din TUE), ca “institutiile Uniunii … actioneaza respectand in cel mai inalt grad principiul transparentei” (articolul 15 din TFUE) si “in toate activitatile sale, Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai, care beneficiaza de o atentie egala din partea institutiilor [… ] sale” (articolul 9 din TUE);
7. ia act de numarul de petitii la care nu se poate oferi nicio solutie in temeiul legislatiei secundare a UE sau al normelor direct aplicabile din tratate, dar care, reflecta totusi incalcari ale principiilor necesare pentru aderarea la Uniune, principii care corespund valorilor prevazute in articolul 2 din TUE, articolul 7 din TUE reglementand procedurile prin care sunt sustinute aceste valori;
8. remarca faptul ca puterea discretionara conferita Comisiei prin tratate in cazul procedurilor de incalcare trebuie sa respecte statul de drept, cerintele in materie de transparenta si deschidere, precum si principiul proportionalitatii si nu trebuie in niciun caz sa puna in pericol obiectivul principal al acestei puteri, si anume acela de a garanta aplicarea corecta si in timp util a legislatiei Uniunii; reitereaza ca “libertatea absoluta de decizie corelata cu o lipsa totala de transparenta contravin in mod fundamental principiilor statului de drept” [5];
9. solicita Comisiei sa faca mai transparente procedurile pentru incalcarea legislatiei Uniunii in curs si sa informeze cetatenii cat mai rapid posibil si in mod corespunzator cu privire la masurile luate in urma cererilor lor; solicita Comisiei sa propuna un interval de timp in care statele membre sa fie obligate sa se conformeze hotararilor Curtii de Justitie;
10. ia act de faptul ca, pentru a asigura functionarea proiectului “EU Pilot”, Comisia a creat o “baza electronica confidentiala de date”, care permite comunicarea dintre serviciile Comisiei si autoritatile din statele membre; reitereaza lipsa de transparenta in ceea ce priveste reclamatiile cu privire la proiectul “EU Pilot” si solicitarea Parlamentului de a primi acces la baza de date care centralizeaza toate reclamatiile, pentru a-si putea indeplini rolul sau de monitorizarea a modului in care isi indeplineste Comisia rolul de gardian al tratatelor;
11. saluta angajamentele asumate de Comisie, dar considera ca sunt necesare eforturi suplimentare din partea tuturor partilor implicate – statele membre, Comisia, Consiliul si Parlamentul, pentru a face din Uniune si piata sa interna o realitate concreta pentru cetateni, pentru organizatiile si intreprinderile lor;
12. considera ca initiativa referitoare la proiectul “EU Pilot” ar putea contribui la solutionarea problemelor cu care se confrunta cetatenii si intreprinderile in cadrul pietei unice si solicita Comisiei si statelor membre sa extinda domeniul de aplicare al proiectului “EU Pilot” de la 24 la 27 de state membre;
13. saluta accentul pus de Comisie pe necesitatea ameliorarii actiunilor de prevenire a incalcarilor dreptului comunitar prin folosirea tuturor instrumentelor si asigurarea unor mijloace suficiente;
14. subliniaza ca mentinerea coerentei in aplicarea legislatiei UE de catre statele membre si asigurarea rolului Curtii de Justitie in acest sens presupune analizarea atenta de catre Comisie si, daca este necesar, demararea procedurilor de incalcare a legislatiei Uniunii atunci cand o petitie sau o reclamatie se refera la refuzul unei instante nationale de a solicita o pronuntare a unei hotarari preliminare, in cazul in care ar fi fost obligata sa faca acest lucru in conformitate cu tratatele si cu acquis-ul;
15. saluta instituirea unor intervale mai scurte de timp pentru cercetarea presupuselor incalcari ale legislatiei Uniunii prin folosirea metodei proiectului pilot, dar considera ca sunt necesare clarificari si informatii suplimentare din partea Comisiei pentru ca Parlamentul sa poata evalua succesul acestei metode din punctul de vedere al respectarii efective din partea statelor membre;
16. constata ca, in raspunsul Comisiei la rezolutia sa din 25 noiembrie 2010, se face trimitere doar la cauzele Curtii [6], ceea ce confirma necesitatea garantarii de catre Comisie a confidentialitatii documentelor care se refera la procedurile pentru incalcare si la investigatiile din faza anterioara procedurilor pentru incalcare; reaminteste Comisiei ca Curtea de Justitie nu a negat niciodata in aceste cazuri ca poate fi invocata preeminenta interesului public major pentru a justifica accesul la documente; remarca, de asemenea, ca Ombudsmanul are o atitudine pozitiva in privinta publicarii documentelor referitoare la procedurile pentru incalcarea legislatiei Uniunii [7];
17. este de opinie ca se poate oferi un acces mai mare la informatiile referitoare la dosarele de incalcare a legislatiei Uniunii, fara a fi afectat scopul investigatiei si, de asemenea, ca in acordarea accesului la aceste dosare poate fi invocat interesul public major, in special in cazurile care ar putea viza sanatatea umana sau deteriorarea ireversibila a mediului; ar saluta, de asemenea, facilitarea accesului la informatiile deja disponibile, referitoare la dosarele de incalcare ale dreptului comunitar;
18. solicita asadar, din nou Comisiei sa propuna “norme procedurale” sub forma unui regulament, in baza noului temei juridic al articolului 298 din TFUE, care sa detalieze diverse aspecte ale procedurii privind incalcarea dreptului comunitar, inclusiv notificarile, termenele-limita obligatorii, dreptul la replica, obligatia motivarii, dreptul fiecarei persoane de avea acces la propriul dosar etc., pentru a consolida drepturile cetatenilor si a garanta transparenta;
19. constata ca multe petitii au ca obiect conflicte de interese intre factorii decizionali si isi exprima sprijinul ferm pentru adoptarea unui regulament privind procedurile administrative ale UE, care sa includa si principiile generale referitoare la procedurile privind incalcarea legislatiei Uniunii;
20. ia act, in acest context, de raspunsul Comisiei la solicitarea Parlamentului privind adoptarea unor norme procedurale, in care Comisia isi exprima dubiile in legatura cu posibilitatea de adoptare a vreunei reglementari viitoare pornind de la temeiul juridic din articolul 298 din TFUE, datorita puterii discretionare conferita prin tratate Comisiei de “a organiza modul in care gestioneaza procedurile pentru incalcarea dreptului comunitar si activitatile conexe astfel incat sa asigure aplicarea corecta a legislatiei UE”; este convins ca astfel de norme procedurale nu vor limita in niciun caz puterea discretionara a Comisiei, ci numai vor garanta ca atunci cand isi exercita puterea, Comisia va respecta principiile “unei administratii europene deschise, eficiente si independente”, astfel cum se afirma la articolul 298 din TFUE si articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
21. saluta decizia Comisiei pentru afaceri juridice de a include Petitia nr. 1028/2009 referitoare la instituirea unor norme obligatorii privind procedurile de incalcare ale legislatiei Uniunii in activitatile Grupului de lucru privind articolul 298 din TFUE, infiintat de Parlament;
22. reaminteste Comisiei ca in comunicarea mentionata anterior, din 20 martie 2002, referitoare la relatiile cu reclamantul in ceea ce priveste incalcarea legislatiei UE, se prevad etape procedurale referitoare la reglementarea puterii sale discretionare pe care Comisa le considera acceptabile; reaminteste, de asemenea, ca nu ar trebui sa existe nicio piedica in stabilirea acestui instrument drept fundament pentru un regulament; ia act de intentia Comisiei de a revizui comunicarea respectiva; indeamna Comisia sa nu foloseasca legislatia “soft” atunci cand este vorba de procedura de incalcare a legislatiei Uniunii, ci sa propuna o reglementare care sa implice pe deplin Parlamentul, in calitate de colegislator, intr-un astfel de element esential al ordinii juridice a UE;
23. remarca mai ales intentia Comisiei de a revizui politica sa generala cu privire la inregistrarea plangerilor si relatiile cu reclamantii in contextul experientei rezultate din aplicarea noilor metode in curs de testare; este ingrijorat de renuntarea la folosirea procedurii de incalcare a legislatiei Uniunii de catre Comisie ca instrument esential in garantarea aplicarii legislatiei Uniunii de catre statele membre in timp util si intr-o maniera corecta; subliniaza ca aceasta reprezinta o obligatie impusa de Comisie prin intermediul tratatelor si la care nu se poate renunta unilateral; indemna Comisia sa dovedeasca, prin date concrete, succesul declarat al acelor “metode noi”, folosind date obtinute inaintea si dupa proiectul “EU Pilot”, si sa includa in viitoarele reglementari principiile si conditiile de inregistrare a reclamatiilor precum si toate celelalte drepturi ale reclamantilor;
24. saluta elementul nou din articolul 260 din TFUE, prin care Comisia poate solicita Curtii de Justitie a Uniunii Europene sa impuna sanctiuni financiare unui stat membru pentru transpunerea tardiva a unei directive adoptate printr-o procedura legislativa, atunci cand aduce un caz in fata Curtii de Justitie in temeiul articolului 258 din TFUE; solicita Comisiei ca, in scopul garantarii unei mai bune transparente, sa ofere informatii privind utilizarea acestei noi puteri discretionare;
25. considera ca este extrem de important ca acest fapt sa fie folosit de catre Comisie, alaturi de toate celelalte mijloace posibile, pentru a garanta ca statele membre transpun legislatia Uniunii in timp util si intr-o maniera corecta, mai ales in ceea ce priveste cauzele in domeniul mediului;
26. subliniaza ca transpunerea la timp a directivelor UE este esentiala pentru buna functionare a pietei unice, in beneficiul consumatorilor si a intreprinderilor din cadrul UE; saluta progresul inregistrat in atingerea acestui obiectiv, dar continua sa isi arate preocuparea cu privire la numarul mare de cazuri de incalcare a legislatiei Uniunii deschise pe motivul transpunerii intarziate a directivelor;
27. sprijina initiativele statelor membre de optimizare a transpunerii directivelor privind piata unica, inclusiv crearea unor stimulente adecvate pentru departamentele responsabile si a unor sisteme de avertizare atunci cand se apropie termenul de transpunere;
28. solicita Comisiei sa promoveze in continuare cele mai bune practici in ceea ce priveste transpunerea legislatiei din domeniul pietei unice, pe baza recomandarii sale din 29 iunie 2009 privind masurile pentru imbunatatirea functionarii pietei unice [8];
29. mentioneaza faptul ca instantele nationale detin un rol fundamental in aplicarea legislatiei UE si sprijina pe deplin eforturile UE de a imbunatati si de a coordona pregatirea juridica a judecatorilor nationali, a personalului din justitie si a functionarilor din administratiile nationale;
30. subliniaza ca, desi Comisia are dreptate cand atrage atentia ca este, in primul rand, datoria sistemelor judiciare ale statelor membre sa se ocupe de cazurile de incalcare ale legislatiei UE, cetatenii se confrunta adesea cu mari probleme in legatura cu procedurile instantelor nationale, care pot fi costisitoare sau se pot prelungi excesiv; considera, asadar, utila urmarea indicatiilor continute in Programul de la Stockholm;
31. saluta utilizarea mai mare a misiunilor de documentare de catre Comisie, in investigarea la fata locului a incalcarilor dreptului comunitar si considera ca trebuie cultivate coordonarea si sinergiile cu misiunile desfasurate de PE, in special cu misiunile Comisiei pentru petitii, respectandu-se totodata independenta fiecarei institutii;
32. constata faptul ca posibilitatea ca cetatenii, intreprinderile sau societatea civila sa demareze propriile proceduri in cadrul diferitelor entitati administrative instante sau tribunale, din statele membre referitoare la aplicarea legislatiei UE, este separata, independenta si nu intra in contradictie desfasurarea procedurilor de incalcare a legislatiei demarate de Comisie;
33. regreta faptul ca prea multe proceduri privind incalcarea legislatiei Uniunii necesita mult timp pana sa fie inchise sau aduse in fata Curtii de Justitie; invita statele membre si Comisia sa isi intensifice eforturile in vederea solutionarii cauzelor referitoare la incalcarea legislatiei Uniunii si solicita Comisiei sa ierarhizeze in functie de prioritati cazurile de incalcare a legislatiei Uniunii din diferite sectoare, intr-o maniera mai sistematica si mai transparenta;
34. este preocupat de numarul mare de incalcari referitoare la recunoasterea calificarilor profesionale, serviciile si achizitiile publice; considera ca ar fi utile clarificari suplimentare cu privire la cadrul juridic din aceste domenii, in vederea sprijinirii autoritatilor nationale in procesul de punere in aplicare;
35. saluta crearea unei baze de date publice care contine acte legislative si jurisprudenta din domeniul practicilor comerciale neloiale; considera ca ar trebui examinata posibilitatea unor initiative similare si in alte domenii;
36. reaminteste importanta SOLVIT in sprijinirea consumatorilor si intreprinderilor europene pentru a beneficia de drepturile care li se cuvin in cadrul pietei unice; saluta progresul inregistrat in imbunatatirea modului de functionare a SOLVIT si cere Comisiei si statelor membre sa continue sa-l consolideze;
37. considera ca este important ca cetatenii sa fie informati complet si in mod practic cu privire la drepturile lor pe piata unica; sprijina dezvoltarea in continuare a portalului “Europa ta”;
38. subliniaza faptul ca procedurile judiciare sunt costisitoare si lungi atat pentru cetateni, cat si pentru intreprinderi, si reprezinta o povara semnificativa pentru UE si pentru instantele de judecata nationale, care sunt deja supra-aglomerate; evidentiaza importanta unor masuri preventive si a unor mecanisme alternative de solutionare a litigiilor, in vederea reducerii acestei poveri;
39. subliniaza ca petitiile continua sa fie folosite de cetateni, societatea civila, organizatii si intreprinderi, mai ales pentru a raporta sau a reclama nerespectarea legislatiei UE de catre autoritatile din statele membre, la diferite niveluri, principale probleme reclamate fiind legate de mediu si piata interna, fiind des invocate libertatea de miscare si drepturile fundamentale;
40. observa ca multe petitii invoca Carta drepturilor fundamentale, chiar si atunci cand Carta nu este aplicabila faptelor statelor membre, in timp ce alte petitii invoca valorile fundamentale ale UE; este preocupata de faptul ca cetatenii au sentimentul ca sunt indusi in eroare in ceea ce priveste adevarata arie de aplicare a Cartei si considera ca este foarte importanta clarificarea domeniului de aplicabilitate si de respectare a Cartei drepturilor fundamentale; subliniaza ca este necesar sa se explice in mod corespunzator principiul subsidiaritatii, pilon fundamental al constructiei UE, pentru a nu deruta cetatenii in ceea ce priveste aplicabilitatea Cartei;
41. saluta faptul ca al 27-lea Raport anual contine o sectiune separata pentru petitii, asa cum a solicitat Parlamentul, in cadrul careia Comisia face o clasificare a noilor petitii primite si afirma ca “chiar daca majoritatea petitiilor nu se refera la proceduri privind sanctionarea nerespectarii obligatiilor care decurg din calitatea de stat membru, acestea furnizeaza Parlamentului si Comisiei informatii utile privind preocuparile cetatenilor”;
42. solicita Consiliului, in conformitate cu propria sa declaratie de la punctul 34 din Acordul interinstitutional privind o mai buna legiferare, sa ceara statelor membre sa elaboreze si sa publice tabele de corelare a directivelor si a masurilor nationale de transpunere; subliniaza faptul ca aceste tabele sunt esentiale pentru a permite Comisiei sa monitorizeze in mod eficace masurile de punere in aplicare adoptate de statele membre;
43. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului, Comisiei, Curtii de Justitie, Ombudsmanului European si parlamentelor statelor membre.

[1] JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
[2] Texte adoptate, P7_TA(2010)0437.
[3] Raportul de evaluare privind initiativa “EU Pilot”, p. 2.
[4] A se vedea comunicarea Comisiei din 20 martie 2002, p. 5, mentionata anterior: “Comisia a recunoscut in repetate randuri rolul esential al reclamantului in detectarea incalcarilor dreptului comunitar”.
[5] Rezolutia Parlamentului European din 25 noiembrie 2010 referitoare la cel de-al 26-lea raport anual privind monitorizarea aplicarii legislatiei Uniunii Europene (2008) (Texte adoptate, P7_TA(2010)0437).
[6] Hotararile Tribunalului in cauza T-105/95 WWF UK v Comisie [1997] ECR II-313 si in cauza T191/99 Petrie si altii v Comisie [2001] II-3677 si hotararea Curtii de Justitie din 21 septembrie 2010 in cauzele conexe C 514/07 P, C-528/07 P si C-532/07 P Regatul Suediei v Asociatia presei internationale si Comisia Europeana, Asociatia presei internationale ASBL v Comisia Europeana si Comisia Europeana v Asociatia presei internationale, nepublicate inca in ECR.
[7] A se vedea: http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/10096/html.bookmark
[8] JO L 176, 7.7.2009, p. 17.