TVA – Directiva 2006/112/CE – Articolele 213, 214 si 273 − Identificarea persoanelor impozabile in scopuri de TVA

„TVA – Directiva 2006/112/CE – Articolele 213, 214 si 273 − Identificarea persoanelor impozabile in scopuri de TVA – Refuzul de a atribui un numar de identificare in scopuri de TVA pentru motivul ca persoana impozabila nu dispune de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru exercitarea activitatii economice declarate – Legalitate – Lupta impotriva evaziunii fiscale – Principiul proportionalitatii”

HOTARAREA CURTII (Camera a doua)

14 martie 2013

In cauza C 527/11,

avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Augstākās ti esas Senāts (Letonia), prin decizia din 12 octombrie 2011, primita de Curte la 18 octombrie 2011, in procedura
Valsts ieņēmumu dienests
impotriva
Ablessio SIA,

CURTEA (Camera a doua),

compusa din domnul A. Rosas, indeplinind functia de presedinte al Camerei a doua, domnii U. Lohmus (raportor), A.O Caoimh, A. Arabadjiev si C.G. Fernlund, judecatori,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,

avand in vedere procedura scrisa,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Valsts ieņēmumu dienests, de T. Kravalis, in calitate de agent;
– pentru guvernul leton, de I. Kalniņš si de I. Ņesterova, in calitate de agenti;
– pentru guvernul estonian, de M. Linntam, in calitate de agent;
– pentru Comisia Europeana, de C. Soulay si de E. Kalniņš, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea articolelor 213, 214 si 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (JO L 347, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 3, p. 7).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Valsts ieņēmumu dienests (administratia fiscala letona, denumita in continuare „VID”), pe de o parte, si Ablessio SIA (denumita in continuare „Ablessio”), pe de alta parte, cu privire la refuzul de inscriere a acesteia din urma in registrul persoanelor impozabile in scopuri de taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”).

Cadrul juridic

Directiva 2006/112

3 Notiunile „persoana impozabila” si „activitate economica” sunt definite la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112 dupa cum urmeaza:
„«Persoana impozabila» inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.
Orice activitate a producatorilor, comerciantilor sau persoanelor care presteaza servicii, inclusiv activitatile miniere si agricole si activitatile prestate in cadrul profesiunilor liberale, este considerata «activitate economica». Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerata activitate economica.”
4 Articolul 213 alineatul (1) din aceeasi directiva prevede:
„Orice persoana impozabila declara cand incepe, isi modifica sau inceteaza activitatea ca persoana impozabila.
Statele membre permit si pot solicita ca declaratia sa se faca prin mijloace electronice, in conditiile pe care le stabilesc.”
5 Potrivit articolului 214 din directiva mentionata:
„Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca urmatoarele persoane sunt identificate printr un numar individual:
(a) orice persoana impozabila, cu exceptia celor prevazute la articolul 9 alineatul (2), care desfasoara, pe teritoriul statului respectiv, livrari de bunuri sau prestari de servicii care dau drept de deducere a taxei, altele decat livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pentru care se plateste TVA exclusiv de clientul sau de persoana careia ii sunt destinate bunurile sau serviciile, in conformitate cu articolele 194-197 si articolul 199;
(b) orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce efectueaza achizitii intracomunitare de bunuri supuse TVA ului in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) si orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce exercita optiunea prevazuta la articolul 3 alineatul (3) de a si supune TVA ului achizitiile intracomunitare;
[…]
(2) Statele membre nu au obligatia de a identifica anumite persoane impozabile care desfasoara tranzactii ocazional […]”
6 Articolul 273 primul paragraf din Directiva 2006/112 prevede:
„Statele membre pot impune alte obligatii pe care le considera necesare pentru a asigura colectarea in mod corect a TVA ului si a preveni evaziunea, sub rezerva cerintei de tratament egal al operatiunilor interne si operatiunilor efectuate intre statele membre de catre persoane impozabile si cu conditia ca respectivele obligatii sa nu genereze, in comertul intre statele membre, unele formalitati in legatura cu trecerea frontierelor.”

Dreptul leton

7 Legea privind taxa pe valoarea adaugata (Likums Par pievienotās vērtības nodokli, Latvijas Vēstnesis, 1995, nr. 49), in versiunea aplicabila situatiei de fapt din litigiul principal (denumita in continuare „Legea privind TVA ul”), prevede la articolul 3 alineatul 1-1 al doilea paragraf:
„VID este autorizata sa refuze inscrierea unei persoane in registrul persoanelor impozabile in scopuri de TVA daca aceasta persoana:
1) nu poate fi contactata la sediul legal indicat sau la locul de resedinta declarat;
2) la cererea VID, aceasta nu furnizeaza informatii sau furnizeaza informatii false cu privire la capacitatile sale materiale, tehnice sau financiare de a desfasura activitatea economica declarata.”
8 Potrivit articolului 3 alineatul 5 din legea mentionata:
„Daca valoarea cumulata a vanzarilor de bunuri si a prestarilor de servicii supuse TVA ului efectuate de o persoana fizica sau de o persoana juridica si de un grup de persoane fizice sau de persoane juridice sau de reprezentantul lor pe baza unui contract sau a unui acord nu a atins sau nu a depasit 10 000 LVL in cursul celor 12 luni precedente, aceasta persoana, acest grup sau reprezentantii lor au dreptul sa nu figureze in registrul persoanelor impozabile tinut de VID. Aceasta norma se aplica de asemenea institutiilor finantate din bugetul statului. Persoana care utilizeaza acest drept are obligatia, in cursul celor 30 de zile urmatoare celei in care suma mentionata anterior este atinsa sau depasita, sa se inregistreze in registrul respectiv.”

Litigiul principal si intrebarile preliminare

9 Ablessio, societate letona cu raspundere limitata, a solicitat VID inscrierea sa in registrul persoanelor impozabile in scopuri de TVA. Prin decizia din 15 noiembrie 2007, confirmata ca urmare a unei contestatii printr o decizie din 27 noiembrie 2007, VID a refuzat aceasta inscriere, sustinand ca societatea respectiva nu dispunea de capacitatile materiale, tehnice si financiare necesare pentru exercitarea activitatii economice declarate, si anume furnizarea de servicii de constructii.
10 Din decizia de trimitere reiese ca, pentru a adopta deciziile respective de refuz, VID s a intemeiat pe constatarile potrivit carora, in primul rand, Ablessio nu detinea active imobilizate si nu a fost incheiat niciun contract in vederea inchirierii unor astfel de active. In al doilea rand, a fost incheiat un contract de inchiriere a unui spatiu nelocuibil cu o suprafata de numai 4 m2. In sfarsit, aceasta societate nu era inscrisa in registrul intreprinderilor de constructii si nu a exercitat efectiv nicio activitate de la infiintare, singurul angajat, aparent neremunerat, al intreprinderii fiind presedintele consiliului sau de administratie.
11 Impotriva respectivelor decizii de refuz al inscrierii in registrul persoanelor impozabile in scopuri de TVA, Ablessio a formulat o actiune in anulare in fata administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual), care a admis actiunea printr o decizie din 20 octombrie 2009 si a obligat VID sa inscrie aceasta societate in respectivul registru. Instanta mentionata a considerat ca Ablessio furnizase VID informatii privind capacitatile sale de a exercita activitatea economica declarata si ca exactitatea acestor informatii nu a fost contestata. In consecinta, potrivit aceleiasi instante, conditiile prevazute de lege care permit VID sa refuze inscrierea unui operator economic in acest registru nu erau indeplinite.
12 Statuand cu privire la apelul introdus de VID, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativa Regionala) a confirmat, printr o hotarare din 13 decembrie 2010, decizia primei instante, considerand de asemenea ca Legea privind TVA ul nu permite VID sa aprecieze daca o persoana care doreste sa fie inscrisa in registrul persoanelor impozabile in scopuri de TVA este capabila sa exercite o activitate economica. In aceasta privinta, ar fi nerelevant faptul ca respectiva persoana a solicitat si a obtinut deja inscrierea in registrul mentionat a mai multe intreprinderi care, imediat dupa aceasta inscriere, au fost cesionate altor persoane care nu aveau un nivel al veniturilor suficient pentru a asigura capitalul social, intrucat legea mentionata nu prevede ca astfel de imprejurari constituie un motiv de refuz al inscrierii unei persoane in registrul in cauza. Pentru a evita orice potential act nelegal al persoanei impozabile in contextul platii TVA ului, procedura prevede ca VID are obligatia de a controla persoana impozabila si, in ipoteza in care constata incalcari ale unor dispozitii nationale, ii revine obligatia de a calcula o taxa suplimentara, precum si penalitati.
13 VID a formulat recurs in fata instantei de trimitere impotriva hotararii Administratīvā apgabaltiesa, sustinand ca aceasta din urma instanta a savarsit o eroare in interpretarea articolului 3 alineatul 1-1 al doilea paragraf din Legea privind TVA ul. Astfel, in opinia VID, aceasta dispozitie ii impune obligatia de a verifica daca o persoana este capabila sa exercite activitatea economica declarata.
14 Referindu se la Hotararea din 21 octombrie 2010, Nidera Handelscompagnie (C 385/09, Rep., p. I 10385), instanta de trimitere isi exprima indoieli cu privire la interpretarea in special a articolelor 213, 214 si 273 din Directiva 2006/112.
15 In aceste conditii, Augstākās tiesas Senāts a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Dispozitiile Directivei 2006/112 […] trebuie interpretate in sensul ca interzic refuzul de a acorda numarul individual prin care este identificata o persoana impozabila pentru motivul ca titularul partilor sociale ale persoanei impozabile a obtinut anterior in repetate randuri un numar individual pentru alte societati care niciodata nu au desfasurat efectiv o activitate economica si ale caror parti sociale au fost transferate de titular altor persoane imediat dupa atribuirea numarului individual?
2) Articolul 214 din [D]irectiva [2006/112] coroborat cu articolul 273 din aceasta trebuie interpretat in sensul ca permite administratiei fiscale, inainte de a atribui numarul individual, sa se asigure cu privire la capacitatea persoanei impozabile de a desfasura activitatea supusa taxei, in cazul in care prin aceasta verificare se urmareste colectarea corecta a taxei si evitarea evaziunii?”

Cu privire la intrebarile preliminare

16 Prin intermediul intrebarilor formulate, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolele 213, 214 si 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate in sensul ca se opun refuzului din partea administratiei fiscale a unui stat membru, in vederea asigurarii colectarii corecte a TVA ului si in vederea evitarii evaziunii, de a atribui un numar de identificare in scopuri de TVA unei societati pentru simplul motiv ca aceasta nu dispune, in opinia respectivei administratii, de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita activitatea economica declarata si ca titularul partilor sociale ale acestei societati a obtinut deja, in repetate randuri, un asemenea numar pentru societati care niciodata nu au exercitat efectiv o activitate economica si ale caror parti sociale au fost cesionate la scurt timp dupa atribuirea numarului respectiv.
17 Trebuie amintit ca, conform articolului 213 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/112, orice persoana impozabila declara cand incepe, isi modifica sau inceteaza activitatea ca persoana impozabila. Articolul 214 alineatul (1) din aceeasi directiva obliga statele membre sa adopte masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele impozabile sunt identificate printr un numar individual.
18 Obiectivul esential al identificarii persoanelor impozabile prevazut la articolul 214 din Directiva 2006/112 este de a asigura buna functionare a sistemului TVA ului (a se vedea in acest sens Hotararea din 22 decembrie 2010, Dankowski, C 438/09, Rep., p. I 14009, punctul 33).
19 In aceasta privinta, Curtea a statuat deja ca atribuirea unui numar de identificare in scopuri de TVA face dovada statutului fiscal al persoanei impozabile in scopul aplicarii TVA ului si simplifica verificarea persoanelor impozabile in vederea colectarii corecte a impozitului. In cadrul regimului tranzitoriu de taxare a schimburilor in cadrul Uniunii Europene, identificarea persoanelor impozabile in scopuri de TVA prin numere individuale urmareste de asemenea sa faciliteze determinarea statului membru in care are loc consumul final al bunurilor livrate (a se vedea in acest sens Hotararea din 6 septembrie 2012, Mecsek Gabona, C 273/11, nepublicata inca in Repertoriu, punctele 57 si 60, precum si Hotararea din 27 septembrie 2012, VSTR, C 587/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 51).
20 In plus, numarul de identificare in scopuri de TVA constituie un element de proba important cu privire la operatiunile efectuate. Astfel, Directiva 2006/112 impune in cuprinsul mai multor dispozitii referitoare in special la facturare, la declarare si la rapoartele centralizatoare ca acest numar de identificare al persoanei impozabile, al cumparatorului de bunuri sau al beneficiarului de servicii sa fie mentionat in mod obligatoriu pe aceste documente.
21 Acestea sunt consideratiile introductive in lumina carora trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate de instanta de trimitere.
22 Este necesar sa se constate ca, desi articolul 214 din Directiva 2006/112 enumera categoriile de persoane care trebuie identificate printr un numar individual, aceasta dispozitie nu prevede conditiile in care poate fi acordat numarul de identificare in scopuri de TVA. Rezulta, astfel, din modul de redactare a acestui articol, precum si din articolul 213 din aceeasi directiva ca statele membre dispun de o anumita marja de apreciere atunci cand adopta masuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile in scopuri de TVA.
23 Cu toate acestea, marja de apreciere mentionata nu poate fi nelimitata. Astfel, desi un stat membru poate refuza sa atribuie unei persoane impozabile un numar individual, un asemenea drept nu poate fi exercitat fara motiv legitim.
24 Pe de alta parte, decurge din notiunea „persoana impozabila”, astfel cum este definita la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112, ca aceasta cuprinde orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.
25 Conform jurisprudentei Curtii, notiunii mentionate trebuie sa i se confere o interpretare larga. Orice persoana care are intentia, confirmata de elemente obiective, sa inceapa in mod independent o activitate economica si care efectueaza primele cheltuieli de investitii in acest scop trebuie considerata o persoana impozabila (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 iunie 2000, Breitsohl, C 400/98, Rec., p. I 4321, punctul 34, si Hotararea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn, C 280/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 30).
26 Reiese din aceasta jurisprudenta, precum si din modul de redactare a articolului 213 alineatul (1) din Directiva 2006/112 ca sunt considerate persoane impozabile care pot solicita atribuirea unui numar de identificare in scopuri de TVA nu doar persoanele care exercita deja o activitate economica, ci si cele care intentioneaza sa inceapa o asemenea activitate si care efectueaza primele cheltuieli de investitii in acest scop. Respectivele persoane nu pot fi astfel in masura sa dovedeasca, in aceasta etapa preliminara a activitatii lor economice, ca dispun deja de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita o astfel de activitate.
27 In consecinta, Directiva 2006/112 si in special articolele 213 si 214 din aceasta se opun refuzului din partea administratiei fiscale a unui stat membru de a atribui un numar de identificare in scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv ca acesta nu este in masura sa demonstreze ca dispune de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita activitatea economica declarata la momentul formularii cererii sale de inscriere in registrul persoanelor impozabile.
28 Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, statele membre au un interes legitim sa ia masurile adecvate pentru protejarea intereselor lor financiare si lupta impotriva fraudei, a evaziunii fiscale si a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut si incurajat de Directiva 2006/112 (a se vedea in special Hotararea din 21 februarie 2006, Halifax si altii, C 255/02, Rec., p. I 1609, punctul 71, Hotararea din 7 decembrie 2010, R., C 285/09, Rep., p. I 12605, punctul 36, precum si Hotararea din 18 octombrie 2012, Mednis, C 525/11, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 31).
29 Pe de alta parte, statele membre sunt obligate sa verifice veridicitatea inscrierilor in registrul persoanelor impozabile pentru a asigura buna functionare a sistemului TVA ului. Revine astfel autoritatii nationale competente obligatia de a verifica daca solicitantul are calitatea de persoana impozabila inainte ca aceasta sa ii atribuie un numar de identificare in scopuri de TVA (a se vedea Hotararea Mecsek Gabona, citata anterior, punctul 63).
30 In consecinta, statele membre pot sa prevada in mod legitim, conform articolului 273 primul paragraf din Directiva 2006/112, masuri apte sa impiedice utilizarea abuziva a numerelor de identificare, in special de catre intreprinderi a caror activitate si, in consecinta, a caror calitate de persoana impozabila ar fi pur fictiva. Aceste masuri nu trebuie sa depaseasca totusi ceea ce este necesar pentru colectarea corecta a taxei si pentru evitarea evaziunii si nu trebuie sa repuna in discutie in mod sistematic dreptul de deducere a TVA ului si, prin urmare, neutralitatea acestei taxe (a se vedea in acest sens Hotararea din 27 septembrie 2007, Collée, C 146/05, Rep., p. I 7861, punctul 26, Hotararea Nidera Handelscompagnie, citata anterior, punctul 49, Hotararea Dankowski, citata anterior, punctul 37, si Hotararea VSTR, citata anterior, punctul 44).
31 In aceasta privinta, este necesar sa se constate ca masuri de control precum cele stabilite de Legea privind TVA ul nu pot restrange dreptul persoanelor impozabile de a deduce TVA ul datorat sau achitat pentru cheltuielile de investitii efectuate in vederea operatiunilor pe care acestea urmaresc sa le puna in aplicare si care dau dreptul la deducere.
32 Astfel, trebuie amintit ca, in temeiul unei jurisprudente constante a Curtii, identificarea prevazuta la articolul 214 din Directiva 2006/112, precum si obligatiile enuntate la articolul 213 din aceasta din urma nu constituie decat cerinte de forma in scopul controlului, care nu pot pune in discutie in special dreptul de deducere sau dreptul la scutirea de TVA in temeiul unei livrari intracomunitare, in masura in care sunt indeplinite conditiile materiale care dau nastere acestor drepturi (a se vedea in acest sens Hotararea Nidera Handelscompagnie, citata anterior, punctul 50, Hotararea din 19 iulie 2012, Rēdlihs, C 263/11, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 48, si Hotararea Mecsek Gabona, citata anterior, punctul 60).
33 Rezulta din aceasta jurisprudenta ca inscrierea persoanei impozabile in registrul persoanelor impozabile in scopuri de TVA reprezinta o cerinta de forma astfel incat o persoana impozabila nu poate fi impiedicata sa isi exercite dreptul de deducere pentru motivul ca nu este identificata in scopuri de TVA inainte de a utiliza bunurile dobandite in cadrul activitatii sale taxate (a se vedea in acest sens Hotararea citate anterior Nidera Handelscompagnie, punctul 51, precum si Dankowski, punctele 33, 34 si 36). In consecinta, refuzul de a atribui un numar de identificare in scopuri de TVA nu poate, in principiu, sa exercite nicio influenta asupra dreptului persoanei impozabile de a deduce TVA ul achitat in amonte daca sunt indeplinite conditiile materiale care dau nastere acestui drept.
34 Pentru a fi considerat proportional cu obiectivul prevenirii evaziunii, un refuz de identificare a unei persoane impozabile printr un numar individual trebuie sa se bazeze pe indicii serioase care permit in mod obiectiv sa se considere ca este probabil ca numarul de identificare in scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile sa fie utilizat in mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie sa se intemeieze pe o apreciere globala a tuturor imprejurarilor spetei si a probelor care au fost stranse in cadrul verificarii informatiilor furnizate de intreprinderea in cauza.
35 Revine instantei de trimitere, singura competenta atat pentru a interpreta dreptul national, cat si pentru a constata si pentru a aprecia situatia de fapt din litigiul principal, in special modul in care acest drept este aplicat de administratia fiscala (Hotararea Mednis, citata anterior, punctul 33 si jurisprudenta citata), sa aprecieze compatibilitatea masurilor nationale cu dreptul Uniunii si in special cu principiul proportionalitatii. Curtea este competenta numai sa furnizeze acestei instante elementele de interpretare care ii pot permite sa aprecieze o astfel de compatibilitate (a se vedea in acest sens Hotararea din 30 noiembrie 1995, Gebhard, C 55/94, Rec., p. I 4165, punctul 19, si Hotararea din 29 iulie 2010, Profaktor Kulesza, Frankowski, Jóźwiak, Orłowski, C 188/09, Rep., p. I 7639, punctul 30).
36 In ceea ce priveste imprejurarile din cauza principala, trebuie constatat ca faptul ca o persoana impozabila nu dispune de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita activitatea economica declarata nu este suficient, in sine, pentru a demonstra ca este probabil ca aceasta din urma sa isi propuna sa savarseasca o evaziune fiscala. Cu toate acestea, nu se poate exclude ca imprejurari de aceasta natura, sustinute de prezenta unor alte elemente obiective care permit sa se suspecteze intentii frauduloase din partea persoanei impozabile, pot constitui indicii care trebuie luate in considerare in cadrul unei aprecieri globale a riscului de evaziune.
37 De asemenea, Directiva 2006/112 nu prevede nicio limitare a numarului de cereri de atribuire a unor numere de identificare individuale in scopuri de TVA care pot fi formulate de aceeasi persoana care actioneaza pe seama diferitor persoane juridice. Aceasta directiva nu permite nici sa se considere ca incetarea controlului respectivelor persoane juridice ca urmare a identificarii in scopuri de TVA a acestora din urma constituie o activitate nelegala. Cu toate acestea, asemenea imprejurari pot fi luate in considerare de asemenea in cadrul unei aprecieri globale a riscului de evaziune.
38 Revine instantei de trimitere sarcina de a examina daca, tinand seama de ansamblul imprejurarilor spetei, administratia fiscala nationala a stabilit corespunzator cerintelor legale existenta unor indicii serioase care permit sa se considere ca cererea de inscriere in registrul persoanelor impozabile in scopuri de TVA prezentata de Ablessio risca sa dea nastere unei utilizari abuzive a numarului de identificare sau altor fraude ale TVA ului.
39 Avand in vedere toate consideratiile precedente, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolele 213, 214 si 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate in sensul ca se opun refuzului din partea administratiei fiscale a unui stat membru de a atribui un numar de identificare in scopuri de TVA unei societati pentru simplul motiv ca aceasta nu dispune, in opinia respectivei administratii, de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita activitatea economica declarata si ca titularul partilor sociale ale acestei societati a obtinut deja, in repetate randuri, un asemenea numar pentru societati care niciodata nu au exercitat efectiv o activitate economica si ale caror parti sociale au fost cesionate la scurt timp dupa atribuirea numarului respectiv, fara ca administratia fiscala in cauza sa fi stabilit, avand in vedere elemente obiective, ca exista indicii serioase care permit sa se suspecteze ca numarul de identificare in scopuri de TVA atribuit va fi utilizat in mod fraudulos. Revine instantei de trimitere sarcina de a aprecia daca administratia fiscala mentionata a furnizat indicii serioase cu privire la existenta unui risc de evaziune in cauza principala.

Cu privire la cheltuielile de judecata

40 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:
Articolele 213, 214 si 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretate in sensul ca se opun refuzului din partea administratiei fiscale a unui stat membru de a atribui un numar de identificare in scopuri de taxa pe valoarea adaugata unei societati pentru simplul motiv ca aceasta nu dispune, in opinia respectivei administratii, de mijloacele materiale, tehnice si financiare pentru a exercita activitatea economica declarata si ca titularul partilor sociale ale acestei societati a obtinut deja, in repetate randuri, un asemenea numar pentru societati care niciodata nu au exercitat efectiv o activitate economica si ale caror parti sociale au fost cesionate la scurt timp dupa atribuirea numarului respectiv, fara ca administratia fiscala in cauza sa fi stabilit, avand in vedere elemente obiective, ca exista indicii serioase care permit sa se suspecteze ca numarul de identificare in scopuri de taxa pe valoarea adaugata atribuit va fi utilizat in mod fraudulos. Revine instantei de trimitere sarcina de a aprecia daca administratia fiscala mentionata a furnizat indicii serioase cu privire la existenta unui risc de evaziune in cauza principala.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close