Recursuri – Ajutoare de stat – Masuri financiare in favoarea France Télécom – Proiect de imprumut din partea actionarilor – Declaratii publice ale unui membru al guvernului francez

„Recursuri – Ajutoare de stat – Masuri financiare in favoarea France Télécom – Proiect de imprumut din partea actionarilor – Declaratii publice ale unui membru al guvernului francez – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piata comuna si prin care nu se dispune recuperarea acestuia – Notiunea de ajutor de stat – Notiunea de avantaj economic – Notiunea de angajare a resurselor de stat”

HOTARAREA CURTII (Marea Camera)

19 martie 2013

In cauzele conexate C 399/10 P si C 401/10 P,

avand ca obiect doua recursuri formulate in temeiul articolului 56 din Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, introduse la 4 si, respectiv, la 3 august 2010,

Bouygues SA, cu sediul in Paris (Franta),
Bouygues Télécom SA, cu sediul in Boulogne Billancourt (Franta),

reprezentate de C. Baldon, de J. Blouet Gaillard, de J. Vogel, de F. Sureau si de D. Theophile, avocats,
recurente,
celelalte parti din procedura fiind:
Comisia Europeana, reprezentata de C. Giolito, de D. Grespan si de S. Thomas, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,
parata in prima instanta,
Republica Franceza, reprezentata de G. de Bergues si de J. Gstalter, in calitate de agenti,
reclamanta in prima instanta,
sustinuta de:
Republica Federala Germania, reprezentata de T. Henze si de J. Möller, in calitate de agenti, asistati de U. Soltész, Rechtsanwalt,
intervenienta in recurs,
France Télécom SA, cu sediul in Paris, reprezentata initial de S. Hautbourg, de S. Quesson si de L. Olza Moreno, avocats, si ulterior de S. Hautbourg si de S. Quesson, avocats,
Association française des opérateurs de réseaux et services de télécommunications (AFORS Télécom), cu sediul in Paris,
reclamante in prima instanta,
si
Comisia Europeana, reprezentata de C. Giolito, de D. Grespan si de S. Thomas, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,
recurenta,
celelalte parti din procedura fiind:
Republica Franceza, reprezentata de G. de Bergues si de J. Gstalter, in calitate de agenti,
reclamanta in prima instanta,
sustinuta de:
Republica Federala Germania, reprezentata de T. Henze si de J. Möller, in calitate de agenti, asistati de U. Soltész, avocat,
intervenienta in recurs,
Bouygues SA, cu sediul in Paris,
Bouygues Télécom SA, cu sediul in Boulogne Billancourt,
reprezentate de C. Baldon, de J. Blouet Gaillard, de J. Vogel, de F. Sureau si de D. Theophile, avocats,
France Télécom SA, cu sediul in Paris, reprezentata initial de S. Hautbourg, de S. Quesson si de L. Olza Moreno, avocats, si ulterior de S. Hautbourg si de S. Quesson, avocats,
Association française des opérateurs de réseaux et services de télécommunications (AFORS Télécom), cu sediul in Paris,
reclamante in prima instanta,

CURTEA (Marea Camera),

compusa din domnul V. Skouris, presedinte, domnul K. Lenaerts, vicepresedinte, domnii A. Tizzano, M. Ilešič, J. Malenovský, presedinti de camera, domnii U. Lõhmus, E. Levits, J. C. Bonichot, A. Arabadjiev (raportor), J. J. Kasel si M. Safjan, judecatori,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: doamna A. Impellizzeri, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 13 martie 2012,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 28 iunie 2012,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Prin recursurile formulate, Bouygues SA si Bouygues Télécom SA (denumite in continuare, impreuna, „societatile Bouygues”), pe de o parte, precum si Comisia Europeana, pe de alta parte, solicita anularea Hotararii Tribunalului Uniunii Europene din 21 mai 2010, Franta si altii/Comisia (T 425/04, T 444/04, T 450/04 si T 456/04, Rep., p. II 2099, denumita in continuare „hotararea atacata”), prin care acesta, pe de o parte, a anulat articolul 1 din Decizia 2006/621/CE a Comisiei din 2 august 2004 privind ajutorul de stat pus in aplicare de Franta in favoarea France Télécom (JO 2006, L 257, p. 11, denumita in continuare „decizia in litigiu”) si, pe de alta parte, a declarat ca nu era necesara pronuntarea cu privire la cererile de anulare a articolului 2 din aceasta decizie.

Istoricul cauzei

Contextul general al cauzei

2 France Télécom SA (denumita in continuare „FT”), operator si furnizor de retele si de servicii de telecomunicatii, a fost constituita in 1991 sub forma unei persoane juridice de drept public si are, incepand de la 31 decembrie 1996, statutul de societate pe actiuni. Din octombrie 1997, FT este cotata la bursa. In anul 2002, participarea statului francez la capitalul FT se ridica la 56,45 %, restul fiind impartit intre public (32,25 %), intreprindere (8,26 %) si salariatii intreprinderii (3,04 %).
3 In primul trimestru al anului 2002, FT a publicat situatia financiara pentru anul 2001, care inregistra o datorie neta de 63,5 miliarde de euro si o pierdere de 8,3 miliarde de euro.
4 In perioada martie-iunie 2002, agentiile de rating Moody’s si Standard & Poor’s (denumita in continuare „S & P”) au coborat ratingul FT, coborand totodata si perspectiva de rating a acesteia la negativ. Mai precis, la 24 iunie 2002, Moody’s a coborat ratingul notelor de credit pe termen scurt si pe termen lung ale FT la ultima pozitie a nivelului investitiilor sigure („investment grade”). Totodata, cursul actiunilor FT a inregistrat o scadere semnificativa.
5 Cu privire la situatia financiara a FT, ministrul francez al economiei, finantelor si industriei a declarat in esenta, intr un interviu publicat la 12 iulie 2002 in cotidianul Les Échos (in continuare, „declaratia din 12 iulie 2002”), ca, daca FT ar avea probleme de finantare, statul francez va lua masurile necesare pentru ca aceste dificultati sa fie depasite.
6 In aceeasi zi, S & P a coborat ratingul notelor de credit pe termen lung ale FT la ultima pozitie a nivelului investitiilor sigure, indicand ca aceasta pozitie era pastrata doar datorita declaratiilor furnizate de statul francez referitoare la FT.
7 La 12 septembrie 2002, autoritatile franceze au anuntat ca acceptasera demisia presedintelui director general al FT.
8 La 13 septembrie 2002, FT a publicat situatia financiara semestriala, care confirma ca, la 30 iunie 2002, fondurile proprii consolidate ale FT devenisera negative atingand nivelul de 440 de milioane de euro si ca datoria sa neta se ridica la 69,69 miliarde de euro, din care 48,9 miliarde de euro reprezentau datorii constand in obligatiuni a caror rambursare ajungea la scadenta in cursul anilor 2003-2005.
9 Intr un comunicat de presa din 13 septembrie 2002 referitor la situatia financiara a FT, autoritatile franceze au declarat, in esenta, ca statul francez va contribui la cresterea fondurilor proprii ale FT si ca va lua, daca este necesar, masurile care sa permita FT evitarea oricarei probleme de finantare.
10 In aceeasi zi, agentia Moody’s a modificat perspectiva datoriei FT de la negativ la stabil ca urmare a confirmarii angajamentului statului francez de sustinere a FT.
11 La 2 octombrie 2002, a fost numit un nou presedinte director general al FT. Comunicatul de presa prin care a fost anuntata aceasta numire a confirmat, in esenta, declaratia care figura in comunicatul de presa din 13 septembrie 2002 mentionat la punctul 9 din prezenta hotarare.
12 La 4 decembrie 2002, cu ocazia consiliului de administratie al FT, noua conducere a FT a prezentat un plan de actiune intitulat „Ambitie France Télécom 2005” (denumit in continuare „planul Ambitie 2005”), care viza in esenta reechilibrarea bilantului FT printr o crestere cu 15 miliarde de euro a fondurilor proprii.
13 Prezentarea planului Ambitie 2005 a fost insotita de un comunicat de presa al ministrului economiei, finantelor si industriei din 4 decembrie 2002 (denumit in continuare „anuntul din 4 decembrie 2002”), avand urmatorul cuprins: „Ministrul economiei […] confirma sustinerea statului [francez] pentru planul de actiune aprobat de consiliul de administratie al [FT] la 4 decembrie [2002]. 1) Grupul [FT] constituie un ansamblu industrial coerent ale carui performante sunt remarcabile. Cu toate acestea, [FT] trebuie sa faca fata astazi unei structuri financiare dezechilibrate, unor nevoi de fonduri proprii si de refinantare pe termen mediu. Aceasta situatie rezulta din esecul unor investitii anterioare, hazardate si realizate in momentul maxim al «bulei» financiare si, mai general, din inversarea situatiei pietelor. Imposibilitatea [FT] de a si finanta dezvoltarea altfel decat prin indatorare a agravat aceasta situatie. 2) Statul [francez], actionar majoritar, a cerut noii conduceri sa restabileasca echilibrul financiar al [FT], mentinand totodata integritatea grupului […] 3) Tinand seama de planul de actiune elaborat de conducere si de perspectivele de castig, statul [francez] va participa la cresterea fondurilor proprii cu 15 miliarde de euro proportional cu partea din capital pe care o detine, cu alte cuvinte, o investitie de 9 miliarde de euro. Statul [francez] actionar intentioneaza sa actioneze astfel ca un investitor avizat. [FT] va defini modalitatile si calendarul precis de crestere a fondurilor sale proprii. Guvernul [francez] doreste ca aceasta operatiune sa se deruleze tinandu se cat mai mult seama de situatia actionarilor individuali si a salariatilor actionari ai [FT]. Pentru a da [FT] posibilitatea de a lansa o operatiune de piata la momentul cel mai oportun, statul [francez] este gata sa anticipeze participarea sa la cresterea fondurilor proprii, prin intermediul unui imprumut din partea actionarilor, remunerat in conditiile pietei, pus la dispozitia [FT]. 4) Entreprise de recherches et d’activités pétrolières (ERAP) (Intreprinderea de Cercetare si Activitati Petroliere, denumita in continuare «ERAP»), institutie publica industriala si comerciala, i se va transfera integralitatea participatiei statului [francez] in cadrul [FT]. Aceasta se va imprumuta pe pietele financiare pentru a finanta partea statului [francez] in cresterea fondurilor proprii ale [FT].”
14 La 11 si 12 decembrie 2002, FT a lansat doua emisiuni succesive de obligatiuni, pentru suma totala de 2,9 miliarde de euro.
15 La 17 decembrie 2002, S & P a precizat ca, incepand din luna iulie 2002, sustinerea statului francez reprezentase unul dintre factorii cheie pentru care ratingul FT a fost mentinut la nivelul de investitie sigura si ca anuntul sau referitor la imprumutul din partea actionarilor si la angajamentul de a subscrie, proportional cu participarea sa, la o operatiune de recapitalizare de 15 miliarde de euro confirmase aceasta sustinere.
16 La 20 decembrie 2002, ERAP a comunicat societatii FT un proiect parafat si semnat de contract de imprumut din partea actionarilor (denumit in continuare „oferta de imprumut din partea actionarilor”). FT nu a semnat acest proiect de contract, iar oferta de imprumut din partea actionarilor nu a fost niciodata executata.
17 La 15 ianuarie 2003, FT a realizat imprumuturi sub forma de emisiuni de obligatiuni in valoare totala de 5,5 miliarde de euro. Aceste imprumuturi sub forma de obligatiuni nu erau acoperite de o asigurare sau de o garantie de stat. La 10 februarie 2003, FT a reinnoit o parte dintr un credit sindicalizat scadent de 15 miliarde de euro.
18 La 4 martie 2003, a fost lansata operatiunea de crestere a fondurilor proprii preconizata prin planul Ambitie 2005. La 24 martie 2003, FT a efectuat o majorare de capital de 15 miliarde de euro. Statul francez a participat la aceasta operatiune cu 9 miliarde de euro, proportional cu partea detinuta in capitalul social al FT. Aceasta operatiune a fost finalizata la 11 aprilie 2003.
19 FT a incheiat exercitiul 2002 cu o pierdere de aproximativ 21 de miliarde de euro si cu o datorie financiara neta de aproximativ 68 de miliarde de euro. Situatia financiara a exercitiului 2002 publicata de FT la 5 martie 2003 afisa o crestere a cifrei de afaceri cu 8,4 %, a rezultatului din exploatare inainte de amortizare cu 21,1 % si a rezultatului din exploatare cu 30,9 %. La 14 aprilie 2003, statul francez detinea 58,9 % din capitalul FT, din care 28,6 % prin intermediul ERAP.

Procedura administrativa si decizia in litigiu

20 Republica Franceza a notificat Comisiei, la 4 decembrie 2002, masurile financiare prevazute de planul Ambitie 2005, inclusiv oferta de imprumut din partea actionarilor.
21 La 22 ianuarie 2003, societatile Bouygues, doua societati de drept francez, dintre care Bouygues Télécom SA activeaza pe piata franceza a telefoniei mobile, au sesizat Comisia cu o plangere privind, printre altele, doua ajutoare despre care se pretindea ca ar fi fost acordate societatii FT de catre statul francez constand, pe de o parte, in declaratiile publice efectuate de autoritatile franceze in favoarea FT incepand din luna iulie 2002 (denumite in continuare „declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002”) si, pe de alta parte, in anuntul din 4 decembrie 2002 privind oferta de imprumut din partea actionarilor in valoare de 9 miliarde de euro.
22 La 12 martie 2003, decizia Comisiei de a deschide procedura oficiala de investigare prevazuta la articolul 88 alineatul (2) CE cu privire, printre altele, la masurile financiare puse in aplicare de statul francez in sustinerea FT (denumita in continuare „decizia de a deschide procedura oficiala de investigare”) a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO C 57, p.5).
23 La 3 august 2004, Comisia a notificat autoritatilor franceze decizia in litigiu. Articolul 1 din aceasta decizie prevede ca „[i]mprumutul din partea actionarilor pe care [Republica Franceza] l a acordat [FT] in decembrie 2002 sub form[a] unei linii de credit de 9 miliarde de euro, plasat in contextul declaratiilor […] efectuate incepand [din luna] iulie 2002, constituie un ajutor de stat incompatibil cu piata comuna”. Potrivit articolului 2 din aceasta decizie, „ajutorul prevazut la articolul 1 nu trebuie sa faca obiectul unei recuperari”.
24 In considerentele (17)-(26) ale deciziei mentionate, Comisia a constatat ca, inca din iunie 2002, situatia financiara a FT era caracterizata de grave probleme structurale si prezenta un bilant dezechilibrat. Din cuprinsul considerentului (37) al aceleiasi decizii reiese ca, la data declaratiei din 12 iulie 2002, agentiile de rating S & P si Moody’s erau pregatite sa coboare ratingul datoriei FT la nivelul unei obligatiuni speculative („junk bond”).
25 In considerentul (39) al deciziei in litigiu, Comisia a considerat astfel ca, in luna iulie 2002, FT facea obiectul unei crize de incredere, care ameninta sa impiedice refinantarile preconizate si sa creeze riscuri privind lichiditatea sa in 2003. Aceasta a precizat in special in considerentele (212) si (222) ale acestei decizii ca, avand in vedere comunicatele de presa ale autoritatilor franceze din 13 septembrie si din 2 octombrie 2002, agentiile de rating Moody’s si S & P si ar fi modificat aprecierea referitoare la gestiunea datoriei FT si ar fi constatat o crestere a increderii pietei.
26 In considerentele (185)-(187) ale deciziei in litigiu, Comisia a aratat ca masurile luate in luna decembrie 2002, care au facut obiectul notificarii, fusesera precedate, printre altele, de declaratiile din luna iulie 2002 si a apreciat ca aceste declaratii au produs un impact asupra perceptiei pietelor si a actorilor economici cu privire la situatia FT in luna decembrie 2002. Comisia a considerat ca declaratiile mentionate si masurile notificate puteau fi, prin urmare, analizate ca un tot.
27 In considerentele (188), (189), precum si (203)-(219) ale deciziei mentionate, aceasta institutie a precizat ca, in opinia sa, declaratia din 12 iulie 2002 a avut fara indoiala un efect asupra pietelor si a conferit un avantaj economic societatii FT. Cu toate acestea, in urma analizarii unor numeroase argumente juridice, Comisia a considerat ca nu dispunea de suficiente elemente care sa ii permita sa demonstreze ca aceasta declaratie era de natura sa angajeze cel putin potential resurse de stat.
28 In schimb, in considerentele (194)-(196) ale deciziei in litigiu, Comisia a retinut ca oferta de imprumut din partea actionarilor a acordat un avantaj in favoarea FT si a angajat cel putin potential resurse de stat. Astfel, pe de o parte, aceasta oferta ar fi permis societatii FT sa isi sporeasca mijloacele de finantare si sa linisteasca piata in ceea ce priveste capacitatea sa de a face fata scadentelor sale. Pe de alta parte, a fost creata o potentiala sarcina suplimentara asupra resurselor de stat prin anuntarea punerii la dispozitie a imprumutului din partea actionarilor, insotita de indeplinirea conditiilor prealabile acestei puneri la dispozitie, prin aparenta creata pietei ca acest imprumut fusese pus la dispozitie in mod efectiv si, in cele din urma, prin transmiterea ofertei de imprumut din partea actionarilor.
29 In considerentele (197)-(201) ale deciziei in litigiu, Comisia a retinut de asemenea ca, in sectorul concurential al telecomunicatiilor, avantaje precum cele de care ar fi beneficiat FT denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta intr un mod deosebit de clar si ca acestea sunt susceptibile sa afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.
30 In considerentele (203)-(256) ale deciziei in litigiu, Comisia a considerat ca, in lumina impactului avut asupra pietei in special de declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002, masurile notificate nu au respectat criteriul investitorului privat avizat in economia de piata si nici criteriile privind salvarea si restructurarea intreprinderilor aflate in dificultate. Prin urmare, aceasta a concluzionat ca masurile vizate reprezentau un ajutor de stat incompatibil cu piata comuna.
31 Cu toate acestea, avand in vedere imposibilitatea de a stabili cu precizie impactul acestui ajutor, precum si noutatea analizei globale a elementelor ajutorului mentionat, altele decat oferta de imprumut din partea actionarilor, sub aspectul compatibilitatii cu normele in materie de ajutoare de stat, Comisia a considerat, in considerentele (257)-(264) ale deciziei mentionate, ca respectarea dreptului la aparare si principiul protectiei increderii legitime se opun recuperarii sale.

Procedura in fata Tribunalului si hotararea atacata

32 Prin actiunile introduse la Tribunal, Republica Franceza, FT si societatile Bouygues au solicitat anularea deciziei in litigiu, iar Association française des opérateurs de réseaux et services de télécommunications (AFORS Télécom) a solicitat anularea in parte a acestei decizii.
33 In sustinerea cererii lor de anulare a articolului 1 din decizia in litigiu, Republica Franceza si FT au invocat, printre altele, un al doilea motiv, intemeiat pe erori in aplicarea, in cazul masurilor notificate, a notiunii de ajutor de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, si un al treilea motiv, intemeiat pe erori vadite in aprecierea continutului si/sau a pretinselor efecte ale declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002.
34 In sustinerea cererii lor de anulare a articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care Comisia ar fi refuzat sa califice declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002, luate separat sau impreuna, drept ajutoare de stat, societatile Bouygues au invocat un prim motiv, intemeiat pe o incalcare a articolului 87 alineatul (1) CE, si un al doilea motiv, intemeiat pe o contradictie si pe o motivare insuficienta, contrare articolului 253 CE.
35 In hotararea atacata, Tribunalul a examinat impreuna motivele mentionate, in masura in care acestea privesc notiunea de ajutor de stat.
36 La punctele 126-133 din hotararea mentionata, Tribunalul a respins printre altele argumentatia Comisiei potrivit careia cererea societatilor Bouygues de anulare a articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care Comisia ar fi refuzat sa califice declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat era inadmisibila ca urmare a lipsei interesului de a exercita actiunea, intrucat acestea din urma ar pune in discutie numai motivarea deciziei in litigiu si nu ar putea obtine un beneficiu suplimentar din constatarea faptului ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 constituiau de asemenea un ajutor de stat.
37 Cu privire la fond, la punctul 215 din hotararea atacata, Tribunalul a aratat ca, pentru ca o masura sa fie calificata drept ajutor de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE, trebuie, printre altele, ca aceasta sa implice un avantaj, care poate lua forme diverse, care decurge in mod direct sau indirect din resurse de stat.
38 La punctul 262 din hotararea mentionata, Tribunalul a statuat ca exista o cerinta de conexitate intre avantajul identificat si angajarea de resurse de stat, avantajul mentionat trebuind sa fie strans legat de o sarcina corespunzatoare ce greveaza bugetul de stat sau de crearea, in temeiul unor obligatii care din punct de vedere juridic au caracter obligatoriu, asumate de stat, a unui risc economic suficient de concret pentru acest buget.
39 La punctul 231 din hotararea atacata, Tribunalul a definit notiunea de avantaj in sensul ca presupune ca interventia statului trebuie sa aiba drept consecinta o imbunatatire a pozitiei economice si/sau financiare a beneficiarului.
40 In speta, Tribunalul a statuat, la punctul 259 din hotararea atacata, ca Comisia a demonstrat ca, in ansamblul lor, declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002, inclusiv anuntul din 4 decembrie 2002, implicau acordarea unui avantaj in favoarea FT in sensul articolului 87 alineatul (1) CE.
41 In schimb, la punctul 257 din hotararea mentionata, Tribunalul a decis ca Comisia nu a demonstrat existenta unui avantaj suplimentar si distinct care sa decurga din oferta de imprumut din partea actionarilor, a carei transmitere la 20 decembrie 2002 nu a fost facuta publica, dat fiind ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 si in special anuntul din 4 decembrie 2002 oferisera societatii FT posibilitatea de a si refinanta datoriile in limita a 9 miliarde de euro in conditiile aplicabile, in acea perioada, pe piata obligatara.
42 In continuare, Tribunalul a analizat aspectul daca avantajul identificat de Comisie decurgea din resurse de stat.
43 In aceasta privinta, la punctele 269-289 din hotararea atacata, Tribunalul a considerat printre altele ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 nu pot fi asimilate unei garantii si nu pot fi interpretate in sensul expunerii resurselor statului francez unui risc care sa reprezinte un transfer de resurse de stat si a respins cererea societatilor Bouygues de anulare a articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care Comisia ar fi refuzat sa califice declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat.
44 In ceea ce priveste anuntul din 4 decembrie 2002, Tribunalul a considerat, la punctul 293 din hotararea atacata, ca nici Comisia, nici societatile Bouygues nu au sustinut ca acest anunt continea, in sine, un angajament suficient de precis, ferm si neconditionat care sa permita sa se constate prezenta unui transfer de resurse de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE. In plus, la punctele 294-298 din hotararea mentionata, Tribunalul a apreciat ca Comisia nu a demonstrat ca anuntul din 4 decembrie 2002 implica un transfer de resurse de stat.
45 In ceea ce priveste oferta de imprumut din partea actionarilor, Tribunalul a considerat la punctul 299 din hotararea atacata ca, in masura in care Comisia nu a stabilit suficient un avantaj care sa decurga din aceasta, nu este posibil, cu atat mai mult, ca Tribunalul sa constate existenta unui transfer de resurse de stat care ar fi conex acestui avantaj.
46 La punctele 302-309 din hotararea atacata, Tribunalul a examinat in continuare daca Comisia ar fi putut totusi constata, in temeiul unei analize globale a declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002, a anuntului din 4 decembrie 2002 si a ofertei de imprumut din partea actionarilor, existenta unui avantaj economic care decurge din resurse de stat.
47 In aceasta privinta, pe de o parte, Tribunalul a considerat la punctul 304 din hotararea mentionata ca, intrucat declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 nu presupuneau anticiparea unui sprijin financiar specific asemanator celui concretizat in luna decembrie 2002, anuntul din 4 decembrie 2002 a reprezentat o ruptura importanta in succesiunea evenimentelor care au condus la refinantarea FT.
48 Pe de alta parte, Tribunalul a statuat la punctul 309 din hotararea atacata ca, desi Comisiei ii era permis sa tina seama de ansamblul evenimentelor care au precedat anuntul din 4 decembrie 2002 pentru a defini avantajul rezultat din restabilirea increderii pietelor financiare si din ameliorarea conditiilor de refinantare a FT, acest avantaj „nu are drept contrapartida o diminuare corespunzatoare a bugetului de stat sau un risc economic suficient de concret privind sarcini care sa greveze acest buget. In special, acest avantaj este distinct de cel pe care [oferta] de imprumut din partea actionarilor […] este susceptibila sa il implice si pe care decizia [in litigiu] a omis sa il stabileasca suficient”.
49 In consecinta, Tribunalul a retinut, la punctul 310 din hotararea atacata, incalcarea de catre Comisie a notiunii de ajutor de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) CE atunci cand a considerat ca oferta de imprumut din partea actionarilor, plasata in contextul declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002, implica acordarea in favoarea FT a unui avantaj care rezulta dintr un transfer de resurse de stat si a anulat articolul 1 din decizia in litigiu.

Procedura in fata Curtii

50 Prin actul depus la grefa Curtii la 20 decembrie 2010, Republica Federala Germania a formulat o cerere de interventie in cauzele C 399/10 P si C 401/10 P, in sustinerea concluziilor Republicii Franceze.
51 Prin Ordonanta din 28 februarie 2011, presedintele Curtii a admis cererea de interventie a Republicii Federale Germania in cauzele C 399/10 P si C 401/10 P.
52 Prin Ordonanta din 8 septembrie 2011, acesta a conexat cele doua cauze pentru buna desfasurare a procedurii orale si in vederea pronuntarii hotararii.

Concluziile partilor

53 Societatile Bouygues solicita Curtii:
– anularea hotararii atacate,
– solutionarea fondului cauzei si anularea articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care nu califica drept ajutoare de stat declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002, precum si a articolului 2 din aceasta decizie in masura in care nu obliga Republica Franceza sa recupereze de la FT ajutorul constatat,
– in subsidiar, in cazul in care Curtea ar considera ca litigiul nu este in stare de judecata, trimiterea cauzei la Tribunal si
– obligarea Comisiei, a FT, a Republicii Franceze si a Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecata.
54 Comisia solicita Curtii:
– anularea hotararii atacate in masura in care aceasta a anulat articolul 1 din decizia in litigiu si a obligat o sa suporte propriile cheltuieli de judecata, precum si pe cele efectuate de Republica Franceza si de FT,
– trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare si
– solutionarea odata cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecata.
55 FT solicita Curtii:
– respingerea recursurilor,
– in caz contrar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare,
– admiterea, in ipoteza in care hotararea atacata este anulata fara trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, in tot sau in parte, a concluziilor sale prezentate in prima instanta si
– obligarea societatilor Bouygues si a Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
56 Republica Franceza solicita Curtii:
– respingerea recursurilor,
– in caz contrar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare,
– in ipoteza in care Curtea ar refuza sa trimita cauza la Tribunal spre rejudecare, admiterea in tot sau in parte a concluziilor sale prezentate in prima instanta si
– obligarea societatilor Bouygues si a Comisiei la plata cheltuielilor de judecata.
57 Republica Federala Germania intervine in sustinerea concluziilor Republicii Franceze si solicita Curtii obligarea societatilor Bouygues si a Comisiei, in plus, la suportarea cheltuielilor sale de judecata.

Cu privire la recursuri

58 Societatile Bouygues invoca doua motive in sustinerea recursului lor.
59 In aceasta privinta, trebuie amintit ca, in fata Tribunalului, societatile Bouygues, pe de o parte, au introdus o actiune care viza anularea articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care Comisia ar fi refuzat sa califice declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat si anularea articolului 2 din aceasta decizie (cauza T 450/04), precum si, pe de alta parte, au intervenit in sustinerea concluziilor prezentate de Comisie in cadrul actiunii introduse de FT care viza anularea aceleasi decizii (cauza T 444/04).
60 Prin hotararea atacata, Tribunalul, mai intai, a declarat admisibila, dar neintemeiata cererea societatilor Bouygues avand ca obiect anularea articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care Comisia ar fi refuzat sa califice declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat (cauza T 450/04), apoi a declarat admisibila si intemeiata cererea FT avand ca obiect anularea integrala a articolului 1 din decizia mentionata (cauza T 444/04) si, in sfarsit, a hotarat ca, in aceste conditii, nu mai era necesara pronuntarea, printre altele, asupra cererii societatilor Bouygues avand ca obiect anularea articolului 2 din aceeasi decizie.
61 Astfel, primul motiv de recurs al societatilor Bouygues priveste aprecierea efectuata de Tribunal in cauza T 450/04 si se intemeiaza pe erori comise de Tribunal atunci cand le a respins argumentatia prin care urmareau sa stabileasca faptul ca Comisia savarsise o eroare de drept prin omisiunea de a califica drept ajutoare de stat declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002.
62 Al doilea motiv priveste aprecierea efectuata de Tribunal in cauza T 444/04 si se intemeiaza pe erori de drept savarsite de Tribunal atunci cand a anulat decizia in litigiu in masura in care aceasta califica drept ajutoare de stat anuntul din 4 decembrie 2002 si oferta de imprumut din partea actionarilor, luate impreuna. Acest motiv se imparte in doua aspecte intemeiate, primul, pe o eroare de drept privind legatura necesara dintre avantajul acordat si angajarea de resurse de stat, iar cel de al doilea, pe o eroare de drept referitoare la aspectul daca oferta de imprumut din partea actionarilor acorda un avantaj in favoarea FT.
63 Comisia invoca trei motive in sustinerea recursului, dintre care primul se intemeiaza pe o motivare contradictorie a hotararii atacate.
64 Al doilea motiv se intemeiaza pe erori de drept savarsite de Tribunal atunci cand a anulat decizia in litigiu in masura in care aceasta califica drept ajutoare de stat anuntul din 4 decembrie 2002 si oferta de imprumut din partea actionarilor, luate impreuna. Acest motiv se imparte in patru aspecte intemeiate, primul, pe o eroare de drept privind legatura necesara dintre avantajul acordat si angajarea de resurse de stat, al doilea, pe o eroare de drept referitoare la angajarea de resurse de stat prin anuntul din 4 decembrie 2002 si prin oferta de imprumut din partea actionarilor, luate impreuna, al treilea, pe o eroare de drept referitoare la analiza avantajului in favoarea FT, rezultata din neluarea in considerare a aplicarii de catre Comisie a criteriului investitorului privat avizat, si, al patrulea, pe o nerespectare a marjei de apreciere de care beneficiaza Comisia atunci cand efectueaza analize economice complexe.
65 Al treilea motiv se intemeiaza pe o interpretare eronata si pe o denaturare a deciziei in litigiu.
66 In primul rand, trebuie analizat primul motiv al societatilor Bouygues referitor la calificarea drept ajutoare de stat a declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002 si, in al doilea rand, impreuna, primul aspect al celui de al doilea motiv al societatilor Bouygues si primul aspect al celui de al doilea motiv al Comisiei, intemeiate pe erori de drept referitoare la calificarea drept ajutoare de stat a anuntului din 4 decembrie 2002 si a ofertei de imprumut din partea actionarilor, luate impreuna.

Cu privire la primul motiv al societatilor Bouygues, referitor la calificarea drept ajutoare de stat a declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002

67 Primul motiv de recurs al societatilor Bouygues se intemeiaza pe o interpretare prea restrictiva a notiunii de ajutor de stat, pe o denaturare a dreptului francez si pe o eroare in incadrarea juridica a situatiei de fapt, despre care se pretinde ca au fost savarsite de Tribunal atunci cand a respins argumentatia lor prin care urmareau dovedirea savarsirii de catre Comisie a unei erori de drept prin refuzul calificarii drept ajutoare de stat a declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002.
68 In aceasta privinta, trebuie amintit ca, in cauza T 450/04, societatile Bouygues au solicitat, printre altele, anularea articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care acesta contine o respingere implicita a argumentatiei lor, prezentata atat in cuprinsul plangerii inaintate Comisiei la 22 ianuarie 2003, cat si in cursul procedurii administrative, potrivit careia declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 constituie, prin ele insele, ajutoare de stat.
69 La punctele 36 si 43 din prezenta hotarare s a aratat, dupa cum reiese si de la punctele 133 si 325 din hotararea atacata, ca Tribunalul a declarat aceasta cerere admisibila, dar neintemeiata.
70 In aceasta privinta, trebuie sa se constate mai intai ca, in special din descrierea detaliata a masurilor vizate, care figureaza in considerentele (39)-(57) ale deciziei de initiere a procedurii oficiale de investigare, reiese ca aceasta decizie priveste exclusiv masurile notificate si ca, prin urmare, Comisia, prin decizia mentionata, nu a invitat partile interesate sa prezinte observatii cu privire la aspectul daca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 constituie, prin ele insele, un ajutor de stat.
71 Or, potrivit articolului 4 alineatul (4), articolului 6 alineatul (1) si articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88 CE] (JO L 83, p. 1, Editie speciala, 08/vol. 1, p. 41), o asemenea decizie si o asemenea invitatie sunt necesare atat pentru a determina obiectul procedurii administrative, cat si pentru a asigura o informare cat mai completa a Comisiei.
72 Astfel, intrucat Comisia nu a adoptat nicio decizie complementara de natura sa extinda obiectul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei in litigiu la aspectul daca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 constituiau, prin ele insele, un ajutor de stat, rezulta ca aceasta institutie nu a dat curs, prin decizia de a initia procedura oficiala de investigare, acestui element din plangerea pe care i au adresat o la 22 ianuarie 2003 societatile Bouygues.
73 In continuare, din considerentul (185) al deciziei in litigiu reiese ca obiectul acesteia priveste imprumutul din partea actionarilor care fusese notificat Comisiei si ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 nu sunt luate in considerare decat in masura in care sunt in mod obiectiv relevante pentru aprecierea imprumutului in cauza. Astfel, Comisia a examinat declaratiile in cauza numai in masura in care ele constituie contextul acestei ultime masuri.
74 In plus, Comisia a aratat, in considerentele (188), (189), (218) si (219) ale deciziei in litigiu, ca nu dispunea de suficiente elemente care sa ii permita exprimarea unei pozitii cu privire la aspectul daca declaratiile mentionate constituiau, prin ele insele, un ajutor de stat.
75 In sfarsit, din cuprinsul articolului 1 din decizia in litigiu reiese ca aceasta se limiteaza la calificarea imprumutului din partea actionarilor drept de ajutor de stat incompatibil cu piata comuna si ca mentioneaza declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 ca fiind doar contextul ajutorului constatat.
76 In aceste conditii, trebuie sa se constate ca decizia in litigiu nu exprima o pozitie privind plangerea societatilor Bouygues in masura in care acestea pretind ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 constituie, prin ele insele, un ajutor de stat.
77 In consecinta, Tribunalul a savarsit o eroare de drept atunci cand a statuat, la punctele 128 si 131 din hotararea atacata, ca articolul 1 din decizia in litigiu implica refuzul Comisiei de a califica declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat. Lipsa unei luari de pozitie din partea Comisiei in privinta calificarii acestor declaratii, ca atare, drept ajutoare de stat in urma plangerii societatilor Bouygues nu poate, astfel, sa fie asimilata in sine unei decizii de respingere a pretentiilor acestor societati.
78 Procedand astfel, Tribunalul a efectuat o apreciere cu privire la aspecte asupra carora Comisia nu se pronuntase inca si a creat o confuzie intre diferitele faze ale procedurilor administrative si jurisdictionale, care este incompatibila cu sistemul de repartizare a competentelor intre Comisie si Curte si cu cel al cailor de atac prevazute de Tratatul FUE, precum si cu cerintele unei bune administrari a justitiei (a se vedea in acest sens Hotararea din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia, 60/81, Rec., p. 2639, punctul 20).
79 In consecinta, primul motiv de recurs, care vizeaza erori de drept pe care Tribunalul le ar fi savarsit in cadrul aprecierii legalitatii pretinsului refuz al Comisiei de a califica declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat, este inoperant.

Cu privire la primul aspect al celui de al doilea motiv al societatilor Bouygues si la primul aspect al celui de al doilea motiv al Comisiei, intemeiate pe erori de drept privind calificarea drept ajutoare de stat a anuntului din 4 decembrie 2002 si a ofertei de imprumut din partea actionarilor, luate impreuna

Argumentele partilor

80 In primul rand, societatile Bouygues si Comisia sustin ca Tribunalul a solicitat in mod eronat, in vederea constatarii existentei unui ajutor de stat, o conexitate, o legatura stransa, o echivalenta si o corespondenta intre avantajul identificat si angajarea de resurse de stat. Astfel, din jurisprudenta ar reiesi ca legatura in cauza poate fi indirecta si ca o asemenea echivalenta sau corespondenta nu este necesara.
81 In al doilea rand, acestea considera ca maniera in care Tribunalul a conceput aceasta legatura incalca principiul potrivit caruia articolul 107 alineatul (1) TFUE nu distinge in functie de cauzele sau de obiectivele interventiilor statului, ci le defineste in functie de efectele lor. Potrivit societatilor Bouygues, in prezenta unei succesiuni de masuri care se inscriu in aceeasi strategie de interventie in favoarea unei intreprinderi, precum cea din prezenta cauza, legatura de conexitate dintre avantaj si utilizarea resurselor de stat trebuie analizata in mod global, luand in considerare interventia prin prisma caracterului unitar si a continuitatii sale.
82 Comisia precizeaza ca masurile strans legate intre ele care, luate separat, ar putea sa nu fie supuse controlului ajutoarelor de stat trebuie sa fie examinate impreuna atunci cand produc un efect de denaturare importanta a concurentei. Astfel, potrivit Comisiei, daca este apreciat in contextul creat de declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002, imprumutul din partea actionarilor constituie un ajutor de stat.
83 FT si Republica Franceza sustin, mai intai, ca notiunea de ajutor de stat impune o legatura de conexitate suficient de stransa intre un avantaj pentru o intreprindere si o sarcina financiara pentru stat. Acestea precizeaza ca, potrivit jurisprudentei, o obligatie financiara care greveaza profitul intreprinderilor si care determina o scadere a veniturilor fiscale ale statului nu ar prezenta o asemenea legatura, in timp ce renuntarea de catre stat la venituri fiscale pe care ar fi trebuit in mod normal sa le incaseze ar prezenta o asemenea legatura daca un avantaj indirect a fost acordat anumitor intreprinderi.
84 Pe de alta parte, Republica Franceza considera ca angajarea de resurse de stat ar trebui sa fie sursa, iar nu consecinta avantajului. Or, Comisia ar fi inversat acest rationament.
85 Republica Federala Germania adauga faptul ca prezenta cauza se refera la „efectele secundare” ale declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002, care nu sunt susceptibile sa implice o sarcina care sa greveze bugetul de stat. In plus, daca un avantaj care nu determina nicio sarcina care sa greveze bugetul de stat este susceptibil sa denatureze concurenta, aceasta nu ar insemna ca o asemenea masura ar fi supusa controlului ajutoarelor de stat. Astfel, interpretarea extensiva a criteriului angajarii de resurse de stat propusa de Comisie si de societatile Bouygues ar supune controlului ajutoarelor de stat un mare numar de declaratii, precum cele efectuate de statele membre in timpul crizei financiare din 2008.
86 In continuare, in opinia FT si a Republicii Franceze, Tribunalul nu a impus ca avantajul sa corespunda cuantumului resurselor angajate de catre stat. Tribunalul nu ar fi impus decat o corelatie intre avantajul acordat si sarcina financiara suportata de bugetul de stat, in sensul ca avantajul trebuie sa decurga dintr o astfel de sarcina. Tribunalul ar fi admis de asemenea ca o angajare de resurse de stat poate rezulta dintr un risc economic suficient de concret de sarcini care sa greveze bugetul, insa ar fi incercat sa identifice, in mod intemeiat, existenta unor obligatii care din punct de vedere juridic au caracter obligatoriu.
87 In sfarsit, FT sustine ca principiul potrivit caruia articolul 107 alineatul (1) TFUE defineste interventiile de stat in functie de efectele lor nu scuteste Comisia de obligatia de a identifica cu precizie avantajul de care o intreprindere a beneficiat si de a examina daca acesta decurge din resurse de stat. Astfel, Comisia nu ar putea, pe baza unei aprecieri globale, sa atribuie declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002 resursele de stat potential angajate printr o masura distincta si ulterioara, si anume transmiterea ofertei de imprumut din partea actionarilor.
88 In plus, Republica Franceza arata ca Tribunalul a efectuat, la punctele 301-310 din hotararea atacata, o analiza globala a declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002 si a ofertei de imprumut din partea actionarilor si considera ca acesta a retinut in mod intemeiat lipsa unei legaturi de conexitate intre avantajele identificate si o angajare de resurse de stat.

Aprecierea Curtii

89 In esenta, societatile Bouygues si Comisia reproseaza Tribunalului ca a savarsit o eroare de drept atunci cand a impus, pentru constatarea existentei unui ajutor de stat, o legatura de conexitate stransa intre, pe de o parte, un avantaj care trebuie identificat separat pentru anuntul din 4 decembrie 2002 si pentru oferta de imprumut din partea actionarilor si, pe de alta parte, o angajare de resurse de stat echivalenta si corespunzatoare unuia sau celuilalt dintre avantajele identificate in acest fel.
90 S a aratat, la punctele 40 si 41 din prezenta hotarare, ca Tribunalul a statuat ca acordarea unui avantaj in favoarea FT a fost demonstrata pentru anuntul din 4 decembrie 2002, dar ca nu fusese stabilit un avantaj suplimentar si distinct decurgand din oferta de imprumut din partea actionarilor.
91 La punctul 262 din hotararea atacata, Tribunalul a considerat ca din jurisprudenta rezulta ca avantajul astfel identificat „trebuie sa decurga dintr un transfer de resurse de stat” si ca aceasta „cerinta de conexitate intre avantajul identificat si angajarea de resurse de stat presupune, in principiu, ca avantajul mentionat sa fie strans legat de o sarcina corespunzatoare ce greveaza bugetul de stat sau de crearea, in temeiul unor obligatii care din punct de vedere juridic au caracter obligatoriu, asumate de stat, a unui risc economic suficient de concret pentru acest buget”.
92 La punctele 293-298 din hotararea atacata, Tribunalul a efectuat o examinare individuala a anuntului din 4 decembrie 2002. Mai precis, la punctele 293-295 din aceasta hotarare, Tribunalul a considerat ca nu era obligat sa verifice daca acest anunt implica un transfer de resurse de stat, din moment ce nici Comisia, nici societatile Bouygues nu au invocat un asemenea argument si nu au prezentat elemente pertinente si probante in aceasta privinta.
93 La punctul 296 din hotararea atacata, Tribunalul a adaugat ca, „in orice caz, un transfer de resurse de stat rezultat din [respectivul] anunt […] nu ar putea corespunde decat unui avantaj ce consta in deschiderea liniei de credit de 9 miliarde de euro care era preconizata in mod expres” si ca „acest avantaj este distinct de cel care decurge din declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002, astfel cum s a retinut in” decizia in litigiu.
94 La punctul 297 din hotararea atacata, Tribunalul a precizat ca „cerinta de conexitate intre avantajul identificat si transferul de resurse de stat presupune ca avantajul mentionat sa corespunda unei sarcini echivalente ce greveaza bugetul de stat […]. Insa nu aceasta este situatia in speta in ceea ce priveste relatia dintre avantajul […] ce rezulta din declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 […] si pretinsul transfer de resurse publice care consta in deschiderea unei linii de credit de 9 miliarde de euro, astfel cum este preconizata in anuntul din 4 decembrie 2002”.
95 In ceea ce priveste oferta de imprumut din partea actionarilor, Tribunalul a considerat la punctul 299 din hotararea atacata ca, in masura in care Comisia nu a stabilit suficient, in decizia atacata, un avantaj care sa decurga din aceasta oferta, nu este posibil, cu atat mai mult, ca Tribunalul sa constate existenta unui transfer de resurse de stat care ar fi conex acestui avantaj.
96 In sfarsit, in masura in care Comisia si a sprijinit constatarea privind existenta unui ajutor de stat pe o analiza globala a declaratiilor efectuate incepand din luna iulie 2002 si a ofertei de imprumut din partea actionarilor, Tribunalul a statuat, la punctul 307 din hotararea atacata, ca aceasta nu poate fi scutita „de obligatia sa de a identifica un avantaj specific care implica un transfer corespunzator de resurse de stat” si, la punctul 309 din aceasta hotarare, ca, desi Comisiei ii era permis sa tina seama de ansamblul evenimentelor care au precedat anuntul din 4 decembrie 2002 pentru a defini avantajul constand in restabilirea increderii pietelor financiare si in ameliorarea conditiilor de refinantare a FT, acest avantaj „nu are drept contrapartida o diminuare corespunzatoare a bugetului de stat sau un risc economic suficient de concret privind sarcini care sa greveze acest buget. In special, acest avantaj este distinct de cel pe care [oferta] de imprumut din partea actionarilor […] este susceptibila sa il implice si pe care decizia [in litigiu] a omis sa il stabileasca suficient”.
97 Rezulta ca Tribunalul a considerat ca Comisia era obligata sa analizeze daca fiecare interventie de stat in parte acorda un avantaj specific prin intermediul resurselor de stat. In plus, acesta a considerat ca numai o diminuare a bugetului de stat sau un risc economic suficient de concret de sarcini care sa greveze acest buget, strans legat si corespunzator unui avantaj identificat in acest fel, respecta conditia referitoare la finantarea prin intermediul resurselor de stat in sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
98 In aceasta privinta, mai intai, trebuie aratat ca, potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE, cu exceptia derogarilor prevazute de tratate, sunt incompatibile cu piata interna ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre.
99 Prin urmare, numai avantajele acordate direct sau indirect prin intermediul resurselor de stat sau care reprezinta o sarcina suplimentara pentru stat trebuie considerate ajutoare in sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Astfel, din insisi termenii acestei dispozitii si din normele de procedura prevazute la articolul 108 TFUE reiese ca avantajele acordate prin alte mijloace decat resursele de stat nu intra in domeniul de aplicare al dispozitiilor in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea din 17 martie 1993, Sloman Neptun, C 72/91 si C 73/91, Rec., p. I 887, punctul 19, Hotararea din 1 decembrie 1998, Ecotrade, C 200/97, Rec., p. I 7907, punctul 35, precum si Hotararea din 13 martie 2001, PreussenElektra, C 379/98, Rec., p. I 2099, punctul 58).
100 Or, trebuie aratat ca, potrivit unei jurisprudente constante, nu este necesar sa se stabileasca, in toate cazurile, ca a avut loc un transfer de resurse de stat pentru ca avantajul acordat uneia sau mai multor intreprinderi sa poata fi considerat un ajutor de stat in sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE (a se vedea in acest sens Hotararea din 15 martie 1994, Banco Exterior de España, C 387/92, Rec., p. I 877, punctul 14, Hotararea din 19 mai 1999, Italia/Comisia, C 6/97, Rec., p. I 2981, punctul 16, si Hotararea din 16 mai 2002, Franta/Comisia, C 482/99, Rec., p. I 4397, punctul 36).
101 Astfel, sunt printre altele considerate ajutoare interventiile care, sub diverse forme, reduc sarcinile care greveaza in mod normal bugetul unei intreprinderi si care, din acest motiv, fara sa fie subventii in sensul strict al termenului, au aceeasi natura si efecte identice (a se vedea in acest sens Hotararea Banco Exterior de España, citata anterior, punctul 13, Hotararea din 17 iunie 1999, Belgia/Comisia, C 75/97, Rec., p. I 3671, punctul 23, si Hotararea din 19 septembrie 2000, Germania/Comisia, C 156/98, Rec., p. I 6857, punctul 25).
102 Astfel, potrivit unei jurisprudente constante, articolul 107 alineatul (1) TFUE defineste interventiile de stat in functie de efectele lor (Hotararea din 5 iunie 2012, Comisia/EDF, C 124/10 P, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 77 si jurisprudenta citata).
103 Or, intrucat interventiile de stat iau forme diverse si trebuie analizate in functie de efectele lor, nu ar fi exclus, dupa cum au aratat in mod intemeiat societatile Bouygues si Comisia, ca mai multe interventii succesive ale statului sa trebuiasca, in vederea aplicarii articolului 107 alineatul (1) TFUE, sa fie privite ca o interventie unica.
104 O astfel de situatie poate aparea printre altele atunci cand mai multe interventii consecutive sunt, in special avand in vedere succesiunea lor in timp, finalitatea lor si situatia intreprinderii la momentul acestor interventii, atat de strans legate intre ele incat este imposibila separarea lor (a se vedea in acest sens Hotararea din 24 aprilie 1980, Comisia/Italia, 72/79, Rec., p. 1411, punctul 24).
105 In consecinta, in conditiile in care a apreciat ca era necesara identificarea unei diminuari a bugetului de stat sau a unui risc economic suficient de concret de sarcini care sa greveze acest buget, strans legat si corespunzator sau reprezentand contrapartida unui avantaj specific care decurge din anuntul din 4 decembrie 2002 ori din oferta de imprumut din partea actionarilor, Tribunalul a savarsit o eroare de drept prin aplicarea unui criteriu de natura sa excluda de la bun inceput posibilitatea ca aceste interventii sa fie privite, in functie de legaturile existente intre ele si de efectele lor, ca o interventie unica.
106 In continuare, trebuie aratat ca din jurisprudenta Curtii reiese ca o interventie de stat susceptibila atat sa puna intreprinderile carora li se aplica intr o situatie mai favorabila decat a altora, cat si sa creeze un risc suficient de concret de realizare, in viitor, a unei sarcini suplimentare pentru stat poate greva resursele de stat (a se vedea in acest sens Hotararea Ecotrade, citata anterior, punctul 41).
107 In special, Curtea a avut ocazia sa precizeze ca avantajele acordate sub forma unei garantii de stat pot implica o sarcina suplimentara pentru stat (a se vedea in acest sens Hotararea Ecotrade, citata anterior, punctul 43, si Hotararea din 8 decembrie 2011, Residex Capital IV, C 275/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctele 39-42).
108 Pe de alta parte, Curtea a statuat deja ca, in conditiile in care, din punct de vedere economic, modificarea conditiilor pietei, care genereaza un avantaj indirect unor intreprinderi, este rezultanta pierderii unor resurse de catre autoritatile publice, nici chiar interventia unei decizii autonome a investitorilor nu poate duce la eliminarea legaturii existente intre pierderea de resurse mentionata si avantajul de care beneficiaza intreprinderile in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea Germania/Comisia, citata anterior, punctele 25-28).
109 In consecinta, in vederea constatarii existentei unui ajutor de stat, Comisia trebuie sa stabileasca o legatura suficient de directa intre, pe de o parte, avantajul acordat beneficiarului si, pe de alta parte, o diminuare a bugetului de stat sau chiar un risc economic suficient de concret de sarcini care il greveaza (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 septembrie 2011, Comisia/Tarile de Jos, C 279/08 P, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 111).
110 In schimb, contrar aprecierii Tribunalului, nu este necesar ca o asemenea diminuare sau chiar un asemenea risc sa corespunda sau sa fie echivalent avantajului mentionat si nici ca acesta din urma sa aiba drept contrapartida o asemenea diminuare sau un asemenea risc sau sa aiba aceeasi natura ca si angajarea resurselor de stat din care decurge.
111 In consecinta, Tribunalul a savarsit erori de drept atat in cadrul controlului referitor la identificarea de catre Comisie a interventiei de stat prin care s a acordat un ajutor de stat, cat si cu ocazia examinarii legaturilor dintre avantajul identificat si angajarea resurselor de stat constatata de Comisie.
112 In sfarsit, aceasta constatare nu este repusa in discutie de argumentul Republicii Franceze potrivit caruia Tribunalul a efectuat, la punctele 301-310 din hotararea atacata, o analiza globala a legaturii dintre avantajul acordat si angajarea resurselor de stat. Astfel, in special din rezumatul care se regaseste la punctul 96 din prezenta hotarare rezulta ca Tribunalul nu a realizat aceasta analiza decat in raport cu criteriile eronate identificate la punctele 105 si 110 din prezenta hotarare.
113 Intrucat erorile de drept savarsite de Tribunal sunt de natura sa vicieze rationamentul care a condus la concluzia, cuprinsa la punctul 310 din hotararea atacata, potrivit careia Comisia a incalcat notiunea de ajutor de stat, se impune admiterea primului aspect al celui de al doilea motiv al societatilor Bouygues si a primului aspect al celui de al doilea motiv al Comisiei.
114 In aceste conditii, fara a fi necesara examinarea celorlalte motive de recurs, se impune anularea hotararii atacate.

Cu privire la actiunea in fata Tribunalului

115 Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, aceasta poate, in cazul in care anuleaza hotararea Tribunalului, sa solutioneze ea insasi in mod definitiv litigiul atunci cand acesta este in stare de judecata.
116 In prezenta cauza, Curtea dispune de elementele necesare pentru a solutiona definitiv, pe de o parte, cererea de anulare a articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care Comisia a refuzat sa califice declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat in cauza T 450/04 si, pe de alta parte, al doilea aspect al celui de al doilea motiv si al treilea motiv invocat de Republica Franceza si de FT in sustinerea actiunilor lor in cauzele T 425/04 si T 444/04 in masura in care acest aspect si acest motiv sunt indreptate impotriva constatarii, efectuata in decizia in litigiu, a existentei unui avantaj acordat in favoarea FT de catre statul francez.

Cu privire la cererea de anulare a articolului 1 din decizia in litigiu in cauza T 450/04

117 Din cuprinsul punctelor 70-79 din prezenta hotarare reiese ca in decizia in litigiu nu se adopta o pozitie cu privire la plangerea societatilor Bouygues in masura in care acestea sustin ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 constituiau, prin ele insele, ajutoare de stat.
118 Prin urmare, motivele cererii prin care se urmareste anularea articolului 1 din decizia in litigiu in masura in care Comisia ar fi refuzat sa califice declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 drept ajutoare de stat sunt inoperante.

Cu privire la al doilea aspect al celui de al doilea motiv si la al treilea motiv invocate de Republica Franceza si de FT, in masura in care acest aspect si acest motiv sunt indreptate impotriva constatarii, in decizia in litigiu, a existentei unui avantaj acordat in favoarea FT de catre statul francez

Argumentele partilor

119 Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv al actiunii lor, Republica Franceza si FT sustin ca Comisia a constatat in mod gresit existenta unui ajutor de stat pe baza a doua evenimente distincte, si anume declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002, pe de o parte, si interventiile statului francez din luna decembrie 2002, pe de alta parte. Or, aceste evenimente ar fi intervenit in momente diferite si nu pot fi considerate o singura masura. Comisia ar fi recunoscut ea insasi ca, luate separat, niciunul dintre aceste evenimente nu ar fi fost suficient pentru a justifica aceasta concluzie.
120 Prin intermediul celui de al treilea motiv al actiunilor lor, Republica Franceza si FT sustin in special ca decizia in litigiu este viciata de erori vadite de apreciere savarsite de catre Comisie atunci cand a considerat ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 puteau fi percepute de piete ca un angajament al statului francez si ca acestea au avut un impact asupra situatiei pietelor in decembrie 2002. FT sustine, in plus, ca rationamentul Comisiei potrivit caruia oferta de imprumut din partea actionarilor ii conferea un avantaj prin nerespectarea criteriului investitorului privat avizat este de asemenea viciat de o eroare vadita de apreciere.
121 Astfel, Republica Franceza si FT arata ca, la momentul declaratiei din iulie 2002, natura masurilor care urmau a fi luate in privinta FT nu fusese decisa si nu fusese luata nicio decizie de investitie susceptibila sa fie calificata drept un angajament ferm al statului francez. Aceasta declaratie generala, conditionata si fara caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, nu poate fi calificata ca fiind un angajament clar, precis si irevocabil al statului francez.
122 In plus, Republica Franceza si FT contesta faptul ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 au produs un impact asupra perceptiei actorilor pietei in luna decembrie 2002 si ca au provocat o crestere anormala si care nu poate fi neglijata a valorii actiunilor si a obligatiunilor FT. Mai precis, concluziile unui raport din 28 aprilie 2004 s ar intemeia pe o metoda de analiza necorespunzatoare si ar fi insuficiente pentru a stabili atat existenta unei evolutii semnificativ anormale a cursului actiunilor FT in luna iulie 2002, cat si existenta unei legaturi de cauzalitate intre declaratia din 12 iulie 2002 si o astfel de evolutie.
123 In aceasta privinta, Republica Franceza si FT precizeaza ca acest raport s ar fi referit doar la pretinsele efecte ale declaratiei din 12 iulie 2002 asupra pietelor in luna iulie 2002. Mai mult, acesta nu ar fi putut analiza presupusele efecte ale declaratiei din 12 iulie 2002 asupra situatiei pietei in luna decembrie 2002, avand in vedere imposibilitatea de a le deosebi de celelalte evenimente care au intervenit intre luna iulie si luna decembrie 2002, precum performantele si perspectivele operationale bune ale FT in cursul celui de al doilea semestru al anului 2002, solutionarea situatiei societatii Mobilcom, numirea unui nou presedinte director general si prezentarea unui plan de reechilibrare.
124 In sfarsit, FT subliniaza ca Comisia recunostea ca oferta de imprumut din partea actionarilor ca atare nu conferea un avantaj societatii FT, aceasta oferta nefiind acceptata de catre aceasta, si sustine ca era exclus ca piata sa fi perceput aceasta oferta ca pe un angajament al statului francez in afara viitoarei sale participari la majorarea de capital, acest proiect limitandu se strict la suma de 9 miliarde de euro si la o durata de 18 luni. Reactia pozitiva a pietelor si ar avea originea in principal in numirea noului presedinte director general al FT si in planul de ameliorare a performantei operationale a acesteia.

Aprecierea Curtii

125 Prin argumentatia lor, Republica Franceza si FT invoca, in esenta, savarsirea de catre Comisie a unor erori prin faptul ca a considerat ca diferitele interventii ale statului francez intre 12 iulie 2002 si 20 decembrie 2002 au reprezentat o singura interventie, ca declaratia din 12 iulie 2002 a implicat un angajament al statului francez, ca declaratiile efectuate incepand din luna iulie 2002 au produs un impact asupra perceptiei actorilor pietei in luna decembrie 2002 si ca oferta de imprumut din partea actionarilor conferea un avantaj in favoarea FT.
126 In aceasta privinta, mai intai, trebuie aratat ca, in special din considerentele (188) si (189) ale deciziei in litigiu reiese ca Comisia nu si a intemeiat constatarea existentei unui ajutor de stat pe faptul ca prin declaratia din 12 iulie 2002 statul francez si ar fi luat un angajament.
127 In continuare, reiese in special din considerentul (194) al deciziei in litigiu ca Comisia a considerat ca oferta de „imprumut din partea actionarilor (care constituie anticiparea participarii statului la recapitalizarea intreprinderii) acorda un avantaj [in favoarea] FT, deoarece ii permite acesteia sa isi sporeasca mijloacele de finantare si sa linisteasca piata in ceea ce priveste capacitatea sa de a face fata scadentelor sale”. Aceasta a adaugat ca, desi oferta in cauza nu a fost acceptata de FT, „aparenta data pietei privind existenta acestui imprumut este susceptibila sa confere un avantaj societatii FT, deoarece piata a considerat ca situatia financiara a [FT] era mai solida”.
128 In considerentul (196) al deciziei in litigiu, Comisia a adaugat, in cuprinsul analizei sale privind angajarea resurselor de stat, „ca o potentiala sarcina suplimentara asupra resurselor de stat a fost creata prin anuntarea punerii la dispozitie a imprumutului din partea actionarilor, insotita de realizarea conditiilor prealabile acestei puneri la dispozitie […], aparenta creata pietei ca acest imprumut fusese efectiv pus la dispozitie […] si, in cele din urma, prin transmiterea contractului de imprumut parafat si semnat de ERAP catre FT”.
129 In consecinta, Comisia a retinut ca anuntul din 4 decembrie 2002 si oferta de imprumut din partea actionarilor, luate impreuna, au conferit un avantaj societatii FT care a implicat angajarea de resurse de stat in sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
130 In acest context, in cazul in care Republica Franceza si FT considera, analizand impreuna anuntul din 4 decembrie 2002 si oferta de imprumut din partea actionarilor, ca Comisia a savarsit o eroare, se impune constatarea faptului ca, dupa cum s a aratat la punctele 103 si 104 din prezenta hotarare, interventiile de stat pot lua forme diverse, astfel incat acestea trebuie examinate in functie de efectele lor. In consecinta, nu ar fi exclus ca, de la bun inceput, mai multe interventii consecutive ale statului sa trebuiasca considerate drept o singura interventie, in special atunci cand asemenea interventii sunt, in raport cu cronologia lor, cu finalitatea lor si cu situatia intreprinderii, atat de strans legate intre ele incat este imposibila separarea lor.
131 Or, este evident ca anuntul din 4 decembrie 2002 nu poate fi separat de oferta de imprumut din partea actionarilor pusa la dispozitie sub forma unei linii de credit de 9 miliarde de euro mentionata explicit in anuntul amintit. Trebuie adaugat, in aceasta privinta, ca anuntul din 4 decembrie 2002 a fost facut chiar in ziua in care oferta de imprumut din partea actionarilor a fost notificata Comisiei.
132 Pe de alta parte, Comisia a considerat in mod intemeiat ca imprumutul din partea actionarilor, anuntat si notificat la 4 decembrie 2002, a conferit societatii FT un avantaj in sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
133 Mai intai, din considerentul (212) al deciziei in litigiu reiese, astfel cum s a amintit la punctele 4, 6, 10 si 15 din prezenta hotarare, ca, in perioada cuprinsa intre lunile martie si iulie 2002, Moody’s si S & P au coborat ratingul notelor de credit ale FT pe ultima pozitie a nivelului investitiilor sigure, cu perspectiva negativa, indicand ca aceasta pozitie era pastrata doar datorita declaratiilor statului francez referitoare la FT.
134 In continuare, din elementele citate la notele de subsol 112 si 116 din decizia in litigiu rezulta ca, cel tarziu incepand de la 9 decembrie 2002, pietele puteau considera ca interventia statului francez mentionata la punctul 132 din prezenta hotarare asigurase lichiditatea societatii FT, avand in vedere datoriile sale, pentru urmatoarele 12 luni.
135 In sfarsit, din cuprinsul punctelor 14 si 17 din prezenta hotarare reiese ca, la 11 si 12 decembrie 2002, FT a lansat doua emisiuni succesive de obligatiuni pentru suma totala de 2,9 miliarde de euro, ca la 15 ianuarie 2003 aceasta a realizat imprumuturi sub forma de emisiuni de obligatiuni in valoare totala de 5,5 miliarde de euro si ca, la 10 februarie 2003, aceasta a reinnoit o parte dintr un credit sindicalizat scadent de 15 miliarde de euro.
136 Din cele expuse mai sus rezulta ca, astfel cum in mod intemeiat a afirmat Comisia in considerentul (194) al deciziei in litigiu, imprumutul din partea actionarilor constituie un avantaj in sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, din moment ce a permis FT „sa isi sporeasca mijloacele de finantare si sa linisteasca piata in ceea ce priveste capacitatea sa de a face fata scadentelor sale”.
137 In ceea ce priveste conditia referitoare la angajarea resurselor de stat, prevazuta de asemenea la articolul 107 alineatul (1) TFUE, trebuie sa se constate ca imprumutul din partea actionarilor are ca obiect deschiderea unei linii de credit de 9 miliarde de euro. Desi este adevarat ca FT nu a semnat contractul de imprumut care i a fost trimis, beneficiarul mentionat ar fi putut, dupa cum in mod intemeiat constata Comisia in considerentul (196) al deciziei in litigiu, sa il semneze in orice moment, acordandu si astfel dreptul de a obtine imediat plata sumei de 9 miliarde de euro.
138 Pe de alta parte, la nota de subsol 116 din decizia in litigiu, Comisia a aratat ca, inca de la 5 decembrie 2002, in cadrul unei prezentari facute investitorilor, FT a descris „linia de credit” a statului francez ca fiind disponibila imediat, ca in aceeasi zi S & P a anuntat ca statul francez urma sa acorde imediat un imprumut in calitatea sa de actionar, ca a fost semnalat Comisiei de finante a Adunarii Nationale franceze ca imprumutul din partea actionarilor „a fost pus deja la dispozitia FT” si ca Moody’s a anuntat, la 9 decembrie 2002, confirmarea faptului ca „linia de credit de 9 miliarde de euro a fost pusa in aplicare”.
139 Or, avand in vedere, pe de o parte, potentiala sarcina suplimentara de 9 miliarde de euro asupra resurselor de stat si, pe de alta parte, jurisprudenta citata la punctul 107 din prezenta hotarare, Comisia a constatat in mod intemeiat ca avantajul mentionat la punctul 132 din prezenta hotarare a fost acordat prin intermediul unor resurse de stat in sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Cu privire la celelalte elemente ale celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv si ale celui de al treilea motiv invocate de Republica Franceza si de FT, precum si cu privire la celelalte motive invocate de Republica Franceza si de FT.

140 Trebuie sa se constate ca litigiul nu este in stare de judecata in ceea ce priveste al doilea si al treilea motiv invocate de Republica Franceza si de FT, in masura in care acest motive sunt indreptate impotriva aplicarii criteriului investitorului privat avizat facute de catre Comisie.
141 Aceeasi este situatia in ceea ce priveste primul motiv invocat de Republica Franceza si de FT, intemeiat pe o incalcare a unor norme fundamentale de procedura si a dreptului la aparare, si al patrulea motiv invocat de Republica Franceza, intemeiat pe o lipsa de motivare, si, prin urmare, in ceea ce priveste cererea societatilor Bouygues avand ca obiect anularea articolului 2 din decizia in litigiu.
142 In consecinta, se impune trimiterea cauzelor T 425/04, T 444/04 si T 450/04 la Tribunal pentru a se pronunta asupra respectivului aspect si a respectivelor motive si argumente invocate, precum si asupra cererii introduse in fata sa cu privire la care Curtea nu s a pronuntat.

Cu privire la cheltuielile de judecata

143 Intrucat cauzele sunt trimise spre rejudecare la Tribunal, este necesar ca cererea privind cheltuielile de judecata sa se solutioneze odata cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Camera) declara si hotaraste:
1. Anuleaza Hotararea Tribunalului Uniunii Europene din 21 mai 2010, Franta si altii/Comisia (T 425/04, T 444/04, T 450/04 si T 456/04).
2. Trimite cauzele T 425/04, T 444/04, T 450/04 si T 456/04 Tribunalului Uniunii Europene pentru a se pronunta asupra motivelor invocate si a cererilor formulate in fata sa cu privire la care Curtea nu s a pronuntat.
3. Cererea privind cheltuielile de judecata se solutioneaza odata cu fondul.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close